Lovire sau alte violente-Infracțiuni

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, reţine următoarele:

I. Situaţia de fapt şi încadrarea juridicǎ reţinutǎ prin rechizitoriu

Prin rechizitoriul nr. ..... întocmit de Parchetul ...., înregistrat pe rolul acestei instanţe, la data de ..., sub nr. ...., s-a dispus trimiterea  în judecată, a inculpatului A, cercetat în stare de libertate, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de lovire sau alte violenţe prev. de art. 193 alin.1  C.pen. şi furt calificat prev. de art. 228 alin.1 rap. la art. 229 alin. 1 lit. b C.pen., cu aplic. art. 38 alin.1  C.pen., parte civilă fiind B.

Potrivit rechizitoriului, în fapt, s-a reţinut că în data de ..., în jurul orei 00:15, în timp ce se aflau pe str. ... din ..., inculpatul A a agresat-o fizic pe persoana vătămată B, iar ulterior i-a sustras un lanţ de aur pe care îl avea asupra ei.

Pentru dovedirea situaţiei de fapt reţinute prin rechizitoriu au fost menţionate următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv:  declaraţii persoană vătămată, declaraţii martori X, Y, Z, declaraţii suspect / inculpat, fotografie a persoanei vătămate purtând lanţul sustras de inculpat.

II. Camera preliminarǎ.

Prin Încheierea din data de ... judecǎtorul de camerǎ preliminarǎ a constatat competenţa şi legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală în dosarul de urmărire penală numărul ... al Parchetului ..., privind pe inculpatul A și a dispus începerea judecății. De asemenea, în cursul procedurii de cameră preliminară inculpații nu a formulat cereri și excepții și nici judecătorul de cameră preliminară nu a invocat din oficiu.

III. Desfǎşurarea cercetǎrii judecǎtoreşti

La termenul din data de ..., înainte de citirea actului de sesizare, partea civilă B și-a majorat pretențiile arătând că se constituie parte civilă și cu suma de 10.000 lei, reprezentând daune morale.

Prezent la judecarea cauzei, la termenul din data de ..., instanţa i-a adus la cunoştinţă inculpatului învinuirea care i se aduce prin actul de sesizare al instanţei, precum şi faptul că are dreptul să nu facă nici o declaraţie, că tot ce declară poate fi folosit şi împotriva lui,  iar dacă acceptă să dea declaraţii are obligaţia să spună tot ce ştie cu privire la învinuirea care i se aduce.

Ulterior citirii actului de sesizare,  în baza art. 374 alin. 1 C.proc.pen., instanţa l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, aducându-i la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. 10 C.proc.pen.

Inculpatul A a declarat în mod expres că recunoaşte săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată şi că înţelege să fie judecat în conformitate cu dispoziţiile art. 374 şi art. 375 C.proc.pen., doar în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care le cunoaşte şi pe care şi le însuşeşte în integralitatea lor. Totodatǎ, acesta şi-a exprimat consimţǎmântul în sensul cǎ este de acord sǎ presteze o muncǎ neremuneratǎ în folosul comunitǎţii în eventualitatea în care va fi găsit vinovat.

După punerea în discuţie a cererilor inculpatului,  instanţa a constatat că sunt îndeplinte condiţiile prevăzute de art. 374 alin. 4 şi art. 375 alin. 1 C.proc.pen. şi a admis cererea formulată de aceștia.

Astfel, cu privire la manifestarea de voinţă a inculpatului în sensul judecării cauzei potrivit procedurii speciale, instanţa reţine că unul dintre principiile care stau la baza procedurii penale, astfel cum este statuat în cuprinsul art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului îl constituie dreptul la judecarea în mod echitabi şi într-un termen rezonabil al cauzei, iar conform art. 3, lit. d din Convenţia europeană, referitor la drepturile persoanelor acuzate, se prevede că acestea pot: „să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării şi să obţină citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării”.

În atare situaţie, în prezenţa declaraţiei de recunoaştere a învinuirii, de însuşire a probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a solicitării de a fi judecat doar pe baza acestora, fără administrare de probatorii noi, ori de readiministrare în mod nemijlocit de către instanţa de judecată a probatoriului din cursul urmăririi penale, inculpații  nu vor putea reclama ulterior vătămarea drepturilor la un proces echitabil sau încălcarea dreptului la apărare Cauza Brandstetter contra Austriei – hotărârea CEDO din 28 august 1991.

 În faza de judecatǎ, ca urmare a admiterii cererii formulată de inculpat, nu au fost administrate alte probe pe latură penală, cauza fiind soluţionatǎ pe baza probelor administrate în cursul urmǎririi penale.

În ceea ce privește latura civilă s-a procedat la audierea părții civile. Totodată, partea civilă a arătat că inculpatul i-a restituit lanțul și renunță la daunele materiale.

IV. Situaţia de fapt reţinutǎ de instanţǎ

Având în vedere că inculpatul  a recunoscut acuzația pentru care a fost trimis în judecatǎ și nu a contestat nicio probă administrată în cursul urmăririi penale  instanţa va reţine aceeaşi situaţie de fapt precum cea indicatǎ în actul de sesizare.

Instanța din coroborarea ansamblului mijloacelor de proba administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: declaraţii persoană vătămată, declaraţii martori X, Y, Z, declaraţii suspect / inculpat, fotografie a persoanei vătămate purtând lanţul sustras de inculpat, coroborat cu declarațiile date de partea civilă și de inculpat în cursul judecății, reține următoarele:

Între inculpatul A şi partea civilă B a existat o relaţie de concubinaj de aproximativ 11 ani, în urma căreia s-a născut minorul C. Inculpatul şi partea civilă s-au despărţit cu aproximativ un an şi jumătate înainte de săvârşirea infracţiunilor care fac obiectul cauzei, iar după despărţire au avut mai multe conflicte verbale.

În seara zilei de ..., în jurul orei 22:00, partea civilă B a plecat de la domiciliul său de pe ......, alături de prietena sa, martora X, pentru a se plimba prin sat.

În jurul orei 00:10, partea civilă s-a despărţit de prietena sa şi a pornit înapoi către domiciliul său. Deoarece îi era frică de fostul său concubin, în timp ce se deplasa către casă a început să vorbească la telefon cu martora X. Când a ajuns în apropiere de locuinţa sa, inculpatul a ieşit de după nişte buruieni şi i-a reproşat câteva nemulţumiri în legătură cu copilul pe care îl au împreună. În acelaşi timp, inculpatul a început să o agreseze fizic prinzând-o de gât şi lovind-o cu palma peste urechea stângă. În continuare, inculpatul a tras-o pe persoana vătămată pe o stradă lăturalnică şi a lovit-o cu pumnii în spate. La scurt timp a sosit şi martora X, care a auzit la telefon conflictul, iar inculpatul a alungat-o pe aceasta folosind la adresa ei cuvinte şi expresii jignitoare. Martora X a plecat în fuga la părinţii pății civile, pentru a-i anunţa, iar inculpatul a lovit-o din nou pe B cu palma peste faţă şi i-a pus mâna la gură, deoarece aceasta ţipa.

În timpul exercitării agresiunilor, a fost smuls de la gâtul persoanei vătămate şi un lanţ de aur pe care aceasta îl avea la gât. Inculpatul a sustras lanţul, restituindu-l părții civile în cursul urmăririi penale.

Martora X a declarat cu ocazia audierii că în noaptea de ..., după ce s-a plimbat prin ..., alături de prietena sa, partea civilă B, în jurul orei 00:00 a plecat fiecare către locuinţa sa. Partea civilă a rugat-o pe martoră să vorbească cu ea la telefon până ajunge acasă, fiindu-i teamă că s-ar putea întâlni cu fostul său concubin.  După câteva secunde de când s-au despărţit, partea civilă i-a spus la telefon martorei să apeleze SNUAU 112, deoarece s-a întâlnit cu fostul său concubin. Martora a rămas la telefon şi a auzit-o plângând în timp ce era agresată fizic de fostul său concubin. După ce a ajuns la locul în care se petrecea agresiunea, martora a văzut cum B este lovită de inculpat cu pumnul în zona spatelui şi în cap. A încercat să îl calmeze pe inculpat, dar nu a reuşit, aşa că s-a deplasat în grabă către casa mamei persoanei vătămate şi a strigat-o să iasă la poartă, dar aceasta a ieşit la poartă în momentul în care persoana vătămată nu mai era agresată de inculpat şi se îndrepta către casă. Persoana vătămată i-a spus atunci că inculpatul i-a luat şi lanţul de aur de la gât, după care martora a apelat SNUAU 112.

Martora Y, mama persoanei vătămate, a declarat că în noaptea de ..., în timp ce se afla la domiciliul său de pe ... şi dormea, a auzit că o strigă cineva din stradă. Ieşind la poartă, a văzut că în stradă se afla X, prietena fiicei sale, care i-a spus că fiica sa este lovită de A. În acel moment a sosit şi persoana vătămată, care a relatat cele întâmplate.

Ceea ce a declarat martora Y se confirmă prin declaraţia martorului Z, fratele persoanei vătămate, care locuieşte în aceeaşi casă cu numita Y.

Inculpatul în cursul urmăririi penale a declarat că în noaptea de ..., în timp ce se afla pe ... mergând către domiciliul său, s-a întâlnit cu persoana vătămată B şi i-a spus acesteia să-l lase pe copilul lor minor să vină la el să îl vadă. Cu aceasta ocazie, persoana vătămată a început să-l înjure. Inculpatul a declarat că a luat-o în braţe pe persoana vătămată spunându-i să nu mai ţipe şi să nu mai înjure, iar atunci a apărut numita X, care i-a spus să o lase în pace pe persoana vătămată. Inculpatul a declarat că a vrut să o prindă de gât pentru a-i spune să se potolească, moment în care i-a agăţat cu palma lanţul pe care îl avea la gât, iar acesta s-a rupt, motiv pentru care inculpatul l-a luat şi l-a băgat în buzunar. Inculpatul a mai declarat că persoana vătămată l-a mai acuzat că o urmăreşte pe stradă, dar că nu e adevărat şi că el nu are nimic personal cu ea.

În fața instanței inculpatul a recunoscut faptele reținute în sarcina lui, astfel cum au fost descrise prin rechizitoriu, adoptând o atitudine sinceră și în opoziție cu cea avută pe parcursul urmăririi penale.

V Încadrarea jurdicǎ a faptelor reţinutǎ de cǎtre instanţǎ

În drept, fapta inculpatului A care în data de ..., în jurul orelor 00.15, în timp ce se afla pe ..., pe fondul unui conflict preexistent, a agresat-o  fizic pe persoana vătămată B, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, faptă prevăzută de art. 193 alin. 1 C.pen..

Potrivit prevederilor art. 193 alin. 1 C.pen., lovirea sau orice alte acte de violență cauzatoare de suferințe fizice se pedepsesc în condițiile legii penale.

Analizând latura obiectivă a infracțiunii de lovire sau alte violențe, instanța reține că elementul material al acesteia îl reprezintă lovirea sau exercitarea oricărei alte violențe cauzatoare de suferințe fizice asupra corpului unei persoane. În concret acesta s-a realizat prin acţiunea inculpatului de  a o agresa fizic pe persoana vătămată prinzând-o de gât, lovind-o cu palma peste urechea stângă, după care a tras-o pe o stradă lăturalnică şi a lovit-o cu pumnii în spate.

Urmarea imediată constă în cauzarea de suferințe fizice persoanei vătămate.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată rezultă din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, astfel cum este prevăzută de art. 16 alin. 3 lit. a) Cod penal, inculpatul prevăzând rezultatul actelor de violență, rezultat pe care l-a urmărit prin săvârșirea faptei. Intenţia directă a inculpatului rezultă din modul în care acesta a acţionat, prin acţiunea sa, inculpatul a urmărit producerea de leziuni traumatice.

Totodată, fapta inculpatului A, care în aceeași împrejurare, a sustras lanțul de aur ce aparținea persoanei vătămate B, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, faptă prevăzută de art. 228 alin 1  C.pen. rap. la art. 229 alin.1 lit. b Cod pen..

Sub aspectul laturii obiective, infracțiune de furt calificat împrumută elementul material al infracțiunii de furt, fiind vorba de luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia. Acest element material există în cauză, deoarece inculpatul și-a însușit lanțul de aur al persoanei vătămate, care căzuse de la gâtul acesteia în urma agresiunii, iar acțiunea de deposedare și împosedare s-a realizat fără consimțământul acesteia.

Urmarea imediată constând în atingerea adusă relaţiilor sociale create în jurul proprietăţii, persoana vătămată fiind deposedată de bunul său. Această urmare imediată principală are ca efect producerea unui prejudiciu adus proprietăţii persoanei vătămate, constând în valoarea bunului sustras.

Legătura de cauzalitate rezultă din probele administrate.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei directe, conform dispoziţiilor art. 16 alin. (3) lit. a) din Codul penal, întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptelor sale şi a urmărit producerea lui prin săvârşirea infracţiunii. Scopul săvârşirii infracţiunii de furt calificat a fost de a-şi însuşi bunul pe nedrept.

Elementul circumstanțial agravant prevăzut la art. 229 alin. (1) lit. b) din Codul penal presupune săvârșirea elementului material al infracțiunii de furt în împrejurări speciale care îi conferă faptei un caracter mai grav, respectiv pe timpul nopții.  Se justifică în cauză reţinerea elementului circumstanţial agravant prevăzut de art. 229 alin. (1) lit. b) C.pen., şi anume săvârşirea furtului în timpul nopţii. În concret, se constată că acţiunea din data de … a fost comisă noaptea, în jurul orelor 00.15, moment în care întunericul luase, în mod real, locul luminii.

Având în vedere că faptele au fost comise înainte ca inculpatul să fie condamnat definitiv pentru vreuna din ele, sunt aplicabile dispoziţiile art. 38 alin. 1 C.pen., privind concursul real de infracţiuni.

VI. Constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 1 și alin. 2 din C.pr.pen., întrucât dincolo de orice îndoială rezonabilă faptele există, au fost săvârșite de inculpat și constituie infracțiuni, instanța urmează să dispună condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracţiunilor de lovire sau alte violenţe prev. de art. 193 alin.1  C.pen. şi furt calificat prev. de art. 228 alin.1 rap. la art. 229 alin. 1 lit. b C.pen., cu aplic. art. 38 alin.1  C.pen.

În ceea ce-l privește pe inculpatul A, la  individualizarea pedepsei ce urmează a-i fi aplicată, ca efect al întrunirii condițiilor răspunderii penale, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 C.pen., respectiv gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea infractorului, care se evaluează în funcţie de împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi de mijloacele folosite, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Aplicând aceste criterii în prezenta cauză, instanța reține, cu privire la împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, precum și mijloacele folosite, faptul că materializarea concretă a acțiunilor inculpatului relevă o gravitate însemnată, aceastea circumscriindu-se evaluării efectuate la nivel abstract de către leguitor, prin norma de incriminare. Astfel, săvârșind infracțiunile în loc public, pe fondul unei intenții repentine, inculpatul a relevat o agresivitate care se răsfrânge asupra periculozității sale. Inculpatul a săvârșit faptele cu violență, aplicând persoanei vătămate mai multe  lovituri și ulterior observând că de la gâtul acesteia s-a desprins lanțul de aur  a și sustras acest bun. Instanța reţine că acesta nu s-a folosit în săvârșirea faptei de vreun obiect, însă periculozitate sporită a acestuia nu este diminuată, având în vedere că victima a fost lovită cu pumnii, iar inculpatul nu a încetat agresiunea nici măcar când la fața locului a ajuns martora X. Starea conflictuală preexistentă dintre persoana vătămată şi inculpat, discuțiile contradictorii cu privire la minorul pe care ce-i doi îl au, nu diminuează amploarea faptelor săvârşite şi nu le justifică nici pe departe. Reacţia inculpatului a fost disproporţionată şi total de neacceptat.

Cu privire la starea de pericol creată pentru valoarea socială ocrotită, se constată că infracțiunea de lovire sau alte violențe, fiind una de rezultat, transformă o eventuală amenințare într-o veritabilă atingere adusă integrității fizice a persoanei vătămate. Starea de pericol este evidentă numai având în vedere îndrăzneala inculpatului de a agresa victima într-un mod atât de violent.

Cu privire la antecedentele penale, instanța reține că inculpatul se află la primul contact cu legea penală, astfel cum rezultă din cuprinsul fișei sale de cazier judiciar.

În privința conduitei inculpatului după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, se constată că acesta a avut o atitudine sinceră în fața instanței, recunoscând săvârșirea faptelor. Atitudinea acestuia de circumstanţiere a situaţiei de fapt manifestată pe parcursul urmăririi penale se circumscrie dreptului său la apărare. Recunoaşterea săvârşirii faptelor nu presupune renunţarea la dreptul la apărare, inculpatul având pe deplin posibilitatea prezentării împrejurărilor circumstanţiale în diminuarea gravităţii faptelor sale.

 Referitor la circumstanțele de natură personală, se reține că inculpatul are .. de ani,  are un copil minor cu persoana vătămată, nu este căsătorit, nu are un loc de muncă și este integrat în societate.

Faţă de cele de mai sus, instanţa apreciază că pentru prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni de către inculpat şi formarea unei atitudini corecte a acestuia faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială, este necesară stabilirea unor pedepse cu închisoarea, chiar dacă acestea vor fi orientate spre minim.

Potrivit art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, când judecata s-a desfăşurat în condiţiile art. 375 alin. (1), (11) şi (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiţii a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condiţiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.

Săvârşirea infracţiunii de loviri sau alte violenţe, prevăzută la art. 193 alin. (1) C.pen., se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda, astfel că făcându-se aplicarea art. 396 alin. 10 C.pr.pen., limitele de pedeapsă se încadrează pentru infracţiunile reținute în sarcina acestuia între  2 luni şi 1 an şi 4 luni.

Infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) din C.pen. este pedepsită cu închisoarea între 1 și 5 ani. La stabilirea limitelor de pedeapsă este necesar să se țină cont de faptul că inculpatul beneficiază de dispozițiile art. 396 alin. (10) C. pr. pen., conform cărora limitele speciale de pedeapsă se reduc cu o treime în cazul condamnării la pedeapsa cu închisoarea, adtfel limitele limitele de pedeapsă se încadrează pentru infracţiunea reținută în sarcina acestuia între  8 luni şi 3 ani şi 4 luni.

Pentru toate aceste motive, în baza art. 396 alin. (1) şi (2) C.proc.pen. şi a art. 193 alin. (1) din C.pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C.proc.pen., instanța îl va condamna pe inculpatul A, la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, cuantum suficient pentru realizarea funcției de constrângere, exemplaritate și reeducare a acestei sancțiuni de drept penal.

Sub aspectul aplicării pedepsei complementare și a pedepsei accesorii, instanţa va avea în vedere alături de dispozițiile penale şi criteriul constituţional al proporţionalităţii, înscris în art. 53 alin. (2), potrivit căruia restrângerea exerciţiului unor drepturi trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o. Instanţa reţine că pentru infracțiunea săvârșită, legea nu prevede în mod expres obligativitatea interzicerii unor drepturi, însă natura faptei săvârşite duce la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice și a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Aşadar, având în vedere că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana inculpatului, rezultă că acesta nu poate exercita funcţii care, prin esenţa lor, implică existenţa încrederii societăţii în persoana care le deține, instanţa, în temeiul art. 67 alin. 1 C.pen., îi va interzice,  pe o durată de 1 an de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C.pen., exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) și lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat).

Pentru aceleaşi raţiuni, în temeiul art. 65 alin. (1) C.pen. instanţa va interzice, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C.pen., care se va executa numai în caz de executare în regim de detenţie a pedepsei principale a închisorii.

De asemenea, raportat la gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitate inculpatului, în baza art. 396 alin. (1) şi (2) C.proc.pen. şi a art. 228 alin. 1 din C.pen.rap. la art. 229 alin.1 lit. b Cod pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C.proc.pen., instanța îl va condamna pe inculpatul A, la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, cuantum suficient pentru realizarea funcției de constrângere, exemplaritate și reeducare a acestei sancțiuni de drept penal.

Sub aspectul aplicării pedepsei complementare și a pedepsei accesorii, instanţa va avea în vedere alături de dispozițiile penale şi criteriul constituţional al proporţionalităţii, înscris în art. 53 alin. (2), potrivit căruia restrângerea exerciţiului unor drepturi trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o. Instanţa reţine că pentru infracțiunea săvârșită, legea nu prevede în mod expres obligativitatea interzicerii unor drepturi, însă natura faptei săvârşite duce la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice și a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Aşadar, având în vedere că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana inculpatului, rezultă că acesta nu poate exercita funcţii care, prin esenţa lor, implică existenţa încrederii societăţii în persoana care le deține, instanţa, în temeiul art. 67 alin. 1 C.pen., îi va interzice,  pe o durată de 1 an de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C.pen., exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) și lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat).

Pentru aceleaşi raţiuni, în temeiul art. 65 alin. (1) C.pen. instanţa va interzice, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C.pen., care se va executa numai în caz de executare în regim de detenţie a pedepsei principale a închisorii.

Raportat reţinerea pluralităţii de infracţiuni, în baza art. 38 alin. (2) C.pen., se constată că cele două infracţiuni pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin prezenta hotărâre sunt săvârşite în concurs real.

Inculpatul a săvârşit două infracţiuni, la data de ..., prin acţiuni diferite, ca urmare a intenţiei repentine. De asemenea, inculpatul a fost judecat şi condamnat pentru săvârşirea ambelor infracţiuni prin aceeaşi hotărâre, pentru niciuna dintre acestea neintervenind în prealabil o hotărâre definitivă.

În consecinţă, în baza art. 38 alin. 2 raportat la art. 39 alin. 1 lit. b) C.pen., contopeşte cele două pedepse de 3 luni închisoare şi de 9 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare la care se adaugă un spor obligatoriu de 1 lună închisoare (1/3 din 3 luni), în final, inculpatul A urmând să execute pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. 3 lit. b) C.pen., aplică pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) şi b) C. pen. constând în interzicerea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice și de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 1 an, care se va executa conform art. 68 alin. 1 lit. b) C.pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 45 alin. 5 rap. la alin. 3 lit. b) C.pen. aplică pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) şi b) C. pen. constând în interzicerea drepturilor  de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice și de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, care se va executa numai în caz de executare în regim de detenţie a pedepsei principale a închisorii.

Cu privire la individualizarea executării pedepsei, având în vedere dispoziţiile art. 91 C.pen., instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicate inculpatului.

Astfel, se constată, în considerarea prevederilor art. 91 alin. (1) și (3) C.pen., că inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa de 10 luni închisoare, nu are antecedente penale și și-a manifestat, în mod expres, acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunități.

De asemenea, a recunoscut săvârșirea faptei și nu a încercat, pe parcursul procesului penal, să zădărnicească aflarea adevărului ori să îngreuneze tragerea sa la răspundere penală. În ceea ce privește elementele de natură personală, instanța apreciază că, împrejurările săvârșirii infracțiunilor, reprezentate de apariția unui conflict spontan, dublate de vârsta inculpatului și de lipsa trecutului său infracțional, aplicarea pedepsei este suficientă, nefiind necesară și executarea sa efectivă.

Introducerea acestuia în mediul carceral, în acest moment al  vieții sale adulte și la mai bine de 2  ani de momentul comiterii infracțiunilor, ar putea avea, mai degrabă, efecte negative asupra dezvoltării lui ulterioare, cu consecințe incerte asupra șanselor de conștientizare a consecințelor acțiunii sale ilicite.

Cu privire la condiţia referitoare la persoana inculpatului, antecedentele sale penale, instanţa apreciză că are posibilitatea de a se îndrepta, fără executarea în regim de detenție a pedepsei, însă se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Pentru realizarea acestui scop, instanţa urmează să stabilească un termen de supraveghere de 2 ani, cuantum suficient pentru respectarea măsurilor şi obligaţiilor de supraveghere ce urmează a fi stabilite.

Așadar, în baza art. 91 C. pen., instanța va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante şi stabileşte un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C.pen. inculpatul are obligația ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune ..., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Pentru realizarea unei integrări depline în societate a inculpatului, pentru conştientizarea pe deplin a faptelor sale, instanţa apreciază că este necesar ca acesta să respecte obligaţia prevăzută de art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, şi anume aceea de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

De asemenea, ca urmare a manifestării acordului de prestare a unei munci neremunerate în folosul comunităţii, obligaţie prevăzută de art. 93 alin. 3 C.pen., pe parcursul termenului de supraveghere de 2 ani, inculpatul va presta muncă în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei ... sau Primăriei ...,  pe o perioadă de 90 de zile, în condiţiile art. 57 din Legea nr. 253/2013.

În considerarea stabilirii suspendării executării pedepsei cu închisoarea sub supraveghere, în baza art. 404 alin. 2 C.proc.pen., instanţa va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C.pen., cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în caz de nerespectare, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere, în caz de neexecutare a obligaţiilor impuse ori stabilite de lege, în caz de neîndeplinire integrală a obligaţiilor civile stabilite prin hotărâre, afară de cazul în care dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească, precum şi în caz de săvârşirea a unei noi infracţiuni.

VII. LATURĂ CIVILĂ

În ceea ce privește latura civilă, instanța reține că în cursul urmăririi penale persoana vătămată B s-a constituit parte civilă cu suma de 1500 de lei, reprezentând valoarea lanțului sustras.

În şedinţa publică din data de ..., partea civilă și-a mărit pretențiile și  a solicitat suma de 10000 de lei, cu titlu de daune morale.

În ședința publică din data de ..., partea civilă a arătat că lanțul de aur i-a fost restiuit și renunță la daunele materiale.

Referitor la cererea părţii civile de acordarea a daunelor morale în cuantum de 10.000 de lei, dispoziţiile art. 252 din C.civ. prevăd că, orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci fiinţei umane, cum sunt viaţa, integritatea fizică şi psihică, demnitatea, iar la art. 253 alin. 4 din Codul Civil, se arată că persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparaţie patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile.

Instanţa reţine că orice suferinţă fizică, în mod inevitabil, are consecinţe şi în planul afectivităţii şi psihicului persoanei, care suportă pe cale de consecinţă o suferinţă psihică, aşa cum este şi cazul părţii civile. În ceea ce priveşte operaţiunea de estimare a intensităţii acestei suferinţe, instanţa nu statuează în mod arbitrar, ci se raportează la o serie de criterii orientative. Astfel, instanţa are în vedere gravitatea suferinţei de ordin fizic suportate de către partea civilă, fiind una minimă, neexistând un certificat medico-legal, relația tensionată dintre părți, mobilul comiterii infracțiunilor.

Instanţa are în vedere şi faptul că sumele de bani cu titlu de daune morale trebuie să aibă efecte compensatorii pentru victimă şi nu să constituie o sancţiune suplimentară sub forma plății unei sume de bani excesive pentru inculpat pentru fapta ilicită care a stat la originea lor şi pentru care acesta primeşte deja o condamnare. De asemenea, instanţa reţine şi principiul potrivit căruia daunele morale, având drept finalitate compensarea suferinţelor psihice ale victimei, suferinţe care în sine nu pot fi înlăturate sau vindecate prin prestaţii băneşti, nu se pot constitui în sursă de îmbogăţire fără just temei a părţii civile.

Faţă de acestea instanţa apreciază că lovirea părţii civile,  i-a provocat acesteia suferinţe fizice şi psihice importante reprezentate de trauma inerentă agresiunii fizice, dar și imaginii sale în comunitatea în care aceasta îți duce traiul zilnic.

Drept urmare, instanța apreciază că suma daunelor morale solicitate de persoana vătămată este excesivă, acordarea unei sume de 1000 de lei reprezentând un cuantum rezonabil și suficient pentru atenuarea suferinţelor fizice şi psihice suportate de către victimă. Instanța amintește în acest sens că nu a negat dreptul persoanei vătămate la o despăgubirea pentru suferințele evidente suferite însă, cu toate acestea, cuantumul efectiv solicitat este mult prea mare pentru paguba morală produsă.

În lumina acestor considerente, instanţa apreciază cuantumul daunelor morale de 10000 de lei solicitate de partea civilă, excesiv, prin raportare la fapta ilicită săvârşită şi la suferinţele fizice şi psihice suportate de către victimă.

Prin urmare, în baza art. 397 alin. 1 C.pr. pen. raportat la art. 19 şi art. 25 alin. 1 C.pr.pen, coroborat cu art. 1357 C. civ. și art. 1382 C.civ., admite, în parte, acţiunea civilă formulată de către partea civilă împotriva inculpatului A și îl obligă, la plata  sumei de 1000 lei, cu titlu de daune morale.

Totodată, instanța i-a act că partea civilă a renunțat la daunele materiale solicitate, urmare a restituirii bunului sustras de către inculpat.

VIII. În ceea ce privește cheltuielile judiciare, în temeiul art. 274 alin. 1 şi 2  C.pr.pen., obligă inculpatul la plata sumei de 840 de lei ( 140 lei urmărire penală și 700 de lei judecată), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

I. În baza art. 396 alin. 1, 2 și 10 C.pr.pen. raportat la art. 193 alin.  1 din C.pen. condamnă pe inculpatul A, …, la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe (faptă din ...).

În baza art. 67 alin. 1 Cod penal raportat la art. 66 alin. 1 lit. a) şi b) C.pen. interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de  1 an.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 396 alin. 1, 2 și 10 C.pr.pen. raportat la art. 228 alin.1 din C.pen. rap. la art. 229 alin.1 lit. b Cod penal, condamnă pe inculpatul A,  la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat (faptă din ...).

În baza art. 67 alin. 1 Cod penal raportat la art. 66 alin. 1 lit. a) şi b) C.pen. interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de  1 an.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 38 alin. 2 C.pen., constată că cele două infracţiuni pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin prezenta hotărâre sunt săvârşite în concurs real.

În baza art. 38 alin. 2 raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C.pen., contopeşte cele două pedepse de 3 luni închisoare şi de 9 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare la care se adaugă un spor obligatoriu de 1 lună închisoare (1/3 din 3 luni), în final, inculpatul A urmând să execute pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. b) C.pen., aplică pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. constând în interzicerea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice și de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 1 ani, care se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. b) C.pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 45 alin. (5) rap. la alin. (3) lit. b) C.pen. aplică pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. constând în interzicerea drepturilor  de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice și de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, care se va executa numai în caz de executare în regim de detenţie a pedepsei principale a închisorii.

În baza art. 91 C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante şi stabileşte un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune ..., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. impune inculpatului să execute următoarea obligaţie: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul în cadrul Primăriei … sau Primăriei …,  pe o perioadă de 90 de zile pe o perioadă de 90 de zile.

 În baza art. 91 alin. (4) C. pen. atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen., cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în caz de nerespectare, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere, în caz de neexecutare a obligaţiilor impuse ori stabilite de lege, în caz de neîndeplinire integrală a obligaţiilor civile stabilite prin hotărâre, afară de cazul în care dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească, precum şi în caz de săvârşirea a unei noi infracţiuni.

III. Latură civilă

În baza art. 397 alin. 1 C.pr. pen. raportat la art. 19 şi art. 25 alin. 1 C.pr.pen, coroborat cu art. 1357 C. civ. și art. 1382 C.civ., admite, în parte, acţiunea civilă formulată de către partea civilă A împotriva inculpatului X și îl obligă, la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de daune morale.

În baza art. 19 şi art. 25 alin. 1 C.pr.pen, ia act că partea civilă A a renunțat la daunele materiale solicitate.

IV. Cheltuieli de judecată

În temeiul art. 274 alin. 1 şi 2  C.pr.pen., obligă inculpatul la plata sumei de 840 de lei,  fiecare ( 140 lei urmărire penală și 700 de lei judecată), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu drept de apel, în termen de 10 zile de la comunicarea hotarârii.

Pronunţată prin punerea la dispoziţie de către grefa instanţei, astăzi, 04.05.2022.

Președinte,   Grefier,

Domenii speta

Spete similare