În cadrul opoziţiei la dizolvare exercitate împotriva unei hot. a.g.a. a unui s.r.l., limita în care se poate acoperi eventualul prejudiciu cauzat creditorilor este dat de întinderea participării asociaţilor la capitalul social, în afara situaţiei în ca

Sentinţă civilă 149 din 17.08.2021


Prin s.c. nr. 149/17.08.2021, pronunţată  de Tribunalul Arad, a fost admisă  parte opoziţia la dizolvare formulată de reclamanta A în contradictoriu cu pârâţii : B. S.R.L., şi  I, pe cale de consecinţă,  a fost  obligat pârâtul I să plătească reclamantei A. Arad suma de 200 lei.

În acest sens, s-a reţinut, în fapt  că, „prin hotărârea A.G.A. nr. ../... a societăţii pârâte, S.C. B S.R.L., adoptată de asociatul unic, administrator în acelaşi  timp al acesteia, pârâtul I şi publicată în M.O. partea a IV-a, nr. .../.... s-a decis dizolvarea şi lichidarea simultană  a societăţii  S.C. B S.R.L., sens în care asociatul a declarat că  societatea nu are active sau  pasive, cu  excepţia contului de capital social în valoare de 200 lei, care urmează să  revină  asociatului unic în proporţie de 100 %.

Potrivit situaţiei obligaţiilor restante întocmită  de reclamantă  cu privire la societatea pârâtă, aceasta din urmă  datorează bugetului de stat suma de X lei.

În drept, s-a reţinut incidenţa următoarelor dispoziţii legale :

Potrivit art. 61 din Legea nr. 31/1990 :

„(1) Creditorii sociali şi orice alte persoane prejudiciate prin hotărârile asociaţilor privitoare la modificarea actului constitutiv pot formula o cerere de opoziţie prin care să solicite instanţei judecătoreşti să oblige, după caz, societatea sau asociaţii la repararea prejudiciului cauzat.

 (2) În sensul prezentei legi, prin hotărârea asociaţilor se înţelege şi hotărârea organelor statutare ale societăţii, iar termenul asociaţi include şi acţionarii, în afară de cazul în care din context rezultă altfel”.

Potrivit art. 62 din Legea nr. 31/1990 :

„(1) Opoziţia se face în termen de 30 de zile de la data publicării hotărârii asociaţilor sau a actului adiţional modificator în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, dacă prezenta lege nu prevede un alt termen. Ea se depune la oficiul registrului comerţului care, în termen de 3 zile de la data depunerii, o va menţiona în registru şi o va înainta instanţei judecătoreşti competente.

(2) Opoziţia se judecă în camera de consiliu, cu citarea părţilor, fiind aplicabile dispoziţiile art. 202 din Codul de procedură civilă.

(3) Hotărârea pronunţată asupra opoziţiei este supusă numai apelului.

Potrivit art. 63 din legea nr. 31/1990, cererile şi căile de atac prevăzute de prezenta lege, de competenţa instanţelor judecătoreşti, se soluţionează de tribunalul în a cărui circumscripţie îşi are societatea sediul principal.

Potrivit art. 64 din Legea nr. 31/1990, citarea părţilor în faţa judecătorului delegat şi comunicarea actelor sale se fac, de către oficiul registrului comerţului, prin poştă, cu scrisoare recomandată, ataşându-se recipisa la dosar, sau prin agenţi ai oficiului registrului comerţului, ori în condiţiile Codului de procedură civilă.

Potrivit art.  3 din Legea nr. 31/1990 :

„(1) Obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social.

(2) Asociaţii în societatea în nume colectiv şi asociaţii comanditaţi în societatea în comandită simplă sau în comandită pe acţiuni răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile sociale. Creditorii societăţii se vor îndrepta mai întâi împotriva acesteia pentru obligaţiile ei şi, numai dacă societatea nu le plăteşte în termen de cel mult 15 zile de la data punerii în întârziere, se vor putea îndrepta împotriva acestor asociaţi.

(3) Acţionarii, asociaţii comanditari, precum şi asociaţii în societatea cu răspundere limitată răspund numai până la concurenţa capitalului social subscris”.

Potrivit art. 233, al.1 din Legea nr. 31/1990, dizolvarea societăţii are ca efect deschiderea procedurii lichidării. Dizolvarea are loc fără lichidare, în cazul fuziunii ori divizării totale a societăţii sau în alte cazuri prevăzute de lege.

Potrivit art. 235, al. 3 din Legea nr. 31/1990, transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor rămase după plata creditorilor are loc la data radierii societăţii din registrul comerţului.

Potrivit art. 237 ind. 1 din Legea nr. 31/1990 :

„(1) Atunci când un asociat răspunde nelimitat pentru obligaţiile societăţii pe durata funcţionării acesteia, răspunderea sa pentru aceste obligaţii va fi nelimitată şi în faza dizolvării şi, dacă este cazul, a lichidării societăţii.

(2) Atunci când, pe durata funcţionării societăţii, un asociat răspunde pentru obligaţiile acesteia în limitele aportului la capitalul social, răspunderea sa va fi limitată la acest aport şi în situaţia dizolvării şi, dacă este cazul, a lichidării societăţii.

(3) Asociatul care, în frauda creditorilor, abuzează de caracterul limitat al răspunderii sale şi de personalitatea juridică distinctă a societăţii răspunde nelimitat pentru obligaţiile neachitate ale societăţii dizolvate, respectiv lichidate.

(4) Răspunderea asociatului devine nelimitată în condiţiile alin. (3), în special atunci când acesta dispune de bunurile societăţii ca şi cum ar fi bunurile sale proprii sau dacă diminuează activul societăţii în beneficiul personal ori al unor terţi, cunoscând sau trebuind să cunoască faptul că în acest mod societatea nu va mai fi în măsură să îşi execute obligaţiile”.

Potrivit art. 256, al. 1 din Legea nr. 31/1990, lichidatorii nu pot plăti asociaţilor nici o sumă în contul părţilor ce li s-ar cuveni din lichidare, înaintea achitării creditorilor societăţii.

Potrivit art. 257 din Legea nr. 31/1990, lichidatorii care probează, prin prezentarea situaţiei financiare anuale, că fondurile de care dispune societatea nu sunt suficiente să acopere pasivul exigibil trebuie să ceară sumele necesare asociaţilor care răspund nelimitat sau celor care nu au efectuat integral vărsămintele, dacă aceştia sunt obligaţi, potrivit formei societăţii, să le procure sau, dacă sunt debitori faţă de societate, pentru vărsămintele neefectuate, la care erau obligaţi în calitate de asociat.

Potrivit art. 260, al. 2 din Legea nr. 31/1990, lichidarea nu liberează pe acţionari/asociaţi şi nu împiedică deschiderea procedurii de insolvenţă a societăţii.

Potrivit art. 453, al.1 C.pr. civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.

Prima instanţă a apreciat următoarele :

Instanţa va reţine faptul că  opoziţia reglementată  de art. 61 şi urm. din Legea nr. 31/1990 are în prezent caracterele unei  acţiuni în despăgubiri, conform dispoziţiilor Legii nr. 223/2020, de modificare a Legii nr. 31/1990.

Potrivit art. 3 coroborat cu  art. 237 ind. 1, al. 1 din Legea nr. 31/1990, cu  titlu de principiu, răspunderea unui asociat în cadrul unei societăţi cu  răspundere limitată pentru  obligaţiile sociale ale societăţii  este limitată, inclusiv în procedura de dizolvare şi lichidare, la aportul social subscris de acesta atâta timp cât nu se face dovada vreunei fapte de natură a antrena răspunderea sa nelimitată  conform art. 237 ind.1 al. 2 şi 3 din aceeaşi lege.

În speţă, reclamanta nu  invocă  nicio faptă  prev. de art. 237 ind. 1, al. 2 şi 3 din Legea nr. 31/1990, pentru a se justifica astfel atragerea răspunderii pârâtului asociat dincolo de participarea sa la capitalul social.

Examinând, aşadar, eventuala răspundere a pârâtului asociat în legătură cu  decizia sa de a dizolva şi lichida societatea în care are încă  calitatea de asociat unic, instanţa va observa că, potrivit hotărârii  A.G.A. contestate, pârâtul asociat a decis să îşi însuşească  aportul său iniţial, de 200 lei, deşi  acesta trebui alocat principial şi prioritar acoperirii pasivului social, conform art. 235, 256 şi 257 din Legea nr. 31/1990.

În aceste condiţii, instanţa va admite în parte acţiunea, urmând a dispune obligarea pârâtului, în limitele participării  sale la formarea capitalului social societar, la plata către reclamantă  a sumei  datorate de  societatea care nu mai are şi alte bunuri în patrimoniu”.

Prin decizia civilă nr. 761/A din 08.12.2021, Curtea de Apel Timişoara a respins apelul.

În acest sens, Curtea de Apel a reţinut următoarele :

„Potrivit dispozițiilor art. 61 din Legea nr. 31/1990, „Creditorii sociali şi orice alte persoane prejudiciate prin hotărârile asociaţilor privitoare la modificarea actului constitutiv pot formula o cerere de opoziţie prin care să solicite instanţei judecătoreşti să oblige, după caz, societatea sau asociaţii la repararea prejudiciului cauzat […]”.

Din economia prevederilor legale anterior citate, rezultă că opoziţia a fost concepută de legiuitor ca un mijloc special de protecție a creditorilor sociali și a oricăror alte persoane prejudiciate prin hotărâri ale asociaţilor privitoare la modificarea actului constitutiv.

Efectul admiterii opoziției îl constituie angajarea răspunderii societății sau asociaților pentru prejudiciul cauzat.

Natura răspunderii este una delictuală, întrucât are ca temei o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, săvârşită în afara oricărui raport contractual, condiţiile răspunderii fiind cele ce rezultă din economia dispoziţiilor art. 1.349 al. 1 şi art. 1.357 Cod civil, respectiv: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu şi vinovăţia.

În speţă, însă, aceste condiţii de angajare a răspunderii nu sunt îndeplinite, întrucât Hotărârea nr. 2/02.04.2021, publicată în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a, nr. ../... nu îmbracă forma unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, având în vedere lipsa de active în patrimoniul societăţii SC B SRL.

Astfel, de vreme ce apelanta creditoare A Arad nu a invocat sau dovedit în cauză faptul că în patrimoniul societăţii ar fi existat active sau bunuri ce puteau fi valorificate, soluţia primei instanţe de a da eficienţă dispoziţiilor art. 2371 al. 2 din Legea nr. 31/1990 este una întemeiată, asociatul neputând răspunde decât în limita capitalului social.

În considerarea celor ce preced, apelul creditoarei apare ca nefondat şi se impune a fi respins, în conformitate cu prevederile art. 480 C.pr.civ.

Domenii speta