Suspendare act administrativ

REZUMAT:

Textul art. 30 alin. (2) din OG nr. 2/2001, care reglementează că, ,,În cazul în care fapta a fost urmărită ca infracţiune şi ulterior s-a stabilit de către procuror sau de către instanţă că ea ar putea constitui contravenţie, actul de sesizare sau de constatare a faptei, împreună cu o copie de pe rezoluţia, ordonanţa sau, după caz, de pe hotărârea judecătorească, se trimite de îndată organului în drept să constate contravenţia, pentru a lua măsurile ce se impun conform legii” nu distinge asupra măsurilor dispuse în considerarea situaţiei că fapta comisă de reclamant a fost cercetată ca infracţiune.

Sintagma ,,ar putea constitui contravenţie”, relevă că nu este constatată nici comiterea unei contravenţii. În aceste condiţii, nefiind constatată nici existenţa unei infracţiuni, nici existenţa unei contravenţii, cum sancţiunea suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice nu se poate aplica decât fie ca o consecinţă a situaţiei că reclamantul este cercetat penal, fie ca sancţiune complementară în situaţia constatării comiterii unei fapte contravenţionale, sancţiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule, dispusă în considerarea situaţiei că reclamantul era cercetat penal, în principiu, nu mai are suportul legal în temeiul căreia s-a aplicat, art. 196 Cod penal, dacă s-a dispus clasarea în Dosarul penal nr. ......, prin Ordonanţa Procurorului din data de ....... emisă în acel dosar. Sintagma ,,pentru a lua măsurile ce se impun conform legii” fiind relevantă în sensul că eventualele măsuri pot fi stabilite doar cu ocazia eventualei constatări a unei fapte contravenţionale, dacă nu au fost îndeplinite condiţiile ca fapta respectivă să constituie infracţiune, fiind în dubiu îndeplinirea condiţiei existenţei vătămării corporale şi a celei vizând posibilitatea aplicării sancţiunii suspendării dreptului de a conduce autovehicule fără a se aplica procedura stabilită de art. 30 din OG nr. 2/2001, respectiv fără a exista un act de constatare a contravenţiei aferentă căreia să se aplice măsura suspendării, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, cererea de suspendare a executării actului administrativ este întemeiată.

 Paguba iminentă este evidentă în condiţiile în care efectele acestui act administrativ afectează zi de zi dreptul de a conduce autovehicule al reclamantului

ECLI: 

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ARAD Operator nr. 3207/2504

Secţia a III-a Contencios administrativ şi fiscal,

litigii de muncă şi asigurări sociale

Dosar nr. (...)

SENTINŢA CIVILĂ NR. 295

Şedinţa publică din data de 22 martie 2022

 Preşedinte: (...)

Grefier : (...)

Se procedează la judecarea cererii în cauza având ca părţi pe reclamantul .şi pe pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean ..., cu obiect suspendare executare act administrativ – Dispoziţia nr.....

(...)

 T R I B U N A L U L

Constată că prin cererea înregistrată la această instanţă la data de 11.01.2022, reclamantul  .... a cerut în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean ..., suspendarea executării actului administrativ – Dispoziţia nr.....

În motivare arată că prin dispoziţia sus amintită, s-a dispus în sarcina sa suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 180 de zile, in baza art. 103 alin. (1) lit. d din OUG 195/2002, aşa cum acest articol a fost modificat prin O.G. 1/2022, publicată în monitorul oficial la data de 28.01.2022.

Mai arată că a fost cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă în dosarul nr. ..., dosar soluţionat prin Ordonanţă de clasare de către procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria ...

Urmare a acestei Ordonanţe, s-a prezentat la Serviciul Rutier ... în scopul de a-i fi restituit permisul de conducere. În urma depunerii cererii de restituire, a fost informat că împotriva sa s-a dispus suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 180 de zile.

Împotriva deciziei a formulat contestaţie prealabilă la autoritatea emitentă, şi în data de 11.03.2022, a primit răspunsul prin care solicitarea de anulare i-a fost respinsă, îndeplinind astfel procedura prealabilă stabilită de art. 7 din Legea 554/2004.

În temeiul dispoziţiilor art. 14 alin (1) din Legea 554/2004, solicită suspendarea Dispoziţiei şefului Serviciului Rutier nr. 162471 din 11.03.2022.

Apreciază că sunt îndeplinite condiţiile stabilite de lege pentru ca instanţa să poată dispune în sensul celor solicitate pentru următoarele considerente:

•Cazul este bine justificat, din toate împrejurările prezentate mai sus, rezultând o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate a actului administrativ.

•Paguba iminentă, prevăzută ca o condiţie pentru admiterea acţiunii în art. 14 din Legea 554/2004 presupune existenta unui prejudiciu material viitor şi previzibil, în condiţiile în care subsemnatul sunt administrator al unei societăţi comerciale, fiind posesor al permisului de conducere categoria AM, Bl, B , o astfel de suspendare conducând la reducerea semnificativă a posibilităţii de a-mi desfăşura activitatea.

•Existenţa sesizării prevăzute de art. 7 din Legea Contenciosului Administrativ, ca o condiţie cumulativă pentru admiterea cererii de suspendare a actului administrativ aşa cum se regăseşte în prevederile art. 14 din Legea 554/2004, este dovedită prin solicitarea înregistrată la emitentul dispoziţiei, respectiv IPJ ...serviciul Rutier, solicitare care constituie plângere prealabilă şi care a fost depusă în interiorul perioadei legale de contestare de 30 de zile de la data emiterii actului unilateral prin care a fost prejudiciat, plângere care nu a fost soluţionată în termenul legal.

• Documentul prin care i-a fost dispusă suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 180 de zile, este un act administrativ unilateral, aşa cum rezultă din definiţia dată de legiuitor in art. 2 lit. C din Legea Contenciosului Administrativ „actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice;"

Solicită ca în temeiul dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Legea 554/2004 să se dispună  citarea părţilor şi să se judece de urgenţă şi cu precădere solicitarea de suspendarea a actului administrativ.

În drept a invocat Legea 544/2004, OUG. 195/2002, O.G. 1/2022.

Prin întâmpinare intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului ... a cerut respingerea cererii ca neîntemeiată.

În motivare arată că în fapt, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul solicită instanței de judecată suspendarea executării actelor administrative până la soluționarea pe fond a cauzei.

În context, în conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare: “în cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral...”

Practic, pentru a se putea dispune suspendarea executării unui act administrativ este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții, respectiv existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Cele două condiții enunțate mai sus, prin tonul lor restrictiv- imperativ, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actelor administrative, presupunând, așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actelor atacate, fără a putea fi considerate îndeplinite prin invocarea unor argumente ce tind să demonstreze aparența de nelegalitate a actelor administrative a căror executare se solicită a fi suspendată.

În motivarea cererii de suspendare a executării actelor administrative în cauză, reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii nici uneia dintre cele două condiții sus-menționate, în sensul dat acestora de lege, ci face doar referire la aspecte de ordin teoretic, fără să arate în concret care ar fi situația care să justifice luarea unei astfel de măsuri și nici dreptul individual sau general amenințat prin actele administrative atacate și mai mult decât atât, nu a demonstrat - și, în opinia noastră, nici nu poate demonstra - iminența producerii vreunei pagube, în mod direct sau indirect.

Astfel, în ceea ce privește sintagma “caz bine justificat”, practica judiciară a semnalat lipsa unei definiții a acesteia. Astfel, instanța de contencios administrativ a apreciat că numai existența unui caz bine justificat, care să răstoarne regula executării din oficiu a actului administrativ, impune prezența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură înscrisul, care este emis în baza legii și în vederea executării acesteia.

Pentru stabilirea existenței sau inexistenței unui caz bine justificat, trebuie avută în vedere situația celui care solicită suspendarea și nu eventualele vicii ale actelor a căror executare se cere a fi suspendată, deoarece acest lucru este analizat de către instanța învestită cu judecarea cererii principale de anulare a actelor. Suspendarea efectelor unui act administrativ este o măsură cu caracter excepțional care se justifică exclusiv datorită efectelor pe care actul respectiv le produce și care nu pot fi înlăturate în alt fel.

Instanța de fond, atunci când hotărăște asupra cererii de suspendare, nu-si poate întemeia hotărârea pe baza analizării legalității sau temeiniciei actelor atacate, deoarece în acest mod s-ar antepronunța asupra unei eventuale cereri de anulare a acestor acte.

Astfel, eventualele susțineri în legătură cu nelegalitatea actelor a căror executare se soli citit a fi suspendată nu pot fi analizate în cadrul unei cereri de suspendare, întrucât nu se poate antama fondul cauzei.

Cele două condiții mai sus menționate trebuie îndeplinite în mod cumulativ, ele determinându-se reciproc, neputându-se vorbi de un caz bine justificat, fără a exista pericolul producerii pagubei și invers.

Solicită a se constata faptul că reclamantul, prin cererea de chemare în judecată, nu a înțeles să motiveze condiția cazului bine justificat care să impună o îndoială puternică asupra prezumției de legalitate de care se bucură actele administrative atacate, fapt pentru care, îndeplinirea cumulativă a celor două condiții care să atragă suspendarea executării actelor administrative atacate nu poate fi analizată.

În considerarea prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare și raportat la motivele invocate de reclamant în susținerea cererii sale, învederăm onoratei instanțe următoarele aspecte:

Așa cum a arătat mai sus, printre caracteristicile regimului juridic al suspendării executării actului administrativ, esențial este caracterul de excepție al acestei operațiuni juridice prin intermediul căreia se realizează o întrerupere a producerii de efecte juridice, determinat de trăsătura generală a actelor administrative de a fi executorii din oficiu, ceea ce semnifică faptul că imposibilitatea executării lor trebuie să fie legitimată de situații speciale și în limitele acelor situații.

Prin judecarea cererii de suspendare, chiar dacă instanța nu cercetează fondul cauzei, pentru a nu pronunța o soluție arbitrară, este necesar să facă un examen sumar al cauzei, pentru a vedea aparența de legalitate a actului a cărui suspendare se cere.

În cadrul acestei proceduri, reclamantul este obligat să facă dovada cererii sale, iar instanța trebuie să administreze un minim de probe care să îi permită să facă o apreciere asupra existenței condițiilor de admitere a cererii de suspendare.

Art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, definește paguba iminentă ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Subliniem faptul că, așa cum a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție în cuprinsul Deciziei Civile nr. 4620/2006 “potrivit Recomandării nr.R/89/8 a Comitetului, de Miniștri al Consiliului Europei privitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă, care prevede, ca principiu, posibilitatea celui care se consideră vătămat de a solicita suspendarea executării unui act administrativ, suspendare pe care instanța o va acorda atunci când, în raport de ansamblul circumstanțelor și intereselor, se apreciază că executarea actului administrativ ar fi de natură a crea pagube semnificative, dificil de reparat, în prezența unor argumente juridice valabile".

În context, în ceea ce privește existența unei pagube iminente, o astfel de condiție este îndeplinită în cazul în care consecințele pagubei nu pot fi înlăturate prin nici o măsură.

Ori în cauza dedusă judecății, o eventuala hotărâre judecătorească de anulare a actelor administrative contestate poate remedia consecințele executării, respectiv punerea reclamantului în situația anterioară.

Chiar dacă prin executarea actelor administrative reclamantul ar suferi o pagubă, nu arbitrară, ci tocmai ca urmare a aplicării prevederilor legale, în eventualitatea în care i-ar fi admisă acțiunea, acest prejudiciu poate fi recuperat revenind unității obligația legală corelativă de a elibera permisul de conducere astfel încât nu se justifică suspendarea executării unor acte, temeinice și legale, în opinia noastră, nefiind îndeplinită nici condiția prevenirii producerii unei pagube iminente.

În ceea ce privește susținerile reclamantului cu privire la paguba iminentă, apreciază că alegațiile reclamantului nu au relevanță în cauză, deoarece emiterea actelor administrative privind sancționarea reclamantului este rezultatul încălcării prevederilor legale tocmai de către acesta.

Față de cele menționate anterior, apreciază că în cauză nu sunt întrunite aceste condiții, deoarece cadrul legal conferă instituției noastre posibilitatea emiterii, în sarcina conducătorilor auto, a unor acte administrative de suspendare a permiselor de conducere auto, acte care, în mod cert, nu sunt agreate de cei față de care se ia o astfel de măsură, însă această nemulțumire nu justifică suspendarea executării actelor în discuție.

Prin urmare, constatându-se că nu poate fi reținută existența unor motive care să creeze de la început o îndoială puternică asupra legalității actelor administrative contestate și nici faptul că prin executarea acestora, reclamanta ar fi supusă unei vătămări iminente și ireparabile, vă rugam să respingeți cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat ca neîntemeiată.

Învederează că potrivit dispozițiilor art. 103, alin.l lit.d din OUG 195/2002 „Suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule fi..} se dispune: d). ,, pentru o perioadă de 180 de zile când fapta conducătorului de autovehicul sau tramvai a fost urmărită ca infracțiune contra siguranței circulației pe drumurile publice și procurorul sau instanța de judecată a dispus clasarea în condițiile art. 16 alin. (1) lit, b) teza a Il-a din Codul de procedură penală, renunțarea la urmărirea penală, renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei dacă nu a fost dispusă obligația prevăzută la art. 85 alin. (2) lit, g) din Codul penal; ”

Apreciază că instanța de judecată urmează să respingă prezenta acțiune ca nefondată raportat la prevederile legale incidente cauzei, deoarece reclamantul a săvârșit o infracțiune pentru care procurorul de caz a apreciat că se impune clasarea cauzei raportat la prev. art. 16, alin.l, lit.b, teza a II-a din N.C.Pr.Pen. reținând săvârșirea faptei însă aceasta neîntrunind elementele constitutive ale unei infracțiuni.

Astfel, în contextul prevederilor legale, alegațiile reclamantului referitoare la neurmărirea sa penală și trimiterile la lipsa faptei contravenționale în speță sunt de natură a induce în eroare onorata instanță si nu au incidență în cauză, deoarece dosarul penal nu s-a clasat pentru inexistenta faptei penale prev. de art. 16, alin.l, lit.a din N.C.Pr.Pen., ci pentru că aceasta nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni. 

Se poate observa faptul că aplicarea unei sancțiuni complementare nu este o măsură arbitrară, ci este consecința aplicării prevederilor legale pentru conduita greșită manifestată de către reclamant și mai mult OUG 195/2002 prevede obligativitatea aplicării automate a suspendării dreptului de a conduce în situația faptelor de natura celor săvârșite de reclamant.

Se poate observa că legalitatea măsurilor adoptate de lucrătorii poliției rutiere au fost analizate de procurorul de caz, care însă nu a schimbat situației juridică a reclamantului și nu 1-a exonerat de răspundere, clasând cauza în raport de inexistența interesului public în urmărirea penală a petentului stabilirea adevărului în cauză și eficientizarea dreptului la apărare al părții, fiind valorificate de petent în cadrul dosarului penal.

În materia circulației rutiere prevederile art. 103 din OUG 195/2002 nu lasă loc de interpretări abuzive așa cum rezultă că ar dori petentul, măsura urmând a fi pusă în executare în cauza de fată, obligație ce rezultă din textul legal mai sus citat.

În concluzie, apreciază că susținerile reclamantului din cererea formulată nu au fundament juridic, executarea măsurii de suspendare a dreptului de a conduce^ fiind obligatorie conform normei legale incidente.

Așa fiind, solicită să se respingă alegațiile reclamantului cu referire la posibilitatea neexecutării măsurii complementare, întemeiate în drept pe prevederile Legii contenciosului administrativ ca nefundamentate și totodată să respingă cererea de suspendare a executării actului atacat ca esențial nelegală și neîntemeiată în ansamblul ei.

Din documentaţia aferentă dosarului, examinând admisibilitatea cererii reclamantului, rezultă următoarele considerente:

Potrivit art.14 alin.(1) din Legea nr.554/2004 „În cazuri bine justificare și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond." Trebuie stabilit, în acest context legal, dacă cererea de suspendare a executării actului administrativ este temeinică și legală, respectiv dacă îndeplineşte condițiile prevăzute de Legea nr.554/2004, respectiv: existența unui caz bine justificat, în sensul art.2 alin.(1) lit.t) din Legea nr.554/2004; iminența producerii unei pagube, în sensul art.2 alin.(1) lit.ș) din Legea nr.554/2004.

Dispozițiile art.1 lit.ș) definesc sintagma “pagubă iminentă” ca prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, iar la lit.t) a aceluiași articol este definită sintagma “cazuri bine justificate” ca acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Pentru a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile legale menționate, instanța trebuie să procedeze doar la o analiză sumară a aparenței dreptului, fără a prejudeca fondul litigiului.

 Astfel, suspiciunea rezonabilă de nelegalitate a Dispoziției nr. ... trebuie examinată nu numai în contextul legislaţiei în materie existentă la data emiterii actelor administrative atacate, ci şi raportat la situaţia actuală, rezultată din existenţa unei ordonanţe de clasare pronunţată în dosarul penal în care a fost cercetat reclamantul.

Examinând, în consecinţă, cererea de suspendare a actului administrativ atacat din perspectiva condiţiei existenţei unui caz bine  justificat, este de necontestat că art. 103 alin. 1 lit. d din OUG nr. 195/2002 stabileşte că ,,Suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, tractoare agricole sau forestiere ori tramvaie se dispune:

(...)

d) pentru o perioadă de 180 de zile în cazul accidentului de circulaţie din care a rezultat decesul sau vătămarea corporală a unei persoane dacă a fost încălcată o regulă de circulaţie pentru care prezenta ordonanţă de urgenţă prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce şi instanţa de judecată sau procurorul a dispus clasarea în condiţiile art. 16 alin. (1) lit. b), e) şi g) din Codul de procedură penală, renunţarea la urmărirea penală, renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei dacă nu a fost dispusă obligaţia prevăzută la art. 85 alin. (2) lit. g) din Codul penal ori încetarea procesului penal în condiţiile art. 16 alin. (1) lit. e) şi g) din Codul de procedură penală”.

Însă, art. 30 alin. (2) din OG nr. 2/2001 reglementează că, ,,În cazul în care fapta a fost urmărită ca infracţiune şi ulterior s-a stabilit de către procuror sau de către instanţă că ea ar putea constitui contravenţie, actul de sesizare sau de constatare a faptei, împreună cu o copie de pe rezoluţia, ordonanţa sau, după caz, de pe hotărârea judecătorească, se trimite de îndată organului în drept să constate contravenţia, pentru a lua măsurile ce se impun conform legii”.

În aceste condiţii,  cum textul redat nu distinge asupra măsurilor dispuse în considerarea situaţiei că fapta comisă de reclamant a fost cercetată ca infracţiune, cum sancţiunea suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice nu se poate aplica decât fie ca o consecinţă a situaţiei că reclamantul este cercetat penal, fie ca sancţiune complementară în situaţia constatării comiterii unei fapte contravenţionale, această sancţiune, în principiu, nu mai are suportul legal în temeiul căreia s-a aplicat, art. 196 Cod penal, dacă s-a dispus clasarea în Dosarul penal nr. ..., prin Ordonanţa Procurorului din data de 16.02.2022 emisă în acel dosar. Teza a II-a a art. 30 alin. (2) din OG nr. 2/2001, ,,actul de sesizare sau de constatare a faptei, împreună cu o copie de pe rezoluţia, ordonanţa sau, după caz, de pe hotărârea judecătorească, se trimite de îndată organului în drept să constate contravenţia, pentru a lua măsurile ce se impun conform legii” justifică aceeaşi concluzie, sintagma ,,pentru a lua măsurile ce se impun conform legii” fiind relevantă în sensul că eventualele măsuri pot fi stabilite doar cu ocazia eventualei constatări a unei fapte contravenţionale, dacă nu au fost îndeplinite condiţiile ca fapta respectivă să constituie infracţiune.

Cu ocazia judecării fondului urmează să se stabilească dacă este îndeplinită condiţia impusă de sintagma ,,accidentului de circulaţie din care a rezultat decesul sau vătămarea corporală a unei persoane” din art. 103 alin. 1 lit. d din OUG nr. 195/2002, în condiţiile în care, pentru cel care s-a motivat în dispoziţie că a fost vătămat prin accident, nu s-a depus un act medical din care să rezulte vătămarea corporală.

Ca atare, există împrejurările menţionate, clasarea pentru fapta penală legate de starea de fapt, precum şi textele expuse vizând-o pe cea de drept, fiind în dubiu îndeplinirea condiţiei existenţei vătămării corporale şi a celei vizând posibilitatea aplicării sancţiunii suspendării dreptului de a conduce autovehicule fără a se aplica procedura stabilită de art. 30 din OG nr. 2/2001, respectiv fără a exista un act de constatare a contravenţiei aferentă căreia să se aplice măsura suspendării, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Paguba iminentă este evidentă în condiţiile în care efectele acestui act administrativ afectează zi de zi dreptul de a conduce autovehicule al reclamantului.

În consecinţă, cererea reclamantului este admisibilă, astfel că Tribunalul, în temeiul considerentelor expuse, în condiţiile art. 14 alin. 2 din legea nr. 554/2004, va admite cererea de suspendare formulată de reclamantul ...., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean ....

Va dispune suspendarea executării Dispoziției nr. ..., precum şi a Dispoziţiei nr. ..., ambele emise de şeful Serviciului rutier din cadrul intimatului, până la pronunţarea instanţei de fond a soluţiei asupra fondului cauzei care constituie obiectul Dosarului nr. ... aflat pe rolul Tribunalului ....

Constatând că nu se impune a se acorda cheltuieli de judecată în această procedură în condiţiile art. 453 Cod procedură civilă, Tribunalul nefiind sesizat cu cereri ale părţilor vizând sume de acest gen, nu se va aplica reglementarea în materie.

 PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea de suspendare formulată de reclamantul ...., cu domiciliul în .............., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean ... cu sediul în ...

 Dispune suspendarea executării Dispoziției nr. ..., precum şi a Dispoziţiei nr. ..., ambele emise de şeful Serviciului rutier din cadrul intimatului, până la pronunţarea instanţei de fond a soluţiei asupra fondului cauzei care constituie obiectul Dosarului nr. ... aflat pe rolul Tribunalului ....

 Executorie.

 Fără cheltuieli de judecată.

 Cu drept de recurs în termen de 5 de  zile de la comunicare.

 Cererea pentru exercitarea căii de atac se depune la Tribunalul Arad.

 Pronunţată în şedinţa publică, azi, 22 martie 2022.

 Preşedinte Grefier

...  ...

Domenii speta

Spete similare