Încuviinţare executare silită

Sentinţă civilă 29/LP/2022-A din 25.01.2022


Potrivit art. 40 alin. 1 din OUG 80/2013: „Taxele judiciare de timbru se plătesc de debitorul taxei în numerar, prin virament sau în sistem on-line, într-un cont distinct de venituri al bugetului local Taxe judiciare de timbru şi alte taxe de timbru, al unităţii administrativ teritoriale în care persoana fizică are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, în care persoana juridică are sediul social”.

Conform dispoziţiilor art. 1504 alin. 1 cod civil: „dacă plata se face prin virament bancar, ordinul de plată semnat de debitor şi vizat de instituţia de credit plătitoare prezumă efectuarea plăţii, până la proba contrară”.

Instanţa de control judiciar a reţinut că instanţa de fond a anulat în mod greşit cererea de încuviinţare a executării silite şi nu a cercetat fondul cauzei, în condiţiile în care Ordinul de plată emis electronic, semnat şi ştampilat de bancă, dovedeşte plata taxei de 20 lei.

S-a reţinut că nu există o obligaţie legală privind menţionarea pe ordinul de plată a unui element care să facă posibilă identificarea litigiului pentru care se plăteşte taxa.

Este adevărat că există posibilitatea folosirii aceluiaşi ordin de plată a taxei judiciare în cuantum fix în mai multe dosare având ca obiect încuviinţare executare silită. Dar, pentru a înlătura ordinul de plată depus la dosar, judecătorul trebuie să aibă dovezi ale încercării creditoarei de fraudare (spre exemplu, acelaşi ordin de plată să fi fost găsit în alt dosar).