Reexaminare împotriva soluţiei de respingere a cererii de obligare a lichidatorului judiciar la plata de despăgubiri civile

Cod ECLI ECLI:RO:TBBUC:2022:005.001879

Dosar nr. ]]]]

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI - SECŢIA A VII-A CIVILA

Sentinţa civilă nr 1879

ŞEDINŢA CAMEREI DE CONSILIU DIN  15.04.2022

Tribunalul constituit  din:

PREŞEDINTE – JUDECATOR SINDIC — ]]]

GREFIER — ]]]

Pe rol se află soluţionarea cererii de reexaminare împotriva soluţiei de respingere a cererii de obligare a lichidatorului judiciar ]]] la plata de despăgubiri civile  în cuantum de 208.387,86 lei, pronunţată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Bucureşti — Secţia a VII-a Civilă în dosarul ]]], formulată de petentul ]]] în contradictoriu cu  intimatul ]]]

Dezbaterile au avut loc în şedinţa din data de 18.03.2022, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când, tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunţarea la data de 01.04.2022 și 15.04.2022.

TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VII-a civilă la data de 01.11.2021 sub nr. ]]], reclamanta ]]] a formulat cerere de reexaminare împotriva soluţiei de respingere a cererii reclamantei de obligare a lichidatorului ]]] la plata de despăgubiri civile, cuprinsă în sentinţa civilă 2824/30.07.2020 pronunţată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Bucureşti  Secţia a VII-a Civilă în dosarul ]]], solicitând pe această cale ca prin hotărârea pe care o va pronunţa instanţa, să dispună obligarea lichidatorului judiciar al debitoarei la suportarea dobânzii legale penalizatoare, calculate conform art. 3 alin. 22 din OG 13/2011, aferente sumei de 1.678.612 Lei, pentru perioada 01.04.2019 - 10.06.2020, în cuantum de 208.387,86 Lei.

În motivarea cererii s-a arătat că, obiectul principal al acţiunii introductive în dosarul ]]]] l-a reprezentat o contestaţie a reclamantei, în baza prevederilor art. 21 din Legea 85/2006, la un raport de activitate al lichidatorului judiciar ]]] (Raportul de activitate din data de 25.06.2019 publicat în BPI ]]]), prin care acesta anunţa faptul că reclamanta - creditoare în procedură - nu va încasa suma de bani din tabelul de creanţe.

Potrivit Planului de distribuire nr. 3 reclamanta urma să încaseze întreaga creanţă cu care era înscrisă în procedură, respectiv 1.678.612 Lei. Prin urmare, prin publicarea Planului de distribuire, lichidatorul prefigurase sumele de bani ce urmau a fi distribuite creditorilor în procedură, incluzând sumele destinatei reclamantei, astfel cererea introductivă din prezenta cauză a fost formulată împotriva deciziei unilaterale a lichidatorului judiciar de a devia de la obligaţia asumată prin Planul de distribuire de a îi reclamantei achita întreaga sumă din tabelul de creanţe. Totodată, prin cererea introductivă s-a solicitat judecătorului sindic obligarea lichidatorului la suportarea dobânzii legale penalizatoare pentru perioada în care sumele destinate reclamantei erau reţinute la plată în mod nejustificat.

Reclamanta a solicitat instanţei să constate faptul că în cauză erau întrunite elementele de admisibilitate prefigurate de prevederile art. 22 din Legea 85/2006.

Prin Sentinţa civilă 2824/ 30.07.2020, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Bucureşti a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a lichidatorului judiciar la suportarea prejudiciului cauzat reclamantei creditoare.

S-a învederat faptul că, prin Raportul de activitate din data de 25.06.2019, lichidatorul judiciar al debitoarei a motivat exceptarea de la distribuire a sumelor cuvenite reclamantei prin aceea că acea creanţă „face obiectul unor litigii", făcându-se referire la dosarul nr. ]]] aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a Civilă, această explicaţie a lichidatorului judiciar fiind vădit neîntemeiată, arătând că în obiectul dosarului ]]] îl reprezintă o cerere a lichidatorului ]]] de atragere a răspunderii civile delictuale a reclamantei ]]] faţă de ]]] şi care a fost respinsă de către Tribunalul Bucureşti, prin Sentinţa civilă 3798/19.12.2019.

Reclamanta consideră că, se află în prezenţa unui refuz nejustificat al lichidatorului judiciar ]]] de a proceda la distribuirea către reclamanta ]]] a sumei de 1.678.612 Lei cuprinsă în ultimul Plan de distribuire în perioada 01.04.2019 - 10.06.2020.

S-a mai precizat că, nici după votul creditorilor din data de 21.05.2019, lichidatorul nu a înţeles să se conformeze obligaţiei legale de a distribui suma cuvenită creditorului ]]]

Reţinerea sumelor de bani datorate ]]] în intervalul 01.04.2019 - 10.06,2020 de către practicianul in insolvenţă ]]] reprezintă o decizie conştientă şi asumată a acestuia, în contradicţie cu obligaţia legală ce îi incumba potrivit Legii 85/2006, pe care a încercat ulterior să o „valideze" prin recurgerea la diverse proceduri judiciare care însă i-au fost respinse.

Având în vedere faptul că reclamanta creditoare a fost privată de folosinţa acestor sume de bani în perioada 01.04.2019 - 10.10.2020, fără ca această situaţie să îi fie imputabilă în vreun fel, consideră să se impune obligarea lichidatorului judiciar al debitoarei la suportarea dobânzii legale penalizatoare pentru sumele achitate în mod deliberat cu întârziere, calculată conform OUG 13/2011.

În ceea ce priveşte legătura de cauzalitate, reclamanta consideră că aceasta este evidentă în cauză, arătând că, refuzul lichidatorului judiciar de a-şi îndeplini obligaţia legală la termen au făcut posibil apariţia prejudiciului în patrimoniul acesteia.

În drept a invocat art 191, coroborat cu prevederile art 457 alin. 3 Cod procedură civilă, raportat la prevederile art. 22 alin. 4 - 5 din Legea 85/2006.

La data de 14.03.2022 intervenientul  ]]], administrator special al ]]] a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii de reexaminare, pe cale de excepţie ca fiind inadmisibilă și ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, și neîntemeiată – pe fond. 

S-a arătat cu privire la situaţia de fapt că prin contestaţia formulată împotriva Raportului ]]] s-a solicitat infirmarea parţială a raportului, privind măsura exceptării de la distribuirea sumelor a creanţei ]]]. Prin capătul nr. 3 al cererii s-a solicitat obligarea lichidatorului judiciar ]]] şi în subsidiar a debitoarei ]] la plata dobânzii legale penalizatoare aferente sumei de 1.678.612 lei, de la data de 01.04.2019 şi până la data plaţii efective a creanţei.

În motivarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active s-a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 36 din Codul de procedură civilă: „calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond. ”

Temeiul juridic al capătului nr. 3 de cerere, formulat în cadrul contestaţiei a fost reprezentat, potrivit contestatorului, de dispoziţiile art. 22 din Legea 85/2006 […] (3) Judecătorul-sindic va sancţiona administratorul judiciar cu amendă judiciară de la 1.000 lei la 5.000 lei în cazul în care acesta, din culpă sau cu rea-credinţă, nu îşi îndeplineşte sau îndeplineşte cu întârziere atribuţiile prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul-sindic. (4) Dacă prin fapta prevăzută la alin. (3) administratorul judiciar a cauzat un prejudiciu, judecătorul-sindic va putea, la cererea oricărei părţi interesate, să îl oblige pe administratorul judiciar la acoperirea prejudiciului produs.

Potrivit art. 1084 - Amenda şi despăgubirea se stabilesc prin încheiere executorie, care se comunică celui obligat, dacă măsura a fost luată în lipsa acestuia.

Art. 1085 - împotriva încheierii prevăzute la art. 1084 cel obligat la amendă sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acestora.

Aşadar, cale specială de atac, de retractare, a fost pusă la îndemâna administratorului judiciar obligat la amenda sau amenda şi despăgubire, de către judecătorul sindic.

Reglementarea acestei căi de atac este suficient de clară încât să rezulte că singurul titular al căii de atac, este chiar administratorul judiciar/lichidatorul amendat şi ca reexaminarea nu se aplică în nicio altă situaţie. Petentul, un creditor chirografar, nu are deschisă calea de atac a reexaminării, acesta nefiind “cel obligat la amendă sau despăgubire”.

Acelaşi raţionament face parte din considerentele Deciziei pronunţate de către I.C.C.J. în R.I.L., respective decizia nr. 12 din 6 mai 2020 privind interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 191 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în sensul că partea în sarcina căreia s-a stabilit amenda judiciară prevăzută de art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă pentru introducerea, cu rea-credinţă, a unor cereri principale, accesorii, adiţionale sau incidentale, precum şi pentru exercitarea unor căi de atac vădit netemeinice, prin aceeaşi hotărâre prin care au fost soluţionate aceste cereri, poate formula critici care vizează amendarea sa numai pe calea cererii de reexaminare, neputând supune aceste critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului.

Apreciază  că numai partea amendată are deschisă o cale de atac împotriva soluţiei, nu şi titularul cererii de amendare, respinsă de judecătorul de fond.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii cererii de reexaminare, arată că cererea de acordare a despăgubirii  are un caracterul subsidiar faţă de amendă, sancţiune care nu a fost aplicată.

Potrivit textului alin. 4 al art. 22 din legea nr. 85/2014, despăgubirile civile sunt accesorii, subsidiare, amenzii eventual stabilite.

Arată că doar în cazul în care judecătorul sindic ar fi aplicat o amendă, constatând astfel prin aceasta săvârşirea vreunei fapte, despăgubirile ar fi putut fi acordate şi numai cu titlu de măsură accesorie.

Apreciată că partea  contestatoare, care nu a formulat o cerere de amendare, nu are deschisă calea unei solicitări de stabilire a unor despăgubiri, o astfel de solicitare “ommiso medio” fiind inadmisibilă.

Pe fondul cererii de reexaminare solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată și menţinerea soluţiei primei instanţe, arătând că ]]]] a întârziat procedura insolvenţei ]]]şi în mod abuziv a întârziat încasarea unei sume de bani însemnate ce ar fi condus la stingerea integrală a masei credale..

În cadrul demersurilor efectuate în vederea recuperării creanţelor societăţii, a fost încheiat la data de 19.04.2018 un contract de tranzacţie între debitoare şi ]]], prin care s-a stabilit soluţionarea amiabilă a diferendului ce face obiectul dosarului nr. ]]], aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă, în care debitoarea, având calitatea de reclamantă, urmărea repararea prejudiciului cauzat societăţii de către ]]], suma obţinută ca despăgubire urmând să acopere integral masa credală din procedura insolvenţei căreia este supusă societatea.

Preţul tranzacţiei a fost negociat la suma de 5.575 mil. euro, echivalent în lei la data de 19 aprilie 2018 a 25.962.775 Lei, suma ce ar fi intrat imediat în patrimoniul debitoarei si urma a fi utilizată în stingerea tuturor creanţelor înscrise la masa credală, inclusiv a creanţei pârâtei ]]]., în cuantum de 1.678.612 lei, la momentul semnării, respectiv 19 aprilie 2018.

Având în vedere că totalul masei credale rămasă de acoperit în procedura de insolvenţă era de aproximativ 16,5 milioane lei, iar suma ce urma a fi încasată era de 25,9 milioane lei, rezulta fără îndoială că operaţiunea juridică profită în mod direct şi pârâtei, maximizarea averii debitoarei fiind efectul direct al încasării preţului tranzacţiei.

Pe parcursul derulării procedurii de insolvenţă împotriva debitoarei, creditorul ]]] a formulat multiple contestaţii si cai de atac, fiind nemulţumit de cuantumul creanţei înscrise în tabelul preliminar al creanţelor, toate acestea fiind respinse de către judecătorul sindic şi instanţele de control judiciar.

Urmare a nemulţumirilor proprii faţă de modul de soluţionare a tuturor acestor contestaţii în procedura insolvenţei, ]]] a înţeles să continue exercitarea abuzivă a drepturilor sale procesuale, deşi suma ce urmează a fi încasată de subscrisa urmează a stinge integral creanţa sa, şi ulterior încheierii tranzacţiei a votat împotriva aprobării încheierii tranzacţiei  şi a formulat puncte de vedere contrare validării tranzacţiei de către judecătorul sindic, iar ulterior a formulat căile de atac împotriva soluţiilor de respingere, împiedicând astfel realizarea condiţiilor suspensive din contractul de tranzacţie şi întârzierea încasării preţului tranzacţiei pentru aproape un an, respectiv până la data de 20 februarie 2019, sumă ce nu a fost distribuită creditorilor pentru aproape un an.

Arată că pentru repararea prejudiciul produs în procedură debitorului a înţeles să investească instanţelor de drept comun repararea acestuia. Totodată,  a menţionat că  în situaţia obţinerii unui titlu executoriu împotriva petentei ]]]  în vederea reparării prejudiciului creat debitoarei, posibilitatea recuperării efective a creanţei, ar fi în mod substanţial diminuată, poate chiar iluzorie având în vedere că ]]] este o corporaţie profesională cu sediul în ]]], nu are conturi deschise în România - în instrucţiunea de plată cu privire a distribuirea sumei de 1.678.612 lei fiind indicat un cont deschis la o bancă din ]]] - pe de o parte, iar pe de altă parte, nu are un sediu şi nici nu desfăşoară o activitate pe teritoriul României.

Pentru a preîntâmpina un astfel de risc, lichidatorul judiciar a convocat succesiv adunarea creditorilor pentru datele de 08.05.2019 şi 21.05.2019 pentru a-şi exprima punctul de vedere asupra oportunităţii suspendării distribuirii sumei de 1.678.612 lei către ]]], având în vedere existenţa dosarului de pretenţii nr. ]]] pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă, cât şi plata unei cauţiuni din averea debitoarei ]]] în vederea înfiinţării unei popriri asigurătorii asupra sumelor de distribuit către ]]]

Întrucât debitoarea deţinea suficiente lichidităţi pentru acoperirea întregii mase credale, iar contravaloarea cauţiunii urmând a fi plătită din drepturile reziduale născute în favoarea asociaţilor, lichidatorul judiciar a convocat adunarea asociaţilor pentru data de 06.06.2019,  având pe ordineade zi exprimarea unui punct de vedere cu privire la oportunitatea suspendării distribuirii sumei de 1.678.612 lei către creditoarea ]]], și exprimarea punctului de vedere cu privire la plata unei cauţiuni din averea debitoarei ]]], în vederea înfiinţării popririi asigurătorii asupra sumelor de distribuit către creditoarea ]]].

Adunarea asociaţilor a aprobat cu unanimitate de voturi suspendarea distribuirii sumei de 1.678.612 lei către ]]] cât şi plata unei cauţiuni în vederea înfiinţării popririi asigurătorii asupra sumei de bani indicată anterior.

În aceste condiţii, a fost formulată o cerere de înfiinţare a popririi asigurătorii în mâinile ]]], în calitate de creditor, asupra sumei de 1.678.612 lei, pe care debitoarea ]]] o are de recuperat în cadrul procedurii de faliment, până la soluţionarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. 10251/3/2019.

Apreciază că nu  se poate vorbi în niciun caz despre o măsură luată de lichidatorul judiciar care să încalce dispoziţiile imperative ale Legii nr. 85/2014 sau drepturile creditorului-contestator.

Practicianul în insolvenţă, indiferent de modalitatea desemnării sale îndeplineşte funcţia unui reprezentant al justiţiei, deoarece reprezintă şi apără nu numai interesele debitoarei şi ale creditorilor, dar, alături de judecătorul-sindic, oferta garanţia respectării prevederilor legale şi coordonează, supraveghează şi acţionează în vederea derulării procedurii.

În condiţiile în care unul dintre creditori, prin conduita sa, împiedică realizarea drepturilor debitoarei - supusă procedurilor de insolvenţă, iar prin aceasta generează cheltuieli suplimentare de procedură şi în definitiv împiedică închiderea procedurii, în mod evident lichidatorul judiciar - ca persoană desemnată să conducă activitatea debitoarei, potrivit Legii nr. 85/2006 - poate şi trebuie să solicite, în numele debitoarei, sancţionarea pe cale judiciară a creditorului în cauză, recuperarea prejudiciului cauzat debitoarei şi să ia orice măsuri care să asigure exercitarea drepturilor acesteia în viitor.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

Prin încheierea din 18.04.2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia VII-a civilă în dosarul nr. ]]] s-a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă a societăţii ]]], iar prin sentinţa nr. 4445/17.06.2016 s-a dispus deschiderea procedurii de faliment,  fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar ]]]

În Buletinul Procedurilor de insolvenţă nr. ]]] a fost publicat planul de distribuţie nr. 3 potrivit căruia creditorului  ]]]ar fi trebuit să i se distribuie suma de 1.678.612 lei.

La data de 08.04.2019 ]] , prin lichidator judiciar ]]], a formulat o acţiune împotriva ]]], înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. ]]] , prin care a solicitat obligarea acesteia la plata de despăgubiri în cuantum de 2.625.453 lei, reprezentând prejudiciul cauzat prin exercitarea cu rea-credinţă a unor contestaţii în cadrul procedurii de insolvenţă, care au condus la încasarea cu întârziere de către debitor a unor sume de bani în baza unei tranzacţii.

La data de 21.05.2019 lichidatorul judiciar a convocat o adunare a creditorilor pentru a supune discuţiei oportunitatea suspendării distribuirii sumei de 1.678.612 lei către ]]], avându-se în vedere existenţa acţiunii în pretenţii formulate împotriva acestuia care ar putea da naştere unei creanţe , măsură care nu a fost aprobată de către creditori.

La data de 06.06.2019 lichidatorul judiciar convoacă adunarea asociaţilor debitorului care decide suspendarea distribuirii sumelor cuvenite creditorului şi plata unei cauţiuni din averea debitoarei pentru a se obţine înfiinţarea unei popriri asiguratorii asupra sumelor respective.

Cererea de înfiinţare a unei popriri asigurătorii  asupra sumelor cuvenite potrivit planului de distribuţie creditorului ]]]], pentru a asigura executarea creanţei care ar putea fi stabilită în cadrul dosarului nr. ]]],  a fost respinsă prin încheierea din data de 18.07.2019 din dosarul nr. ]]] al Tribunalului Bucureşti.

Prin încheierea din data de 14.11.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. ]]] a fost respinsă şi cererea ]]], prin lichidator judiciar ]]], privind înfiinţarea unui sechestru asiguratoriu asupra sumei respective. Prin decizia nr. 339/29.04.2020 fiind admis apelul exercitat de reclamant, anulată hotărârea apelată şi în rejudecare, respinsă cererea de instituire a sechestrului ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte fondul acţiunii în pretenţii formulate de către ]]] , împotriva ]]] , cauza a fost soluţionată în fond prin sentinţa civilă nr. 3798/19.12.2019 a Tribunalului Bucureşti Secţia a VI_a civilă în sensul respingerii ca nefondate. Apelul formulat împotriva acestei hotărâri a fost respins prin decizia nr.  707/20.04.2021 împotriva căreia a fost formulat recurs nesoluţionat încă.

Între timp, la data de 27.06.2019, ]]]] formulează contestaţie împotriva raportului lichidatorului judiciar 1567/25.06.2019, publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. ]]], prin care lichidatorul judiciar menţionează suspendarea distribuirii sumei cuvenite acestuia. În  cadrul acestei contestaţii a fost formulată şi cererea privind obligarea lichidatorului judiciar, conform art. 22 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 86/2006,  la plata de despăgubiri reprezentate de dobânda legală până la data plăţii efective a sumei.

Deşi iniţial poziţia lichidatorului judiciar a fost aceea de a nu distribui suma către creditor până la soluţionarea definitivă a acţiunii în pretenţii îndreptate împotriva acestuia, la data de 10.06.2020 achită suma cuvenită creditorului.

Contestaţia împotriva raportului este respinsă ca neîntemeiată prin sentinţa civilă nr. 2824/30.07.2020 , dar ca urmare a achitării sumei respective de către lichidatorul judiciar. Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă şi cererea de despăgubiri îndreptată împotriva lichidatorului judiciar,

Prin decizia nr. 1744/19.10.2021 Curtea de Apel Bucureşti Secţia a VII-a civilă a respins ca inadmisibil apelul exercitat de către reclamant împotriva sentinţei, în cuprinsul acestei decizii menţinându-se că împotriva sentinţei prin care a fost soluţionată cererea de plată a despăgubirilor reclamantul are calea de atac a reexaminării, prevăzută de art. 191Cod procedură civilă, termenul de exercitare a acesteia curgând în condiţiile art. 457 alin. 3 Cod procedură civilă, de la data comunicării hotărârii instanţei de control judiciar.

Procedura de insolvenţă la care este supus debitorul  ]]] este derulată sub imperiul Legii nr. 85/2006 care,  fiind în vigoare la data deschiderii procedurii de insolvenţă, continuă să o guverneze.

Potrivit art. 122 din Legea nr. 85/2006, la fiecare trei luni de la data deschiderii procedurii de faliment , lichidatorul judiciar trebuie să întocmească un plan de distribuţie a sumelor aduse în contul debitorului. Deşi Legea nr. 85/2006 nu prevede expres sarcina lichidatorului de plată a sumelor cuvenite creditorilor imediat după expirarea termenului de contestare a planului , este evident că scopul planului de distribuţie este acela de stabilire a sumelor care se cuvin fiecărui creditor, potrivit regulilor stabilite de lege, şi că urmarea definitivării acestui plan este distribuirea efectivă a sumelor. 

Lichidatorul judiciar este organul care exercită conducerea activităţii debitorului, conform art. 25 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2014, singurul care are drept de dispoziţie asupra contului unic de insolvenţă şi care este ţinut să realizeze plata efectivă a sumelor cuvenite creditorilor.

Din această perspectivă, asociaţii unei societăţi supuse procedurii falimentului nu mai au nici un fel de atribuţii legate de gestionarea patrimoniului acesteia sau efectuarea plăţilor, chiar dacă mai au interese legate de drepturile lor reziduale, iar existenţa unei hotărâri a asociaţilor privitoare la amânarea distribuirii sumelor de bani atrase debitorului nu poate constitui un temei legal pentru amânarea plăţilor şi nu poate exonera lichidatorul judiciar de răspunderea pentru neîndeplinirea unei obligaţii stabilite de lege în sarcina sa.

Nici creditorii nu au nici un fel de atribuţii în ceea ce priveşte suspendarea sau aprobarea plăţilor care decurg din planul de distribuire, atribut exclusiv al lichidatorului judiciar. 

Lichidatorul judiciar a refuzat să distribuie sumele cuvenite reclamantului invocând dificultăţile pe care le-ar presupune punerea în executare a unei eventuale hotărâri obţinute împotriva acestuia avându-se în vedere că are sediul în ]]], intenţionând să amâne plata până la momentul soluţionării definitive a hotărârii cu scopul opunerii compensării.

Potrivit art. 52 din Legea nr. 85/2006, deschiderea procedurii de insolvenţă nu afectează dreptul unui creditor de a invoca compensarea creanţei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când condiţiile prevăzute de lege în materie de compensare legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii.

Potrivit art. 1617 Cod civil, compensarea operează deplin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide şi exigibile şi care au obiect o sumă de bani sau o anumită cantitate de bunuri fungibile de aceeaşi natură.

Astfel, compensarea creanţelor reciproce este posibilă numai în situaţia în care aceste creanţe existau la data deschiderii procedurii şi aveau la acel moment un caracter cert, ceea ce nu este cazul în speţă. Creanţa reclamantului era anterioară deschiderii procedurii de insolvenţă, în timp de eventuala creanţă a debitorului care nu numai că nu are încă caracter cert, dar este născută după data deschiderii procedurii, astfel încât cele două creanţe nu se puteau compensa.

Nu pot fi astfel reţinute apărările lichidatorului judiciar cu privire la existenţa unei justificări a refuzului de distribuire a sumelor cuvenite creditorului sau că s-a aşteptat soluţionarea cererilor privind înfiinţarea unei popriri sau sechestru asiguratoriu prin care încerca să asigure cadrul necesar unei astfel de compensări.

 Potrivit art. 22 alin. 2 şi 3 raportat la art. 24  din Legea nr. 85/2006, judecătorul – sindic va sancţiona lichidatorul judiciar cu amendă în cazul în care,  din culpă sau cu rea- credinţă, nu îşi îndeplineşte sau îşi îndeplineşte cu întârziere obligaţiile prevăzute de lege sau stabilite de către judecătorul – sindic . Conform alin. 4 , dacă prin această faptă lichidatorul judiciar a cauzat un prejudiciu, judecătorul – sindic va putea să îl oblige la acoperirea prejudiciului produs, la cererea părţii interesate.

Aplicarea unei amenzi este un atribut al judecătorului – sindic care exercită controlul judiciar al activităţii lichidatorului , fiind responsabil de durata procedurii judiciare , dar aceasta nu poate reprezenta o condiţie prealabilă pentru antrenarea răspunderii materiale a practicianului în insolvenţă care a cauzat un prejudiciu prin modul în care şi-a îndeplinit obligaţiile, legea neprevăzând o astfel de limitare a dreptului  persoanei prejudiciate.

Judecătorul – sindic nu aplică amenzi la cererea unei părţi, deşi acestea pot exprima puncte de vedere cu privire la necesitatea luării unei astfel de măsuri, ci ca urmare a constatărilor sale directe, astfel încât nu se poate aprecia că legea a prevăzut o obligaţie a părţii de a solicita iniţial amendarea lichidatorului judiciar, instanţa neputând reţine apărările intervenientului accesoriu în acest sens.

Întârzierea în efectuarea plăţii către reclamant, cu încălcarea prevederilor Legii nr. 85/2006, reprezintă o exercitare necorespunzătoare a obligaţiilor cel puţin sub forma culpei, avându-se în vedere că practicianul în insolvenţă este un profesionist care avea cunoştinţă atât de obligaţiile care îi reveneau conform legii, cât şi condiţiile în care ar fi putut opera o compensare judiciară. De altfel, convocările repetate ale creditorilor şi asociaţilor pentru aprobarea unei amânării a plăţii , în afara unor competenţe legale în acest sens, nu constituie decât încercări ale lichidatorului judiciar de obţinere justificări pentru neexercitarea unei atribuţii în condiţiile stabilite prin lege de care avea cunoştinţă.

Această omisiune a fost de natură a crea un prejudiciu creditorului pus în imposibilitatea utilizării în întreaga perioadă a sumei de bani care i se cuvenea şi care poate fi evaluat sub forma dobânzii legale penalizatoare prevăzută în materie de profesionişti conform art. 3 alin. 22  OG nr.13/2011, raportat la art. 1385 alin. 2 Cod civil.

În aceste condiţii, se poate reţine că a fost făcută dovada tuturor elementelor răspunderii delictuale speciale prevăzute de art. 22 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, respectiv existenţa unei fapte săvârşită cu vinovăţie, de natură a crea reclamantului un prejudiciu.

După obţinerea plăţii reclamantul a procedat la calcularea întregii sume solicitată iniţial exclusiv sub forma dobânzi , rezultând suma de 208.378, 86 lei prin aplicarea dobânzii legale între profesionişti la suma de 1.678.612 lei, pentru perioada dintre data expirării termenului de contestare a planului de distribuţie, 01.04.2016 şi data plăţii efective 10.06.2020, modul de calcul prezentat nefiind contestat.

Faţă de aceste considerente, instanţa admiţând conform art. 191 Cod procedură civilă, cererea de reexaminare, va reveni asupra măsuri respingerii cererii de acordare a despăgubirilor şi va obliga intimatul la plata sumei de 208.387, 86 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE :

Admite cererea de reexaminare formulată de petentul ]]]] în contradictoriu cu intimat ]]] 

Revine asupra măsurii respingerii cererii de acordarea a despăgubirilor soluţionată prin sentinţa civilă nr. 2824/30.07.2020 din dosarul nr. ]]] şi admiterii cererii de intervenţie accesorie formulată de intervenientul ]]], în susţinerea intimatului în ceea ce priveşte acordarea de despăgubiri.

Obligă intimatul ]]]]  la plata  sumei  de 208.387, 86 lei cu titlul de despăgubiri.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 15.04.2022.

Preşedinte,Grefier,

]]]]]]]

Red/ Teh  ]]]]________ 2022

1 Com BPI  ___________2022

Domenii speta

Spete similare