Anulare act administrativ

Dosar nr. ....

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BUCUREŞTI

SECŢIA A II-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

SENTINŢA CIVILĂ Nr. ......

Şedinţa publică de la ....

Tribunalul constituit din:

PREŞEDINTE: .....

GREFIER:  .....

Pe rol soluţionarea acţiunii în contencios administrativ formulate de reclamantul ..... în contradictoriu cu pârâtul ....., având ca obiect anularea act administrativ – Decizia nr......

Dezbaterile şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa publică din ..... fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre şi prin care Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la .... şi ..... când a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de .... sub nr. ...., reclamantul ... a solicitat, în contradictoriu cu ....., în temeiul dispoziţiilor art. 1 alin. (1) raportat la art.8 din Legea nr. 554/2004 a Contenciosului administrativ, anularea Deciziei nr. .... din data de ...., cu consecinţa exonerării de la plata sumelor imputate; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de judecarea prezentului litigiu.

În motivarea cererii, reclamantul arată că prin Decizia nr. .... data de ...., s-a dispus imputarea sumei de .... lei reprezentând creanţe salariale suportate din Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale. În motivarea adoptată prin decizie, s-a reţinut că suma a fost încasată necuvenit ca urmare a implementării măsurilor dispuse de Curtea de Conturi a României prin Decizia nr. ..... precum şi ca urmare a îndeplinirii dispoziţiilor Ordinului Preşedintelui. Totodată, prin decizia contestată, s-a reţinut că sumele achitate cu titlu de drepturi salariale pentru lunile iunie, iulie şi august .... la solicitarea pentru lichidatorului judiciar  ..... ,au fost acordate nelegal fata de interpretarea înaltei Curţi de Casaţie şi Justitie adoptată prin Decizia nr. 16 din 05.03.2018 cu privire la dispoziţiile art. 15 alin, (1) si (2) din Legea nr. 200/2006. Prin aceeaşi decizie, respectiv prin art. 2, în raport de dispoziţiile art. 731 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, coroborat cu art. 174 alin. (5) şi art. 176 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de proc. fisc., au fost stabilite şi accesorii constând în dobânzi în cuantum de .... lei şi penalităţi de întârziere în cuantum de ..... lei, perioada de calcul fiind .....

Împotriva acestei decizii, reclamantul susţine că a formulat plângere la ..., fiind emis răspunsul nr. ...., răspuns prin care a fost respinsă plângerea prealabilă, motivarea putându-se observa în cuprinsul actului respectiv.

Pe fondul cauzei, reclamantul a arătat că problema legalităţii acordării acestor drepturi trebuie soluţionată cu angajatorul care a solicitat aceste ajutoare constând în plata salariaţilor, nu cu salariaţii care au muncit şi care şi-au câstigat acest drept în mod definitiv.

Pe de altă parte, şi din perspectiva ajutoarelor sociale, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în cauza Cakarevic contra Croaţiei, prin Hotărârea din data de 26.04.2018, Cauza nr. 48921/13, a decis ca autoritatile care acorda ajutor de şomaj pentru o perioada mai lunga fata de cea stabilita iniţial unei persoane, nu au dreptul sa ceara banii înapoi. Curtea a aratat ca persoana nu este responsabila de greşeala oficialilor. In plus, prin faptul ca au acţionat in instanţa persoana respectiva, autoritatile i-au incalcat dreptul la proprietate.

Faţă de toate aceste aspecte, reclamantul solicită admiterea cererii în modalitatea în care a fost formulată, urmând a dispune anularea deciziei de imputare contestată.

În probaţiune: înscrisuri;

În drept, art. 1 alin. (1) raportat la art. 8, respectiv art. 15 din Legea nr. 554/2004

Pârâta ..... având în vedere dispoziţiile art. 205 din Noul Cod de Procedură Civilă cu modificările şi completările ulterioară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiate şi menţinerea deciziei contestate. Astfel, s-a arătat că, urmare a deciziei Curţii de Conturi nr. ...., pct.6 din Anexa Ordinului nr. ...., ... a dispus către pârâtă recuperarea prejudiciului reprezentând  plăţi efectuate din Fondul de garantare pentru creanţele salariale cu titluri de drepturi salariale restante datorate de către unii angajatori aferente unor perioade care exced cadrului legal au care au fost solicitate în afara termenului general de prescripţie. Astfel, în contextul deciziei Curţii de Conturi nr. .... şi a Procesului Verbal de control al Curţii de Conturi, Departamentul ... directia ..., s-a constatat că la nivelul agenţiilor judeţene a existat o aplicare eronată şi o practică neunitară cu privire la plăţile efectuate din fondul de garantare, în sensul că perioada de 3 luni, pentru care acest fond poate prelua şi plăti creanţele salariale ale angajatorului în insolvenţă, poate cuprinde oricare 3 luni caracteristice raportate la data deschiderii procedurii de insolvenţă. Având în vedere că această decizie nu a fost contestată în instanţă, iar această trasează anumite sarcini către pârâtă,  solicită respingerea cererii, ca neîntemeiată.

Tribunalul a încuviinţat pentru ambele părţi administrarea probei cu înscrisuri.

Analizând cererea, prin prisma probatoriului administrat şi a dispoziţiilor legale aplicabile, tribunalul reţine următoarele:

Prin Decizia nr. ..... emisă de Directorul .... al Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă ..... , s-a imputat reclamantului suma de .... lei reprezentând creanţe salariale suportate din Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale.

În motivarea deciziei, se reţine faptul că suma de  ..... lei este constatata de ..... ca fiind incasata necuvenit, ca urmare a implementarii masurilor dispuse de Curtea de Conturi a Romaniei prin Decizia nr. ....., precum si ca urmare a indeplinirii dispozitiilor Ordinului ... ....... Solicitarea pentru acordarea creantelor salariale a fost formulata de ..... in data de ...., data deschiderii procedurii de insolventa este ..... , iar luna pentru care s-au platit creante salariale a fost- iunie ..., ce excede cadrului legal conform interpretarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie in aplicarea dispozitiilor art. 15 alin. 1 si 2 din Legea nr. 200/2006. La suma de .... lei, se adauga accesorii stabilite in temeiul art. 73¹ din Legea nr. 500/2002, coroborat cu art. 174 alin. 5 şi art. 176 alin. 2 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de Procedură Fiscală, cu modificarile si completarile ulterioare.

Prin adresa nr. .... emisă de Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă .... ,  a fost respinsă plângerea prealabilă formulată de reclamant, în baza art. 7 din Legea nr. 554/2004. Ca temei al actului administrativ contestat, pârâta a inserat temeiul art. 1345 Cod civil „îmbogățirea fără justă cauză”.

Tribunalul reţine că obligaţia de plată în sarcina  reclamantului a fost stabilită prin Dispoziţia nr......, care a recunoscut dreptul la plata creanţelor salariale pentru salariaţii angajatorului în stare de insolvenţă  .....,

Conform art. 15 din Legea nr. 200/2006, în vigoare la data emiterii dispoziţiei, „(1) Creanţele salariale prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. a), c), d) şi e) se suportă pentru o perioadă de 3 luni calendaristice.

(2) Perioada prevăzută la alin. (1) este perioada anterioară datei la care se solicită acordarea drepturilor şi precedă sau succedă datei deschiderii procedurii insolvenţei.”

Potrivit art. 7 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 20072006, „(1) În situaţia în care creanţele salariaţilor angajatorului în stare de insolvenţă sunt anterioare lunii în care s-a deschis procedura insolvenţei, perioada de 3 luni calendaristice prevăzută la art. 15 alin. (1) din lege precedă datei deschiderii procedurii. 

 (2) În situaţia în care creanţele salariaţilor angajatorului în stare de insolvenţă sunt ulterioare lunii în care s-a deschis procedura insolvenţei, perioada prevăzută la art. 15 alin. (1) din lege succedă datei deschiderii procedurii.”

Având în vedere prevederile art. 15 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 200/2006, în forma în vigoare la data emiterii Dispoziţiei nr......, creanţa salarială recunoscută în favoarea reclamantului a fost legal stabilită.

Tribunalul reţine că prin Decizia nr. ..... privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel ... - Secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. ...., privind pronunţarea unei hotărâri prealabile de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-au stabilit următoarele: „în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 15 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 200/2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale, cu modificările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 7 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 200/2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.850/2006, cu modificările ulterioare: 

 - perioada de maximum 3 luni, pentru care Fondul de garantare poate prelua şi plăti creanţele salariale ale angajatorului în insolvenţă, se situează în intervalul de referinţă de 3 luni imediat anterioare deschiderii procedurii de insolvenţă - 3 luni imediat ulterioare deschiderii procedurii de insolvenţă; 

 - perioada de 3 luni, pentru care Fondul de garantare poate prelua şi plăti creanţele salariale ale angajatorului în insolvenţă, se raportează exclusiv la data deschiderii procedurii insolvenţei.”

Decizia de imputare este emisă în baza art. 100 alin.1  raportat la art. l pct. 38 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

În raport de prevederile art. 11 lit. c), art. 17 şi art. 22 din Legea nr. 200/2006, tribunalul apreciază că Fondul poate recupera debitele datorate de angajatori, în condiţiile prevăzute de lege, emiţând decizii administrativ-fiscale care devin titluri executorii în condiţiile legii, însă nu pot emite decizii de imputare în privinţa angajaţilor care au beneficiat de sumele din fondul de garantare.

Recuperarea unor sume plătite în mod eronat s-ar fi putut face numai prin acţiune în instanţă, astfel cum a recunoscut implicit şi pârâta indicând în adresa de soluţionare a plângerii prealabile şi în întâmpinare art. 1345 Cod civil „îmbogăţirea fără justă cauză” ca temei al deciziei de recuperare. Aplicabilitatea acestei acţiuni este însă subsidiară, atunci când nu există o altă acţiune disponibilă pentru un caz particular. Pentru înlăturarea efectelor Dispoziţiei nr. ....., pârâta avea la dispoziţie acţiunea în anulare specifică contenciosului administrativ.

Decizia de imputare nu poate avea ca efect anularea unui act administrativ-fiscal anterior, respectiv a Dispoziţiei nr. ....., având în vedere art. 1 alin. 6 din legea nr. 554/2004, astfel enunţat:

„Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanţei anularea acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice. În cazul admiterii acţiunii, instanţa se pronunţă, dacă a fost sesizată prin cererea de chemare în judecată, şi asupra validităţii actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum şi asupra efectelor juridice produse de acestea. Acţiunea poate fi introdusă în termen de un an de la data emiterii actului.”

În consecinţă, emiterea deciziei de imputare este nelegală din perspectiva interzicerii anulării unui act administrativ intrat în circuitul civil.

La baza emiterii deciziei de imputare nu poate sta, ca izvor de drept, nici Decizia Curţii de Conturi nr. .... şi nici Ordinul ... .....

În ceea ce priveşte încălcarea art. 1 Protocol 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, tribunalul reţine că prin emiterea deciziei de imputare contestate se aduce o atingere a dreptului de proprietate al reclamantei, potrivit raţionamentului Curţii prezentat în cauza Cakarevic c. Croaţia, hotărârea din 26.04.2018:

„Persoanele ar trebui să fie îndreptățite să se bazeze pe valabilitatea unei decizii administrative definitive în favoarea lor și pe măsurile implementate luate deja în realizarea acesteia, cu condiția ca nici beneficiarul și nici o altă persoană să nu fi contribuit din numele său la implementarea unei astfel de decizii luate sau implementate în mod greșit. Astfel, deși deciziile administrative ar putea face obiectul unei revocări pentru viitor (ex nunc), trebuia recunoscută legitimă așteptarea care să nu fie pusă la îndoială în mod retroactiv (ex tunc), cu excepția cazului în care existau motive opuse care cântăresc mai greu pentru realizarea interesului general sau interesul terților.

Mai multe circumstanțe erau în favoarea recunoașterii poziției juridice a reclamantei ca fiind protejată de o „așteptare legitimă" în sensul care făcea aplicabil articolul 1 din Protocolul nr. 1. În primul rând, nu a existat niciun indiciu că reclamanta a contribuit la plata ajutoarelor ce continuase în afara termenului legal aplicabil. În al doilea rând, reclamanta era de bună-credință când a beneficiat de ajutoarele de șomaj. În al treilea rând, decizia administrativă nu conținea nicio mențiune expresă cu privire la faptul că, potrivit dispozițiilor legale relevante, titlul ar expira la o anumită dată. În al patrulea rând, a curs o perioadă îndelungată de timp după expirarea termenului legal în care autoritățile nu au reacționat, continuând să presteze plățile lunar. Aceste circumstanțe au fost în măsură să o determine pe reclamantă să creadă că este îndreptățită să primească aceste plăți. Prin urmare, având în vedere natura ajutoarelor ca sprijin actual pentru nevoile de bază ale subzistenței, reclamanta a avut așteptarea legitimă de a se putea baza pe plățile pe care le-a primit ca titluri la care era îndreptățită. Faptul că tribunalele au stabilit ulterior că plățile au avut loc în lipsa unei baze juridice în dreptul intern nu era, așadar, unul decisiv.

În privința proporționalității ingerinței, nu s-a presupus că reclamanta a contribuit la obținerea unor prestații în afara titlului ei juridic. Pentru că autoritatea competentă a luat o decizie în favoarea reclamantei și a continuat să efectueze acele plăți, reclamanta a avut o bază legitimă ca să presupună că plățile primite au fost unele corecte din punct de vedere legal. Nu era rezonabil să se conchidă că reclamanta trebuia să conștientizeze că beneficiază de ajutoare de șomaj în afara perioadei legale maxime.

Autoritățile nu și-au îndeplinit obligația de a acționa în timp util și în mod corespunzător și consecvent. Chiar dacă plățile pentru indemnizațiile de șomaj pe care reclamanta nu ar fi trebuit să le primească au fost în întregime rezultatul unei erori a statului, reclamanta a fost obligată să restituie surplusul sumei plătite în totalitate, împreună cu dobânda legală. Prin urmare, nu a fost stabilită nicio răspundere din partea statului, iar acesta a evitat orice consecință a erorii sale, sarcina aparținându-i doar reclamantei.

Reclamanta a propus rambursarea datoriei sale în șaizeci de rate. Totuși, suma dispusă spre rambursare a reprezentat o sumă semnificativă de bani pentru aceasta, având în vedere că era lipsită de singura sa sursă de venit, dar și situația sa financiară generală. Suma pe care a primit-o cu titlu de ajutoare de șomaj fusese foarte modestă și, ca atare, a fost consumată pentru subzistență. Tribunalele naționale care au stabilit îmbogățirea fără justă cauză nu au avut în vedere sănătatea și situația economică ale reclamantei. Aceasta suferea de o boală psihică, era inaptă de muncă și fusese șomeră o perioadă lungă de timp. Nu avea conturi bancare, nu avea venituri și nici vreun bun care să prezintă importanță. Asemenea circumstanțe presupuneau că plata datoriilor ei, chiar și în rate, i-ar fi pus în pericol existența.

În concluzie, cerința impusă reclamantului de a rambursa cuantumul ajutoarelor de șomaj plătite în mod eronat de către autoritatea competentă după perioada legală maximă a echivalat cu o sarcină individuală excesivă pentru aceasta.”

Aplicând acest raţionament în cauza de faţă, tribunalul reţine că decizia de restituire a sumei de .... lei, la care se adaugă accesorii, aduce atingere dreptului de proprietate al reclamantei, care a încasat această sumă de bani de la pârâtă şi a dispus de ea, cu bună-credinţă, considerând că i se datorează cu titlu de drepturi salariale de la angajatul aflat în insolvenţă. Emiterea undei decizii de restituire după aproximativ 2 ani reprezintă o ingerinţă în dreptul de proprietate, la care reclamanta nu a contribuit în nici un mod prin propria sa acţiune. Pentru ca o ingerinţă să fie permisă potrivit paragrafului 2 al art. 1 Protocol 1 adiţional al Convenţie, trebuie ca aceasta să fie prevăzută de lege, să urmărească un scop legitim într-o societate democratică şi să existe un just echilibru între scopul urmărit şi ingerinţă. În cauza de faţă, tribunalul apreciază că prima condiţie nu este îndeplinită, respectiv ingerinţa (decizia de imputare) nu este prevăzută de lege, fiind nelegală, potrivit expunerilor de mai sus, astfel că art. 1 Protocol 1 adiţional la Convenţie a fost încălcat.

Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, tribunalul va admite cererea şi va anula Decizia nr. .... emisă de Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă ......, cu consecința exonerării reclamantei de la plata sumelor imputate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea formulată de reclamantul ...... în contradictoriu cu pârâtul .....

Dispune anularea  Deciziei nr. ..... emisă de Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă ......., cu consecinţa exonerării reclamantei de la plata sumelor imputate.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se depune la Tribunalul Bucureşti.

Pronunţată astăzi, 08.03.2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

PREŞEDINTE GREFIER 

…… . ………………… ………………………………

Prin decizia civilă nr. .......... pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal  a fost respins recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare