Fond funciar

Cod ECLI ECLI:RO:TBCVN:2021:………….

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SECŢIA CIVILĂ

Dosar nr. ……….

DECIZIA CIVILĂ NR. 95/A

Şedinţa publică din data de 2 martie 2021

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: ………..

JUDECĂTOR: ………..

GREFIER: ……….

Pe rol fiind pronunţarea asupra apelului declarat de reclamanta B.E. în contradictoriu cu intimatele COMISIA JUDEŢEANĂ COVASNA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR şi COMISIA  COMUNALĂ ..... PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, împotriva sentinţei civile nr. 191/11.07.2019 pronunţată de Judecătoria Întorsura Buzăului în dosarul nr. ……………., având ca obiect fond funciar.

Instanţa constată că a rămas în pronunţare asupra cauzei în şedinţa publică din data de 16 februarie 2021, potrivit celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunţarea pentru data de 23 februarie, respectiv pentru data de astăzi.

TRIBUNALUL

Prin  sentinţa civilă nr. 191/11.07.2019  pronunţată de Judecătoria Întorsura-Buzăului s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B.E. în contradictoriu cu pârâţii COMISIA LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR  ..... şi COMISIA JUDEŢEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR COVASNA.

Motivele pe care se întemeiază sentinţa judecătoriei.

Prima instanţă a reţinut că reclamanta a indicat ca temei de drept al cererii sale, în mod generic, dispoziţiile Legii nr. 18/1991, arătând că a formulat cererea de reconstituire în baza acestui act normativ.

Pe parcursul procesului, reclamanta, prin avocatul ales, a precizat că motivul pentru care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate este acela că terenul a fost preluat de la autorii săi, în mod abuziv, de regimul comunist, susţinând, în prima fază, că autorii săi au fost expropriaţi, după care, în a doua fază, că au fost expropriaţi de facto, fiind strămutaţi,  iar, în cele din urmă, că au fost expropriaţi de facto, fiindu-le stabilit domiciliu forţat.

Scopul Legii nr.18/1991 este acela de a repara prejudiciile suferite de foştii proprietari prin colectivizarea terenurilor sau prin trecerea lor în mod abuziv în proprietatea statului. Spre acest demers, legea în discuţie prevede modalităţile de stabilire a dreptului de proprietate, procedura de reconstituire a acestui drept, precum şi sfera persoanelor îndreptăţite să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de lege.

Potrivit art. 39 din Legea nr.18/1991, persoanele fizice ale căror terenuri agricole au fost trecute în proprietatea statului prin efectul Decretului nr.83/1949, precum şi al oricăror alte acte normative de expropriere, sau moştenitorii acestora pot cere reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de teren trecută în proprietatea statului, până la limita suprafeţei prevăzute la art.3 lit. h) din Legea nr.187/1945 de familie, indiferent dacă reconstituirea urmează a se face în mai multe localităţi sau de la autori diferiţi, în termenul, cu procedura şi în condiţiile prevăzute la art. 9.

Prin urmare, una dintre condiţiile necesare pentru aplicarea Legii nr.18/1991 este ca terenul să fi fost trecut în proprietatea statului printr-o formă de expropriere, întrucât prin reconstituirea dreptului de proprietate legiuitorul a urmărit să repună în situaţia anterioară regimului comunist diverse categorii de persoane care au fost deposedate pe nedrept de terenurile lor.

Instanţa a constatat că reclamanta invocă, în esenţă, faptul că, în perioada 1946-1949, autorii săi au fost obligaţi la domiciliu forţat şi expropriaţi de terenul obiect al prezentei cauze şi în această expropriere îşi are izvorul dreptul reclamantei la reconstituire.

Potrivit art. 249 C.Proc.Civ., cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească.

Instanţa a constatat, din examinarea proceselor-verbale întocmite în anul 1946 de comisiile de reformă agrară, depuse la dosar de către reclamantă, că, oficial, autorii reclamantei nu au fost expropriaţi de bunurile lor, fiind scutiţi de expropriere.

Urmează, astfel, ca instanța să stabilească dacă, în fapt, autorii reclamantei au fost sau nu expropriați, având în vedere susținerile reclamantei, potrivit cărora, prin stabilirea domiciliului obligatoriu pentru autorii săi, în comuna ……, aceștia au fost puși în imposibilitate de a-și folosi terenurile de pe raza comunei ......

Instanța a constatat, pe de-o parte, că reclamanta nu a făcut vreo dovadă cu privire la faptul că autorii săi, numiţii B. L. (L.), B. M., B. G. şi B. I., ar fi fost strămutați sau, cel puțin, cu domiciliu obligatoriu, singurele dovezi cu privire la domiciliu obligatoriu vizându-le pe reclamantă și pe mama acesteia, numita S. I. – devenită B. abia în anul 1932 și deci altă persoană decât proprietarul tabular B. I.

Pe de altă parte, instanța a constatat că, în septembrie 1949, numitul B.L. (L.), tatăl reclamantei și tutorele numiților B.M. și B.G. – în această calitate coordonând și cultivarea proprietății lor de teren – figura cu terenuri în suprafață totală de 82.03 ha, din care suprafața de 73.07 ha în comuna …… și suprafața de 8.96 ha în alte localități.

După epuizarea probatoriului încuviinţat, instanţa, la termenul din data de 13.06.2019, i-a pus în vedere reclamantei, prin avocat ales, să indice dacă înţelege să propună probe noi, iar apărătorul reclamantei a arătat că nu mai are alte probe de propus.

Este adevărat că, potrivit art.129 C.Proc.Civ., instanţa trebuie să aibă rol activ, însă acest rol este limitat de principiul disponibilităţii.

Astfel, instanţa nu are obligaţia de a ordona anumite dovezi, câtă vreme părţile au avut la îndemână mijloace procesuale pentru a determina administrarea dovezilor pe care le doreau, iar rolul activ al instanţei nu poate constitui temeiul substituirii judecătorului în poziţia procesuală a uneia dintre părţi şi în apărarea intereselor acesteia, mai ales în cazul în care partea beneficiază şi de asistenţă juridică.

Având în vedere aceste considerente, instanţa a constatat că plângerea reclamantei este neîntemeiată, motiv pentru care o a respins-o.

 Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta B.E. solicitând schimbarea în tot a sentinţei în sensul admiterii plângerii formulate.

 În motivare se arată că  terenurile proprietatea autorilor săi au fost expropriate în baza legii nr. 187/1945 şi a Decretului nr. 83/1949, terenurile fiind atribuite altor persoane cu titlu de împroprietărire. Familia a avut domiciliu obligatoriu între anii 1949-1963 în comuna .........., împrejurare dovedită prin cele două hotărâri ale Comisiei pentru aplicarea Decretului lege nr. 118/1990. Chiar dacă hotărârile de expropriere iniţiale au fost modificate într-un final, terenurile au rămas în detenţia celor împroprietăriţi, chestiune ce trebuia clarificată de instanţa de fond prin completarea raportului de expertiză topografică solicitat de mine.

Se arată că dispoziţiile legilor funciare, ignorate complet de prima instanţă, prevăd că se restituie terenurile preluate de stat fără forme legale, abuziv, fără invocarea vreunui temei de drept, aceste terenuri fiind trecute pe anexa nr. 4. Toate actele din dosar confirmă faptul că familia petentei a fost deposedată de toate terenurile agricole, nu numai în comuna ..... dar şi în alte comune, de exemplu ......., ...................

În drept au fost invocate prevederile art. 466-482 Cod.proc.civ.

În probaţiune apelanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale şi a probei cu expertiză tehnică topografică.

Intimata COMISIA LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR  ..... a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În motivare s-a arătat că procesele-verbale întocmite în anii 1946 de comisiile de reformă agrară rezultă că oficial autorii reclamantei nu au fost expropriaţi, fiind scutiţi. Mai mult, terenurile agricole de pe raza comunei ..... nu au fost preluate de stat, aceasta fiind zonă necooperativizată. Prezumţia de preluare abuzivă de către stat este condiţionată de faptul ca imobilul să se regăsească în patrimoniul statului, or terenurile solicitate nu s-au aflat în proprietatea statului, ci în proprietatea persoanelor fizice din comuna ......

În vederea justei soluţionări a apelului tribunalul a dispus completarea raportului de expertiză topografică cu obiectivul solicitat de către apelantă , respectiv identificarea posesorilor actuali ai imobilelor în litigiu.

 Analizând sentinţa atacată, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, tribunalul constată că apelul este nefondat  pentru următoarele considerente:

Reclamanta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 169/1997 asupra terenului în suprafaţă de 5,21 ha situat pe raza comunei ..... şi înscris în CF nr. 1629 şi 2712 ..........., motivul fiind acela al preluării abuzive.

Prin Hotărârea nr. 5/2002 a Comisiei locale ..... pentru aplicarea legilor fondului funciar a fost respinsă cererea de reconstituire pe motiv că terenul a fost folosit de alte persoane de peste 20 de ani. Prin Hotărârea nr. 429/2002 Comisia judeţeană Covasna pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor – art. 28 - a fost validată Hotărârea nr. 5/2002.

Soluţionând plângerea formulată de către reclamantă împotriva acestor hotărâri, în mod corect instanţa de fond a reţinut aplicabilitatea în speţă a dispoziţiilor art. art. 39 din Legea nr.18/1991, potrivit cărora persoanele fizice ale căror terenuri agricole au fost trecute în proprietatea statului prin efectul Decretului nr.83/1949, precum şi al oricăror alte acte normative de expropriere, sau moştenitorii acestora pot cere reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de teren trecută în proprietatea statului.

Din această dispoziţie legală rezultă că situaţia premisă pentru reconstituirea dreptului de proprietate este reprezentată de preluarea terenului prin expropriere sau un alt mod abuziv.

În speţă, intimata comuna ..... a susţinut că terenurile agricole de pe raza comunei nu au fost preluate de stat, aceasta fiind zonă necooperativizată, susţinere necombătută de apelantă sub nici un aspect. Tribunalul reţine că lipsa preluării abuzive de către stat reprezintă un fapt negativ, or dovada acestuia se realizează prin proba faptului pozitiv contrar, respectiv exproprierea sub orice formă a terenului.

Or, apelanta nu a făcut dovada faptului că terenul înscris în CF nr. nr. 1629 şi nr. 2712 ......  a fost preluat de către Statul român într-o formă sau alta.

Din contra, terenurile aparţinând lui B. G., B.M. şi B. L., antecesorii apelantei, au fost scutite de expropriere, astfel cum rezultă din procesele-verbale întocmite în anul 1946 de comisiile de reformă agrară.

Apelanta a susţinut că terenurile au fost expropriate faptic, invocând în sprijinul acestei susţineri hotărârile Comisiei pentru aplicarea Decretului Lege nr. 118/1990. Verificând adeverinţa nr. 11/26.01.1996 tribunalul reţine că aceasta atestă faptul că apelanta a fost persecutată din motive politice şi a beneficiat astfel de prevederile Legii nr. 118/1990. Însă, împrejurarea că apelanta a avut statut de persoană persecutată pe motive politice nu presupune, în mod necesar, că şi terenurile ce au aparţinut antecesorilor săi au fost confiscate. Legea nr. 118 îi conferă acesteia anumite beneficii, drepturi pecuniare, însă nu şi posibilitatea de a cere reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor imobile ce au aparţinut în proprietate antecesorilor săi. Reconstituirea dreptului de proprietate este guvernată de dispoziţiile legilor fondului funciar, acesta fiind cadrul legislativ în care trebuie verificate condiţiile de admitere a cererii.

În acelaşi context tribunalul reţine că din extrasul de carte funciară depus la dosar rezultă că în ce priveşte imobilul înscris în CF nr. 2712 ......., nr. top 7262,7263, 7264,7265,7266,7267,7268,7269,7270,7271, a fost operată în cartea funciară înscrierea unui contract de vânzare –cumpărare încheiat în 3.12.1959 prin care a fost transferat dreptul de proprietate asupra unei cote părţi din imobil. Aceeaşi vânzare-cumpărare a fost înscrisă şi în CF nr. 1629. În anul 1970 a fost înscris în ambele cărţi funciare un drept de uzufruct viager dobândit printr-o convenţie. Or, aceste înstrăinări sunt dovada faptului că terenul nu a fost cooperativizat, nu a fost preluat de CAP, în caz contrar nefiind posibil transferul dreptului de proprietate asupra unei cote părţi.

Este adevărat că apelantei i s-a emis titlul de proprietate asupra suprafeţei de 11,4 ha pe teritoriul comunei …….., după defunctul B. G., însă faptul că s-a admis cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unui teren nu presupune, în mod automat, reconstituirea dreptului de proprietate şi asupra altui teren, înscris în altă carte funciară şi situat pe raza unei alte comune.

Nu în ultimul rând tribunalul reţine că antecesorii apelantei sunt înscrişi în continuare în cartea funciară cu o cotă parte din dreptul de proprietate asupra imobilelor în speţă, asupra celorlalte cote părţi fiind înscris dreptul de proprietate al unor terţi.

Or, în această situaţie, reconstituirea dreptului de proprietate pe calea legii fondului funciar urmată de emiterea unui titlu apare ca fiind lipsită de interes, în condiţiile în care  autorii apelantei sunt deja înscrişi în cartea funciară ca proprietari tabulari. Apelanta are la dispoziţie dezbaterea succesiunii şi înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară, fără a mai fi nevoie să i se reconstituie dreptul de proprietate.

În concluzie, reţinând, pe de o parte, faptul că nu s-a făcut dovada că terenurile solicitate au fost  expropriate de către Statul Român şi s-au aflat la dispoziţia comisiilor de fond funciar, pe de altă parte faptul că dreptul de proprietate al antecesorilor reclamantei este deja înscris în cartea funciară, tribunalul conchide în sensul că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeţelor de teren  solicitate de către apelantă nu este întemeiată.

Pe cale de consecinţă, reţinând că prima instanţa a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, având suport în probele administrate,  tribunalul constată că apelul este nefondat, văzând şi prevederile art. 480 NCpc.  urmând a fi respins.

În baza prevederilor art. 23 din O.G. nr. 2/2000 va fi obligată apelanta la plata diferenţei de onorariu pentru expertul N. A. în cuantum de 1350 lei, sumă ce nu a fost achitată în cursul procesului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta B.E., cu domiciliul în ……………….. în contradictoriu cu intimaţii COMISIA LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR  ....., cu sediul în comuna ....., strada Principală, nr.266, judeţul Covasna şi COMISIA JUDEŢEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR COVASNA, cu sediul în mun. Sfântu Gheorghe, Piaţa Libertăţii, nr.6, judeţul Covasna împotriva sentinţei civile nr. 191/11.07.2019 pronunţată de Judecătoria Întorsura Buzăului  pe care o păstrează.

Obligă apelanta la plata sumei de 1.350 lei în contul expertului N. A. deschis la Biroul local de expertize Covasna.

Definitivă.

Pronunţată azi, 2.03.2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

 PREŞEDINTEJUDECĂTOR

GREFIER

Domenii speta

Spete similare