Contencios administrativ si fiscal. Litigiu privind functionarii publici

Dosar nr. 654/89/2018

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 519/CA/2020

Şedinţa publică de la 17 decembrie 2020

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE I...-M....... P...

Grefier A.. C...

Pe rol se află pronunţarea asupra cauzei în materia contencios administrativ privind pe reclamantul S.. I..- M..-C.., domiciliat în sat G... V..., com. S...., jud. V.... şi cu domiciliul procedural ales la Cabinet Av ......... în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Podu Inalt V......,  cu sediul în V....., str.  ....., având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici statutari - drepturi băneşti, cauză ale cărei dezbateri au avut loc în şedinţa publică din 07 decembrie 2020 şi consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din hotărârea ce urmează a se pronunţa, când în conformitate cu art. 396 (1) Cod procedură civilă, pronunţarea cauzei s-a amânat pentru termenul din data de 14 decembrie 2020, iar ulterior pentru cel de astăzi.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de faţă constată următoarele,

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui  la un complet specializat în materia Contencios Administrativ şi Fiscal la data de 21.03.2018 sub număr dosar 654/89/2018, reclamantul S.. I..- M..- C.. prin reprezentant convenţional av. ...... în contradictoriu cu pârâtul  INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENTA "PODUL ÎNALT" AL JUDEŢULUI V...., a solicitat ca instanţa să dispună următoarele:

1.obligarea pârâtului la plata contravalorii diferenţei de drepturi salariale pentru munca prestata in zilele de sâmbătă şi duminică şi sărbători legale, prin aplicarea sporurilor prevăzute de Codul muncii, pentru perioada 19.03.2015 şi până la data efectuării expertizei;

2.obligarea pârâtului la plata contravalorii orelor suplimentare prestate şi acordarea repausului săptămânal  şi concediul de odihnă pentru perioada 19.03.2015 şi până la data efectuării expertizei;

3.obligarea paratului la plata contravalorii sporului pentru orele prestate în timpul nopţii în intervalul orar 22.00-6.00, pentru perioada 19.03.2015 şi până la data efectuării expertizei;

4.obligarea pârâtului la plata normei de hrană la valoarea actualizată conform Ordinului MS 76/19.07.2013, pentru perioada 19.03.2015 şi până la momentul aplicării de către angajator a dispoziţiilor O.G 26/2015;

5.obligarea pârâtului la plata contravalorii echipamentului SMURD pentru perioada 19.03.2015 şi până la data efectuării expertizei ;

6.obligarea pârâtului la plata diferenţelor de drepturi salariale reprezentate de salariul efectiv achitat şi maximul în plată, pentru perioada 01.08.2016 şi până la pronunţarea unei hotărâri definitive şi irevocabile în cauză şi stabilirea salariului maxim în plată de la data pronunţării hotărârii şi pentru viitor;

7.obligarea pârâtului la plata actualizată a tuturor sumelor ce urmează să fie achitate reclamantului în raport de rata inflaţiei defalcate pentru fiecare lună, de la data scadenţei fiecăreia şi până la plata efectivă a sumelor datorate, precum şi a dobânzii legale aferente drepturilor băneşti până la data plăţii efective;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamantul prin avocat ales a arătat că în fapt, deţine funcţia de subofiţer operativ la Secţia Huşi al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenta "Podul Înalt" V....

În urma verificărilor efectuate de către reclamant asupra programului de lucru şi a veniturilor lunare achitate în mod efectiv de către angajator, au rezultat diferenţe de drepturi băneşti pentru categoriile indicate în petitul acţiunii.

  Astfel, în ceea ce priveşte obligarea angajatorului la plata diferenţei de drepturi băneşti pentru munca prestată în zilele de sâmbătă şi duminică şi sărbători legale, precum şi la obligarea pârâtului la plata contravalorii orelor suplimentare prestate, aceste solicitări îşi găsesc temeiul juridic în dispoziţiile art. 18 din Legea 284/2010 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice coroborate cu dispoziţiile Codului muncii.

Potrivit acestui text de lege se arată că : "(1) Pentru munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările in vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se aplică prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit art. 112 din Codul muncii se stabileşte că: " Pentru salariații angajaţi cu normă întreagă,  durata normală a timpului de lucru este de 8 ore pe zi şi 40 de ore pe săptămână."

Potrivit art. 120 din Codul muncii se arată că : "(1) Munca prestată în afara duratei normale a timpului de munca săptămânal, prevăzută la art. 112, este considerată muncă suplimentară."

Dispoziţiile art. 122 si 123 din Codul muncii stabilesc faptul că munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia beneficiind de salariul corespunzător, iar în situaţia în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă, munca suplimentară va fi plătită prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia, spor care nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.

De asemenea în ceea ce priveşte repausul săptămânal, acesta este reglementat de art. 137 din Codul muncii care prevede că : "(1) Repausul săptămânal  este de 48 de ore consecutive, de regula sâmbăta şi duminica.

(2)In cazul în care repausul în zilele de sâmbătă şi duminică ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității, repausul săptămânal poate fi acordat şi în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulament intern.

(3)In situaţia prevăzută la alin. (2) salariaţii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă.

(4)In situaţii de excepţie zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat, după o perioadă de activitate continuă ce nu poate depăşi 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de muncă şi cu acordul sindicatului sau, după caz, al reprezentanților salariaților.

(5)Salariații al căror repaus săptămânal se acordă în condiţiile alin. (4) au dreptul la dublul compensaţiilor cuvenite potrivit art. 123 alin. (2).

Raportat la munca reclamantului în zilele de sărbători legale, art. 139 din Codul muncii stabileşte care sunt aceste sărbători, făcând precizarea în art. 141 că prevederile art. 139 nu se aplică în locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită caracterului procesului de producţie sau specificului activității.

In art. 142 din Codul muncii se arată că salariaţilor de la locurile de muncă prevăzute la art. 141 li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile, iar în cazul in care nu se pot acorda zile libere, salariaţii beneficiază pentru munca prestată în zile de sărbătoare de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător programului normal de lucru.

Din statele de plata emise reclamantului, coroborate cu timpul efectiv de muncă lucrat, rezultă că deşi s-a prestat muncă suplimentară, muncă în timpul sărbătorilor legale, aceasta nu a fost remunerată de către angajator în conformitate cu dispoziţiile legale sus amintite.

 In ceea ce priveşte solicitarea reclamantului de a fi obligat angajatorul la plata contravalorii sporului pentru orele prestate în timpul nopţii, aceasta își găsește reglementarea în dispoziţiile art. 17 din Legea 284/2010 care stipulează că: " personalul care potrivit programului normal de lucru, își desfășoară activitatea între orele 22.00-6.00, beneficiază pentru orele prestate în acest interval de un spor de muncă prestată în timpul nopţii de 25% din salariul de bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puţin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru".

Așa cum rezultă din programul de lucru al reclamantului, dispoziţiile art. 17 din Legea 284/2010 îi sunt aplicabile acestuia, însă ele nu se reflectă şi în veniturile lunare ale acestuia.

 In ceea ce priveşte capătul de cerere ce vizează plata normei de hrană la valoarea actualizată, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin 3 din O.G 26/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare se stabileşte că instituţiile în care urmează să fie plătită norma de hrană şi categoriile de personal pentru care se acordă acest beneficiu, se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

După emiterea acestei ordonanţe au fost emise două Hotărâri de Guvern, respectiv HG S/501/1994 privind aprobarea normelor de hrană pe plafoane calorice, categoriile de personal pentru care se acorda şi  instituţiile publice din "Sectorul de apărare națională, ordine publică şi siguranţă naţională şi H.G 65/2003 privind stabilirea drepturilor de hrană, în timp de pace ale personalului aparținând structurilor M.A.I.

Potrivit prevederilor art. 5 din O.G 26/1994, Ministerul Afacerilor Interne este instituţia care stabileşte şi actualizează valoarea financiară a normelor de hrană. Astfel, M.A.I a emis Ordinul 310/2009 privind hrănirea efectivelor Ministerului Afacerilor Interne pe timp de pace, cu modificările şi completările ulterioare, ultimul Ordin al ministrului apărării naționale prin care au fost actualizate valorile financiare ale normelor de hrana fiind MS76/2013.

Ulterior emiterii acestui Ordin, a fost adoptată OG 26/2015 pentru completarea art. 12 din OUG 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.

Prin O.G 26/2015 a fost introdus un nou aliniat la art. 12 din O.U.G 83/2014 care prevede că : "prin excepţie de la prevederile alin 1, începând cu data de 1.07.2015, cuantumul compensaţiei băneşti, respectiv al alocaţiei valorice pentru drepturile de hrană şi, respectiv valoarea financiară a normelor de echipare, precum şi valoarea financiară a drepturilor de echipament, se acorda la valoarea actualizată, potrivit normelor legale în vigoare, cu încadrarea în cheltuielile de personal, aprobate de buget.".

Astfel, deşi până la apariţia actului normativ din anul 2015, era în vigoare Ordinul MS 76/2013 care stabilea actualizarea normelor de hrană, totuşi plata normei de hrană, s-a făcut de către angajator în perioada 1.02.2014-1.07.2015, la valoarea stabilită pentru anul 2010, nefiind respectate dispoziţiile ordinului.

În acest context, reclamantul a apreciat că Ordinul MS 76/2013 este ulterior actelor normative care menţin valoarea financiară a normelor de hrană la nivelul anului 2010, astfel că această norma derogă de la dispoziţiile generale în materie de drepturi salariale, iar angajatorul avea obligaţia aplicării normei speciale cu prioritate.

Raportat la solicitarea reclamantului de a fi obligat pârâtul la plata contravalorii echipamentului SMURD, aceasta solicitare își găsește temeiul juridic in dispoziţiile Ordinului MAI 695/2008.

Reclamantul desfășoară activități de paramedic, iar in cadrul acestor activități trebuie să beneficieze de echipament corespunzător, conform Ordinului 695/2008 privind aprobarea Regulamentului pentru compunerea si portul uniformei personalului medical, paramedical si civil din cadrul serviciilor mobile de urgenta, reanimare si descarcerare, a normelor privind echiparea acestor categorii de personal, precum si a regulilor pentru aplicarea acestora.

Angajatorul nu a pus la dispoziţia reclamantului echipamentul conform dispoziţiilor legale, motiv pentru care consideră că paratul trebuie sa plătească contravaloarea acestui echipament pentru perioada 19.03.2015 si pana la data efectuării expertizei.

Raportat la solicitarea reclamantului de a fi obligat paratul la plata salariului la nivelul maxim pentru perioada 1.08.2016 si pentru viitor, se arată că aceasta solicitare își găsește temeiul juridic in dispoziţiile OUG nr. 83/2014, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 71/2015 si interpretata prin Decizia nr. 23/26.09.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie.

Se arată că la nivelul maxim al salariului în plata urmează sa fie adăugată si majorarea de 20% prevăzută de art. 1 alin. 1 si 2 din OUG 2/2017.

În ceea ce priveşte actualizarea sumelor ce urmează să fie achitate reclamantului în raport de rata inflaţiei de la scadenţă şi până la plata efectivă, precum şi obligarea pârâtului la plata dobânzii legale, această solicitare își găsește temeiul juridic în dispoziţiile art.166 alin 4 din Codul muncii, coroborat cu dispoziţiile art. 1535 din Codul civil.

Pentru aspectele invocate, reclamantul a solicitat  admiterea acţiunii.

În drept invocă dispoziţiile din Legea nr. 284/2010 coroborată cu dispoziţiile Codului muncii.

 Probe: înscrisuri, expertiză tehnică în specialitatea contabilitate;

Pârâtul Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Podul Înalt" al Judeţului V.... a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantului.

Invocă excepţia inadmisibilității acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile:

Potrivit art. 193 alin.1 Cod procedură civilă, sesizarea instanţei se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, iar dovada îndeplinirii acesteia se va anexa la cererea de chemare în judecată.

Totodată, potrivit art. 7 alin. (4) din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ cu modificările şi completările ulterioare, plângerea prealabilă formulată potrivit prevederilor alin. (1), se soluţionează în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), adică în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen.

Mai mult decât atât, potrivit prevederilor imperative ale art. 8 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, care reglementează obiectul acţiunii judiciare în această materie ,,persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin 1 lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale”.

Aşadar, apreciază că nu numai că persoana vătămată trebuie să efectueze plângerea prealabilă anterior învestirii instanţei, ci aceasta trebuie să aștepte şi comunicarea răspunsului sau împlinirea termenului de 30 de zile de la data înregistrării plângerii la autoritatea emitentă - prevăzut de art.2 alin.1 lit. h) din Legea nr. 554/2004 - pentru a avea posibilitatea legală de a deduce judecăţii cererea vizând dreptul pretins.

Astfel, una din condiţiile acţiunii în contencios administrativ, prevăzută de Legea 554/2004, este aceea a îndeplinirii procedurii prealabile, în condiţiile şi termenele prevăzute de art. 7 şi 8.

Numai după parcurgerea acestei etape-condiţie de admisibilitate a acţiunii în contencios administrativ, persoana, dacă se consideră în continuare nemulţumită de răspunsul primit ori dacă autoritatea căreia i s-a adresat refuză să-i răspundă, poate formula şi înregistra acţiune în contencios administrativ pe rolul instanţei de judecată, în termenele prevăzute de art. 11 din lege.

Având în vedere aceste aspecte, solicită să se constate faptul că acţiunea reclamantului este inadmisibilă.

Arată faptul că reclamantul are calitatea de cadru militar, ca urmare a chemării în cadrele active, conform art. 74 si următoarele din Legea 80/1995 privind statutul cadrelor militare cu modificările şi completările ulterioare, fiind numit în funcţie prin ordinul inspectorului şef al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă ’’Podul Înalt” al judeţului V..., prin care s-au născut raporturi juridice.

Totodată, invocă că pentru această categorie de personal nu sunt încheiate contracte individuale de muncă, drepturile şi obligaţiile acestora fiind prevăzute în actele normative cu incidenţă în domeniul militar şi asumate prin jurământ militar şi angajamente.

Încadrarea şi numirea în funcţie a cadrelor militare se realizează în conformitate cu Legea 80/1995 privind statutul cadrelor militare şi a Ordinului Ministrului Afacerilor Interne privind activitatea de management resurse umane în unităţile militare ale Ministerului Afacerilor Interne.

Pe fondul cauzei, pârâtul a apreciat că acţiunea reclamantului este nefondată şi neîntemeiată pentru următoarele motive:

Se arată că în susţinerea cererii sale, reclamantul a invocat prevederi din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii şi din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătii din fonduri publice.

Faţă de aspectele sesizate, argumentele şi temeiurile legale invocate de către reclamant pârâtul a solicitat instanţei să aibă în vedere următoarele considerente:

În conformitate cu art. 2 alin.l din H.G. nr. 1492 din 9 septembrie 2004 privind principiile de organizare, funcţionare şi atribuţiile serviciilor de urgenţă profesioniste coroborate cu prevederile pct. 38 din Anexa 1, din acelaşi act normativ, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă “Podul înalt" al judeţului V.... are calitatea de unitate ce se află în subordinea directă a Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă.

Totodată, potrivit Anexei 1, art. 3 din H.G. nr. 1.490 din 9 septembrie 2004 Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă are calitate de autoritate de reglementare şi asigură coordonarea şi controlul de specialitate al serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă profesioniste.

Mai mult, pârâtul a menţionat faptul că reclamantul are statutul de cadru militar  potrivit Legii 80/4995 căruia îi sunt incidente regulamentele militare emise de Ministrul Apărării Naţionale, conform art. 6 , art. 8 lit. b, art. 109 alin. 1 şi 2 din Legea 80/1995 privind statutul cadrelor militare.

Prin urmare, potrivit Ordinului M 38/15.03.2016 - R.G.1. - Regulamentul de ordine interioară în unitate, pârâtul are obligaţia de a pune în executare ordinele primite de la eşalonul superior şi acesta poartă întreaga răspundere pentru legalitatea şi urmările ordinelor sau dispoziţiilor date, respectiv a ordinul emis prin Nota-raport nr. 102405/05.02.2015, Procedura de sistem PS-01-CON - Procedura privind acordarea majorării salariate pentru orele prestate în zilele de sâmbătă, duminică precum şi în zilele de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează, Ordinul IGSU nr. 20312 din 12.03.2015.

Prin aceste ordine, s-a dispus tuturor unităţilor să ia măsurile necesare în vederea punerii în aplicare a următoarelor demersuri: Trecerea de la programul de lucru 24 ore de serviciu de permanenţă cu 72 ore libere la programul 24 ore de serviciu de permanenţă cu 48 ore libere: Punerea în aplicare întocmai a Procedurii de sistem privind modul de întocmire a centralizatorului lunar în vederea acordării majorării salariate de 75% pentru orele prestate în zilele de sâmbătă, duminică precum şi în zilele de sărbători legale şi în celelalte zile în care. în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează - cod de individualizare PS-Ol-CON, prin care s-a stabilit modul de întocmire al centralizatoarelor lunare potrivit Anexei I şi 2, Modul de calcul privind acordarea majorării salariate potrivit Anexei 3: Acordarea timpului liber corespunzător potrivit Anexei 4.

Reclamantul îşi desfășoară activitatea în program de lucru în ture, conform fişei postului, în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Podul Înalt" al judeţului V...., Secţia de Pompieri H.....

Pârâtul a precizat faptul că reclamantul desfăşoară un program de lucru în ture de 24 ore serviciu de permanenţă cu 48 ore de libere, program stabilit prin Nota-raport nr. 102405/05.02.2015), aprobată de secretarul de stat al M.A.I., privind măsurile care se impun pentru modificarea programului de lucru al personalului operativ care lucrează în ture de serviciu, din cadrul IGSU şi unităţile subordonate (ale cărei efecte au fost prelungite şi în anul 2016, 2017, 2018).

În ceea ce priveşte plata către reclamant a contravalorii diferenţei de drepturi salariate pentru munca prestată în zilele de sâmbătă, duminică si sărbători legale, prin aplicarea sporurilor prevăzute de Codul muncii, pentru perioada 19.03.2015 si până la data efectuării expertizei;

În contextul publicării, începând cu 01 ianuarie 2015 a Legii 183/2014 privind aprobarea OUG 37/2013, s-a modificat art. 13 alin. (5) din OUG 103/2013, în sensul că pentru activitatea desfăşurată de personalul militar (...) , în zilele de repaus săptămânal, sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, se acordă o majorare de 75%.

Pentru punerea în aplicare a prevederilor legislative mai sus menţionate a fost emis O.M.A.I. nr. 4/2015 privind condiţiile de acordare a majorării salariate pentru personalul MAI care desfăşoară activităţi în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile, în care în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează.

Începând cu data de 20 februarie 2015 - Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă a emis Procedura de sistem PS-01-CON - Procedura privind acordarea majorării salariate pentru orele prestate în zilele de sâmbătă, duminică precum şi în zilele de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează (inclusiv revizia nr. 1 în vigoare cu data de 01.05.2015) "pentru aplicarea în mod unitar a drepturilor salariale la nivelul unităţilor subordonate I.G.S.U. prin care s-a stabilit modul de întocmire al centralizatoarelor lunare pentru orele prestate în zilele de sâmbătă, duminică precum şi în zilele de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează - Anexele 1 şi 2 la procedură, modul de calcul privind acordarea majorării salariale prevăzută la art. 13 alin. (5) din OUG 103 /2013 - Anexa 3 ia procedură şi Programul de lucru în ture şi modul de acordare al turelor libere - Anexa 4 la procedură.

În ceea ce priveşte transpunerea în ore a zilelor de recuperare, Procedura de sistem PS-01-CON stabileşte următorul mod de calcul: 24 ore libere (reprezintă o tură de serviciu care i-a fost acordată ca timp liber compensatoriu) la care se adună 16 ore (care reprezintă cele 8 ore aferente celor 2 zile în care reclamantul ar fi trebuit să fie prezent la program de 8 ore, până la reintrarea în serviciu pe aceeaşi tură, zile în care nu a fost chemat la program de 8 ore, ci a fost liber). Din cele prezentate anterior rezultă faptul că 1 tură de recuperare este echivalentă cu 40 ore (recuperate).

Din data de 01 ianuarie 2015 - prezent, personalul militar beneficiază de o majorare de 75% pentru munca prestată în zilele de sâmbătă, duminică şi sărbători legale, în timpul programului normal de lucru, potrivit prevederilor art. 13 alin. (5) din OUG nr. 103/2013 modificată şi completată, coroborate cu prevederile O.M.A.I. nr. 4/2015.

În conformitate cu art. 8 din Ordonanţă de Urgenţă nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, art. 9 din Ordonanţă de urgenţă nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare în anul 2016 şi art. 8 din Ordonanţă de urgenţă nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător acestora.

Aşa cum prevede art. 8 din O.U.G. nr. 57/2015 şi art. 13 din O.U.G. 103/2013 prin excepţie de la regula mai sus menţionată, pentru activitatea desfăşurată de personalul militar, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalul civil din instituţiile publice de apărare, ordine publică şi securitate naţională, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, se acordă o majorare de 75% din solda lunară prevăzute de legislaţia în vigoare la data de 31 decembrie 2009. Aceleaşi principii sunt menţinute şi de O.U.G. nr. 99/2016, privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, O.U.G. Nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative şi OUG nr. 90 /2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene.

Prin urmare, personalul militar mai poate beneficia şi de o majorare de 100% pentru munca prestată în zilele de repaus şi sărbători legale peste programul normal de lucru, dacă nu se poate acorda timp liber corespunzător.

De subliniat este faptul că, în cazurile când se acordă majorarea de 100% pentru orele suplimentare lucrate în zilele de sâmbătă, duminică şi sărbători legale, nu se mai poate acorda si timp liber corespunzător.

Astfel, în conformitate cu O.M.A.I. nr. 4/2015, au fost achitate toate orele prestate în zilele de sâmbătă, duminică, sărbători legale precum şi în zilele în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, pentru celelalte ore suplimentare neexistând temei legal de plată, fiind compensate numai cu timp liber corespunzător acestora.

Chiar şi în condiţiile în care reclamantul a considerat că a efectuat ore suplimentare în favoarea pârâtei ISUJ V......., consideră că trebuia să facă uz de dreptul de a solicita angajatorului compensarea prin ore libere plătite în următoarele 60 zile calendaristice după efectuarea acestora, conform art. 122 (1) din Codul muncii.

Consideră că angajatul nu are drept de opţiune între a solicita liber plătit şi plata orelor suplimentare efectuate.

Conform art. 123 (1) din Codul muncii numai în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut la art. 122 (1) din Codul muncii, în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariul corespunzător duratei acesteia.

Din aceste motive consideră că este un drept al angajatului la fel ca şi dreptul la concediul de odihnă, obligaţia angajatorului fiind de a le acorda atunci când sunt solicitate printr-o cerere scrisă, în speţă, raport personal al reclamantului adresat şefului nemijlocit.

Consideră că este necesar să existe cerere scrisă pentru ca angajatorul să deţină dovada exprimării voinţei angajatului de a efectua liberul cuvenit, concediul de odihnă, permisii, învoiri sau alte situaţii, cât si dovada prin care angajatorul justifică lipsa angajatului de la programul de lucru.

Se solicită a se avea în vedere faptul că în fiecare lună se aduce la cunoştinţă planificarea serviciilor pentru luna următoare, reclamantul având posibilitatea de a aduce la cunoştinţa şefului nemijlocit eventualele solicitări cu privire la acest aspect.

În susţinerea celor de mai sus, învederează faptul că  şi Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 793/2006, a statuat următoarele: "Salariatul care a prestat muncă suplimentară are obligaţia să solicite angajatorului compensarea acesteia prin ore libere plătite în următoarele 30 zile. Doar în ipoteza în care compensarea orelor suplimentare prin timp liber nu este posibilă, salariatul poate pretinde sporul la salariu pentru munca suplimentară potrivit art. 120 Codul muncii. Nu sunt îndeplinite aceste condiţii dacă salariatul nu face dovada că a solicitat angajatorului compensarea muncii suplimentare prin ore libere plătite şi nici a împrejurării că a pretins ulterior sporul pentru munca suplimentară prestată". În sensul celor de mai sus s-au exprimat si Curtea de Apel Alba prin Decizia nr. 462/2008 precum si Curtea de Apel Suceava prin decizia nr. 1294/2009.

În consecinţă, luând în considerare faptul că reclamantul nu a făcut dovada solicitării compensării orelor suplimentare lucrate cu timp liber corespunzător, obligaţie instituită prin prevederile art. 249 Cod proc.civ.. se solicită a se avea în vedere că, pentru perioada la care face referinţă reclamantul, acesta nu este îndreptăţit să solicite plata ”drepturilor salariate aferente orelor suplimentare efectuate atât în zilele lucrătoare cât si în zilele de sâmbătă, duminică si sărbătorile legale”.

Potrivii prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea ministerului şi cu respectarea dispoziţiilor legale.

De asemenea, potrivit prevederilor art. 14 alin. (3) din actul normativ menţionat, “nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanţată şi plătită dacă nu este aprobată potrivit legii şi nu are prevederi bugetare”.

Referitor la plata către reclamant a contravalorii orelor suplimentare prestate şi acordarea repaosului săptămânal si concediul de odihnă pentru perioada 19.03.2015 si până la data efectuării expertizei, pârâtul arată următoarele:

Datorită specificului activităţii ISUJ V....., programul normal de lucru pentru personalul din serviciul operativ este organizat în ture de serviciu - fiind excepţie de la regula generală a organizării muncii.

Având în vedere legislaţia în vigoare (art. 112 şi 120 din Codul muncii) şi excepţia de la regula generală a organizării timpului de muncă -în cadrul ISUJ V..... -nu se poate considera că personalul care lucrează în ture îşi desfăşoară activitatea în cadrul duratei normale a timpului de muncă de luni până vineri şi în afara programului de muncă, sâmbăta/duminica.

Prin urmare, repaosul săptămânal la care face referire reclamantul, este efectuat în cele 48 ore libere interpuse între turele de serviciu de 24 ore.

Reclamantul a beneficiat de concediu de odihnă anual în funcţie de vechimea de la locul de muncă.

Referitor la plata către reclamant a contravalorii sporului pentru orele prestate în timpul nopţii, în intervalul orar 22.00-6.00, pentru perioada 19.03.2015 si până la data efectuării expertizei, pârâtul arată următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 17 din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice coroborate cu prevederile Anexei nr. 8 din OMAI nr. S/214 din 05.10.2011 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar, poliţiştilor şi personalului civil din M.A.I., personalul militar care îşi desfăşoară, potrivit programului normal de lucru, activitatea în timpul nopţii, între orele 22.00-06.00, beneficiază pentru orele lucrate în acest interval de un spor de 25% din solda de funcţie, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puţin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru.

În conformitate cu prevederile art. 20 (1) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice coroborate cu prevederile Ordinul M.A.I. nr. S/7 pentru aprobarea normelor metodologice privind aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar; poliţiştilor şi personalului civil din MAI din 31.01.2018 se menţine sporul de 25% pentru personalul militar care îşi desfăşoară, potrivit programului normal de lucru, activitatea în timpul nopţii, între orele 22.00-06.00, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puţin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru.

Potrivit celor de mai sus şi în baza centralizatoarelor lunare şi a situaţiilor orelor prestate pe timpul nopţii întocmite de şeful nemijlocit al reclamantului, acesta a beneficiat de sporul de 25% pentru munca prestată în timpul nopţii.

Referitor la plata către reclamant a normei de hrană la valoarea actualizată conform Ordinului MS 76/19.07.2013, pentru perioada 19.03.2015 si până la momentul aplicării de către angajator a dispoziţiilor OG 26/2015, pârâtul arată că:

Cererea reclamantului este nefondată întrucât norma de hrană i-a fost acordată în conformitate cu prevederile legale incidente în perioada la care face referire, cuantumul legal al normei astfel cum a fost stabilit prin ordinul ministrului apărării, fiind iniţial redus cu 25%,apoi majorat şi ulterior plafonat la nivelul din iunie 2010, potrivit legislaţiei pentru restabilirii echilibrului bugetar şi salarizarea personalului plătit din fonduri publice, după cum urmează:

-potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) din O.M.A.I 310/2009 privind hrănirea efectivelor Ministerului Afacerilor Administraţiei şi Internelor în timp de pace, cu modificările şi completările ulterioare, valoarea financiară a normelor de hrană se stabileşte şi se actualizează de către Ministerul Apărării Naţionale.

În perioada ianuarie 2010 şi până în prezent, valoarea financiară a normei de hrană nr. 6 a fost stabilită şi actualizată, astfel:

-începând cu 01.01.2009, valoarea financiară a normei de hrană nr. 6 a fost stabilită şi actualizată la suma de 24 lei/zi, conform Ordinului Ministrului Apărării Naţionale nr. M.S. 117 din 03.12.2008;

-începând cu data de 01.10.2010 valoarea financiară a normei de hrană nr. 6 a fost stabilită şi actualizată la suma de 25 lei/zi, conform Ordinului Ministrului Apărării Naţionale nr. M.S. 131 din 28.10.2010;

-începând cu data de 01.10.2015 valoarea financiară a normei de hrană nr. 6 a fost stabilită şi actualizată la suma de 32 lei/zi, conform Ordinului Ministrului Apărării Naţionale nr. M.S, 92 din 15.09.2015.

Raportat la cererea reclamantului arată instanţei prevederile actelor normative incidente:

-art.2, alin. (1) lit. d) din Legea nr. 118 din 30 iunie 2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, începând cu data de 01.07.2010, "Se reduc cu 25% următoarele drepturi de natură salarială de care beneficiază personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, indiferent de modul de finanţare al acestora:...d) cuantumul compensaţiei băneşti, respectiv al alocaţiei valorice pentru drepturile de hrană şi, respectiv, valoarea financiară anuală a normelor de echipare, precum şi valoarea financiară a drepturilor de echipament;"

-art. 5 alin. (2) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, începând cu data de 01.01.2011, "indemnizaţiile, compensaţiile, sporurile, primele, ajutoarele, plăţile compensatorii, compensaţiile lunare pentru chirie şi alte drepturi acordate potrivit actelor normative în vigoare se stabilesc în raport cu nivelul bazei de calcul al acestora pentru luna octombrie 2010, majorat cu 15%"

-art. 8 alin. (1) din Legea 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, "în anul 2012, cuantumul drepturilor prevăzute la art.2 alin. (1) lit. a), b) şi d), alin. (4), art. 13 lit. b) şi c) şi la art. 14 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările şi completările ulterioare, se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011

-art. 1 alin. (1) din O.U.G nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, "Cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează în două etape, astfel;

a)cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, faţă de nivelul acordat pentru luna mai 2012;

b)cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, faţă de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012";

-art. 4 din acelaşi act normativ, "cuantumul drepturilor prevăzute la art.2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 118/2010, cu modificările şi completările ulterioare, se majorează potrivit art. 1 alin. (1), fără a depăşi nivelul în vigoare în luna iunie 2010":

-art. 3 din O.U.G. nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal- bugetare, "în anul 2013, pentru personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, indemnizaţiile, compensaţiile, sporurile, primele, ajutoarele, plăţile compensatorii, despăgubirile, compensaţiile lunare pentru chirie şi alte drepturi acordate potrivit actelor normative în vigoare se stabilesc în raport cu nivelul bazei de calcul al acestora utilizate pentru luna decembrie 2011;

-art. 13 alin. (1) din O.U.G. nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, "în anul 2014, cuantumul compensaţiei băneşti, respectiv al alocaţiei valorice pentru drepturile de hrană şi, respectiv, valoarea financiară anuală a normelor de echipare, precum şi valoarea financiară a drepturilor de echipament se menţin în plată la nivelul stabilit pentru anul 2013.";

-art. 12 alin. (1) O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, "în anul 2015, cuantumul compensaţiei băneşti, respectiv al alocaţiei valorice pentru drepturile de hrană şi, respectiv, valoarea financiară anuală a normelor de echipare, precum şi valoarea financiară a drepturilor de echipament se menţin în plată la nivelul stabilit pentru anul 2014";

-articol unic din O.U.G. nr. 26/2015 pentru completarea art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, " Prin excepţie de la prevederile alin. (1), începând cu data de 1 iulie 2015, cuantumul compensaţiei băneşti, respectiv al alocaţiei valorice pentru drepturile de hrană şi, respectiv, valoarea financiară anuală a normelor de echipare, precum şi valoarea financiară a drepturilor de echipament se acordă la valoarea actualizată, potrivit normelor legale în vigoare, cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate prin buget.

Pe cale de consecinţă, pentru cadrele militare în activitate, în perioada ianuarie 2010 şi până în prezent contravaloarea normei de hrană nr. 6 a fost stabilită şi calculată astfel:

-01.01.2010-30.06.2010 - 24 lei/zi;

-01.07.2010 - 31.12.2010 -18 lei/zi (24 lei/zi diminuată cu 25%);

-01.01.2011 -31.10.2011 - 20,7 lei/zi (24 lei/zi diminuat cu 25%, majorat cu 15%);

-01.11.2011 - 31.05.2012 - 21,5625 lei/zi (25 lei/zi diminuat cu 25%, majorat cu 15%);

-01.06.2012 - 30.11.2012 - 23,2875 lei/zi (25 lei/zi diminuat cu 25%, majorat cu 15%, majorat cu 8%);

-01.12.2012 - 30.06.2015 - 24 lei (25 lei/zi diminuat cu 25%, majorat cu 15%, majorat cu 8%, majorat cu 7,4 %, plafonat la iunie 2010);

-01.07.2015 - 30.09.2015 - 25 lei/zi;

-01.10.2015 - până în prezent - 32 lei/zi.

Referitor la plata către reclamant a diferențelor de drepturi salariate reprezentate de salariul efectiv achitat si maximul în plată, pentru perioada 01.08.2016 şi până la pronunţarea unei hotărâri definitive şi irevocabile în prezenta cauză şi stabilirea salariului maxim în plată de la data pronunţării hotărârii si pentru viitor, pârâtul arată următoarele:

I. Reglementări privind salarizarea personalului militar.

În perioada ianuarie 2010 până în prezent salarizarea personalului militar din unitate s-a făcut în baza următoarelor legi-cadru:

>Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 762 din 9 noiembrie 2009.

>Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 762 din 9 noiembrie 2009.

>Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial cu nr. 492 din data de 28 iunie 2017.

În fapt, grilele de salarizare, prevăzute în aceste legi, nu s-au aplicat niciodată, întrucât din 2010 şi până în prezent salarizarea s-a făcut conform unor acte normative anuale de salarizare, cum ar fi:

1.Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele masuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte masuri în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial, Partea 1 nr. 62 din 27 ianuarie 2010:

2.Legea 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial. Partea 1 nr. 441 din 30 iunie 2010:

3.Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010;

4.Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011 (prin care se stabilea salarizarea în anul 2012 a personalului plătit din fonduri publice);

5.Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012, aprobată prin Legea nr. 36/2014 (prin care se stabilea salarizarea în anul 2012 a personalului plătit din fonduri publice);

6.Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014. cu modificările şi completările ulterioare;

7.Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare;

8.Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal- bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 923 din 11 decembrie 2015, cu modificările şi completările ulterioare;

9.Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, au fost aprobate unele măsuri privind salarizarea personalului din sectorul bugetar şi alte drepturi de care beneficiază anumite categorii de personal, doar pentru primele două luni ale anului 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 1035 din 22 decembrie 2016;

10.Ordonanţa de urgenţă nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative;

11.Ordonanţa de urgenţă nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene.

Astfel, în fapt, în ianuarie 2010 stabilirea individuală a drepturilor salariale aferente fiecărei funcţii s-a făcut prin respectarea cadrului legal aplicabil în luna decembrie 2009. În decembrie 2009 salarizarea cadrelor militare din unitate se făcea în conformitate cu Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, publicată in Monitorul Oficial nr. 347 din 22 iulie 1999.

Conform legii, de mai sus, cadrele militare în activitate au dreptul la o soldă lunară, compusă din: solda de funcţie, solda de grad, solda de merit, indemnizaţia de comandă, gradaţii si indemnizaţia de dispozitiv.

Soldele de funcţie ale cadrelor militare în activitate sunt diferenţiate prin coeficienţi de ierarhizare, în raport cu atribuţiile ce revin fiecărei funcţii, complexitatea şi gradul de răspundere cerut de îndeplinirea acesteia, solicitările la efort, arma şi eşalonul la care îşi desfăşoară activitatea. Principalele funcţii, nivelul studiilor şi coeficienţii de ierarhizare ai soldelor de funcţie pe grade militare pentru cadrele militare în activitate se stabilesc prin Hotărâri ale Guvernului. Cuantumul soldei de funcţie se determină prin înmulţirea coeficientului de funcţie cu valoarea de referinţă sectorială (stabilită la valoarea de 197.3387, începând cu data de 01.10.2008 de Ordonanţa nr. 8/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii şi pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor şi a Ordonanţei Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare)

Pentru gradele pe care le au cadrele militare în activitate beneficiază de solda de grad. Coeficienţii de ierarhizare ai soldelor de grad sunt prevăzuţi în anexa nr. 1 lit. C. la Legea nr. 138/1999. Cuantumul soldei de grad se determină prin înmulţirea coeficientului de grad cu valoarea de referinţă sectorială.

Cadrele militare în activitate şi militarii angajaţi pe bază de contract, pentru rezultate deosebite obţinute în activitatea desfăşurată, pot primi o soldă de merit lunară, de până la 20% din solda de funcţie. Solda de merit se stabileşte o dată pe an, de regulă după aprobarea bugetului, în baza criteriilor elaborate de către ministere sau, după caz, de instituţiile centrale şi se acordă pentru cel mult 30% din numărul total de posturi prevăzute în statele de organizare.

Ofiţerii care, potrivit prevederilor legale, îndeplinesc funcţii de conducere de: comandanţi sau şefi şi locţiitori ai acestora, şefi de serviciu, de secţie şi de birou, precum şi asimilaţii acestora, în raport cu răspunderea funcţiilor de conducere îndeplinite, de mărimea şi importanţa unităţilor sau compartimentelor, precum şi de ponderea muncii de conducere faţă de activitatea de execuţie pe care o realizează, beneficiază lunar de o indemnizaţie de comandă de 10-50% din solda de funcţie.

Ofiţerii, maiştrii militari, subofiţerii, în raport cu timpul servit în calitate de cadru militar în activitate şi în funcţie de rezultatele obţinute, au dreptul la 1 -7 gradaţii, care se acordă din trei în trei ani. Fiecare gradaţie reprezintă 6% din solda de funcţie, solda de grad, solda de merit şi indemnizaţia de comandă.

Cadrele militare în activitate, militarii angajaţi pe bază de contract şi salariaţii civili beneficiază de o indemnizaţie de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcţie, solda de grad, solda de merit, indemnizaţia de comandă şi gradaţi.

În concluzie drepturile, apreciază că drepturile salariale ale personalului militar în perioada 2010-2017 s-a făcut prin prisma reconstrucţiei salariale aplicate potrivit legilor-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi legilor anuale de aplicare a salarizării unitare, având ca referinţă elementele salariale stabilite la 31.12.2009.

II. Precizări referitoare la acordarea salariului la nivelul maxim în plată.

Pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015 este emisă Ordonanţa de urgenţă nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 925 din 18 decembrie 2014 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare care prevede la art. 1 alin, (1), (2) şi (5¹):

(1)în anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţi de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzut în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.

(2)în anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor a al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

(...)

(5¹) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului a din celelalte instituţii a autorităţii publice, salarizat la acelaşi nivel, precum a personalul din cadrul Consiliului Concurentei şi ai Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază a al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

Din interpretarea normelor care reglementează salarizarea se poate observa că militarii au dreptul lunar la soldă lunară (conform Legii nr. 138/1999), solda funcţiei de bază (conform Legii nr. 330/2009), soldă de funcţie (conform Legii nr. 153/2017), solda care reprezintă suma de bani la care are dreptul personalul militar, corespunzător funcției îndeplinite.

În alin. (5¹) din Ordonanţa de urgenţă nr. 83/2014 legiuitorul a prevăzut sintagma “salariu de bază" termen care se foloseşte pentru suma de bani de care au dreptul alte categorii de personal (ex. personal contractual, funcţionari publici, etc.).

Pe de altă parte se poate observa că în alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă nr. 83/2014 legiuitorul foloseşte expresiile „...salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare...” pentru a cuprinde personalul din toate instituţiile şi autorităţile publice (ex. personal contractual/personal militar/poliţişti/demnitari).

Analizând definiţiile şi termenii folosiţi în legile-cadru de salarizare pentru personalul militar, consideră că alin. (5 ind.1) din Ordonanţa de urgenţă nr. 83/2014 se putea aplica personalului militar doar dacă era stipulat expres în textul de lege şi expresia „soldele funcţiei de bază”

La nivelul unităţii în perioada 2010-2016 au existat militari care ocupau aceeaşi funcţie [ex. comandant echipaj, subofiţer operativ/tehnic/administrativ principal, conducător auto (autospeciale)] şi nu erau salarizaţi la acelaşi nivel, în sensul că, nu au beneficiat la data de 31.12.2009 de solda de merit în procent de 20%, aceasta acordându-se, anual (01 ianuarie-31 decembrie) la 30% din efectivul unităţii, pe bază unor criterii de merit.

Elementul salarial soldă de merit s-a menţinut în calculul soldelor de funcţie de bază, pentru persoanele care au beneficiat de acesta la 31.12.2009, în perioada 2010-2016, urmare a reconstrucţiei salariale aplicate potrivit legilor-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi legilor anuale de aplicare a salarizării unitare.

Menţionează că situaţia a fost reglementată prin art. 3^1 alin. (5) din Ordonanţă de urgenţă nr. 57 din 9 decembrie 2015, în vigoare la 09.06.2016 care prevedea că “Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, pentru personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor din aceeaşi instituţie sau autoritate publică, în soldele de funcţie/salariile de funcţie în care nu sunt cuprinse sumele compensatorii corespunzătoare soldei de merit/salariului de merit în plată la nivelul anului 2009 se include 50% din cuantumul sumei compensatorii corespunzătoare soldei de merit/salariului de merit în plată la nivelul anului 2009” şi de art. 1 alin. (1) din Ordonanţă de urgenţă nr. 9 din 27 ianuarie 2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, care prevedea că “Prin excepţie de la prevederile alin. (1), începând cu luna august 2017, personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor beneficiază de prevederile art. 3^1 alin. (6) si (9) din Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cu modificările şi completările ulterioare”.

Având în vedere cele menţionate anterior consideră că reclamantul a beneficiat de salariul maxim în plată pentru perioada 01.08.2016 şi până în prezent în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Conform art. 1 HG Nr. 1492/2004 din 9 septembrie 2004 privind principiile de organizare, funcţionarea şi atribuţiile serviciilor de urgenţă profesioniste:

“ Serviciile de urgenţă profesioniste, constituite ca servicii publice deconcentrate în subordinea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, se înfiinţează în judeţe şi în municipiul Bucureşti, în scopul managementului situaţiilor de urgenţă pe tipurile de risc din competenţă.”

Conform art. 2 HG Nr. 1492/2004 din 9 septembrie 2004 “(1) Serviciile de urgentă profesioniste funcţionează ca inspectorate. cu personalitate juridică, în subordinea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, denumit în continuare Inspectoratul General.”

Referitor la plata către reclamant a contravalorii echipamentului SMURD pentru perioada 19.03.2015 si până la data efectuării expertizei, pârâtul arată următoarele:

În conformitate cu art. 4 cu privire la regulile pentru aplicarea Normelor privind echiparea personalului medical, paramedical şi civil din cadrul serviciilor mobile de urgenţă, reanimare şi descarcerare din ORDIN Nr. 695 din 19 decembrie 2008 privind uniforma şi gradele profesionale ale personalului medical, paramedical şi civil din cadrul serviciilor mobile de urgenţă, reanimare şi descarcerare “Personalul medical, paramedical şi civil beneficiază de articolele de echipament prevăzute în normele nr. 1 şi 2 din prezenta anexă doar pentru perioada în care desfăşoară activităţi specifice în cadrul serviciilor mobile de urgenţă, reanimare si descarcerare.’’

În conformitate cu art. 1 şi art. 3 din Ordinul 262/2007 privind aprobarea Regulamentului pentru compunerea şi portul uniformelor militare, precum şi a Regulilor pentru aplicarea normelor privind echiparea militarilor, echipamentul SMURD, menţionat în norma 9, se asigură gratuit şi se distribuie pentru folosinţă sau consum, echivalentul valoric fiind stabilit doar pentru normele 1-3.

Referitor la expertiza contabilă solicitată în probatoriu de către reclamant arată că se opune acesteia pentru următoarele considerente:

Rezultă foarte clar că raporturile care se stabilesc între unitatea militară şi cadrul militar sunt raporturi de serviciu, iar cadrele militare constituie o categorie specială de funcţionare publici aşa cum a arătat şi Curtea Constituţională a României, prin Decizia nr. 34/2016, la pct. 26, or, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţia României, Deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii de la data publicării în Monitorul Oficial, Partea I nr. 286 din 15.04.2016.

Reclamantul solicită încuviinţarea probei cu expertiză contabilă pentru orele suplimentare raportat în exclusivitate la prevederile Codului Muncii, care nu are aplicabilitate în totalitate în speţa de fată, si nicidecum raportat la legile speciale şi ordinele pe linie militară, astfel încât, încuviinţarea probei cu expertiză contabilă nu poate avea relevanţă şi nu poate conduce la aflarea adevărului sau la soluţionarea prezentei cauze, având în vedere statutul de cadru militar al reclamantului.

Pentru toate aceste motive solicită respingerea acţiunii formulată de reclamant ca nefondată şi neîntemeiată.

Solicită administrarea probei cu înscrisuri.

În drept invocă dispoziţiile art. 205-208 din Noul C.proc.civ.

În cauză a fost încuviinţată şi administrată proba cu înscrisuri şi proba cu expertiză contabilă.

Analizând actele şi lucrările dosarului se reţin următoarele:

Reclamantul S..... M... C... deţine funcţia de subofiţer operativ la Secţia H... al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenta "Podul Înalt" V.....

Reclamantul are statutul de cadru militar potrivit Legii 80/1995 căruia îi sunt incidente regulamentele militare emise de Ministrul Apărării Naţionale.

Din decizia 10/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în recurs în interesul legii, rezultă că în interpretarea „art. 1, art. 4 - 6 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ litigiile având ca obiect drepturile băneşti solicitate de jandarmii din cadrul inspectoratului de jandarmi judeţean şi pompierii din cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, personal militar având statutul de cadre militare (ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri) care îşi desfăşoară activitatea în baza unor raporturi de serviciu, specifice funcţionarilor publici cu statut special.”.

În  cauză reclamantul solicită drepturi salariale din  19 03 2015 şi până în prezent  astfel cum indică în precizările depuse la termenul de judecată din 17 12 2020.

Excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârât prin întâmpinare va fi respinsă.

În cauză se solicită drepturi salariale suplimentare.

Prin  decizia 9/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în recurs în interesul legii s-a stabilit: „În interpretarea unitară a dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 330/2009, art. 30 din Legea nr. 284/2010, art. 7 din Legea nr. 285/2010 şi a art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, dispoziţiile legale nu instituie o procedură prealabilă sesizării instanţelor din cadrul jurisdicţiei muncii cu acţiuni având ca obiect obligarea angajatorilor la plata, în temeiul legii, a unor drepturi salariale care nu sunt recunoscute prin acte ale ordonatorilor de credite ori prin contracte individuale de muncă sau acte adiţionale la acestea din urmă.”

Prin decizia 22/2020 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în recurs în interesul legii s-a stabilit:  „În litigiile de funcţie publică vizând obligarea angajatorului la plata unor drepturi salariale neacordate, precum şi atunci când angajatorul nu a emis un act administrativ ori actul respectiv nu a fost comunicat funcţionarului public, acesta se poate adresa direct instanţei de contencios administrativ, fără a fi necesar ca anterior sesizării instanţei să fi solicitat angajatorului acordarea aceloraşi drepturi.”

Din aceste decizii obligatorii rezultă că în cazul litigiilor de plata a unor drepturi salariale neacordate nu este necesară procedura prealabilă.

În cauză nu este aplicabilă procedura prealabilă din art. 7 din legea 554/2004, motivat de faptul că acţiunea de acordare drepturi salariale nu poate fi încadrată în cele 2 tipuri de acţiuni reglementate : anulare act administrativ, refuzul autorităţii publice de emitere acte.

În consecinţă,  se va respinge excepţia.

Pe fondul acţiunii se reţine că acesta este neîntemeiată.

În cauză reclamantul contestă modul de calcul al drepturilor băneşti pentru zilele de sâmbătă, duminică şi sărbători legale (în primul capăt de cerere), solicită contravaloarea orelor suplimentară realizate de luni până vineri, acordarea repausului săptămânal şi a concediului de odihnă (în al doilea capăt de cerere).

În cauză se impune a se analiza dispozitiile cu caracter special din legislaţia privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice care se completează în cazul nereglementării cu dispoziţiile din Codul muncii.

În perioadă relevantă  din  1 03  2015  şi până în prezent, având în vedere şi dispoziţiile din art. 397 CPC ( care prevede că în cazul pretenţiilor privind plată salariului instanţa va obliga pe pârât la plata sumelor devenite exigibile după introducerea cererii) sunt aplicabile reclamantului dispoziţiile din salarizarea din fonduri publice.

Prin  nota raport 102405 din 5 02 2015 reclamantul  şi-a desfăşurat activitatea cu  programul 24 ore cu 48 ore de libere, astfel cum rezultă din întâmpinarea pârâtului. 

Din situaţia centralizatoarea depusă la fila 45-vol. 1, rezultă în perioada din obiectul acţiunii, începând cu 03 2015: timpul normal de lucru variază între 152 ore, 160 ore, 168 ore, 176 ore, 184 ore/lună, că  reclamantul a desfăşurat ore în zilele de sâmbătă şi duminică si sărbători  legale, în timpul normal de lucru şi ore suplimentare în zilele de sâmbătă, duminică si sărbători legale peste timpul normal de lucru. Aceste ore lucrate în zilele de sâmbătă şi duminică şi sărbători legale, în timpul normal de lucru, au fost plătite cu 75% iar orele lucrate în zilele de sâmbătă şi duminică şi sărbători legale,  peste timpul  normal de lucru, au fost plătite cu 100%, astfel cum rezultă din evidenţa de la fila 109 vol. 1 şi  fila 35 vol. 2 dosar.

Din situaţia de la fila 120 dosar, vol.1 rezultă că reclamantul a fost plătit pentru orele lucrate sâmbăta şi duminica si sărbători legale conf. art. 3 alin 4 din OMAI 4/2015, respectiv cu 75% ( pentru cele lucrate în timpul normal de lucru) şi cu 100% ( pentru cele lucrate peste timpul normal de lucru).

Reclamantul a arătat că solicită drepturi salariale pentru orele lucrate suplimentar de luni până vineri.

Referitor la programul de lucru al personalului din cadrul paratului, instanta reţine ca prin Nota-raport nr.102405/05.02.2015 a fost stabilit pentru personalul operativ un program de lucru in ture, de 24 de ore cu 48 de ore recuperare, iar prin OMAI nr.4/2015 începând cu data de 10.02.2015 s-a aplicat Procedura de sistem PS-01-CON- Procedura privind acordarea majorarilor salariale pentru orele prestate în zilele de sambata, duminica, precum si în zilele de sarbatori legale si in celelalte zile în care, în conformitate cu reglementarile în vigoare, nu se lucrează.

Dispoziţiile aplicabile muncii suplimentare şi celor din zilele de sâmbătă, duminică şi sărbători legale sunt:

Potrivit art.18 din Legea nr.284/2010 : “Pentru munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se aplică prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare”, iar art.92 al.1Anexa VII a legii-cadru: “Cuantumul zilnic al soldei lunare cuvenite personalului militar se determină prin raportare la numărul zilelor calendaristice corespunzătoare fiecărei luni a anului”, personalul militar beneficiind prin urmare de solda lunara pentru zile lucrătoare, zile nelucrătoare, zile libere, zile de concediu etc.

Pentru anul 2014 se aplică art. 13 alin 5, 6 si 8 din OUG 103/2013 care prevede : " (5) Prin excepție de la prevederile art. 9 alin. (1), pentru activitatea desfăşurată de personalul militar, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalul civil din instituţiile publice de apărare, ordine publică şi securitate naţională, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, se acordă o majorare de 75% din baza de calcul prevăzută la alin. (4).

(6) Dreptul prevăzut la alin. (5) se stabileşte proporţional cu timpul efectiv lucrat în zilele respective şi se determină pe baza raportului dintre baza de calcul şi durata normală a timpului de lucru.

(8) Condițiile de acordare a dreptului prevăzut la alin. (5) şi (6) se stabilesc prin ordin al conducătorilor instituţiilor publice de apărare, ordine publică şi securitate naţională. "

Din aceste prevederi rezultă că se aplica o majorare de 75% numai pentru zilele lucrate de sâmbătă, duminică si sărbători legale în timpul programului de lucru.

Art. 8 din OUG nr. 83/2014: "(1) În anul 2015, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător. "

Conform art. 12 alin 5 din OUG 83/2014 : "Prevederile art. 13 alin. (5) - (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2015. "

Condițiile de acordare a majorării de 75% se stabilesc prin ordin al conducătorilor instituţiilor publice de apărare, ordine publică şi securitate naţională.

În aplicarea acestor prevederi a fost adoptat Ordinul 4/2015 care stabileşte condiţiile acordării acestei majorări în art. 3, în sensul că majorarea se acordă pentru zilele de sâmbătă, duminică, precum şi în zilele de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul duratei normale a timpului de muncă sau peste durata normală a timpului de muncă.

În aplicarea acestui Ordin s-a adoptat procedura de lucru PS 01-CON, depusă la dosar, prin care se stabileşte modalitatea de acordare a majorării salariale pentru zilele de sâmbătă si duminică si sărbători legale în care nu se lucrează.

Astfel, art.3 şi 4 din OMAI nr.4/2015 prevăd: „Art. 3 - (1)Majorarea se acordă pentru personalul care desfăşoară activităţi: a)în zilele de sâmbătă, duminică, precum şi în zilele de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, denumite în continuare zile de sărbători legale, în cadrul duratei normale a timpului de muncă; b)în zilele de sâmbătă, duminică, precum şi în zilele de sărbători legale, peste durata normală a timpului de muncă. (2)Majorarea se stabileşte proporţional cu timpul efectiv lucrat în zilele respective şi se determină pe baza raportului dintre solda lunară/salariul de bază prevăzut(ă) de legislaţia în vigoare la data de 31 decembrie 2009 şi durata normală a timpului de muncă din luna în care s-au desfăşurat activităţile. (3)Pentru activitatea care se desfăşoară în cadrul timpului normal de lucru, inclusiv în ture sau schimburi, în zilele de sâmbătă, duminică şi în zilele de sărbători legale, în cadrul duratei normale a timpului de lucru, majorarea calculată potrivit alin. (2) se plăteşte prin adăugare la drepturile salariale cuvenite în luna în care se efectuează plata. (4)Pentru activitatea desfăşurată peste durata normală a timpului de lucru, în zilele de sâmbătă, duminică, precum şi în zilele de sărbători legale, indiferent de modul de organizare a programului de lucru, majorarea calculată potrivit alin. (2) se plăteşte prin adăugare, după caz: a)la drepturile salariale plătite în luna următoare expirării termenului prevăzut la art. 122 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dacă pentru munca efectuată în zilele de sâmbătă şi/sau duminică peste durata normală a timpului de lucru a fost acordat timp liber corespunzător ;b)la drepturile salariale plătite în luna următoare expirării termenului prevăzut la art. 122 din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi la drepturile salariale corespunzătoare activităţii desfăşurate în zilele de sâmbătă şi/sau duminică peste durata normală a timpului de lucru, dacă pentru munca astfel prestată nu a fost acordat timp liber corespunzător; c)la drepturile salariale plătite în luna următoare expirării termenului prevăzut la art. 142 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dacă pentru munca efectuată în zilele de sărbători legale peste durata normală a timpului de lucru a fost acordat timp liber corespunzător; d) la drepturile salariale plătite în luna următoare expirării termenului prevăzut la art. 142 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi la drepturile salariale corespunzătoare activităţii în zilele de sărbători legale peste durata normală a timpului de lucru, dacă pentru munca astfel prestată nu a fost acordat timp liber corespunzător” , ”Art. 4: Timpul liber corespunzător se acordă pentru munca desfăşurată în zilele de sâmbătă, duminică şi în zilele de sărbători legale peste durata normală a timpului de lucru şi presupune că pentru numărul de ore lucrate se acordă acelaşi număr de ore libere plătite”.

Din aceste prevederi rezultă că se acordă  majorarea de 75% pentru munca prestată sâmbăta, duminica şi sărbători legale, în timpul normal de lucru, iar pentru munca prestată în zilele de sâmbătă şi duminică şi de sărbători legale, peste programul normal de lucru, dacă nu s-a putut acorda timp liber, s-a aplicat majorarea de 100%.

Pentru anul 2016 potrivit art. 9 din OUG nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016: " În anul 2016, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător acestora, cu excepţia situaţiilor când prin prezenta ordonanţă de urgenţă se dispune altfel. "

Conform art. 8 alin 5 din acelaşi act normativ: "Prevederile art. 13 alin. (5) - (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi prevederile art. 12 alin. (6) - (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2016. "

În 2017 prin art. 7 alin 4 şi 8 din OUG 99/2016 şi prin art. 1 alin 3 din OUG 9/2017 s-a făcut trimitere la prevederile art. 13 alin. 5 - 8 din OUG 103/2013, astfel că regula este că pentru zilele lucrate suplimentar  se acordă numai timp liber suplimentar, cu excepţia acordării majorării de 75% numai pentru zilele lucrate sâmbăta şi duminica şi sărbători legale.

În 2018 au fost aplicabile prevederile art. 8 din OUG 90/2017 conform cărora: "Prin derogare de la prevederile art. 21 din Legea-cadru nr. 153/2017, în anul 2018, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător acestora " şi 10 alin 3  din acelaşi act normativ care prevedea: " (3) Prin excepţie de la prevederile art. 8, în anul 2018, pentru activitatea desfăşurată de personalul militar, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalul civil din instituţiile publice de apărare, ordine publică şi securitate naţională, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, se acordă drepturile prevăzute de legislaţia în vigoare în luna iunie 2017. Baza de calcul pentru acordarea acestor drepturi o reprezintă solda de funcţie/salariul de funcţie cuvenit(ă). "

Din aceste dispoziţii rezultă că şi în perioada 2015 - 2018 regula generală pentru personalul militar şi funcţionarii cu statut special (în care se încadrează şi reclamantul) este că munca suplimentară nu este plătită, ci se acordă timp liber suplimentar. Se achită majorare de 75% numai pentru zilele lucrate de sâmbătă si duminică si sărbători legale, care sunt în cadrul programului normal de lucru sau de 100% pentru zilele lucrate de sâmbătă si duminică si sărbători legale, suplimentar programului normal de lucru.

Pentru zilele lucrate suplimentar în zilele de luni –vineri, care nu sunt sărbători legale se aplică regula principală de acordarea a timpului liber corespunzător, astfel cum rezultă din actele normative indicate anterior.

Astfel că în mod corect pârâtul nu a acordat vreo majorare salarială pentru zilele lucrate suplimentar în zilele de luni până vineri, reclamantul având numai posibilitatea de a solicita timp liber corespunzător.

Pârâtul  a făcut dovada că a plătit reclamantului majorările de 75%, pentru zilele de sâmbătă şi duminică si sărbători legale lucrate în timpul normal de lucru respectiv de 100%,  pentru  zilele de sâmbătă şi duminică şi sărbători legale lucrate suplimentar programului de lucru, astfel cum rezultă din  situaţia de  20 09 2019 ( fila 35, vol 2).

Instanța nu-și însușește modul de calcul al expertului a zilelor lucrate în zile de sâmbătă, duminică și sărbători legale ( în cadrul timpului normal de lucru și suplimentar timpului normal de lucru) motivat de faptul că expertul a calculat diferit timpul normal de lucru ( față de cel al pârâtului, astfel cum rezultă din anexa 1 a raportului inițial), sunt situații în care stabileşte ore lucrate suplimentar (deși nu s-a atins timpul normal de lucru) și pentru că a considerat că perioada concediului de odihnă trebuie considerat ca și timp lucrat, care se reflectă nu în solda lunară, ci în ore suplimentare.

Expertul stabileşte în anexa 1 o sumă suplimentară de 17 479 lei ce ar trebui achitată pentru sporul de 75% și 100%.

Potrivit art. 111 din legea 53/2003

” Durata timpului de muncă

ART. 111

Timpul de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la dispoziţia angajatorului şi îndeplineşte sarcinile şi atribuţiile sale, conform prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil şi/sau ale legislaţiei în vigoare.”

ART. 112 alin 1 din legea 53/2003 prevede:

” (1) Pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână. (...)

ART. 114 alin 1și 2 din legea 53/2003

” (1) Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare.

(2) Prin excepţie, durata timpului de muncă, ce include şi orele suplimentare, poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână, cu condiţia ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de referinţă de 4 luni calendaristice, să nu depăşească 48 de ore pe săptămână.

5) La stabilirea perioadelor de referinţă prevăzute la alin. (2) - (4) nu se iau în calcul durata concediului de odihnă anual şi situaţiile de suspendare a contractului individual de muncă.”

Din aceste dispoziții rezultă că durata normală de lucru se calculează la 8 ore de lucru înmulțit cu numărul de zile lucrătoare ( astfel că timpul normal de lucru lunar poate fi 8 orex20 zile=160 ore/săptămână, 8 ore x 21 zile=168 ore  ș.a. până la 184 ore lunare) și că perioada de concediu nu este luată în calcul.

Perioada de concediul nu poate fi considerat timp lucrat pentru că angajatul nu este la dispoziţia angajatorului, cum prevede art. 111 Codul muncii. Pe perioada concediului angajatul este plătit cu solda lunară și perioada concediului nu se poate lua în calcul ca perioadă lucrată pentru a fi avută la plata orelor suplimentare.

  Obiecțiunea pârâtului de la fila 80 dosar cu privire la modul de calcul al expertului privind timpul normal de lucru este corectă, iar procedura  care stabileşte că timpul normal de lucru  este de 40 ore pe săptămână și rămâne nemodificat, în raport de concediul de odihnă realizat de funcţionar, de ture, este în concordanță că dispoziţiile din Codul muncii enumerate anterior.

Este întemeiată și obiecțiunea pârâtului cu privire la un alt motiv al calcului greşit al expertului cu privire la orele suplimentare sau de sărbătoare legală, faptul că în cazul cadrelor militare, concediul de odihnă se stabileşte în zile calendaristice, iar nu lucrătoare (astfel cum rezultă din art. 1 și 2 din HG 442/1992).

Este întemeiată și obiecțiunea a 3- în privința sumelor stabilite de expert pentru 75% și 100%, constând în baza de calcul greșită la care au fost calculate aceste sporuri. Din art. 13 lin 3 si 4 din OUG 103/2013  și art. 3 alin. 2 din Ordinul Mai 4/2015 rezultă că majorarea de 75%  sau de 175% se calculează la solda lunară iar din 1 06 2017 această majorare se calculează la solda de funcție, conf. pct. 4 alin 2 din legea 115/1 06 2017.

Deși au fost încuviințate obiecțiunile pârâtului, expertul nu a refăcut calculul orelor și a stabilit în răspunsul la obiecțiunile reclamantului că pârâtul ar datora suplimentar pentru spor de 100% suma de 13 851 lei și pentru sporul de 75% sporul de 10 388 lei ( sume care sunt solicitate de reclamant în precizările din 7 12 2020).

Instanța nu va reține că pârâtul trebuie să achite aceste sume stabilite de expert motivat de faptul că algoritmul expertului este greșit, față de dispoziţiile din Codul muncii și din Ordinul MAI 4/2015 și față de cele din Directiva 2003/88 ( care este preluată în Codul Muncii). In art. 6 din directivă se prevede că timpul maximal pe săptămână este de 48 ore,  art. 16 lit. d  prevede durata de referinţă pentru maximul săptămânal este de 4 luni şi  art. 17 alin final din Directivă prevede că perioada de referinţă să nu depăşească 12 luni, putându-se deroga de la art. 16  în cazul activităţilor de securitate şi supraveghere care necesită prezenta permanenţă în scopul de a proteja bunurile şi persoanele-17 alin 3 lit b.  Calculul expertului nu  a avut în vedere aceste dispoziţii  şi organizarea internă a pârâtei care a stabilit că personalul operativ care execută ture, în funcţie de vechime care trebuie să se încadreze în 93 ture anuale ( cu vechime mai mică de 10 ani) şi 91 ture anuale ( cu vechime mai mare de 10 ani).

Instanţa îşi va însuşi evidența depusă de pârât la fila  35 dosar, vol. 2, din care rezultă în perioada relevantă, pârâtul a plătit reclamantului ore lucrate sâmbătă, duminică şi sărbători legal, achitate cu 75% şi cu 100 %.

Întrucât din această evidenţă rezultă că pârâtul a plătit orele suplimentare în zilele de sâmbătă, duminică şi sărbători legale, iar de luni până vineri nu se acordă drepturi salariale suplimentare, potrivit legislației,  se reţine că primele 2 capete de cerere sunt neîntemeiate.

Reclamantul invocă ca si temei în drept pentru acordarea drepturilor salariale dispoziţiile din Codul muncii, care nu sunt aplicabile funcţionarilor cu statut special.

ART. 122 din Codul muncii prevede:

„ (1) Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia.

(2) În aceste condiţii salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru.

ART. 123

(1) În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 122 alin. (1) în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia.

(2) Sporul pentru munca suplimentară, acordat în condiţiile prevăzute la alin. (1), se stabileşte prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, şi nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.”

Din aceste prevederi rezultă că sporul se acordă ca urmare a negocierii, care este specifică raportului de muncă, iar nu raportului funcţiei publice.

În cadrul raportului funcţiei publice se aplică numai art. 122 din Codul muncii, care sunt compatibile cu legislaţia privind salarizarea funcţionarilor publice, în sensul că pentru munca suplimentară  funcţionarul poate beneficia de timp liber în următoarele 60  zile.

În cauză reclamantul a beneficiat de majorări de 75% şi de 100 % pentru zilele de sărbători legale iar pentru timpul suplimentar pentru perioada luni-vineri nu poate beneficia de drepturi salariale suplimentare soldei lunare, ci numai de timp liber suplimentar.

În cauză nu sunt încălcate dispoziţiile din Directiva 2003/88 a Parlamentului European şi Consiliu, care stabilesc în art. 6  lit b  că  timpul mediu de lucru pentru fiecare perioadă de şapte zile, inclusiv orele suplimentare, să nu depăşească 48 de ore. Faţă de art. 16 perioada de referinţă poate fi de maxim 4 luni, de la care se poate deroga potrivit art. 17 alin 3 lit. b  în cazul activităţilor de securitate şi supraveghere care necesită prezenţa permanentă în scopul de a proteja bunuri şi persoane, în special gardieni, paznici sau firme de pază şi securitate. Potrivit art. 19 perioada maximă de referinţă pentru care se stabileşte timpul mediu de lucru şi timpul suplimentar este de 12 luni.

Întrucât activitatea reclamantului se încadrează în cea de securitate şi de supraveghere, perioada maximă de referinţă pentru stabilirea  timpului normal suplimentar este de  12 luni.

În consecinţă primele 2 capete de cerere sunt neîntemeiate, întrucât procedurile de lucru sunt stabilite în aplicarea dispoziţiilor din legislaţia internă şi din Directivă.

Capătul de cerere privind  sporul pentru orele de noapte este neîntemeiat.

Reclamantul a beneficiat şi de sporul pentru orele de noapte lucrate, în cuantum de 25%, astfel cum rezultă din situaţia din  20 09 2019 ( fila 35, vol. II).

Pârâtul a aplicat prevederile art. 17 din Legea nr. 284/2010: "Personalul care, potrivit programului normal de lucru, îşi desfăşoară activitatea în timpul nopţii, între orele 22,00 şi 6,00, beneficiază pentru orele lucrate în acest interval de un spor pentru munca prestată în timpul nopţii de 25% din salariul de bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puţin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru. "

În același sens, art. 20 din Legea nr. 153/2017 prevede că " (1) Personalul care, potrivit programului normal de lucru, îşi desfăşoară activitatea între orele 22,00 şi 6,00 beneficiază, pentru orele lucrate în acest interval, de un spor pentru munca prestată în timpul nopţii de 25% din salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puţin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru".

Din răspunsul nr. 4 al raportului de expertiză ( filele 65-66) rezultă că în perioada 1 mai  2015-  8 aprilie 2019 pârâtul a stabilit un număr de 2824 ore de noapte care au fost plătite, iar expertul a stabilit  2842 ore (rezultând 18 ore suplimentare) pentru care a calculat diferenţa de  4177 lei.

Aceste diferenţe provin din modul de calcul al orelor.

Instanţa va înlătura expertiza şi cu privire la acest spor, motivat de faptul că expertul nu a avut în vedere baza corectă, legală pentru calcularea acestui spor.

Pentru  perioada  iunie 2015-aprilie 2017 sporul aferent orelor de noapte se calculează prin raportare la solda lunară, potrivit art. 92 alin 1 din legea 284/2010, iar din aprilie 2017 sporul de noapte este raportat la solda de funcţie, faţă de pct. 4  din legea 115/2017 pentru aprobarea  OUG 9/2017  şi faţă de art. 20 din legea 153/2017.

Expertul nu a avut în vedere aceste baze de calcul pentru orele de noapte şi a stabilit eronat numărul de ore semnalate de pârât ( pentru perioada decembrie 2017-ianuarie 218 reclamantul a realizat 17 ture de 24 ore, ceea presupune că reclamantul a realizat 136 ore de noapte-17x8, iar expertul stabileşte greşit 144 ore, cu 8 ore mai mult decât pârâtul). Instanţa consideră corect punctul de vedere al pârâtului din obiecțiunile de la filele  146-148 vol 2 .

Întrucât diferenţa salarială pentru acest spor rezultă din aplicarea greşită a legii şi din erori de calcul, se va înlătura raportul şi cu privire la acest aspect.

Se reţine cu privire la orele de noapte faptul că  reclamantului i-au fost achitate orele lucrate noaptea.

În consecinţă, întrucât pârâtul a aplicat corect dispoziţiile privind orele lucrate noaptea, se va respinge şi acest capăt de cerere.

Capătul de cerere având ca obiect plata salariului la nivel maxim de încadrare de la 1 08 2016 este neîntemeiat. Reclamantul a invocat dispozitiile reparatorii ale OUG nr.83/2014, modificată prin Legea nr. 71/2015.

Începând cu 01.08.2016 OUG nr.20/2016 s-a adăugat la OUG nr.57/2015 (privind salarizarea pe anul 2016) art.31 care prevede că „Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.”

La data de 1.07.2017 a intrat in vigoare Legea nr. 153/2017  care a abrogat Cap. I din OUG nr. 83/2014 si Cap. I din OUG nr. 57/2015, de la data de 1.07.2017 şi care a menţinut în plată cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Instanţa reţine din dispoziţiile legale sus menţionate au fost instituite în scopul asigurării unui tratament juridic echitabil şi nediscriminatoriu între categoriile de personal din sectorul bugetar, care-şi desfăşoară muncă de valoare egală, în condiţii identice de pregătire profesională şi vechime.

 Dispoziţiile din art. 3 ind. 1 din OUG 57/2015, astfel cum sunt modificate se aplică şi personalului din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă, întrucât în alin. 2 se prevede că se aplică tuturor instituţiilor şi autorităţilor subordonate.

Practic, s-a creat posibilitatea legală ca personalul încadrat în instituţiile şi autorităţile publice, care avea un nivel al salariului de bază şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, să fie salarizat la acest nivel maxim, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, eliminându-se astfel diferenţele salariale rezultate, în anumite cazuri, în urma aplicării Legii nr. 284/2010.

Din relaţiile pârâtului din 3 01 2019 ( fila 171 vol. II) rezultă că  pentru luna august maximul soldei lunare de bază corespunzător funcţiei identice cu a reclamantului, cu acelaşi grad, vechime ca a reclamantului  este de 1829 lei, soldă lunară primită de reclamant. Nu a fost identificat un alt maxim în plată.

Sumele achitate în cadrul IGSU pentru ofiţeri şi subofiţeri (depusă de reclamanta filele  119-127) nu pot fi avute în vedere pentru că nu rezultă că acei pompieri aveau aceeaşi funcţie, grad, vechime cu ale reclamantului. Aceste documente indică un maxim şi un minim în plată.

Întrucât reclamantul a primit  maximul soldei lunare şi nu a fost identificat un alt funcţionar public care să fie încadrat pe aceeaşi funcţie, grad, vechime şi care să îndeplinească aceeaşi activitate şi care să primească o soldă lunară majorată sau sporuri diferite, se va respinge acest  capăt de cerere.

Capătul de cerere privind norma de hrană va fi respins.

 Instanţa reţine că drepturile aferente au fost achitate reclamantului așa cum rezultă din situaţia de la fila 19 vol. II dosar. Reclamantul  a primit în perioada martie 2015-iunie 2019 norma de hrană 6, norma de hrană 12 B și norma 8. Prin cererea introductivă reclamantul contestă numai norma de hrană 6 că nu ar fi fost primită în cuantumul din Ordinul 76/2013 de 27 lei.

Instanţa reţine că începând cu data de 1.01.2009 valoarea financiară a normei  de hrană nr. 6  a fost stabilită prin Ordinul Ministrului Apărării Naționale nr.117/2008 la 24 lei/zi, începând cu data de 1.10.2010,  prin Ordinul nr.131/2010 la 25 lei/zi, prin Ordinul nr.76/2013 la 27 lei/zi.

Reclamantul a susţinut ca deşi era în vigoare Ordinul nr. 76/2013 care stabilea actualizarea normelor de hrana, totuşi plata normei de hrana s-a făcut de către angajator în perioada 1.01.2015-1.07.2015 la valoarea stabilita pentru anul 2010, nefiind respectate dispoziţiile Ordinului.

Articol unic din O.U.G. nr. 26/2015 pentru completarea art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, " Prin excepţie de la prevederile alin. (1), începând cu data de 1 iulie 2015, cuantumul compensaţiei băneşti, respectiv al alocaţiei valorice pentru drepturile de hrană şi, respectiv, valoarea financiară anuală a normelor de echipare, precum şi valoarea financiară a drepturilor de echipament se acordă la valoarea actualizată, potrivit normelor legale în vigoare, cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate prin buget.

In acest sens, instanţa reţine ca potrivit art.1 alin.1 din Legea nr. 118/2010 se diminuează cu 25% cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 și ale OUG nr.1/2010.

Potrivit art.2 alin.1 lit. d din Legea nr. 118/2010 se reduce cu 25%  cuantumul compensației bănești, respectiv al alocației valorice pentru drepturile de hrană și, respectiv, valoarea financiară anuală a normelor de echipare, precum și valoarea financiară a drepturilor de echipament.

Prin art. 4 din OUG nr.19/2012 s-a stabilit că se majorează cuantumul drepturilor prevăzute la art. 2 alin. 1 lit. d din Legea nr. 118/2010, fără a depăși nivelul în vigoare în luna iunie 2010.

Acest nivel potrivit Ordinului nr. 117/2008 era de 24 lei/zi, limitarea fiind menţinută şi ulterior prin art.1 din OUG nr.84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare,  art.13 alin.1 din OUG nr.103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, art.12 alin.1 din OUG nr.83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor public, nivelul pentru luna iunie 2010 neputând fi depăşit.

Aceste acte normative au forţă juridică superioară şi au fost corect aplicate de către pârât, acesta neputând da efect Ordinului nr.76/2013 în sensul invocat de reclamant,  în condiţiile în care actele normative cu forţă juridică superioare stabilesc faptul că pentru anul 2015 se păstrează  cuantumul normei de hrană.

 Prin  OUG nr. 26/2015 începând cu data de 1 iulie 2015 pârâtul a avut cadrul legal pentru acordarea alocaţiei valorice pentru drepturile de hrana la valoarea actualizata, de 25 lei ( potrivit Ordinului 57139 din 2 07 2015).

Pe cale de consecinţă, pentru cadrele militare în activitate, în perioada ianuarie 2010 şi până în prezent contravaloarea normei de hrană nr. 6 a fost stabilită şi calculată astfel:

-01.12.2012 - 30.06.2015 - 24 lei (25 lei/zi diminuat cu 25%, majorat cu 15%, majorat cu 8%, majorat cu 7,4 %, plafonat la iunie 2010);

-01.07.2015 - 30.09.2015 - 25 lei/zi;

-01.10.2015 - până în prezent - 32 lei/zi.

Astfel că faţă de dispoziţiile legale nu există temei în drept pentru a acorda reclamantului norma de hrana nr. 6 în valoare de 27 lei (în perioada  martie 2015-30 iunie 2015), întrucât Ordinul 76/2013 era contrar actelor normative cu forţă superioară.

În consecinţă, prin raportare la valoarea de 24 lei pentru perioada 01.2015-1.07.2015 pârâtul a dat eficienţă în mod corect prevederilor legale sus menţionate.

Din raportul de expertiză-obiectivul 6  și anexa 6 rezultă că expertul a reţinut că dacă se are în vedere OMS 76/2013, norma de hrană 6 este de 27 lei, în perioada iunie 2015- septembrie 2015  pârâtul datorează 304 lei.

Instanța va înlătura acest răspuns la raport întrucât în acea perioada nu s-a aplicat norma de hrană de 27 lei.

Capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata echipamentului SMURD din 19 03 2015 va fi respins.

În conformitate cu art 4. din ORDIN Nr. 695 din 19 decembrie 2008 rezultă că ” Uniformele şi echipamentul de protecţie sunt unice şi obligatorii pentru personalul medical, paramedical şi civil care face parte din structura serviciilor mobile de urgenţă, reanimare şi descarcerare.”

Din anexele la acest ordin rezultă că acest act normativ se aplică numai personalului medical, paramedical și civil ( în care intră medicul, asistentul medical, paramedicul-indicați în anexele ordinului).

Reclamantul, care a îndeplinit atribuția de pompier, subofițer operativ, nu intră în sfera personalului medical, paramedical sau civil care să fi făcut parte din servicii mobile de urgență, reanimare și descarcerare pentru a i se aplica acest act normativ.

Reclamantului i se aplică art.1 şi art.3 din Ordinul 262/2007 privind aprobarea Regulamentului pentru compunerea şi portul uniformelor militare; în baza acestui act normativ reclamantul beneficiază de echipament gratuit, care a fost asigurat potrivit rapoartelor  din  perioada 2015-2018 ( filele 57-60 dosar).

 Pentru considerentele expuse, instanţa reţine caracterul neîntemeiat al capetelor de cerere principale formulate de reclamant, aspect ce atrage şi respingerea cererilor accesorii, conform dispozitivului.

În temeiul art. 453 CPC  se va respinge capătul de cerere privind cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

Respinge acţiunea formulată de reclamantul S... I... M... C..., domiciliat în sat G... V..., comuna S....., jud. V....,  cu domiciliul ales la avocat .................în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Podul Înalt al Judeţului V........ ca neîntemeiată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare, care se depune la prezenta instanţă.

Pronunţată, azi, 17 12 2020,  prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.

Domenii speta

Spete similare