Asigurări sociale

Sentinţă civilă 35 din 04.02.2021


Potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) şi lit. b) pct. 1 - 4 din Legea nr. 341/2004 s-au instituit, pentru cinstirea memoriei celor care şi-au jertfit viaţa şi în semn de gratitudine faţă de cei care au luptat pentru victoria Revoluţiei din 1989, o serie de titluri (Erou-Martir, Luptător-Rănit, Luptător Reţinut, Luptător cu Rol Determinant, Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite).

Conform art. 5 alin. (1) din aceeaşi lege, persoanele enumerate la art. 3 alin. (1) lit. b) beneficiază de o serie de drepturi care, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, "nu sunt considerate venituri, nu se impozitează şi nu afectează acordarea altor drepturi".

Legea nr. 341/2004 nu conţine nicio dispoziţie referitoare la plata contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate pe care le-ar datora beneficiarii acestui act normativ.

 Potrivit art. 224 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 95/2006, beneficiază de asigurare fără plata contribuţiei persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1 din Legea nr. 341/2004 (adică deţinătorii titlului de Luptător Rănit).

 De asemenea, disp.art. 154 din Codul fiscal stabilesc categoriile de persoane fizice exceptate de la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, printre care şi cele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1 din Legea nr. 341/2004 [conform art. 154 alin. (1) lit. d)].

Textele de lege menţionate reglementează, aşadar, o scutire de la plata contribuţiilor asigurărilor sociale de sănătate în considerarea unei anumite categorii de persoane, care beneficiază, şi fără plata unor astfel de contribuţii, de calitatea de asigurat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate.

Împrejurarea că art. 5 alin. (2) din Legea nr. 341/2004 prevede în mod expres doar că indemnizaţia acordată în temeiul acestui act normativ nu se impozitează, fără a arăta şi că nu intră în baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, nu poate duce la o altă concluzie, de vreme ce, faţă de calificarea legală de a nu constitui venit, ea oricum nu poate fi luată în considerare pentru determinarea acestor contribuţii.

  Ca atare, încasarea unor astfel de indemnizaţii nu dă naştere, în sarcina beneficiarului lor, a unei obligaţii de plată a contribuţiei la asigurările sociale de sănătate.

În acest sens, ICCJ prin decizia nr. 14/2020 a admis  sesizarea pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile si a stabilit că „ În interpretarea art. 5 alin. (2) cu referire la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, prin raportare la prevederile art. 154 alin. (1) lit. d), art. 155 şi 114 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 224 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, deţinătorii titlului de Luptător cu Rol Determinant nu datorează contribuţie la asigurările sociale de sănătate pentru indemnizaţiile primite în temeiul Legii nr. 341/2004.

Tribunalul Mehedinţi – sentinţa din 04.02.2021

Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe, reclamanții AH, CC, CC, MT-IJ C,  ZI au chemat în judecată pe pârâta CJP M, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restituirea sumelor reţinute cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate începând cu data de 05.08.2016, aferentă indemnizației plătită în baza Legii nr. 341/2004 a recunoștinței pentru victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov  din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului-Lupeni – august 1977, cu modificările ulterioare; obligarea la plata dobânzii legale aferente sumelor reținute nelegal cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate începând cu 05.08.2016, până la data plății efective.

În fapt,  reclamanții, au arătat că având calitatea de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989- Luptător cu rol Determinat” conform certificatelor eliberate de Secretariatul de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, eliberate în luna aprilie  2016, sunt beneficiari ai  indemnizației de gratitudine lunară,  prevăzute la art.4 alin.4 şi ai unei indemnizații lunare, adăugată la  pensia pentru limită de vârstă, potrivit art.5 alin.(1), lit.(o) din legea 341/2004, cu modificările ulterioare, drepturi băneşti calculate şi acordate prin decizii emise de CJP-M.

Au mai susținut că, potrivit  dispoziţiilor art.5 alin.2 din Legea 341/2004 cu modificările ulterioare „Drepturile acordate  conform prezentei legi nu sunt considerate venituri nu se impozitează şi nu afectează acordarea altor drepturi”.

Cu toate că din documentele prezentate mai sus, drepturile băneşti cuvenite în baza Legii nr. 341/2004 au fost acordate începând cu data de 01.01.2015 plata acestor drepturi s-a făcut pentru prima data în luna august 2016, ocazie cu care CJP M nu a achitat totalitatea drepturilor cuvenite potrivit legii, efectuând rețineri din aceste drepturi reprezentând  contribuție pentru asigurări sociale de sănătate, ignorând dispozițiile  art.5 alin.2 din legea 341/2004.

Reclamanții au invocat dispozițiile Deciziei nr.14/2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, art.5 alin.(2) din Legea 341/2004 cu referire la art.3 al.1 lit.b pct.3 din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei române din Decembrie 1989 pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov  din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului-Lupeni – august 1977, cu modificările ulterioare prin raportare la prevederile art. 154 al.1 lit.d , art.155 şi 114 din Legea 227/2015 privind Codul fiscal cu modificările şi completările ulterioare şi art.224al.1 lit.d  din legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Au mai menționat că, indemnizațiile  prevăzute  de legea 341/2004 nu sunt venituri şi nu sunt supuse CASS, conform codului fiscal, iar reţinerea de către pârâtă a CASS pentru indemnizaţile  acordate  în baza Legii 341/2004 a fost nelegală, întrucât conform art.5 al.2 „ Drepturile  acordate conform prezentei legi nu sunt considerate venituri, nu se impozitează şi nu afectează acordarea altor drepturi”, iar  aceste indemnizații nu se încadrează în nici o cate4gorie de venit supusa CASS, fiind scoase în mod expres di sfera veniturilor.

În ceea ce priveşte dreptul de a cere restituirea au susținut că potrivit art.219 din Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală privind prescripția dreptului de a cere restituirea „ Dreptul contribuabilului/plătitorului de a cere restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 01 ianuarie  a anului  următor celui  în care a luat naștere dreptul la restituire”, în cazul lor dreptul la restituire s-a născut în luna august 2016, odată cu prima reţinre aplicată la drepturile restante plătite.

În drept şi-au întemeiat acțiunea pe disp. Legii 341/2004 şi Legii 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

În dovedirea susținerilor, au depus la dosar în copie certificatele privind calitatea de luptător, decizii privind acordarea indemnizațiilor prevăzute le legea 341/2004 şi taloanele de pensie.

La data de 19.11.2020, pârâta a depus la dosar o cerere prin care a solicitat disjungerea cauzei pentru fiecare reclamant în parte având în vedere faptul că dreptul la indemnizaţia  cuvenită este stabilit prin act administrativ individual emis de instituția pârâtă , ci n u printr-un act comun.

Prin încheierea de şedinţă din data de s-a respins cererea formulată de pârâtă privind disjungerea cauzei.

 În baza rolului activ, instanța a solicitat relaţii la pârâtă în sensul de a comunica dacă au fost reținute reclamanților sume cu titlu de contribuții de  asigurări sociale de sănătate începând cu data de 05.08.016 din sumele acordate în baza Legii 341/2004.

Relațiile solicitate au fost comunicate  prin notele scrise depuse la data de 27.01.2021.

La aceiași dată, pârâta a depus la dosar întâmpinare  prin care a invocat prescripția dreptului la acțiune învederând faptul că din punct de vedere al obiectului acțiuni decizia ICCJ nu poate fi retroactivă, casele de pensii  au restituit  sumele reținute începând cu 16.06.2020, respectiv cu data publicării deciziei în Monitorul Oficial.

Cu privire la termenul de prescripție de 5 ani prevăzut de codul fiscal, menționat de reclamanți a susținut că acesta nu este aplicabil în materie întrucât Legea nr.263/2010 instituie un termen de 3ani, iar acest termen se aplică şi indemnizațiilor acordate prin intermediul caselor de pensii, existând același regim juridic cu cel al termenului de prescripție în materie de pensii.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată susținând că acordarea retroactivă a contribuțiilor reținute ar reprezenta o îmbogățire fără just temei.

De asemenea, a mai menționat faptul că prin scutirea de plată acestei contribuții reclamanții nu mai sunt asigurați prin efectul legii în sistemul public de sănătate, asigurarea fiind facultativă.

Analizând acţiunea în raport de  probatoriul administrat în cauză şi de dispoziţiile legale incidente în materie, Tribunalul constată şi reţine următoarele: 

Reclamantul AH a obținut în 18 aprilie 2016 certificatul Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 -Luptător cu rol determinant seria xxxx-x nr.xxxx, iar in baza deciziei CJP M nr. xxxxxx/20.09.2016  începând cu 01.01.2015 a beneficiat de indemnizaţie de gratitudine de 2020 lei şi o indemnizație lunara de 1102 lei.

Reclamantul CC a obținut în 11 aprilie 2016 certificatul Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 -Luptător cu rol determinant seria xxxx-x nr.xxxxx, iar in baza deciziei CJP M nr. xxxxxx/08.07.2016  începând cu 01.01.2015 a beneficiat de indemnizație de gratitudine de 2020 lei şi o indemnizație lunara de 1102 lei, începând cu 01.11.2009.

Reclamantul CC a obținut în 18 aprilie 2016 certificatul Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 -Luptător cu rol determinant seria xxx -x nr. xxxxx, iar in baza deciziei CJP M nr.xxxxx/05.08.2016  începând cu 01.01.2015 a beneficiat de indemnizație de gratitudine de 2020 lei.

Reclamantul JC a obținut în 18 aprilie 2016 certificatul Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 -Luptător cu rol determinant seria xxx -x nr.xxxx, iar în baza deciziei CJP M nr. xxxxx/18.09.2018  începând cu 01.01.2015 a beneficiat de indemnizație de gratitudine de 2020 lei şi o indemnizație lunara de 1102 lei începând cu 22.08.2018.

Reclamantul MTI a obținut în 18 aprilie 2016 certificatul Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 -Luptător cu rol determinant seria xxx -x nr. xxxx, iar în baza deciziei CJP M nr. xxxxx/01.08.2016  începând cu 01.01.2015 a beneficiat de indemnizație de gratitudine de 2020 lei şi o indemnizație lunara de 1102 lei, începând cu 20.07.2014.

Reclamantul ZI a obținut în 18 aprilie 2016 certificatul Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 -Luptător cu rol determinant seria xxx -x nr. xxxx, iar in baza deciziei CJP M nr.xxxxxx/20.09.2016  începând cu 01.01.2015 a beneficiat de indemnizaţie de gratitudine de 2020 lei si o indemnizaţie lunara de 1102 lei, începând cu 01.12.2004.

Prin acţiunea adresata acestei instanțe, reclamanții solicita obligarea pârâtei la restituirea sumelor reținute cu titlul de contribuție de asigurări sociale de sănătate începând cu 05.08.2016 aferenta indemnizației  plătite în baza Legii nr. 341/2004.

Instanta apreciază acțiunea întemeiata pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) şi lit. b) pct. 1 - 4 din Legea nr. 341/2004 s-au instituit, pentru cinstirea memoriei celor care şi-au jertfit viaţa şi în semn de gratitudine faţă de cei care au luptat pentru victoria Revoluţiei din 1989, o serie de titluri (Erou-Martir, Luptător-Rănit, Luptător Reţinut, Luptător cu Rol Determinant, Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite).

De asemenea, conform art. 5 alin. (1) din aceeaşi lege, persoanele enumerate la art. 3 alin. (1) lit. b) beneficiază de o serie de drepturi care, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, "nu sunt considerate venituri, nu se impozitează şi nu afectează acordarea altor drepturi".

Legea nr. 341/2004 nu conţine nicio dispoziţie referitoare la plata contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate pe care le-ar datora beneficiarii acestui act normativ.

 Potrivit art. 224 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 95/2006, beneficiază de asigurare fără plata contribuţiei persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1 din Legea nr. 341/2004 (adică deţinătorii titlului de Luptător Rănit).

 De asemenea, dispoziţiile art. 154 din Codul fiscal stabilesc categoriile de persoane fizice exceptate de la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, printre care şi cele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1 din Legea nr. 341/2004 [conform art. 154 alin. (1) lit. d)].

Textele de lege menţionate reglementează, aşadar, o scutire de la plata contribuţiilor asigurărilor sociale de sănătate în considerarea unei anumite categorii de persoane, care beneficiază, şi fără plata unor astfel de contribuţii, de calitatea de asigurat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate.

Potrivit art. 155 alin. (1) lit. a) - l) din Codul fiscal, sunt reglementate categoriile de venituri supuse contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate, respectiv: a) venituri din salarii sau asimilate salariilor, definite conform art. 76; b) venituri din activităţi independente, definite conform art. 67; c) venituri din drepturi de proprietate intelectuale, definite conform art. 70; d) venituri din asocierea cu o persoană juridică, contribuabil potrivit prevederilor titlului II, titlului III sau Legii nr. 170/2016, pentru care sunt aplicabile prevederile art. 125; e) venituri din cedarea folosinţei bunurilor, definite conform art. 83; f) venituri din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, definite conform art. 103; g) venituri din investiţii, definite conform art. 91; h) venituri din alte surse, definite conform art. 114; i) indemnizaţii de şomaj; j) indemnizaţii pentru creşterea copilului; k) ajutorul social acordat potrivit Legii nr. 416/2001, cu modificările şi completările ulterioare; l) indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă drept urmare a unui accident de muncă sau unei boli profesionale.

Raportat la categoriile de venituri enumerate de textul de lege, singura în care s-ar putea încadra cele încasate de deţinătorii titlurilor prevăzute de Legea nr. 341/2004 este cea de la lit. h) referitoare la "venituri din alte surse, definite conform art. 114".

 Or, potrivit reglementării speciale în materie, pentru ca veniturile din alte surse să fie bază pentru calcularea contribuţiei la asigurările sociale de sănătate este necesar ca acestea să fie impozabile, aşa cum rezultă în mod expres din definiţia acestora dată de dispoziţiile art. 114 alin. (1) din Codul fiscal ["venituri din alte surse sunt orice venituri identificate ca fiind impozabile, care nu se încadrează în categoriile prevăzute la art. 61 lit. a) - h), altele decât veniturile neimpozabile potrivit prezentului titlu"]*1).

De asemenea, potrivit art. 62 alin. (1) lit. v) din Codul fiscal, sunt venituri neimpozabile cele primite de "(...) răniţii şi luptătorii pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987, precum şi persoanele persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice".

Din coroborarea dispoziţiilor menţionate rezultă, pe de o parte, că veniturile de care beneficiază deţinătorii titlurilor reglementate de Legea nr. 341/2004 nu sunt impozabile şi, pe de altă parte, că deşi acest act normativ nu prevede nimic în legătură cu plata contribuţiilor la asigurările sociale de sănătate, aceasta nu înseamnă că ele s-ar datora (prin opoziţie cu situaţia impozitelor pentru care se prevede scutirea), ci că trebuie făcută corelaţia necesară cu dispoziţiile care reglementează această materie din Codul fiscal, dispoziţii care stabilesc în legătură cu astfel de venituri (provenite din alte surse) condiţia ca ele să fie impozabile pentru a constitui bază de calcul la stabilirea contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate.

 De aceea, împrejurarea că art. 5 alin. (2) din Legea nr. 341/2004 prevede în mod expres doar că indemnizaţia acordată în temeiul acestui act normativ nu se impozitează, fără a arăta şi că nu intră în baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, nu poate duce la o altă concluzie, de vreme ce, faţă de calificarea legală de a nu constitui venit, ea oricum nu poate fi luată în considerare pentru determinarea acestor contribuţii.

  Ca atare, încasarea unor astfel de indemnizaţii nu dă naştere, în sarcina beneficiarului lor, unei obligaţii de plată a contribuţiei la asigurările sociale de sănătate.

 O asemenea concluzie este impusă de interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale incidente în mod corespunzător sediului materiei în care se regăsesc ele, şi anume cele referitoare la drepturile recunoscute luptătorilor în Revoluţie, la sistemul asigurărilor sociale de sănătate, la modalitatea în care se realizează impozitarea şi, respectiv, determinarea contribuţiei la asigurările sociale de sănătate.

  Consecinţa regimului juridic specific al sumelor respective, care au caracter neimpozabil (cu accesoriul neplăţii contribuţiilor la asigurările sociale de sănătate), este aceea că beneficiarul lor nu poate fi considerat asigurat în sistemul public al asigurărilor sociale de sănătate (spre deosebire de situaţia unei anumite categorii de persoane - luptătorii răniţi în Revoluţie - cărora legiuitorul le recunoaşte această calitate chiar în absenţa plăţii contribuţiilor).

 Aşadar, persoanele din categoria celor prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 2 - 4 din Legea nr. 341/2004 nu datorează contribuţii la asigurări sociale de sănătate pentru drepturile băneşti încasate în temeiul acestei legi, dar, în acelaşi timp, nici nu vor beneficia de drepturile de asigurare prevăzute de Legea nr. 95/2006, câtă vreme nu intră în categoria celor care beneficiază de o asemenea asigurare fără plata contribuţiei [ca în ipoteza prevăzută de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1 coroborat cu art. 224 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 95/2006 şi art. 154 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal].

 Pentru aceste persoane există însă posibilitatea de a opta pentru plata contribuţiei (ca asigurare facultativă), dobândind astfel calitatea de asigurat.

 De asemenea există posibilitatea să datoreze contribuţie la asigurările sociale de sănătate în ipoteza în care realizează şi alte venituri, în afara indemnizaţiei primite conform Legii nr. 341/2004, venituri încadrabile în categoriile reglementate de art. 155 din Codul fiscal şi care sunt supuse plăţii contribuţiilor asigurărilor sociale de sănătate.

  Aşadar, diferenţa de reglementare între cele două ipoteze menţionate anterior constă în aceea că, în timp ce pentru o categorie de beneficiari ai titlurilor (respectiv de Luptător Rănit în Revoluţie), exceptarea de la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate nu înlătură şi calitatea de asigurat, în situaţia celorlalţi, fără a deveni obligatorie o astfel de contribuţie, neplata ei înseamnă, în acelaşi timp, lipsa statutului de asigurat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate (cu rezerva situaţiei arătate în care, realizând şi alte venituri, persoanele respective plătesc contribuţii raportat la acestea).

Se reţine că reclamanţii au calitatea de pensionari, așa cum reiese din deciziile de acordare a indemnizatiei prevazute de Legea 341/2004 aflate la dosar.

  Instanta reţine că ICCJ prin decizia nr. 14/2020 a admis  sesizarea pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile formulată de Curtea de Apel Galaţi si a stabilit ca „ În interpretarea art. 5 alin. (2) cu referire la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, prin raportare la prevederile art. 154 alin. (1) lit. d), art. 155 şi 114 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 224 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, deţinătorii titlului de Luptător cu Rol Determinant nu datorează contribuţie la asigurările sociale de sănătate pentru indemnizaţiile primite în temeiul Legii nr. 341/2004.

Pentru aceste considerente instanța apreciază întemeiata acțiunea in parte, urmând a obliga pârâta la restituirea sumelor reținute cu titlul de contribuție de asigurări sociale de sănătate începând cu 05.08.2016 aferenta indemnizației  plătite in baza Legii nr. 341/2004. Se constata ca începând cu 16.06.2020, pârâta nu a mai reţinut aceste  contribuţii, având in vedere  decizia nr. 14/2020 a ICCJ, motiv pentru care urmează a dispune obligarea pârâtei sa restituie sumele reţinute până la aceasta dată.

In ceea ce privește prescripția invocata de pârâta, instanța constata ca pârâta a invocat excepția prin întimpinarea depusa tardiv la al doilea termen de judecata, motiv pentru care, raportat la dispozițiile art.208 alin.2 C.pr.civ. instanța va decădea aceasta din dreptul de a mai invoca excepții. Intrucât excepţia prescripţiei nu este o excepţie de ordine publica pentru a putea fi invocata de instanta din oficiu, iar pârâta a invocat excepţia cu nerespectarea termenului prevazut de lege, instanta urmeaza a obliga pârâta la plata sumelor pe perioada solicitata prin acţiune

De asemenea, se impune şi repararea prejudiciului constând în lipsa de folosință a sumelor cuvenite, motive pentru care va fi obligată pârâta şi la plata dobânzii legale.

Conform art.1531 alin.1, 2  Cod civil „Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care  l-a suferit prin faptul neexecutării. Prejudiciul cuprinde pierderea efectivă suferită de creditor şi beneficiul de care acesta este lipsit”.

De asemenea, art.1535 Cod civil dispune că „ În cazul în care o sumă  de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic”.

În raport de aceste dispoziții legale se apreciază că reclamanții au fost prejudiciați şi pentru repararea integrală a prejudiciului produs sunt  îndreptăţiţi la plata dobânzii legale de la data scadenței lunare a drepturilor  până la data plăţii efective.

Potrivit art.453 alin.1 coroborat cu art.451 alin.1 Cod proc. civilă, va fi obligată pârâta  la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat.

Referitor la cuantumul acestor cheltuieli se constată că suma solicitată este de 1.200 lei, câte 200 lei de fiecare reclamant, conform chitanțelor depuse la dosar ( filele 58-63).

Potrivit. 451 alin.2 Cod proc. civilă „instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama şi de circumstanțele cauzei.”

Faţă de această dispoziţie legală, se apreciază că suma solicitată este prea mare raportat la complexitatea redusă a cauzei, în care au fost acordate doar două termene, nu s-a administrat decât proba cu înscrisuri, precum şi activitatea efectiv prestată de avocat, care a constat numai în redactarea acţiunii  şi la concluziile orale pe fondul cauzei, motive pentru care urmează să se dispună reducerea cheltuielilor la 600 lei, sumă la plata căreia va fi obligată pârâta.

Pentru aceste considerentele se constată că acțiunea este întemeiată, urmând să fie admisă în parte.