Contestaţie la executare

T R I B U N A L U L:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 07.11.2019, persoana condamnată B.F.  a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună recunoaşterea activităţilor lucrative prestate în penitenciare din Marea Britanie, în sensul recunoaşterii numărului de zile prestate ca activităţi lucrative pe perioada încarcerării în penitenciare din Marea Britanie şi includerea acestor perioade (zile), conform art. 96 alin. lit. b) din Legea 254/2013, în calculul perioadei considerate ca executate în baza muncii prestate de care se va ţine cont în vederea stabilirii fracţiei prevăzute de art. 100 alin. (1) lit. a) din Codul Penal pentru acordarea liberării condiţionate.

În motivarea cererii, persoana condamnată a învederat, în esenţă, faptul că a executat 9 ani şi 10 luni din totalul de 14 ani închisoare stabiliţi ca pedeapsă de instanţa română, urmare a adaptării realizate de Curtea de Apel Galaţi în sensul reducerii pedepsei de 22 ani închisoare la care a fost condamnată de Curtea de Coroană din Snaresbrook - Marea Britanie, precum şi că în toată perioada executată a lucrat fără întrerupere, a avut un comportament fără cusur şi a participat la o mulţime de cursuri şi activităţi educaţionale, culturale, caritabile, astfel încât, potrivit legii, cu luarea în considerare a perioadei câştigate ca beneficiu al muncii, îndeplineşte condiţiile (are vocaţie) pentru iniţierea procedurilor legate de liberarea condiţionată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art.154 şi 159 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, decizia nr.15/22.05.2015 pronunţată de Înalta Curte de casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală şi art.17 din Decizia Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală.

În dovedirea cererii, au fost depuse la dosar înscrisuri.

Examinând cererea formulată de persoana condamnată prin raportare atât la susţinerile persoanei condamnate, cât şi la actele dosarului şi dispoziţiile legale incidente, tribunalul constată că aceasta este neîntemeiată, urmând să o respingă ca atare pentru următoarele considerente:

Persoanei condamnate B.F. i-a fost aplicată pedeapsa de 22 ani închisoare prin decizia cu nr. de referinţă T20107230 pronunţată de Curtea de Coroană din Snaresbrook - Marea Britanie la data de 21.12.2010, definitivă la data de 21.12.2013, pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea furnizării de substanţe stupefiante de clasa A, prevăzută în secţiunea 1 din Legea Justiţiei Penale din 1977.

Prin sentinţa penală nr.128/F pronunţată la data de 04.08.2016 de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr.589/44/2016, în esenţă, a fost recunoscută în parte, numai sub aspectul pedepsei principale, cu închisoare, decizia cu nr. de referinţă T20107230 pronunţată de Curtea de Coroană din Snaresbrook - Marea Britanie, constatându-se că, potrivit legii penale române, fapta reţinută în sarcina numitei B.F. constituie infracţiunea de trafic de droguri de mere risc, prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea circumstanţei agravante prev. de art.77 alin.1 lit.a Cod penal cu aplic. art.5 Cod penal - infracţiune pentru care pedeapsa maximă prevăzută de lege este de 12 ani închisoare, la care se poate adăuga un spor de până la 2 ani închisoare, conform prevederilor art.78 alin.1 Cod penal.

Totodată, a fost adaptată pedeapsa închisorii aplicată prin hotărârea de condamnare, în sensul reducerii de la 22 ani închisoare la 14 ani închisoare, cuantum care reprezintă limita maximă admisă de legea penală română, s-a dispus transferarea condamnatei într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 14 ani închisoare, s-a dedus din pedeapsă perioada executată într-un penitenciar din Marea Britanie, de la data de 06.03.2010 până la zi şi s-a dispus emiterea formelor de executare potrivit Codului de procedură penală după rămânerea definitivă a hotărârii.

Persoana condamnată a fost transferată în Penitenciarul de Femei Ploieşti - Târgşorul Nou în cursul anului 2019, la data formulării cererii ce face obiectul prezentului dosar aflându-se în perioada de carantină.

Practic, prin această cerere, persoana condamnată B.F. urmăreşte ca, prin intermediul instanţei de judecată, să-i fie recunoscută perioada lucrată în timpul executării pedepsei în penitenciare din Marea Britanie, pentru a fi inclusă în calculul celei considerate ca executate în baza muncii prestate şi de care trebuie ţinut cont în vederea stabilirii fracţiei necesar a fi îndeplinite pentru acordarea liberării condiţionate.

Or, stabilirea fracţiunii din pedeapsa efectiv executată şi a părţii din durata pedepsei care este considerată ca executată pe baza muncii prestate, conform art.96 din Legea nr.254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, este atributul exclusiv al Comisiei pentru liberare condiţionată din cadrul penitenciarului în care persoana condamnată execută pedeapsa închisorii, dispoziţiile art.97 din acelaşi act normativ reglementând în detaliu procedura de acordare a liberării condiţionate.

De aceea, constatând că dispoziţiile legale pe care a fost întemeiată în drept cererea nu sunt aplicabile în situaţia persoanei condamnate B.F., procedura prevăzută de Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală fiind urmată de Curtea de Apel Galaţi cu ocazia recunoaşterii hotărârii de condamnare la pedeapsa închisorii şi adaptarea acesteia în conformitate cu legea penală română, tribunalul va respinge cererea acesteia de recunoaştere a activităţilor lucrative prestate în penitenciare din Marea Britanie, ca fiind neîntemeiată.

În plus, în baza art.275 alin.2 Cod proc. penală, persoana condamnată va fi obligată la plata sumei de 80 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Domenii speta

Spete similare