Contestaţie la executare

CONTESTAŢIE LA EXECUTARE

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cerere înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 26.06.2013 contestatoarea R. E. a chemat în judecată pe intimaţii H.I. şi D:J.T.S. pentru contestaţie la executare în dosarul BEJ G.N. solicitând suspendarea executării silite, anularea formelor de executare şi încetarea executării silite.

În motivare, contestatoarea a arătat că în urma divorţului de intimatul H.I., în baza  sentinţei civile pronunţate, prin care s-a luat act de tranzacţia intervenită între părţi a dobândit apartamentul situat în Bacău, str. X. nr. Z, jud. Bacău, iar pârâtul un teren situat în Bacău, urmând să îi achite şi o sultă de 7500 lei. Contestatoarea arată că prin sentinţa civilă pronunţată de Judecătoria Bacău în dosar la cererea intimatei s-a dispus anularea tranzacţiei şi revenirea la situaţia anterioară, respectiv la regimul comunităţii de bunuri, iar în anul 2012 a introdus o acţiune de partaj de bunuri comune ce face obiectul dosarului nr.

Mai arată că prezenta contestaţie trebuie suspendată până la soluţionarea definitivă a dosarului de partaj de bunuri comune dat fiind că apartamentul este bun comun şi au o contribuţie de 1/2 fiecare.

Contestatoarea susţine că este prejudiciată prin începerea executării silite asupra acestui bun, deoarece nu a ştiut de dosarul penal al fostului soţ, iar când s-a pus sechestru de poliţie nu a fost de faţă şi nici nu i s-a comunicat procesul verbal de sechestru. Mai arată că dacă intimata ar fi dat dovada de diligenţă ar fi încercat recuperarea prejudiciului imediat după pronunţarea deciziei de condamnare şi faţă de faptul că H.I. era obligat să răspundă în solidar cu S.C. C.C.H.C. SA, executorul trebuia să se îndrepte cu executarea şi asupra bunurilor acestei societăţi, dar şi asupra bunurilor care aparţin intimatului H.I. şi numai în situaţia în care din valorificarea acestor bunuri creditorul nu s-ar fi îndestulat, ar fi trebuit să înceapă urmărirea silită asupra apartamentului.

În drept a invocat dispoziţiile art. 711 alin. 1, 4, art. 718 alin. 1 , art. 719 alin. 1, 2, art. 817 alin. 1, 2 C.proc.civ.

În probaţiune a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a depus la dosar înscrisuri.

Odată cu cererea de chemare în judecată, contestatoarea a formulat şi cerere de ajutor public judiciar.

La solicitarea instanţei, BEJ a depus dosarul de executare nr. 221/2013.

Instanţa a stabilit în sarcina contestatoarei taxă judiciară de timbru de 204 lei şi timbru judiciar de 5,3 lei.

Prin încheierea din data de 10.07.2013, instanţa a admis cererea de ajutor public judiciar şi a redus cuantumul taxei judiciare de timbru de la 204 lei la 102 lei şi timbrul judiciar de la 5,3 lei la 2,65 lei.

În urma adresei comunicate contestatoarei în faza de regularizare a cererii, aceasta a făcut precizări la acţiune prin care a arătat că nu a învestit instanţa cu un capăt de cerere distinct privind încetarea executării silite, ci este o consecinţă a soluţionării contestaţiei la executare. A mai arătat că în ceea ce priveşte suspendarea executării silite până la soluţionarea dosarului de partaj nr. solicită suspendarea executării silite în baza art. 718 alin. 1 C.proc.civ. Contestatoarea a arătat că  actul de executare atacat este somaţia nr. 221/2013 solicitând anularea acesteia, acesta fiind primul capăt de cerere, iar cel de-al doilea capăt de cerere îl constituie cererea de suspendare a executării silite. A mai arătat că valoarea obiectului cererii este de 74019,48 lei.

Contestatoarea a achitat taxă judiciară de timbru de 102 lei si timbru judiciar de 2,65 lei.

Intimata D.J.S.T. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, iar pe fond respingerea contestaţiei la executare.

În apărare, a arătat că prin sentinţa penală intimatul a fost obligat în solidar cu SC C.C.H.C. SA la plata sumei de 740.193.863 ROL către subscrisa, fiind menţinută măsura sechestrului asupra apartamentului intimatului din Bacău, dispusă prin ordonanţa nr. din 14.10.1999. Intimata susţine că prin sentinţa civilă pronunţată în dosarul de divorţ s-a luat act de tranzacţia soţilor apartamentul fiind atribuit contestatoarei, însă tranzacţia a fost anulată prin sentinţa civilă nr. 8760 din dosarul de divorţ, rămasă irevocabilă. Astfel, susţine intimata, executarea silită este începută în baza unei hotărâri definitive şi irevocabile.

În drept a invocat dispoziţiile art. 205 din Legea 134/2010.

În probaţiune a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare.

La termenul din data de 02.10.2013 intimata a depus tardiv o nouă întâmpinare.

Instanţa a stabilit în sarcina contestatoarei o cauţiune de 5687,853 lei pentru cererea de suspendare a executării silite, însă aceasta nu a achitat-o.

La termenul din data de 20.11.2013, instanţa a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a  încuviinţat proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 2730 pronunţată în dosarul Judecătoriei Bacău intimatul a fost obligat în solidar cu SC C.C.H.C. SA la plata sumei de 740194863 lei cu titlu de despăgubiri civile către intimata D.J.T.S.

Prin sentinţa civilă din 09.02.2001 pronunţată în dosarul de divorţ al Judecătoriei Bacău s-a luat act de tranzacţia dintre părţi, fiind atribuit contestatoarei apartamentul situat în Bacău, str. X nr. Z, jud Bacău. Tranzacţia consfinţită în sentinţa civilă menţionată a fost revocată prin sentinţa civilă nr. 8760 pronunţată în dosarul prin care s-a anulat tranzacţia părţilor, în urma acţiunii pauliene introduse de intimata din prezenta cauză.

La cererea intimatei înregistrată pe rolul BEJ la data de 22.04.2013 s-a început executarea silită împotriva debitorului H.I. fiind întocmit dosarul de executare silită nr. 221/2013. Intimata a solicitat executarea silită în baza sentinţei penale şi a sentinţei civile pronunţate în dosarul de partaj în vederea recuperării sumei de 740194863 rol  si 600 lei prin urmărire silită imobiliară a imobilului debitorului H.I.

Prin încheierea din data de 22.04.2013 BEJ a admis cererea creditoarei , s-a dispus inregistrarea cererii de executare silită şi deschiderea dosarului de executare silită nr 221/2013 în vederea recuperării prin urmărire imobiliară a sumei de 74619,48 lei.

Prin încheierea din data de 17.05.2013 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul s-a admis în parte cererea de încuviinţare a executării silite formulată petentul BEJ în favoarea creditorului împotriva debitorului H.I., s-a încuviinţat executarea silită şi a fost autorizat creditorul să treacă la executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentinţa penală pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul sus-menţionat, pentru recuperarea sumei de 74.019,48 lei reprezentând  debit, s-a respins cererea de încuviinţare a sentinţei civile nr. 8760 pronunţată în dosarul Judecătoriei Bacău.

Prin încheierea din data de 27.05.2013 s-au stabilit cheltuielile de executare până la concurenţa sumei de 8577,7 lei.

Prin somaţia imobiliară nr. 221/13 din 17.05.2013 s-a pus în vedere intimatului H.I. să achite în termen de 15 zile de la primire sau de la lăsare la domiciliu suma de 110,207,6 lei debit (reprezentând despăgubiri civile actualizate cu indicele de inflaţie) plus suma de 8577,7 lei, în caz contrar urmând a se proceda la urmărire silită a imobilului situat în Bacău, str. X, nr. Z, jud Bacău. Somaţia a fost comunicată debitorului la data de 06.06.2013.

În speţă sunt aplicabile prevederile Noului Cod de procedură civilă, faţă de dispoziţiile art. 3 din Legea 76/2012, dat fiind că executarea silită a fost demarată după intrarea in vigoarea a noii legi.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării silite, potrivit art. 718 alin. 1 C.proc.civ. până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părţii interesate şi numai pentru motive temeinice, instanţa competentă poate suspenda executarea; suspendarea se poate solicita odată cu contestaţia la executare sau prin cerere separată.

Legiuitorul a prevăzut posibilitatea suspendării executării, pentru ca până la soluţionarea contestaţiei la executare să nu se desăvârşească o procedură de executare realizată cu încălcarea prevederilor legale. Scopul suspendării executării în cadrul contestaţiei la executare este acela de a preîntâmpina producerea unor prejudicii grave, efect al continuării executării pornită în mod nelegal.

Conform art. 718 alin. 2 Cod procedură civilă, „pentru a se dispune suspendarea, cel care o solicită trebuie să dea în prealabil o cauţiune, calculată la valoarea obiectului contestaţiei”. Instanţa reţine că plata cauţiunii este o condiţie de admisibilitate a cererii de suspendare a executării silite., ori  în speţă contestatoarea  nu a făcut dovada plăţii cauţiunii astfel cum i s-a pus în vedere de instanţă,  motiv pentru care va respinge cererea de suspendare provizorie ca inadmisibilă.

Pe fondul cauzei, instanţa reţine că art. 711 alin. 1 C.proc.civ. prevede că împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii. Conform art. 712 alin. 3 C.proc.civ. în cazul procedurii urmăririi silite mobiliare sau imobiliare ori a predării silite a bunului imobil sau mobil, contestaţia la executare poate fi introdusă şi de o terţă persoană, însă numai dacă aceasta pretinde un drept de proprietate ori un alt drept real cu privire la bunul respectiv. Art. 714 alin. 4 prevede că dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia prin care o terţă persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă în tot cursul executării silite, dar nu mai târziu de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului.

Conform art. 817 alin. 1 C.proc.civ. creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaş nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi partajul acestora. La cererea creditorului, acţiunea în împărţeală poate fi notată în cartea funciară. Alin. 2 prevede că până la soluţionarea partajului, prin hotărâre rămasă definitivă, urmărirea imobilului este de drept suspendată. Dacă nu s-a făcut decât cerere de partaj, până la soluţionarea acesteia, prin hotărâre rămasă definitivă, se suspendă prescripţia dreptului la acţiune contra debitorului coproprietar sau devălmaş. Potrivit alin. 3 creditorii personali pot urmări însă cota-parte determinată a debitorului lor din dreptul de proprietate asupra imobilului, fără a mai fi necesar să ceară partajul, dacă ea este neîndoielnic stabilită şi lămurită şi este înscrisă, prin arătarea unei fracţiuni, în cartea funciară. În acest caz, coproprietarii vor putea cere punerea în vânzare a întregului imobil aflat în coproprietate în condiţiile prevăzute la art. 822.

Instanţa nu poate primi apărările contestatoarei că executarea silită trebuia să se îndrepte şi împotriva bunurilor S.C. C.C.H.C. SA, dat fiind că intimatul H.I. a fost obligat în solidar cu aceasta la acoperirea prejudiciului. Astfel, solidaritatea debitorilor dă dreptul creditorului de a se îndrepta împotriva oricărui debitor în vederea recuperării creanţei, fără a exista vreo ordine de urmărire.

Însă, în speţă, instanţa reţine că obligaţia intimatului H.I. stabilită prin titlul executoriu reprezentat de sentinţa penală nr. 2730/24.10.2005 este o obligaţie personală a acestuia, astfel că puteau fi supuse executării silite imobiliare doar bunurile acestuia. Apartamentul situat în Bacău, str. X nr. Z, jud. Bacău, ca urmare a revocării tranzacţiei dintre H.I. şi soţia sa prezintă caracterele juridice ale unui bun comun în devălmăşie, aşa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr. 1968 din 15.03.1993, fiind dobândit de cei doi în timpul căsătoriei. În aceste condiţii, devin incidente dispoziţiile art. 817 Cod procedură civilă, ori instanţa reţine că executarea silită  nu a respectat prevederile  menţionate, întrucât, deşi cota-parte ce aparţine ce aparţine intimatului poate fi urmărită în mod direct, aceasta trebuie să fie în prealabil determinată, în lipsa acestui element executarea silită fiind nelegală. Astfel, intimata era obligată să ceară mai întâi împărţeala imobilului, putând fi apoi urmărită pe calea executării silite imobiliare cota parte determinată din imobil, ori  imobilul în situaţia atribuiri acestuia în urma partajului.

În aceste condiţii, dat fiind că somaţia nr 221/2013 din 27.05.2013 este un act de executare efectuat cu nerespectarea prevederilor legale, faţă de cele menţionate anterior, instanţa va admite contestaţia la executare şi va anula somaţia.

Având în vedere principiul disponibilităţii, va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată conform concluziilor de fond.

Domenii speta

Spete similare