Exceptia prematuritatii gresit admisa

Asupra apelului civil de faţă.

Prin sentinţa  civilă nr. X  din  09.06.2021 pronunţată de Judecătoria Corabia  în dosarul civil nr. X/213/2020 s-a respins cererea de chemare în judecată formulata de reclamanta P V, împotriva pârâţilor T M (decedat), T T, B M şi J F, având ca obiect „succesiune”, ca prematur introdusă.

 Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că la data de 17.10.1998 s-a eliberat titlul de proprietate nr.X/38, prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate de pe urma autoarei T A, cu moștenitorii B M, T C şi T V, pentru suprafața de 2 ha, teren situat în localitatea R, județul O.

La data de 24.12.2019, a decedat autorul T V, cu ultimul domiciliu în localitatea R, județul O. De pe urma acestuia au rămas ca moștenitori: B M, P V, T M, T T, J F, în calitate de nepoți de frați.

S-a susţinut în acţiunea formulata că autoarea T A a împărţit celor trei copii ai săi, suprafeţele de teren înscrise în titlul de proprietate, așa cum a considerat, autorului T V ramându-i suprafața de 0,600 mp, teren intravilan şi construcţii aferente şi suprafața de 4500 mp, teren extravilan, în T 65/1, P 62 şi suprafața de 4700 mp, teren extravilan, situat în T100, P117.

A reţinut instanţa că reclamanta solicită dezbaterea succesiunii şi ieşirea din indiviziune de pe urma autorului T V, pentru suprafaţa de teren folosită de reclamantă, fără a se depune la dosar dovada unui partaj între persoanele înscrise pe titlul de proprietate nr. X/38/17.10.1998.

S-a mai reţinut că, din actele dosarului nu rezultă că numitul T V ar fi avut stabilită printr-o hotărâre judecătorească sau act notarial ca drept de proprietate suprafaţa pe care reclamanta solicită a fi împărţită, motiv pentru care a fost respinsă acţiunea reclamantei ca prematur introdusă.

Împotriva sentinţei, în termen legal, a declarat apel apelanta reclamantă P V, criticând-o pentru  nelegalitate şi netemeinicie.

Prin cererea de apel, apelanta reclamantă a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinţei, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.

Apelanta reclamantă arată faptul că numitul T V este unchiul său,  care nu a fost căsătorit şi nu a avut copii. Atât în timpul vieţii, cât şi după decesul moştenitorilor numitei T A a încercat stabilirea situaţiei juridice a bunurilor cuprinse în titlul de proprietate nr. X/38 din 17.10.1998.

Pentru suprafeţele care le-au fost atribuite de către defuncta T A, aşa cum a considerat de cuviință, sunt înscrişi cu rol fiscal la Primăria G, plătind taxe şi impozite aferente fiecărui bun atribuit.

Mai mult, după decesul numitului T V precizează că a fost cea care a achitat taxele şi impozitele aferente dreptului său. A fost depusă o cerere de încheierea unei tranzacţii judiciare, dar intimatul pârât B M a refuzat încheierea acesteia.

Arată că suprafeţele cuprinse în titlu de proprietate nr. X/38 din 17.10.1998 au revenit de drept descendenților moştenitorilor cuprinşi în acest titlu, administrând bunurile deţinute în calitate de moştenitori legali.

Menţionează că art. 1110 Cod Civil, având denumirea marginală „actele cu valoare de acceptare tacită" dispune următoarele: actele de dispoziţie juridică privind o parte sau totalitatea drepturilor asupra moştenirii atrag acceptarea tacită a acesteia. Sunt astfel de acte: a) înstrăinarea, cu titlu gratuit sau oneros, de către succesibil a drepturilor asupra moştenirii; b) renunţarea, chiar gratuită, în folosul unuia sau mai multor moştenitori determinaţi; c) renunţarea la moştenire, cu titlu oneros, chiar în favoarea tuturor comoştenitorilor sau moştenitorilor subsecvenţi.

De asemenea, pot avea valoare de acceptare tacită a moştenirii actele de dispoziţie, administrare definitivă ori folosinţă a unor bunuri din moştenire. Actele de conservare, supraveghere şi de administrare provizorie nu valorează acceptare, dacă din împrejurările în care acestea s-au efectuat nu rezultă că succesibilul şi-a însuşit prin ele calitatea de moştenitor. Sunt considerate a fi de administrare provizorie actele de natură urgentă a căror îndeplinire este necesară pentru normala punere în valoare, pe termen scurt, a bunurilor moştenirii.

Arată apelanta reclamantă că părțile din proces şi-au manifestat intenţia de a partaja bunurile aparținând numitului T V, şi ieşirea din indiviziune cu privire la bunurile care i-au aparţinut.

Considera că soluţia pronunţată de instanţa de fond este nelegală şi netemeinică, întrucât a interpretat greşit actul dedus judecăţii cu o greşită aplicare a legii, nu a avut in vedere probele existente de la dosar şi dorinţa părţilor, interpretând într-un mod propriu dispoziţiile legale cu o aplicare greşită a acestor dispoziţii legale.

Prin urmare, apelanta reclamantă  consideră că acţiunea trebuie să fie admisă în contextul în care s-a solicitat doar împărţirea bunurilor aparținând numitului T V, în calitatea de moştenitori legali.

În drept, şi-a întemeiat apelul pe dispoziţiile art. 466, 468 C.proc.civ.

Intimații pârâți nu au formulat întâmpinare.

Analizând sentinţa prin prisma motivelor de apel, în considerarea dispoziţiilor legale incidente în cauză şi prin raportare la înscrisurile de la dosar, tribunalul constată că apelul  este  fondat, având în vedere următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 18.06.2020, reclamanta a solicitat dezbaterea succesiunii defunctului T V, decedat la data de 24.12.2019, cu ultimul domiciliu în com. R, Jud. O, stabilirea masei bunurilor de împărțit, cotele ce li se cuvin în calitate de copărtași și lichidarea stării de indiviziune, constatarea nulități dispozițiilor testamentare cuprinse în testamentul autentificat sub nr. X din data de 29.05. 2014, pentru vicierea consimțământului testatorului, să se constate că moștenitori cu vocație succesorală au rămas reclamanta și pârâții în calitate de colaterali privilegiați, nepoții de frați, sa se constate că au rămas următoarele bunuri partajabil conform titlului de proprietate nr. X/38 din 17.10. 1998, teren intravilan categoria curți construcții: suprafață 600 mp, pe care se află o locuință de 0.44 mp, construită în 1947, aflată în stare de degradare, situată în tarla 20, parcela 26, cu vecinii N- De 9, E- V T., S- G M, V- G G, suprafața de 4500 mp, situată în tarla 65/1, parcela 62, cu vecinii N-De 451, E- I G.D, S-De450/2, V- V T., suprafața de 4700 mp, situată în tarla 100, parcela 117, cu vecinii N-CN 775, E- V T, S- CN 769, V- I G D.

Prin sentinţa apelată, instanţa de fond a respins acţiunea ca „prematur introdusă”, după ce la data de 26.05.2021 a acordat cuvântul pentru pronunţarea încheierii de admitere în principiu, prevăzută de art. 985 C.proc.civ.

Nu există nicio menţiune, în încheierile de la vreunul dintre termenele anterioare, despre invocarea şi punerea în discuţia părţilor, din oficiu, a excepţiei prematurităţii acţiunii.

Cu referire la prematuritate, tribunalul constată necesare câteva precizări prealabile.

Deşi actualitatea dreptului nu este prevăzută expres ca o condiţie a exercitării acţiunii civile, din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 34 C.proc.civ. rezultă că actualitatea dreptului care a născut pretenţia afirmată trebuie analizată cu prioritate, odată cu cercetarea condiţiilor de exercitare a acţiunii civile.

Textul de lege menţionat arată cazurile în care acţiunea civilă poate fi exercitată şi înainte ca dreptul să devină actual. Plasarea acestui text legal în capitolul privind condiţiile de exercitare a acţiunii civile duce la concluzia că actualitatea dreptului material la acţiune trebuie cercetată deodată cu celelalte condiţii ale acţiunii civile.

Dreptul material la acţiune este actual, atunci când dreptul subiectiv ce se urmăreşte a fi realizat pe cale procesuală nu este supus unui termen sau unei condiţii suspensive. Se cunoaşte din teoria generală a obligaţiilor că termenul suspensiv amână sau suspendă exerciţiul drepturilor subiective civile şi executarea obligaţiilor până la împlinirea sa. Altfel spus, dreptul subiectiv există, dar nicio acţiune civilă pentru realizarea lui nu poate fi exercitată mai înainte de împlinirea termenului suspensiv.

Formularea unei pretenţii, drept condiţie de exercitare a acţiunii civile, trebuie să vizeze un drept neafectat de un termen suspensiv sau de o condiţie suspensivă. Astfel, deşi sunt îndeplinite toate condiţiile de exercitare a acţiunii civile, aceasta va fi considerată prematură dacă este promovată înainte de împlinirea termenului sau a condiţiei suspensive. Cu toate că dreptul subiectiv există, dreptul de a formula o pretenţie în baza lui (dreptul material la acţiune) nu s-a născut încă.

Afirmarea unui drept subiectiv afectat de un termen sau condiţie suspensivă atrage neactualitatea dreptului material la acţiune şi se sancţionează pe calea excepţiei de prematuritate. Este o excepţie de fond, absolută şi peremptorie.

Transpunând aceste chestiuni la speţa de faţă, tribunalul constată că instanţa de fond, reţinând că pentru autorul T V nu a fost stabilit prin hotărâre judecătorească sau act notarial dreptul de proprietate pentru terenul indicat în cererea de chemare în judecată, a apreciat că acţiunea, în întregul său, este prematur formulată.

Trecând peste faptul că excepţia nu a fost invocată şi pusă în discuţia părţilor, fiind nesocotite astfel dispoziţiile art. 13 şi 14 C.proc.civ., de natură a atrage nulitatea hotărârii pronunţate, tribunalul constată că instanţa de fond omite să observe că, în realitate, a fost învestită cu mai multe capete de cerere.

Nu se explică în niciun mod de către instanţa de fond de ce, atât timp cât, potrivit art. 954 alin. 1 C.civ., moştenirea autorului T V s-a deschis la data de 24.12.2019, cererea de dezbatere a succesiunii acestuia este prematură, şi cu atât mai puţin se explică de ce şi solicitarea de constatare a nulităţii dispoziţiilor testamentare din testamentul autentificat sub nr. X/29.05.2014, ori de stabilire a calităţii de coproprietar şi a cotelor cuvenite fiecăruia nu sunt apreciate actuale.

Din moment ce s-a deschis moştenirea lui de cuius, s-a născut şi dreptul celor care se pretind moştenitori (legali sau testamentari) de a solicita dezbaterea succesiunii, soluţia instanţei de fond, de respingere a cererii ca prematur formulată, fiind în mod evident eronată.

Raportat la considerentele din precedent, în temeiul art. 480 alin. 2 C.proc.civ., tribunalul va admite apelul, va anula sentinţa şi, având în vedere solicitarea intimatului,  în temeiul art. 480 alin. 3 C.proc.civ., va trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond.

Data publicarii pe portal: 03.02.2022

Domenii speta

Spete similare