Nulitate cerere pentru lipsa semnaturii

Asupra apelului constată următoarele:

Prin încheierea civilă nr. X/28.10.2020 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. X/311/2020 s-a respins cererea de restituire a taxei judiciare de timbru formulată de petenţii G P şi G D

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Prin sentinţa civilă nr.X/14.11.2019 pronunţată  în dosarul nr.X/311/2017, definitivă prin respingerea apelului, a fost admisă în parte cererea de succesiune şi partaj formulată de reclamant şi s-a luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Prin cererea formulată în acest dosar, reclamantul a solicitat restituirea taxei judiciare de timbru, pe motiv că nu s-au partajat toate bunurile solicitate, şi a adus critici hotărârii primei instanţei.

Având în vedere că instanţa s-a dezînvestit prin pronunţarea sentinţei nr. X/ 14.11.2019, care a fost menţinută de instanţa de apel, criticile formulate de reclamant faţă de soluţia pronunţată nu vor fi analizate.

Referitor la cererea de restituire a taxei de timbru instanţa de fond a reţinut că potrivit art.45 din OUG nr.80/2013, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parţial sau proporţional, la cererea petiţionarului, în următoarele situaţii:

a) când taxa plătită nu era datorată;

b) când s-a plătit mai mult decât cuantumul legal;

c) când acţiunea sau cererea rămâne fără obiect în cursul procesului, ca urmare a unor dispoziţii legale;

d) când acţiunea corect timbrată a fost anulată în condiţiile art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă sau când reclamantul a renunţat la judecată până la comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât;

e) când, în procesul de divorţ, părţile au renunţat la judecată ori s-au împăcat;

f) când contestaţia la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă;

g) în cazul în care instanţa de judecată se declară necompetentă, trimiţând cauza la un alt organ cu activitate jurisdicţională, precum şi în cazul respingerii cererii, ca nefiind de competenţa instanţelor române;

h) când probele au fost administrate de către avocaţi sau consilieri juridici;

i) în cazul în care participantul la proces care a fost recuzat se abţine sau dacă cererea de recuzare ori de strămutare a fost admisă;

j) în alte cauze expres prevăzute de lege.

Analizând cererea formulată faţă de dispoziţiile legale de mai sus şi de soluţia pronunţată în dosarul de fond, instanţa a constatat că petentul nu se află în niciunul din cazurile expres prevăzute de lege pentru restituirea taxei de timbru iar admiterea doar în parte a unei cereri nu dă dreptul la  restituirea taxei achitate pentru soluţionarea dosarului.

 În consecinţă, cererea de restituire a fost respinsă ca nefondată.

Împotriva acestei încheieri au declarat apel apelanţii petenţi G P şi G D, arătând că taxa de timbru achitata la Judecătoria Slatina a fost calculata si perceputa pentru partaj terenuri si construcţii, dar cum hotărârea civila nr. X/2019 din 14.11.2019, a soluţionat doar partajul terenurilor, astfel că au solicitat restituirea taxei de timbru achitata in plus pentru un serviciu neprestat.

Susţine că hotărâre civila  nr. X/2019 din 14.11.2019 pronunţata de Judecătoriei Slatina,este  in total contrasens realităţii, din motivele expuse au fost solicitate si de la Inspecţia Judiciara, sub aspectul încălcării procedurii si eludarea evidentei, precum si termenul de trei ani exagerat de mult, de derulare a procesului de succesiune, dar cel mai just ar fi ca precizările solicitate sa fie primite de la instanţă.

Mai arată că nu a fost sancţionată in niciun fel sora T G, pentru ascunderea actelor de mostenire, fiind nevoiţi sa le refacă cu costuri suplimentare, nici nu a dat curs cererii reclamantului s-o puna sa jure pe Biblie, pentru toate neadevărurile debitate.

Precizează că deşi au solicitat împărţirea cheltuielilor de judecata, in hotărârea instanţei se menţionează ca nu s-a cerut acest lucru, în plus, se menţionează ca fratele G D a fost decăzut din dreptul la moştenire din terenul deţinut de tatăl decedat, in baza unei adeverinţe false depusa de T G, deşi exista la dosar declaraţie notariala corecta depusa de dansul (Tribunalul Olt confirma aceasta eroare si nu se îndreaptă).

Raportul de expertiza cadastrala, conform cerinţei instanţei era sa lotizeze terenurile in funcţie de acordul pârtilor, mărimea cotei parti ce se cuvine fiecărui coproprietar separate terenuri intravilane si extravilane, dar expertul M l, din rea credinţa sau alte motive, nu a procedat corect si legal, propunând o sigura varianta de împărţire a terenului intravilan. Desi a contestat in instanţa refacerea corecta a expertiza cadastrale, nu s-a ţinut cont.

De menţionat ca procesul de moştenire iniţial s-a demarat cu un alt complet de judecata si fara cerinţa părtilor. Judecătoria Slatina, a desemnat-o pe d-na judecător C M -M.

Apelanţii reclamă argumentat cu documente existente la dosarul cauzei ca hotărâre civila nr. X/2019 din 14.11.2019 pronunţata de Judecătoriei Slatina ca fiind total in contrasens realităţii, iar contestaţia este incredintata spre soluţionare tot d-nei  judecător C M M.

De mai arată că din terenul intravilan, sunt suprafeţe achiziţionate de G D, in spatele casei de la D D 1200 mp si de la V G 1.500 mp in lunca satului, pe care Instanţa îl expropriaza.

Menţionează ca hotărâre civila Nr. X/2019 din 14. 11.2019 a Judecătoriei Slatina o vor face cunoscuta cu siguranţa la CEDO si la Comisia MCV pentru România, pentru a exprima revolta fata de aceast aspect negativ al judecaţii unui dosar de moştenire.

Solicită judecarea acestei contestaţii de către un alt complet de judecata.

Anexează câteva documente ignorate in judecarea succesiunii si in contrast cu conţinutul Hotărârii civile nr. X/2019 din 14.11.2019, din care rezulta si faptul ca s-a solicitat împărţirea cheltuielilor de judecata, iar in încheierea instanţei, se menţionează invers.

Solicită judecarea cauzei in lipsa.

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii apelului invocată din oficiu, Tribunalul reţine următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 248 Cod procedură civilă ,,instanţa se  va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”.

Prin rezoluţia completului de judecată din data de 16.12.2020 s-a pus în vedere apelanţilor să se prezinte în faţa instanţei pentru a semna cererea de apel sau de a depune un exemplar al cererii de apel semnat în original, ceea ce nu s-a întâmplat.

Din procesele verbale de îndeplinire a procedurii de citare, aflate la f. 33 şi 34 dosar, rezultă că apelanţii petenţi au luat cunoştinţă de obligaţia impusă de instanţă, la datele de 21.12.2020 şi 22.12.2020.

Reţine tribunalul că art. 199 C.proc.civ. reglementează modul în care poate fi trimisă la instanța de judecată cererea de chemare în judecată, adică prin poștă, curier, prin înscris în formă electronică, prin fax sau scanată și transmisă prin poșta electronică, în această ultimă modalitate la dosar fiind copia și nu exemplarul original, acesta rămânând în mod evident la transmițător.

Cerința ca în cazul transmiterii prin fax sau poștă electronică, la dosar să existe și un exemplar original, adică cel care conține semnătura olografă executată pe cererea aflată la dosarul cauzei rezultă din topica art. 200 alin. 1 C.proc.civ. în care se prevede verificarea de către instanță a cerințelor prevăzute de art. 194-197 C.proc.civ., care este dispus după art. 199 C.proc.civ., în care este reglementată calea de transmitere către instanță a unei cereri de chemare în judecată și, mai ales, obligativitatea înregistrării acesteia către instanță, indiferent de mijlocul prin care a fost transmisă.

În consecință, în termenul stabilit de instanță, petentul trebuie să complinească lipsa semnăturii cererii fie prin transmiterea prin poștă sau curier a cererii sale, fie prin aplicarea semnăturii pe exemplarul-copie aflate deja la instanță.

Legiuitorul a impus în dispoziţiile art. 470 alin. 1 lit. e) Cod procedură civilă că cererea de apel va cuprinde: semnătura.

Aliniatul 3 teza întâi al aceluiaşi articol prevede că ,,cerinţele de la alin. 1 lit. b) şi e) şi cea de la alin. 2 sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii…” Teza a doua prevede că ,,lipsa semnăturii poate fi împlinită în condiţiile art. 196 alin. 2 Cod procedură civilă, respectiv la termenul de judecată la care reclamantul este citat cu această menţiune.

Tribunalul constată că la termenul de judecată acordat în cauză la data de 25.01.2021, apelanţii nu s-au prezentat în faţa instanţei pentru a semna cererea de apel, deşi au fost citaţi cu această menţiune.

Ori, dispoziţiile legale anterior menţionate instituie obligativitatea semnării cererii de apel, întrucât, de principiu, semnătura, ca element obligatoriu al cererii, este necesară întrucât pe de o parte, certifică manifestarea de voinţă a părţii de a declanşa această fază a procesului, iar pe de altă parte, certifică conţinutul cererii de  apel.

În plus, tribunalul  reţine că semnătura trebuie să fie olografă, în original, nefiind suficient ca numele părţii să fie dactilografiat.

Pe cale de consecinţă,  având în vedere că instanţa nu se poate pronunţa asupra unei cereri de apel, căreia îi lipseşte un element esenţial, respectiv semnătura, neputând verifica dacă prezenta provine de la apelanţi şi este însuşită de aceştia,  în conformitate cu dispoziţiile art. 248 raportat la art. 470 alin. 3 Cod procedură civilă, tribunalul va constata nul apelul declarat de petenţi.

Data publicarii pe portal: 02.03.2021

Domenii speta

Spete similare