Inciviintare executare silita

Deliberând asupra apelului civil de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea nr. X/12.04.2021, pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. X/311/2021, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de executorul judecătoresc C G, privind pe creditorul I LTD şi pe debitorul S I, în baza titlului executoriu reprezentat de contract de credit nr. X/14.09.2004.

Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa de fond a reţinut că la data de 05.04.2021 creditoarea I LTD a solicitat biroului executorului judecătoresc C G înregistrarea cererii de executare silită şi deschiderea dosarului de executare împotriva debitorului S I, având la bază titlul executoriu contractul nr. X/14.09.2004.

În fapt, instanţa a reţinut că la data de 14.09.2004 s-a încheiat contractul nr. X/14.09.2004 între S I şi SC F S F SA.

În drept, potrivit art. 632 alin. (1) C. proc. civ., executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, iar, în conformitate cu art. 663 alin. (1) C. proc. civ., executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă.

Instanţa poate respinge cererea de încuviinţare a executării silite numai dacă: 1. cererea de executare silită este de competenţa altui organ de executare decât cel sesizat; 2. hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu; 3. înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întruneşte toate condiţiile de formă cerute de lege sau alte cerinţe în cazurile anume prevăzute de lege; 4. creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă; 5. debitorul se bucură de imunitate de executare; 6. titlul cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită; 7. există alte impedimente prevăzute de lege (art. 666 alin. 5 din codul de procedură civilă).

Pentru a determina caracterul de titlu executoriu al unui înscris, este relevantă data naşterii raportului juridic pe care îl constată, în virtutea principiului constituţional, preluat în art. 1 din C.civ. 1864 şi, ulterior, în art. 6 C.civ., conform căruia legea activează pe perioada în care este în vigoare, fără a produce, de regulă, efecte retroactive.

Contractul este guvernat de legea în vigoare la data încheierii acestuia, în ce priveşte efectele pe care le produce, în conformitate cu art. 1 C.civ. 1864, în vigoare la data încheierii, când s-a încheiat contractul. Caracterul de titlu executoriu este un efect al contractului, astfel încât trebuie identificată o normă care să consacre acest caracter la data naşterii raportului juridic pentru a putea fi pus în executare fără iniţierea unui proces de drept comun.

Instanţa a reţinut că la data de 14.09.2004 s-a încheiat contractul nr. X între S I şi SC F S F SA.

La data încheierii contractului, activitatea SC F S F SA care a încheiat contractul de credit cu debitorul era specifică unei instituţii financiare nebancare, având ca obiect de activitate acordarea de credite, fără a fi instituţie bancară.

Regimul juridic al acestor societăţi este reglementat abia prin O.G. nr. 28/2006 (intrat în vigoare la 31.01.2006), care prevede la art. 45 alin 1 că şi contractele de credit încheiate de aceste entităţi constituie titluri executorii. Anterior datei de 31.01.2006, regimul juridic al instituţiilor în cauză era reglementat de legea societăţilor nr. 31/1990, care nu cuprindea nicio menţiune referitoare la caracterul executoriu al contractelor încheiate de societăţile pe acţiuni.

Pe cale de consecinţă, contractul de credit pentru emiterea cardului în lei nr. X/14.09.2004, aprobată de SC F S F SA, nu constituie titlu executoriu, întrucât la acel moment nu era reglementat caracterul de titlu executoriu al contractelor încheiate cu instituţiile financiare nebancare, ceea ce atrage respingerea ca neîntemeiată a cererii de încuviinţare a executării silite, în baza art. 666 alin. 5 pct. 2 C.pr.civ..

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 666 alin. 4 şi 5 pct. 2 C.pr.civ., instanţa a respins cererea de încuviinţare a executării silite, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei încheieri a declarat apel creditoarea I Ltd, prin care solicită instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună admiterea cererii de apel şi, pe cale de consecinţă, să admită cererea de încuviinţare executare silită.

Susţine că instanţa de executare, în mod netemeinic şi nelegal, a respins cererea de încuviinţare a executării silite considerând că contractul de credit încheiat între SC F S F SA şi S I, nu constituie titlu executoriu.

Societatea SC F S F SA a avut ca obiect de activitate „alte activităţi de creditare”, iar în desfăşurarea activităţii sale, societatea acorda clienţilor credite de consum conform termenilor şi condiţiilor contractului de credit.

În prezenta cauză debitorul a încheiat un contract de credit la data de 14.09.2004, având ca obiect acordarea unui credit de consum, contract care constituie titlu executoriu conform art. 79 alin. 2 din Legea 58/1998 privind activitatea bancară.

Potrivit art. 56 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, devenit art. 79 alin. 2 în urma republicării acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 24 ianuarie 2005, „Contractele de credit bancar, precum şi garanţiile reale şi personale, constituite în scopul garantării creditului bancar, constituie titluri executorii”.

Acest contract de credit de consum a cărui executare silită se solicită a fi încuviinţată, este titlu executoriu prin raportare la dispoziţiile art. 79 din Legea 58/1998, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 19 din Legea 289/2004 în forma în vigoare la data încheierii contractului de credit de consum, dispoziţiile Legii 289/2004 se completează cu dispoziţiile Legii nr. 58/1998 privind activitatea bancară.

Mai mult decât atât, prin Decizia XIII din 20.03.2006, pronunţată de ICCJ, constituită în Secţiile Unite, s-a admis RIL declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă ICG şi în aplicarea dispoziţiilor art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998, s-a stabilit că au caracter de titlu executoriu şi contractele de credit bancar încheiate anterior intrării în vigoare a prevederilor legii menţionate.

Textul de lege menţionat constituie astfel norma prin care s-a reglementat executarea silită, în cazul titlurilor la care se referă, în scopul asigurării realizării tuturor drepturilor de creanţă ce decurg din acte juridice încheiate cu respectarea cerinţelor de validitate, independent de data acestora.

Instituindu-se astfel un sistem execuţional unitar, simplificat, de natura a asigura recuperarea cu celeritate a creanţelor bancare, fără se mai recurge la procedura complicată, specifică răspunderii contractuale, s-a răspuns unui vădit interes public, de garantare a creditului, care să înlăture riscul pentru depunători şi acţionari de a ajunge în situaţia de a fi lipsiţi de economiile sau investiţiile pe care le-au făcut.

În această privinţă este de reţinut că activitatea bancară, deşi se realizează de persoane juridice de drept privat, prezintă un incontestabil interes public.

Or, realizarea acestui interes public impune garantarea creditului acordat de către banei printr-o dispoziţie a legii, in sensul ca actul juridic prin care împrumutul a fost convenit sa aibă si caracter de titlu executoriu, spre a fi folosit, ca atare, in cadrul unei proceduri suple, simplificate, pentru recuperarea sumelor împrumutate de la debitorii de rea-credinţa care ar refuza sa le restituie la termenele scadente, in acelaşi spirit, anterior reglementarii menţionate, prin art. 52 din Legea nr. 34/1991 s-a prevăzut ca „Actele de împrumut încheiate de Banca Naţională a României constituie titluri executorii in caz de neplata pentru întreg soldul creanţei de plătit”, precum si ca „Organele de stat financiare sau judecătoreşti sunt obligate sa execute creanţa Băncii Naţionale a României numai pe baza unei notificări din partea acesteia", iar in conformitate cu prevederile art. 5 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 43/1997, aveau caracter executoriu si contractele de credit încheiate de Banca Agricola pana la data de 31 decembrie 1996.”

Este de reţinut totodată ca în Codul de procedura civila, care constituie dreptul comun, se prevede ca „Executarea silita se va efectua numai in temeiul unei hotărâri judecătoreşti ori al unul alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu”.

Rezulta deci ca prevederile legale care recunosc valoarea de titlu executoriu unor înscrisuri, fie ca sunt cuprinse in Codul de procedura civila, fie in legi speciale, au caracter de norme procedurale referitoare la executarea silita.

Acest caracter trebuie avut in vedere chiar daca in momentul naşterii raportului juridic de drept material nu exista o dispoziţie legala care sa-i confere calitate de titlu executoriu înscrisului constatator al convenţiei dintre parţi. Mai întâi, pentru motivul ca, in materie contractuala, sunt supuse reglementarii date prin legea in vigoare in momentul încheierii contractului numai condiţiile necesare valabilităţii naşterii raportului juridic, precum si conţinutul sau juridic, înţeles ca suma de drepturi si obligaţii corelative pe care părţile si le-au asumat sau care le erau impuse de legea in vigoare in momentul respectiv.

Or, textul art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 nu distinge in raport de momentul in care a luat naştere raportul juridic de drept bancar si nici nu aduce vreo atingere drepturilor private determinate prin contractele de credit bancar valabil si definitiv încheiate sub imperiul legii vechi.

Apoi, pe planul dreptului intertemporal, ori de cate ori o lege ulterioara modifica efectele viitoare ale unor specii de contracte sau le exclude, pentru satisfacerea unui interes de ordine publica, trebuie sa se considere ca dispoziţia modificatoare sau prohibitiva a legii ulterioare se aplica si la efectele nerealizate ale contractului încheiat anterior, pentru motivul ca ordinea publica, astfel cum legiuitorul o stabileşte, trebuie sa aibă, prin esenţa ei, un caracter de unitate si de uniforma obligativitate pentru toţi, neputând prevala legea privata a contractului asupra dispoziţiilor legale de interes public. O asemenea concluzie este in totala concordanta cu spiritul reglementarilor cu caracter international, adoptate prin Convenţia de la Roma din 1980, privind legea aplicabila obligaţiilor contractuale.

Pe cale de consecinţa, criticile apelantei sunt întemeiate întrucât contractul de credit constituie titlu executoriu, deoarece aveau caracter de titlu executoriu si contractele încheiate anterior anului 2006 deoarece Legea nr. 58/1998 stabilea în art. 56 alin, 2 (devenit art. 79 alin. 2), caracterul de titlu executoriu al contractelor de credit bancar, dar si al garanţiilor reale si personale, constituite in scopul garantării creditului bancar, ceea ce impune concluzia ca practica judecătoreasca, in aceasta materie, este cel puţin din anul 1998, in mod constant conturata.

Ca urmare, în sensul acestei concluzii, rezulta ca dispoziţiile art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998, atribuind contractelor de împrumut bancar, fără nicio distincţie, valoarea de titlu executoriu, au in vedere, prin prisma unor interese de ordine publica si a regulilor prescrise executării silite in natura a obligaţiilor, nu numai contractele care se vor încheia după intrarea in vigoare a textului menţionat, dar si pe cele încheiate sub imperiul legii vechi.

Mai exact, acţiunea in timp a textului menţionat cuprinde şi efectele viitoare ale unor raporturi juridice trecute (facta futura), ceea ce impune concluzia, în baza art. 1 din Codul civil, ca textul, privit ca lege nouă, este de imediată aplicare.

De altfel, acţiunea legii noi în sensul arătat este dictata şi de situarea textului in materia normelor executării silite care, ca norme de procedura, nici nu retroactivează şi nici nu supravieţuiesc, ci sunt de imediata aplicare. Mai mult, procedura de executare silita fiind de ordine publica, rezulta existenta unei situaţii juridice obiective legale, cu privire la care orice lege noua are un efect imediat.

Faţă de aceste considerente, solicită admiterea apelului, modificarea în tot a încheierii atacate şi, pe cale de consecinţă, încuviinţarea executării silite, în temeiul contractului de credit nr. X încheiat între SC F S F SA şi S I.

În drept, invocă dispoziţiile art. 666 alin.7 CPC, orice alte dispoziţii menţionate in cadrul cererii de apel.

Probe: înscrisuri, împuternicire avocaţială.

În temeiul art. 223 din NCPC solicită judecarea în lipsă a acestei cauze.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, Tribunalul reţine următoarele:

Conform art. 52 alin. 1 din Legea nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare, contractele de credit încheiate de o instituţie financiară nebancară, precum şi garanţiile reale şi personale afectate garantării creditului constituie titluri executorii

Pentru determinarea caracterului de titlu executoriu al Contractului de credit nr. X/ 14.09.2004 încheiat între debitoarea S I şi SC F S F SA (instituţie financiară nebancară), încheiat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 93/2009, prezintă relevanţă Decizia în interesul legii nr. XIII/2006 prin care ICCJ, cu privire la caracterul de titlu executoriu al contractelor de credit bancar încheiate anterior intrării în vigoare a prevederilor Legii nr. 58/1998.

Astfel, prin decizia anterior evocată ICCJ a statuat că „prevederile legale care recunosc valoarea de titlu executoriu unor înscrisuri, fie că sunt cuprinse în Codul de procedură civilă, fie în legi speciale, au caracter de norme procedurale referitoare la executarea silită.

Acest caracter trebuie avut în vedere chiar dacă în momentul naşterii raportului juridic de drept material nu exista o dispoziţie legală care să-i confere calitate de titlu executoriu înscrisului constatator al convenţiei dintre părţi.

Mai întâi, pentru motivul că, în materie contractuală, sunt supuse reglementării date prin legea în vigoare în momentul încheierii contractului numai condiţiile necesare valabilităţii naşterii raportului juridic, precum şi conţinutul său juridic, înţeles ca sumă de drepturi şi obligaţii corelative pe care părţile şi le-au asumat sau care le erau impuse de legea în vigoare în momentul respectiv.

Apoi, pe planul dreptului intertemporal, ori de câte ori o lege ulterioară modifică efectele viitoare ale unor specii de contracte sau le exclude, pentru satisfacerea unui interes de ordine publică, trebuie să se considere că dispoziţia modificatoare sau prohibitivă a legii ulterioare se aplică şi la efectele nerealizate ale contractului încheiat anterior, pentru motivul că ordinea publică, astfel cum legiuitorul o stabileşte, trebuie să aibă, prin esenţa ei, un caracter de unitate şi de uniformă obligativitate pentru toţi, neputând prevala legea privată a contractului asupra dispoziţiilor legale de interes public. O asemenea concluzie este în totală concordanţă cu spiritul reglementărilor cu caracter internaţional, adoptate prin Convenţia de la Roma din 1980, privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale”.

Având în vedere că dezlegarea dată de către instanţa supremă problemei de drept incidentă în speţă este obligatorie (art. 517 alin. 4 C.p.c.), rezultă că dispoziţiile art. 52 alin. 1 din Legea nr. 93/2009, atribuind contractelor de credit încheiate de o instituţie financiară nebancară, fără nicio distincţie, valoarea de titlu executoriu, au în vedere, prin prisma unor interese de ordine publică şi a regulilor prescrise executării silite în natură a obligaţiilor, nu numai contractele încheiate după intrarea în vigoare a textului menţionat, dar şi pe cele încheiate sub imperiul legii vechi. Mai exact, acţiunea în timp a textului menţionat cuprinde şi efectele viitoare ale unor raporturi juridice trecute (facta futura), ceea ce impune concluzia, în baza art. 24 C.p.c., că norma juridică, privită ca lege nouă, este de imediată aplicare (se aplică executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare).

Pe cele de consecinţă, în temeiul art. 480 alin. 2 c.p.c., Tribunalul va admite apelul declarat, va schimba încheierea, în sensul că va admite cererea de încuviinţare a executării silite formulată de petentul executor judecătoresc BEJ C G pentru creditorul I C LTD împotriva debitorului S I, va încuviinţa executarea silită a titlului executoriu Contract de credit nr. X din 14.09.2004 pentru suma de 2379,39 lei reprezentând debit principal, dobândă, penalităţi şi va autoriza executorul să procedeze la executarea creanţei de 2379,39 lei.

Data publicarii pe portal: 02.07.2021

Domenii speta

Spete similare