Despăgubiri încălcare drept la demnitate, la viaţă privată

Cod ECLI:RO:TBDLJ:2018:164.000917

Dosar nr. 4483/101/2017 -acţiune în răspundere civilă delictuală-

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA I CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. 917/2018

Şedinţa publică din data de 21 decembrie 2018

Completul de judecată este constituit din:

Preşedinte: V. P.

Grefier: L. E.C.

Pe rol se află pronunţarea asupra dezbaterilor care au avut loc în şedinţa publică din data de 07 decembrie 2018 şi consemnate în încheierea de şedinţă de la aceeaşi dată care face parte integrantă din prezenta sentinţă, privind judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul-pârât T.C., în contradictoriu cu pârâtele-reclamante  şi C.G.şi a cererii reconvenţionale formulate pârâtele-reclamante C.I. şi C. G., în contradictoriu cu reclamantul-pârât T.C., având ca obiect pretenţii-acţiune în răspundere civilă delictuală.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 07 decembrie 2018, când instanţa, pentru a se formula şi depune, la dosar, concluzii scrise şi, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 394 alin. 2 N.C.P.C. şi  art. 396 alin. 1 N.C.P.C., a amânat, în mod succesiv, pronunţarea, pentru data de 14.12.2018 şi, respectiv, data de azi, 21.12.2018, când a hotărât următoarele:

T R I B U N A L U L,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

La data de 18.10.2017, înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi-Secţia I Civilă sub nr. 4483/101/2017, reclamantul T.C. a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtelor C.I.şi C.G.la plata sumei de 300.000 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului moral suferit ca urmare a încălcării dreptului său la demnitate şi la viaţă privată şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii s-a arătat că, la data de 14.09.2017, pârâtele au participat la o emisiune televizată la postul Antena 1, unde au făcut comentarii la viaţa sa personală folosind apelative jignitoare, tinzând spre trivialitate şi cu conotaţii scandaloase, folosind expresii calomnioase cu referire directă la numele familiei sale.

A menţionat că toate acele afirmaţii scandaloase la adresa sa sunt fără suport, fiind făcute cu rea-credinţă.

Prin publicarea acestor fotografii şi reportaje însoţite de mai multe comentarii jignitoare, pârâtele i-au creat un prejudiciu moral, afectând demnitatea, onoarea şi reputaţia sa şi a familiei sale, reclamantul fiind Comisar şef în cadrul Gărzii de Mediu Mehedinţi, iar soţia sa o cunoscută interpretă de muzică populară. Din conţinutul materialelor publicate se poate observa, cu uşurinţă, că este vorba de reclamant şi familia sa, fiind poze, filmări, fiind menţionat numele său, iar, lângă poze, adresări calomnioase şi jignitoare, care l-au afectat personal.

A arătat că este căsătorit, are un copil minor, iar familia sa este cunoscută ca o familie model în societate şi mai ales în judeţul Mehedinţi.

Această emisiune a fost difuzată de postul Antena 1 în seara zilei dc 14.09.2017, la emisiunea „Acces direct” şi la emisiunea „Un show păcătos “ a lui Dan Capatos, fiind o oră cu audienţă maximă, televiziunea emiţând în toată ţara.

Potrivit art. 72 alin. 2 Cod civ. este interzisă orice atingere adusă onoarei şi reputaţiei unei persoane fără consimţământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75 Cod civil.

Reclamantul a considerat că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, respectiv: există fapta ilicită (publicarea fotografiilor însoţite de comentarii), există un prejudiciu moral şi vinovăţia pârâtelor care cu intenţie au făcut afirmaţii calomnioase la adresa sa, precum şi o legătură de cauzalitate între faptă şi prejudiciu.

Art. 71 alin 2 din Legea nr. 287/2009 republicată privind Codul civil, care prevede că nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni în viaţa intimă, personală sau de familie, nici în domiciliul, reşedinţa, corespondenţa sa, fără consimţământul său.

Art. 74 lit. f din Legea 287/2009 republicată privind Codul civil, conform căruia reprezintă o atingere adusă vieţii private: "difuzarea de ştiri, dezbateri, anchete sau reportaje, scrisori audiovizuale privind viaţa intimă sau de familie, fără acordul persoanei în cauză".

Art. 26 alin. 2 din Constituţia României conform căruia "persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri".

 Art. 30 alin. 6 din Constituţia României potrivit căruia "libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine".

Art. 8 din CEDO ratificată de România, împreună cu protocoalele sale adiţionale, prin Legea nr. 30/94, care prevede: "orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie".

Art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului care prevede că: "nimeni nu va fi obiectul unor imixtiuni arbitrare în viaţa sa particulară, în familia sa, în domiciliul său, în corespondenţa sa".

Art. 7 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (2011/C326/02), conform căruia orice persoană are dreptul la respectarea vieţii private şi de familie".

Faţă de cele arătate, a solicitat admiterea acţiunii şi obligarea pârâtelor la plata daunelor morale în sumă de 300.000 lei pentru prejudiciul cauzat în raport de probele administrate.

In dovedirea acţiunii, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, proba testimonială şi interogatoriul pârâtelor.

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxă de timbru conform chitanţei depuse la fila 12 din dosarul Tribunalului Mehedinţi.

La data de 05.12.2017, pârâtele-reclamante C.G.şi C.I.au formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, solicitând respingerea acţiunii şi, pe cale reconvenţională, obligarea reclamantului-pârât la plata unor daune morale în cuantum de 300.000 lei, pentru prejudiciul moral produs pârâtelor.

Pârâtele au arătat că, la data de 14.09.2017, au fost invitate la emisiunile Acces Direct şi Xtra Night Show, realizată de Dan Capatos. Contextul în care pârâtele au participat la aceste emisiuni TV a fost acela că, timp de câteva luni anterior apariţiei lor, în cadrul aceloraşi emisiuni a fost dezbătut un caz notoriu în care era implicat reclamantul. Întrucât prezentatorul emisiunii Acces Direct cunoştea incidentul relatat de pârâta Casapu Ionica, a fost sunată de cei de la Antena 1, solicitându-i-se să participe la emisiune. Pârâtele au relatat două evenimente care s-au petrecut în urmă cu 7, respectiv 3 ani, în care au fost implicate în calitate de persoane agresate/umilite în public, protagonistul fiind nimeni altul decât reclamantul, respectiv:

1. Prima victimă a fost pârâta C.I.care, în noaptea de 23-24  aprilie 2010, aflându-se împreună cu reclamantul în restaurantul Vatra Haiducilor din Drobeta Turnu Severin, reclamantul, mânat de gelozie, i-a adresat cuvinte jignitoare şi a lovit-o, apucând-o de păr şi izbind-o cu capul de perete/stâlp de susţinere al localului. Acest incident s-a petrecut în timpul relaţiei conjugale/de iubire pe care pârâta C.I.a avut-o cu reclamantul, respectiv la aproximativ un an de când se cunoşteau, iar atitudinea violentă, brutală chiar a reclamantului, i-a provocat suferinţe fizice şi sufleteşti.

2.  A doua victimă a fost pârâta C.G., iar incidentul s-a petrecut în noaptea de 24 februarie 2014, când a fost invitată să susţină un recital împreună cu fiica sa, pârâta C.I., la restaurantul Zenti Plaza din Drobeta Turnu Severin. La un moment dat, în timpul spectacolului, reclamantul a împroşcat-o cu frişcă pe tot corpul, folosind un spray de dimensiunea unui extinctor, împrăştiind cu frişcă şi în interiorul autoturismului său personal, intenţia reclamantului fiind, evident, de a o umili. În aceeaşi noapte, în jurul orei 4 dimineaţa, a mers la sediul poliţiei din Drobeta Turnu Severin, unde a depus plângere împotriva reclamantului. Acest eveniment a fost filmat de televiziunea locală Drobeta Turnu Severin, Galaxi TV, ataşând prezentei întâmpinări filmarea, pe suport electronic, CD, după care a solicitat, în mai multe rânduri, Poliţiei din Drobeta Turnu Severin, relaţii cu privire la stadiul acestei plângeri, fiind informate că această plângere nu este de găsit.

În continuare, pârâtele au arătat că, în cadrul celor două emisiuni TV, la care face referire reclamantul, acestea au relatat cele două întâmplări aşa cum s-au petrecut. Dezvăluirile lor, pe care reclamantul le consideră cauzatoare de prejudicii la adresa lui, au ca izvor întâmplări reale,  video şi martori. În relatarea TV nu l-au jignit pe reclamant şi nu au avut niciun moment intenţia de a-l calomnia, neexistând nicio referire sau trimitere la familia acestuia, aşa cum, în mod fals, susţine acesta. Dimpotrivă, întâmplările relatate au fost, în realitate, umilitoare pentru pârâte.

La primul incident, respectiv în anul 2010, pârâta C.I.avea doar 18 ani, era îndrăgostită de reclamant şi, deşi atitudinea şi acţiunile acestuia au umilit-o adânc, inocenţa şi sentimentele ce le nutrea pentru acesta au fost prea puternice, determinând-o să păstreze tăcerea.

Motivul pentru care a ales să vorbească este foarte simplu: nu ar vrea ca alte persoane să trăiască drama prin care a trecut şi doreşte să depăşească, în sfârşit, acest moment nefericit din viaţa sa.

Pârâtele au considerat că relatările lor se circumscriu situaţiei prevăzute de art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Din probele ce se vor administra în cauză, va rezulta, fără putinţă de tăgadă, că faptele reclamantului sunt reale, astfel încât nu se poate reţine o depăşire a limitelor libertăţii de exprimare, care să impună “măsuri necesare”, iar pârâtele nu au săvârşit o faptă culpabilă care să poată atrage răspunderea lor civilă delictuală.

Potrivit dispoziţiilor art. 1349 alin. (1) şi (2) C. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 1357-1371 C. civ., pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, a unei persoane, se cer a fi întrunite, cumulativ, patru condiţii: fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu, vinovăţia autorului faptei ilicite şi prejudiciabile.

Art. 72 alin. (2) C. civ. statuează că “dovada existenţei acestora incumbă, în toate cazurile, conform principiului actori incubit probatio, reclamantului, care invocă prejudicierea sa de către autorul faptei ilicite prejudiciabile”.

In ceea ce priveşte condiţia existenţei faptei ilicite, pârâtele au susţinut că cele două incidente relatate de către acestea s-au întâmplat în realitate.

Prejudiciul suferit şi dovedit nu trebuie să constituie o sursă de îmbogăţire pentru reclamant.

Ori, suma de bani solicitată de reclamant cu titlu de despăgubiri (300.000 lei) este excesivă, iar, în contextul neîndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale, pretenţiile acestuia sunt nu doar nejustificate şi exagerate (cu consecinţa intimidării subsemnatelor), ci şi neîntemeiate.

Cât priveşte vinovăţia, au arătat că relatările lor sunt veridice şi nu intenţionează să prejudicieze imaginea reclamantului, ci pentru a face cunoscută adevărata faptă a omului care nu a ezitat să o lovească şi să-i provoace suferinţe multiple, atât fizic, cât şi moral, sau să le umilească.

Reclamantul nu a dovedit că, prin afirmaţiile sale că pârâtele, la data de 14.09.2017, i-au cauzat acestuia o atingere a dreptului la reputaţie sau onoare.

Faptul că reclamantul deţine funcţia de comisar şef în cadrul Gărzii de Mediu Mehedinţi, aspect menţionat de reclamant prin cererea de chemare în judecată, nu poate conduce la concluzia că, urmare a declaraţiilor pârâtelor, evocând întâmplări verosimile, făcute în cadrul celor două emisiuni televizate, percepţia despre reclamat s-a modificat într-o manieră ce îi dăunează acestuia.

Reclamantul nu a făcut dovada faptului că, anterior dezvăluirii de către pârâte a unor întâmplări adevărate, acesta era cunoscut de cei apropiaţi şi de societate ca o persoană familistă, că avea un comportament exemplar în relaţiile sociale, că avea o bună repetaţie morală, iar modul în care acesta este văzut în societate s-ar fi deteriorat în urma dezvăluirilor făcute de pârâte.

Acestea au considerat că dezvăluirile făcute cu ocazia participării lor la cele două emisiuni TV, reprezintă o exercitare a dreptului la liberă exprimare, consacrat de dispoziţiile art. 70 C.civil.

Pârâtele au invocat şi dispoziţiile art. 30 din Constituţia României, ce statuează că “Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile. Cenzura de orice fel este interzisă. Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine”.

De asemenea, potrivit art. 31 din Constituţie, “dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit”. Mijloacele informare în masă, publice şi private sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.

De asemenea, prin acţiune, reclamantul a susţinut că, în cadrul emisiunilor, s-ar fi realizat  o “publicare" a unor fotografii.

Cu privire la acest aspect, pârâtele au precizat că nu au pus la dispoziţia televiziunii fotografii care să îl înfăţişeze pe reclamant; fotografiile ce au fost difuzate în cadrul emisiunilor TV la care acestea au mai participat, au fost difuzate şi în alte emisiuni TV şi apar pe profilul de facebook al reclamantului, fiind selectate de realizatorii emisiunilor respective pentru a fi difuzate, fiind vorba de imagini care probabil sunt publice.

Reclamantul a susţinut, în mod fals, că pârâtele ar fi postat pe aceeaşi reţea de socializare, facebook.  In acest sens, au arătat că această postare nu a fost realizată de pârâte, ci de către angajaţii postului de televiziune menţionat, precum şi faptul că nu au avut iniţiativa participării în emisiunile TV, aspect care demonstrează că nu au avut niciun moment intenţia de a-l defăima sau prejudicia pe reclamant.

Pe cale reconvenţională, pârâtele au solicitat obligarea reclamantului-pârât la plata unor daune morale în cuantum de 300.000 lei, pentru prejudiciul moral produs acestora, având în vedere, pe lângă argumentele expuse în cuprinsul întâmpinării, următoarele considerente:

Pârâtele sunt cântăreţe de muzică populară fiind cunoscute la nivel local, naţional, cât şi în Serbia. De-a lungul timpului au apărut în emisiuni televizate de folclor şi au câştigat premii la festivaluri, în acest mod câştigându-şi existenţa.

Atitudinea reclamantului-pârât faţă de pârâte, respectiv faptul că acesta le umileşte şi jigneşte în public, a determinat ca acestea să nu mai poată participa la evenimentele la care acesta este prezent.

Acest comportament le-a afectat cariera profesională şi le-a produs mari prejudicii, având ca şi consecinţă nesocotirea dreptului lor la demnitate (ce cuprinde dreptul la onoare şi reputaţie, consacrat de dispoziţiile art. 72 Cod civil).

Ca probe, pârâtele au înţeles să se folosească de înscrisuri, fotografii pe suport informatic (CD), proba testimonială cu martori, înregistrări audio şi video (CD), interogatoriul reclamantului.

 În drept, au invocat disp. art. 205-209 Cod proc. civ.Ataşat întâmpinării, pârâtele au depus şi copii certificate ale înscrisurilor doveditoare şi înregistrările audio şi video, în 2 exemplare, unul pentru instanţă şi unul pentru a fi comunicat reclamantului.

Cererea reconvenţională a fost legal timbrată cu taxă de timbru conform chitanţei depuse la fila 26 din dosarul Tribunalului Mehedinţi.

Părţile nu au formulat întâmpinări în cauză.

Prin încheierea din data de 06.02.2018, pronunţată în dosarul nr. 4483/101/2017, Tribunalul Mehedinţi a scos cauza de pe rolul acestuia şi a trimis-o spre soluţionare Tribunalului Dolj-Secţia I Civilă, având în vedere admiterea cererii de strămutare a cauzei formulată de către pârâtele-reclamante, prin sentinţa nr. 12 din data de 31.01.2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 25/54/2018.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj-Secţia I Civilă sub acelaşi număr, cu prim termen de judecată la 18.03.2018.

La data de 27.03.2018, la solicitarea instanţei, pârâtele-reclamante au formulat precizare la cererea reconvenţională, solicitând obligarea reclamantului la plata sumei de 150.000 lei către fiecare dintre acestea (filele 10-11 din dosar).

În motivare, au arătat că reclamantul, mânat de dorinaţa de a se răzbuna pe pârâte, le defăimează de câte ori are ocazia, inclusiv şi mai ales, în faţa persoanelor care în trecut le făceau oferte de spectacole, iar acţiunile sale au cauzat o atitudine ostilă a acestor persoane faţă de pârâte, în sensul că nu mai sunt invitate să susţină cântări, numărul spectacolelor în care au apariţii reducându-se semnificativ, fapt ce se repercutează asupra carierei lor muzicale şi, implicit, asupra câştigurilor realizate de pârâte din muzică.

În aceste condiţii, pârâtele sunt pe punctul de a deveni muritoare de foame, iar cariera lor muzicală compromisă, întrucât nu mai pot participa la evenimentele la care acesta este prezent.

Faţă de cele arătate, au solicitat obligarea reclamantului la plata daunelor-morale corespunzător prejudiciului creat, respectiv obligarea acestuia la plata sumei de 150.000 lei către fiecare dintre pârâte, totalizând suma de 300.00 lei.

În drept, au invocat disp. art. 72, art. 1349, art. 1357, art. 1371 C.civil.

Potrivit încheierii de şedinţă din data de 27.04.2018, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri şi proba cu interogatoriul pârâtelor-reclamante pentru reclamantul-pârât şi proba cu înscrisuri şi proba cu interogatoriul reclamantului-pârât pentru pârâtele-reclamante, fiind prorogată pronunţarea asupra utilităţii probei testimoniale solicitată de către ambele părţi.

Interogatoriul părţilor a fost administrat în şedinţa publică din data de 25.05.2018, întrebările şi tăspunsurile fiind consemnate în scris şi ataşate la dosarul cauzei (filele 33-40).

Potrivit încheierii de şedinţă din data de 25.05.2018, instanţa a încuviinţat părţilor proba testimonială cu câte doi martori, probă care a fost administrată în şedinţele publice din data de 14.09.2018 şi data de 12.10.2018, declaraţiile acestora fiind consemnate în scris şi ataşate la dosarul cauzei (filele 76-77 şi 93-94).

Potrivit încheierii de şedinţă din data de 22.06.2018, instanţa a încuviinţat reclamantului-pârât proba cu înscrisuri, sens în care în care a fost emisă o adresă către SC Antena TV Group SA, răspunsul la adresă, însoţit de înscrisuri, fiind înaintat, la dosar, la data de 06.09.2018 (filele 61-69).

Pârâtele-reclamante au depus, la dosar, în fotocopie, o serie de înscrisuri, respectiv: cerere adresată Poliţiei municipiului Drobeta Turnu Severin, adresa nr. 465933 din data de 21.05.2018, plângere penală, certificat de grefă Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, ordonanţa de clasare din data de 27.08.2018, referat cu propunere de clasare a dosarului penal, adresa nr. 456210 din data de 31.10.2018 a Poliţiei municipiului Drobeta Turnu Severin şi plângerea din data de 25.02.2014 (filele 28-32, 49-53, 73-74 şi 98-99).

Analizând materialul probator administrat în cauză, tribunalul reţine următoarele:

La data de 18.10.2017, înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi-Secţia I Civilă sub nr. 4483/101/2017, reclamantul T.C. a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtelor C.I.şi C.G.la plata sumei de 300.000 lei (150 000 lei pentru fiecare), reprezentând contravaloarea prejudiciului moral suferit ca urmare a încălcării dreptului său la demnitate şi la viaţă privată şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 05.12.2017, pârâtele-reclamante C.G.şi C.I.au formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, solicitând respingerea acţiunii şi, pe cale reconvenţională, obligarea reclamantului-pârât la plata unor daune morale în cuantum de 300.000 lei (150 000 lei pentru fiecare dintre ele), pentru prejudiciul moral produs pârâtelor.

Tribunalul reţine că, la data de 14.09.2017, pârâtele reclamante au fost invitate la emisiunile Acces Direct, moderată de Mirela Vaida şi Xtra Night Show, moderată de Dan Capatos, unde au relatat două evenimente care s-au petrecut în urmă cu 7 ani, respectiv 3 ani, în care au fost implicate personal, atât acestea, cât şi reclamantul, respectiv:

1. În noaptea de 23-24 aprilie 2010, pârâta reclamantă C. I., aflându-se împreună cu reclamantul pârât în restaurantul Vatra Haiducilor din Drobeta Turnu Severin, acesta, mânat de gelozie, i-a adresat cuvinte jignitoare şi a lovit-o, apucând-o de păr şi izbind-o cu capul de un perete/stâlp de susţinere al localului.

Acest incident s-ar fi petrecut în timpul relaţiei de iubire pe care pârâta reclamantă C.I.a avut-o cu reclamantul pârât, respectiv la aproximativ un an de când se cunoşteau, iar atitudinea violentă, brutală chiar a reclamantului pârât, i-a provocat suferinţe fizice şi sufleteşti.

2.  În noaptea de 24 februarie 2014, când pârâta reclamantă C.G.a fost invitată să susţină un recital împreună cu fiica sa, pârâta reclamantă C. I., la restaurantul Zenti Plaza din Drobeta Turnu Severin, la un moment dat, în timpul spectacolului, reclamantul pârât a împroşcat-o cu frişcă pe tot corpul, folosind un tub, împrăştiind cu frişcă şi în interiorul autoturismului său personal, intenţia reclamantului pârât fiind, evident, de a o umili.

 În aceeaşi noapte, în jurul orei 4 dimineaţa, a mers la sediul poliţiei din Drobeta Turnu Severin, unde a depus plângere împotriva reclamantului pârât, acest eveniment fiind filmat de televiziunea locală Drobeta Turnu Severin, Galaxi TV.

Astfel, la data de 14.09.2017, pârâtele reclamante au participat la două emisiuni televizate la postul tv Antena 1, unde au făcut comentarii la viaţa personală a reclamatului pârât, relatând două evenimente care l-ar fi avut ca protagonist pe acesta, evenimente petrecute în urmă cu 7 ani, respectiv 3 ani, pe fondul unui scandal mediatic care a pornit de la faptul că reclamantul pârât ar fi fost presupusul amant al cântăreţei Maria Constantin, fosta soţie a lui Marcel Toader.

În cadrul emisiunii Acces Direct, moderată de Mirela Vaida, în interviul dat pentru această emisiune, pârâta reclamantă C.I.a relatat că, în urmă cu 7 ani, în timpul unei relaţii de iubire cu reclamantul pârât, din gelozie, fiindcă vorbea cu un alt băiat, acesta a tras-o brutal de mână, i-a luat telefonul şi i-a smuls cartela, iar apoi a fost bătută de către acesta, respectiv a fost ţinută de păr şi dată cu capul de câteva ori de un stâlp de susţinere a unui local, încât nu a mai putut să doarmă o perioadă pe partea dreaptă.

Ulterior, în acea noapte, acesta a ameninţat-o că îi va rupe părul din cap, i-a spus că bătaia pe care i-a dat-o nu e bătaie şi că o va bate şi pe ea şi pe respectivul băiat, fiindcă el a crescut-o, dar şi că nu are voie să vorbească cu nimeni decât cu el şi cu mama ei.

Pârâta reclamantă C.I.a afirmat despre reclamantul pârât că e prea plin de el, că acesta de câte ori o întâlneşte începe să o înjure când cântă, că e agresiv şi îi este frică de el.

În platoul emisiunii Acces Direct din data de 14.09.2017, pârâta reclamantă C.I.a afirmat că a avut o relaţie de iubire cu reclamantul pârât de aproximativ 2 ani, timp în care a existat o singură bătaie şi că trăieşte încă cu teamă.

Pârâta reclamantă a mai precizat că reclamantul pârât exercită o influenţă în oraş, fiind comisar la Garda de Mediu din Mehedinţi, deci are o funcţie în Guvern şi că a venit în platoul emisiunii fiindcă acesta, timp de 7 ani, nu şi-a cerut scuze şi nu a primit respect de la el.

În cadrul aceleaşi emisiuni, la un moment dat, a fost invitată şi pârâta reclamantă C.Ghe., mama pârâtei reclamante C. I., aceasta confirmând faptul că reclamantul pârât i-a bătut fata.

Pârâta reclamantă C.G.a mai precizat că reclamantul pârât a vrut să o omoare în piscină, că o drăcuie şi o face cum îi vine la gură când vine să cânte pe undeva şi că i-a făcut plângere penală acestuia în urmă cu doi ani, că a ameninţat-o şi a umilit-o în public la mesele la care cânta împreună cu fiica sa.

Ulterior, pârâta reclamantă C.G.a relatat un eveniment în care a fost aceasta implicată, respectiv faptul că, de necaz că nu l-a lăsat pe reclamantul pârât să o pupe pe gură, acesta a împroşcat-o cu frişcă, pe haine şi în maşină, fiind umilită în public, motiv pentru care s-a dus la poliţie, la ora 4 dimineaţa, şi i-a făcut plângere penală, de faţă fiind şi un reprezentant al televiziunii locale Drobeta Turnu Severin, Galaxi TV.

Aspectele relatate de către cele două pârâte reclamante în cadrul emisiunii Acces Direct au fost reluate şi în cadrul emisiunii Xtra Night Show, moderată de Dan Capatos, din aceeaşi dată de 14.09.2017.

Astfel, pârâta reclamantă C.I.a precizat că a fost dată de 3-4 ori cu capul de stâlp de către reclamantul pârât şi că, la acest eveniment, au fost martori, dar aceştia nu vor să mai recunoască, fiind fie când de partea ei, când de partea lui.

Pârâta reclamantă C.G.a precizat că reclamantul pârât i-a bătut fata şi, fiindcă aceasta plângea, s-a repezit cu mâinile la gâtul acestuia.

Cu privire la evenimentul în care a fost implicată personal, pârâta reclamantă C.G.a precizat că i-a cântat o melodie de dragoste fiicei ei care era la masă lângă un alt băiat, moment în care reclamantul pârât a luat-o de cap şi a încercat să o pupe pe gură şi, fiindcă a refuzat, a alergat după ea cu un tub de frişcă, fiind murdărită atât pe haina de şinşila, cât şi în maşină, aspect care l-a distrat pe reclamantul pârât şi care pe aceasta a umilit-o, acesta fiind motivul pentru care i-a făcut plângere la poliţie unde s-a dus la ora 4 dimineaţa.

Fiind întrebate, în cadrul emisiunii Xtra Night Show, de ce au aşteptat 7 ani ca să aducă la cunoştinţa publică faptul că pârâta reclamantă C.I.a fost bătută de către reclamantul pârât, cele două pârâte reclamante au relatat faptul că le-a fost şi le este frică, în continuare, de acesta, pârâta reclamantă C.G.precizând că vrea să se facă dreptate în sensul în care ar dori ca şi reclamantul pârât să fie dat cu capul de perete şi că va face a doua zi plângere la poliţia Capitalei.

Pârâta reclamantă C.I.a mai precizat că reclamantul pârât a fost chemat la poliţia din Drobeta Turnu Severin şi i s-a luat o declaraţie, aspect susţinut şi de mama acesteia, pârâta reclamantă C.G.care a relatat că acestea ar fi primit acasă o soluţie la plângerea penală în care se precizează că reclamantul pârât nu le va mai deranja pe viitor.

Tribunalul reţine că, libertatea de exprimare stă chiar la baza noţiunii de societate democratică şi aceasta constituie unul din fundamentele esenţiale ale unei societăţi democratice, una din condiţiile primordiale ale progresului său şi ale împlinirii individuale a membrilor săi.

Art. 10 CEDO apără discutarea oricăror subiecte care interesează opinia publică în general sau un segment al acesteia. Exemple în acest sens sunt afirmaţiile privind funcţionarea instituţiilor publice sau cele referitoare la activitatea unor persoane aflate în funcţii de decizie, atât publice, cât şi private. Marja de apreciere a autorităţilor naţionale în aceste cazuri este foarte redusă. Art. 10 lasă foarte puţin loc restricţiilor care vizează discursul politic sau dezbaterile asupra chestiunilor de interes general (Murphy c. Irlandei).

Aşa-numita "conformitate a stării de lucruri" a fost analizată şi interpretată în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului prin prisma "criteriului adevărului", instanţa europeana opinând, în mai multe rânduri, în sensul permiterii "exagerărilor" dacă acestea, prin raportare la persoana însăşi, nu sunt apte a-i aduce o atingere atât de mare încât singura modalitate de restabilire a echilibrului să fie acordarea de daune morale. Judecătorul ar fi trebuit sa fie ţinut, aşadar, de marja de apreciere necesară în astfel de cauze (astfel cum a statuat Curtea Europeana a Drepturilor Omului) şi să constate că pârâtul nu a adus o atingere concretă drepturilor şi intereselor reclamantului, atingere ce nu poate fi reparată decât prin acordarea de daune morale cu titlu de despăgubire.

Într-adevăr, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a făcut referire la "criteriului adevărului" şi la permiterea "exagerărilor", însă aceste chestiuni nu sunt incidente speţei de faţă.

Pârâtele reclamante nu sunt ziariste sau oameni de media, animate de dorinţa aducerii la cunoştinţa publica a unor fapte în legătură cu o persoana publică încât să justifice un drept şi un interes legitim să facă anumite acuzaţii publice.

Deşi drept fundamental, libertatea de exprimare nu are caracter absolut, ea putând fi supusă unor restricţii în ipoteza în care folosirea libertăţii de exprimare este îndreptată împotriva unor valori pe care statul le poate, în mod legitim apară, restricţii care sunt supuse principiului asigurării justului echilibru între exerciţiul dreptului la libera exprimare şi protecţia drepturilor individuale.

Imaginea unei persoane nu poate fi afectată public din considerente personale ale autorului faptei. 

De asemenea, informaţiile prezentate de pârâtele reclamante nu s-au subsumat noţiunii de "informaţii de interes public" şi au prezentat aspecte ţinând de viaţa privată a reclamantului pârât.

Elementele cazului au permis instanţei să tragă concluzia că pârâtele reclamante nu au urmărit să-şi îndeplinească, cu bună credinţă, sarcina de a informa opinia publică asupra unor chestiuni de interes public şi au fost determinate în demersul lor de existenţa unei animozităţi personale sau de intenţia de a leza, în mod gratuit şi nejustificat, reputaţia reclamantului pârât, pe fondul declanşării unui scandal mediatic care l-a avut şi pe acesta în centrul atenţiei, la un moment dat şi din dorinţa de a-şi face publicitate (pârâtele reclamante fiind cântăreţe de muzică populară).

Pentru a surprinde caracterul ilicit al faptei şi poziţia psihică a făptuitorului trebuie să se aibă în vedere fapta şi condiţiile în care aceasta a fost săvârşită. Se impun a fi analizate, de asemenea, mobilul şi scopul săvârşirii faptei.

În practica judiciară se consideră că lipseşte caracterul ilicit al faptei şi vinovăţia făptuitorului atunci când acesta a fost de bună credinţă.

Analizând evenimentele expuse de către pârâtele reclamante în cadrul celor două emisiuni TV de la postul Antena 1, tribunalul constată că unul dintre acestea corespunde realităţii, însă celălalt nu a reuşit de fie probat de către acestea, conform mijloacelor de probă administrate în cauză.

Faptul că, în noaptea de 24 februarie 2014, când pârâta reclamantă C.G.a fost invitată să susţină un recital împreună cu fiica sa, pârâta reclamantă C. I., la restaurantul Zenti Plaza din Drobeta Turnu Severin, la un moment dat, în timpul spectacolului, reclamantul pârât a împroşcat-o cu frişcă pe tot corpul, folosind un tub, împrăştiind cu frişcă şi în interiorul autoturismului său personal, a fost probat de către pârâtele reclamante şi rezultă din coroborarea declaraţiilor martorilor propuşi de către acestea şi audiaţi în cauză cu înscrisurile şi înregistrarea video depuse la dosar de către pârâtele reclamante.

Astfel, martorul N. T. A., propus de către pârâtele reclamante, a relatat că, în urmă cu 2-3 ani, când lucra la radioteleviziunea Galaxi din Drobeta Turnu Severin, a fost sunat de către pârâta reclamantă C. I., spunându-i-se că aceasta nu este lăsată să formuleze o plângere la poliţie, moment în care s-a deplasat la sediul poliţiei şi a stat cu aceasta şi mama sa până au formulat plângerea (fila 93 din cadrul dosarului).

Martorul a precizat că pârâtele reclamante i-au povestit că veneau de la o petrecere care a degenerat într-o bătaie cu frişcă ce a fost iniţiată de către reclamant şi, din acest motiv, veniseră să formuleze plângerea, martorul observând urme albe pe hainele pârâtelor şi bănuind că sunt de frişcă, dar şi în maşina acestora, pe portieră şi volan, pârâtele reclamante părând foarte supărate şi nervoase.

Tot martorul a mai arătat că, în acea noapte, a filmat câteva imagini în faţa sediului poliţiei din Drobeta Turnu Severin şi a prezentat aceste imagini la televiziunea unde lucra ca fiind un fapt de cancan monden.

Declaraţia martorului în sensul celor susţinute se coroborează cu imaginile filmate de acesta, depuse la dosar şi vizionate de către instanţă în şedinţa publică din data de 07.12.2018, dar şi cu înscrisul înregistrat ca petiţie sub nr. 354399/327558/25.02.2014 la Poliţia municipiului Drobeta Turnu Severin, formulată de către pârâta reclamantă C.G.(filele 98-99 din cadrul dosarului) în care aceasta a precizat că reclamantul pârât, devenind nervos, fiindcă nu era de acord ca fiica sa să aibă o relaţie cu el, a venit spre ea, având un tub şi începând să arunce cu frişcă pe haine şi pe corp, moment în care a fugit din local, împreună cu fiica sa şi s-au dus la autoturismul personal cu intenţia de a pleca, dar acesta a venit la maşină şi a continuat să arunce cu frişcă pe acestea în interiorul maşinii.

Plângerea penală despre care pârâtele reclamante au declarat şi în cadrul emisiunilor tv în discuţie că au formulat-o împotriva reclamantului pârât, în noaptea de 24.02.2014, a fost, de fapt, înregistrată ca şi petiţie de către Poliţia municipiului Drobeta Turnu Severin, aspect care reiese atât din conţinutul adresei de la fila 98 din dosar, cât şi din cel al adresei Poliţiei municipiului Drobeta Turnu Severin de la fila 50 din dosar.

Faptul că reclamantul pârât, în anul 2014, în cadrul unei petreceri private, a împroşcat dintr-un tub cu frişcă pe cele două pârâte reclamante, fiind frişcă pe masă, pe scaune şi prin împrejurimi, a fost confirmat şi de către martorul S. A., propus de către pârâtele reclamante, martor care a fost şi prezent la petrecerea în discuţie (fila 94 din cadrul dosarului).

Acest martor a confirmat că pârâtele reclamante aveau frişcă pe haine şi, ulterior, au ieşit afară din local, acestea fiind deranjate de gestul reclamantului pârât.

De altfel, şi reclamantul pârât a recunoscut, în cadrul interogatoriului administrat de către instanţă în şedinţa publică de la termenul de judecată din data de 25.05.2018, faptul că, în cadrul unei petreceri private, a făcut o glumă, împroşcând mai multe persoane cu frişcă dintr-un tub, în momentul în care a sosit tortul, fiind o bătaie cu frişcă (fila 35 din dosar, întrebarea nr. 6).

Pe parcursul judecării litigiului de faţă, la data de 12.06.2018, pârâta reclamantă C.G.a formulat o plângere penală împotriva reclamantului pârât, pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 371 Cod penal, având în vedere fapta din data de 24.02.2014, potrivit înscrisurilor depuse la filele 51-53 şi, respectiv, 73-74 din dosar, plângere care nu va fi luată în considerare de către tribunal, având în vedere că aceasta a fost formulată pro causa.

Existenţa celuilalt eveniment relatat de către pârâtele reclamante în cadrul celor două emisiuni tv în discuţie, respectiv că, în noaptea de 23-24 aprilie 2010, pârâta reclamantă C. I., aflându-se împreună cu reclamantul pârât în restaurantul Vatra Haiducilor din Drobeta Turnu Severin, acesta, mânat de gelozie, i-a adresat cuvinte jignitoare şi a lovit-o, apucând-o de păr şi izbind-o cu capul de câteva ori de un perete/stâlp de susţinere al localului, nu a fost dovedită, însă, în cauză, prin niciun mijloc de probă, declaraţia martorului N. T.A. (fila 93 verso din dosar), potrivit căreia îşi aminteşte că, la un moment dat, pârâta reclamantă C.I.i-a spus că reclamantul pârât ar fi dat-o cu capul de nişte pomi în pădurea Crihala nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă din dosar, este un aspect care a fost cunoscut de martor doar de la pârâta reclamantă şi nu se coroborează nici măcar cu aspectele expuse de către pârâtele reclamante în cadrul emisiunilor TV (respectiv că pârâta reclamantă C.I.a fost dată cu capul de vreo 3-4 ori de un stâlp de susţinere al unui local de către reclamantul pârât, într-o noapte, în urmă cu aproximativ 7 ani).

Tribunalul reţine că afirmaţiile făcute de către pârâtele reclamante în cadrul celor două emisiuni tv nu conţin elemente defăimătoare la adresa familiei reclamantului pârât, ci doar la adresa acestuia, motiv pentru care acest aspect din cadrul cererii de chemare în judecată, reiterat de către acesta în cadrul interogatoriului (fila 35 din dosar, întrebarea nr. 7), nu a fost confirmat.

Într-adevăr, în urma afirmaţiilor celor două pârâte reclamante din cadrul acestor emisiuni tv, familia reclamantului pârât a avut de suferit, respectiv soţia acestuia a părăsit domiciliul conjugal timp de o lună, plecând cu fetiţa acestora la Bucureşti, aspect confirmat de către reclamantul pârât în cadrul interogatoriului administrat în cauză (fila 35 din dosar, întrebarea nr. 8) şi relatat şi de către martorii audiaţi la propunerea acestuia, respectiv M. C. şi B.A.

Astfel, din declaraţiile celor doi martori audiaţi în cauză, aflaţi în relaţii de prietenie cu familia reclamantului pârât, a rezultat că, atât acesta, cât şi soţia sa, au fost afectaţi emoţional după difuzarea emisiunilor în care au apărut cele două pârâte reclamante, existând discuţii în cercurile comune de prieteni despre cele relatate de către acestea la tv (filele 76-77 din dosar).

Martorul B. A. a relatat şi faptul că soţia reclamantului pârât a părăsit domiciliul conjugal pentru aproximativ câteva săptămâni, considerând că aspectele evidenţiate în cadrul acestor emisiuni au fost picătura care a umplut paharul, reclamantul şi soţia sa mai având discuţii şi în urma altor emisiuni apărute la tv, iar, din discuţiile purtate cu soţia reclamantului, aceasta i-a povestit că era ironizată de către colegele de profesie în urma apariţiei celor două pârâte la cele două emisiuni tv (fila 77 din dosar).

Tribunalul reţine că, în speţă, nu s-a dovedit aspectul legat de faptul că, în urma relatărilor celor două pârâte reclamante din cadrul celor două emisiuni tv, reclamantul pârât nu a mai fost promovat într-o funcţie superioară în cadrul Ministerului Mediului, fiindu-i făcute mai multe sesizări la serviciu în urma difuzării acestor emisiuni, simpla afirmaţie a reclamantului pârât în acest sens şi aspectele relatate de către cei doi martori M. C. şi B. A., audiaţi la propunerea reclamantului pârât, aspecte cunoscute doar de la reclamantul pârât (filele 76-77 din dosar), nefiind suficiente în lipsa unor dovezi concrete că acestuia chiar urma să i se ofere un post în acest minister şi că nu i s-a mai oferit fiindcă i-au fost făcute şi mai multe sesizări la serviciu în urma difuzării emisiunilor tv.

Faptul că cele două pârâte reclamante s-au dus la cele două emisiuni tv după un an-doi de rugăminţi din partea televiziunilor şi au participat la acestea, în mod gratuit, astfel cum au declarat acestea în cadrul interogatoriului administrat în şedinţa publică din data de 25.05.2018 (întrebarea nr. 3, filele 37 şi 39 din dosar) a fost infirmat de conţinutul contractului de prestaţii artistice şi cesiune a drepturilor patrimoniale de autor nr. 719 din data de 14.09.2017, încheiat cu postul tv SC ANTENA TV GROUP SA de către pârâta reclamantă C. I., contract care viza interviuri constând în realizarea unor materiale audio-video referitoare la relaţia cu reclamantul pârât, alte relaţii şi viaţa personală şi pentru care aceasta a fost remunerată cu sumele de câte 1350 lei net/apariţie la fiecare din cele două emisiuni Acces Direct şi Xtra Night Show, plata remuneraţiei urmând a fi efectuată numerar la data difuzării fiecărei ediţii în cadrul căreia a participat (filele 61-63 din dosar).

Tribunalul mai reţine că nu s-a dovedit, în cauză, că pârâtele reclamante au prezentat postului de televiziune Antena 1, pentru a fi difuzate în cadrul celor două emisiuni tv, fotografii personale cu reclamantul pârât sau familia acestuia sau alte filmări, din vizionarea cd-urilor cu aceste emisiuni rezultând că pozele prezentate în emisiuni au fost luate din facebook.

 Cu privire la cererea reconvenţională formulată şi precizată de către pârâtele reclamante, acestea nu au dovedit niciunul din motivele de fapt expuse în cuprinsul acesteia prin intermediul probatoriului administrat în cauză, respectiv că, din cauza atitudinii reclamantului-pârât faţă de acestea, respectiv faptul că le umileşte şi jigneşte în public, a determinat ca acestea să nu mai poată participa la evenimentele la care acesta este prezent, respectiv faptul că reclamantul-pârât, mânat de dorinaţa de a se răzbuna pe acestea, le defăimează de câte ori are ocazia, inclusiv şi mai ales, în faţa persoanelor care în trecut le făceau oferte de spectacole, iar acţiunile sale au cauzat o atitudine ostilă a acestor persoane faţă de pârâtele reclamante, în sensul că nu mai sunt invitate să susţină cântări, numărul spectacolelor în care au apariţii reducându-se semnificativ, fapt ce se repercutează asupra carierei lor muzicale şi, implicit, asupra câştigurilor realizate de pârâtele reclamante din muzică.

În aceste condiţii, pârâtele reclamante au apreciat că sunt pe punctul de a deveni muritoare de foame, iar cariera lor muzicală compromisă, întrucât nu mai pot participa la evenimentele la care reclamantul pârât este prezent.

Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză nu a rezultat niciunul din aspectele menţionate anterior şi care au făcut obiectul motivării în fapt a cererii reconvenţionale precizate de către pârâtele reclamante, la solicitarea instanţei, potrivit încheierii de şedinţă din data de 16.03.2018 şi depusă la filele 10-11 din dosar.

Tribunalul constată că, în raport de starea de fapt reţinută şi de data săvârşirii faptei, respectiv 14.09.2017, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 1.357 Noul Cod civil, privind condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie.

Potrivit art. 1357 NCC "cel ce cauzează altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat sa îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpa." Potrivit art. 1349 NCC "orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă aceasta îndatorire, răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integrală".

Analizând conţinutul tuturor mijloacelor de probă administrate în cadrul dosarului, tribunalul constată că, în speţă, sunt incidente disp. art. 1357 NCC care prevede că "cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să-l repare".

Răspunderea civilă este o formă a răspunderii juridice, care constă într-un raport juridic obligaţional, conform căruia o persoana are datoria de a repara prejudiciul cauzat alteia prin fapta sa sau prejudiciul de care este ţinută răspunzătoare prin dispoziţiile legale.

Răspunderea civilă delictuală se concretizează într-o obligaţie de reparare a unui prejudiciu cauzat printr-o faptă ilicită. Fapta ilicită declanşează o răspundere civilă delictuală, al cărei conţinut îl constituie obligaţia civilă de reparare a prejudiciului cauzat.

Fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale, este definită ca fiind orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinând altei persoane.

Din analiza dispoziţiilor art. 1349 şi ale art. 1357 şi următoarele NCC, rezultă că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, se cer întrunite, cumulativ, următoarele condiţii: existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui prejudiciu; existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu; existenţa vinovăţiei celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat.

În cauză, prima conditie a răspunderii civile delictuale, respectiv existenţa unei fapte ilicite, este îndeplinită, reclamantul pârât făcând dovada existenţei acesteia în persoana pârâtelor reclamante.

Cu privire la fapta ilicită a pârâtelor reclamante, tribunalul constată că aceasta este reprezentată de afirmaţiile/acuzaţiile făcute de către acestea fără o justificare legitimă, pe un post de televiziune destinat publicului larg, în cadrul a două emisiuni, acuzaţii care au fost propagate în mass media şi care au fost efectiv de natura să afecteze persoana reclamantului pârât, prin atingerea valorilor sociale, precum: demnitatea, onoarea şi reputaţia acestuia.

Afirmaţiile pârâtelor reclamante au avut în vedere fapte săvârşite de către reclamantul pârât şi, în consecinţă, pentru stabilirea încălcării reputaţiei acestuia, trebuie analizată veridicitatea celor afirmate.

Astfel, o parte a alegaţiilor pârâtelor reclamante din cadrul celor două emisiuni tv nu corespuns adevărului, neavând suport faptic.

Fapta ilicită a pârâtelor reclamante a constat în afirmaţiile pe care acestea le-au făcut în cadrul celor două emisiuni tv, respectiv că, în urmă cu 7 ani, pârâta reclamantă C. I., aflându-se împreună cu reclamantul pârât într-un local din Drobeta Turnu Severin, acesta, mânat de gelozie, i-a adresat cuvinte jignitoare şi a lovit-o, apucând-o de păr şi izbind-o cu capul de 3-4 ori de un stâlp de susţinere al localului, afirmaţii pe care acestea nu le-au putut dovedi ca fiind reale cu niciun mijloc de probă administrat în cauză şi care, având în vedere natura emisiunilor în care au fost făcute (de cancan, mondene, cu caracter de senzaţional-Acces Direct şi Xtra Night Show), nu au avut rolul de a informa opinia publică asupra unor chestiuni de interes general şi nici nu au fost făcute cu bună credinţă, ci, mai degrabă, în scop publicitar.

Pârâtele reclamante au încălcat, astfel obligaţia generală negativă, opozabilă erga omnes, de abţinere de la orice ingerinţă în sfera vieţii private a unei persoane, nesocotind normele ce ocrotesc dreptul reclamantului pârât la propria imagine, conduita acestora, în cadrul celor două emisiuni tv, sub aspectul afirmaţiilor anterior menţionate, constituind o faptă ilicită.

Prejudiciul reprezintă rezultatele dăunatoare, de natură patrimonială sau nepatrimonială, efecte ale încălcării drepturilor subiective şi intereselor legitime ale unei persoane. Prejudiciul este cel mai important element al răspunderii civile delictuale, condiţie necesară şi esenţială a acesteia, deoarece, atât timp cât o persoană nu a fost prejudiciată, ea nu are dreptul de a pretinde nicio reparaţie, pentru că nu poate face dovada unui interes.

Prejudiciul patrimonial este acel prejudiciu al cărui conţinut poate fi evaluat în bani. In ceea ce priveste condiţiile reparării prejudiciului, s-a reţinut că prejudiciul dă dreptul păgubitului de a cere obligarea autorului faptei ilicite la reparare, dacă sunt îndeplinite, cumulativ, două condiţii, respectiv prejudiciul să fie cert şi prejudiciul să nu fi fost reparat încă.

Referitor la caracterul cert al prejudiciului, s-a reţinut că prejudiciul este cert atunci când este sigur, atât sub aspectul existenţei, cât şi al întinderii sale. Este considerat cert, prejudiciul actual, precum şi prejudiciul viitor, adică acel prejudiciu care apare după soluţionarea acţiunii în despagubire, în măsura în care sunt sigure, atât apariţia acestui prejudiciu, cât şi posibilitatea de a fi determinat.

O altă condiţie se referă la împrejurarea ca prejudiciul să nu fi fost reparat încă. Repararea prejudiciului se poate realiza prin convenţia părţilor sau prin intentarea unei acţiuni în justitie pentru plata despăgubirilor.

Prejudiciul este nu numai condiţia răspunderii, dar şi măsura ei, în sensul că autorul răspunde numai în limita prejudiciului cauzat.

Cu privire la prejudiciu, în cauza de faţă, acesta a fost dovedit, respectiv, în urma afirmaţiilor celor două pârâte reclamante din cadrul celor două emisiuni tv, familia reclamantului pârât a avut de suferit, respectiv soţia acestuia a părăsit domiciliul conjugal timp de o lună, plecând cu fetiţa acestora la Bucureşti, aspect confirmat de către reclamantul pârât în cadrul interogatoriului administrat în cauză (fila 35 din dosar, întrebarea nr. 8) şi relatat şi de către martorii audiaţi la propunerea acestuia, respectiv M. C. şi B. A.

Prin urmare, fapta prejudiciabilă pretinsă de reclamantul pârât există, iar această faptă are un caracter ilicit, fiind încălcate dispoziţiile art. 252 N.C.civ., care impun respectul vieţii private şi al demnităţii persoanei umane.

Potrivit art. 253 alin. (4) NCC, persoana fizica ale cărei drepturi nepatrimoniale, dintre cele enumerate de art. 252 al aceluiaşi cod civil, au fost lezate prin săvârşirea unei fapte ilicite, poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparaţie patrimoniala pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, daca vătămarea este imputabila autorului faptei prejudiciabile.

Pentru a fi antrenata răspunderea civila delictuala în sarcina pârâtelor, este necesar sa fie îndeplinite, pe lângă existenţa faptei ilicite şi a vinovăţiei sau culpei, existenţa unui prejudiciu şi a raportului de cauzalitate între acestea şi faptele pârâtelor.

Tribunalul constată ca reclamantul pârât a suportat, în mod real, un prejudiciu de natura nepatrimonială, care constă în atingerea nejustificată legitim, adusă unor drepturi personale, respectiv onoarei, demnităţii, prestigiului şi reputaţiei sale.

Astfel, una dintre funcţiile răspunderii civile delictuale o reprezintă cea reparatorie, asigurându-se, astfel, un echilibru - nu numai patrimonial, între subiecţii de drept. La momentul în care echilibrul este rupt, prin comiterea unui delict, victima acestuia poate să ceară restabilirea echilibrului, care va fi, în mod just restabilit, prin obligarea făptuitorului la reparaţie, reechilibrându-se balanţa dintre victimă şi responsabil.

În privinţa vinovăţiei, ca şi condiţie a răspunderii civile delictuale, tribunalul reţine că aceasta reprezintă atitudinea psihică a autorului faptei ilicite în raport de fapta respectivă şi faţă de urmările pe care aceasta le produce.

Din materialul probator administrat în cauză, tribunalul reţine că pârâtele reclamante au săvârşit fapta ilicită cel puţin din culpă, având în vedere că acestea s-au prezentat în cadrul unor emisiuni tv de cancan şi au făcut nişte afirmaţii despre viaţa persoanală a reclamantului pârât, ştiind că o parte a celor afirmate nu pot fi dovedite în vreun fel, având în vedere că se petrecuseră cu aproximativ 7 ani în urmă.

În ceea ce priveşte raportul de cauzalitate dintre faptă si prejudiciu, se reţine că, pentru a fi angajată răspunderea unei persoane, este necesar ca, între fapta ilicită şi prejudiciu, să existe un raport de cauzalitate, în sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciu.

Necesitatea raportului de cauzalitate rezultă şi din definiţia faptei ilicite, în condiţiile în care caracterul ilicit al acesteia este dat de împrejurarea că, prin ea, a fost încălcat dreptul obiectiv şi a fost cauzat un prejudiciu dreptului subiectiv al persoanei.

Din ansamblul materialului probator administrat în cauză, tribunalul reţine că există această legatură de cauzalitate, întrucât fapta săvârşită de către pârâtele reclamante în sensul afirmării unor lucruri nereale despre reclamantul pârât are caracter ilicit, faptă care a cauzat reclamantului pârât un prejudiciul ce trebuie reparat.

Legătura de cauzalitate între acţiunea ilicită şi prejudiciu rezultă, astfel, ex rem, din chiar săvârşirea faptei, prin vătămarea valorilor sociale fundamentale ocrotite de normele constituţionale şi internaţionale, faptele imputate reclamantului pârât fiind, prin ele însele, de natură să prejudicieze imaginea publică a acestuia, astfel că fapta ilicită a pârâtelor reclamanre a produs, în mod evident, un prejudiciu moral acestuia.

Astfel, fiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 1349 şi urm. NCC, tribunalul constată că acţiunea reclamantului pârât este întemeiată în parte.

Reparaţia este chiar obiectul raportului de răspundere şi se concretizează într-o prestaţie obişnuită, al cărei scop este acoperirea pagubei suferită de victimă.

In cazurile în care sunt de "reparat" drepturi extrapatrimoniale, acestea nu pot fi atât reparatorii, cât estimatorii şi arbitrare. Estimatorii, pentru că drepturile civile fără conţinut patrimonial nu pot fi preţuite decât cu aproximaţie, iar reparaţia lor se prezinta mai degrabă ca un fel de compensaţie a atingerii lor. Arbitrare, deoarece judecătorul este liber să aprecieze cam cât ar putea valora în bani ceva neevaluabil în bani.

Pe de altă parte, răspunderea joacă şi o funcţie de reprimare a delictului civil, instituind o pedeapsă civilă. Pedeapsa este tot patrimonială, pierderea bănească suferită de făptuitor ca efect al delictului pe care l-a săvârşit, având funcţia de a răscumpăra delictul civil, dar şi de a descuraja, pe viitor, fapte civile ilicite, care aduc atingere unor drepturi extrapatrimoniale.

Funcţia reparatorie a răspunderii vine să se reflecte, dar şi să justifice, principiul pe care se întemeiază: repararea integrală a prejudiciului care asigura reechilibrarea patrimonială a situaţiei victimei, prin acordarea unui drept la reparaţie, valoarea pe care o avea patrimoniul său la momentul de dinaintea producerii daunei. Reparaţia urmăreşte repunerea victimei în situaţia juridică pe care aceasta o avea anterior cauzării prejudiciului, o restabilire a unui status quo ante, adică a unei stări de jure identice cu cea preexistentă producerii pagubei. De aceea, se impune ca reparaţia sa fie totală şi stabilită la un moment care sa nu mai permită nicio deosebire dintre valoarea patrimoniala de care beneficia victima înainte de paguba şi valoarea patrimonială de care se bucura victima ulterior reparaţiei.

Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, referitor la acordarea daunelor morale, statuează principiului judecării în echitate. Astfel, atât instanţele naţionale, cât si CEDO, nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, procedând la o apreciere subiectiva a consecinţelor particulare ale cauzei în funcţie de care se stabileşte întinderea reparaţiei pentru prejudiciul suferit.

Prejudiciul, condiţie esenţială a răspunderii civile delictuale, reprezintă rezultatul negativ al încălcării ilicite a unui drept subiectiv sau, în anumite condiţii, a unor simple interese. Este adevărat că prejudiciul moral nu poate fi stabilit prin rigori abstracte, stricte, din moment ce el diferă de la persoană la persoană, în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărui caz. Relevantă este, însă, producerea unei atingeri semnificative a valorilor ce definesc personalitatea umană, în sensul de consecinţe negative efectiv încercate de "victimă".

Dauna morală sau prejudiciul moral a fost definită/definit în doctrina dreptului şi în jurisprudenţă ca orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalităţii umane şi care se manifestă prin suferinţa fizică sau morală, pe care le resimte victima. Prejudiciile care aduc atingere onoarei, demnităţii, prestigiului sau cinstei unei persoane constau în proferarea de expresii insultătoare, calomnii, defăimări ori denigrări la adresa unei persoane şi se pot înfăptui prin viu grai, prin adresarea directă în public, în scris, prin publicitate în presa ori prin mass-media în general.

Caracterul suferinţelor trebuie privit în legătură cu particularităţile individuale ale persoanei prejudiciate, suferinţele morale (psihice) fiind frica, ruşinea, tristeţea, neliniştea, umilirea şi alte emoţii negative. In stabilirea existenţei unui prejudiciu trebuie luat în calcul caracterul şi importanţa valorilor nepatrimoniale, cărora le-a fost cauzat prejudiciul, situaţia personală a victimei, ţinând cont de mediul social din care victima face parte, educaţia, cultura, standardul de moralitate, personalitatea şi psihologia victimei, circumstanţele săvârşirii faptei, statutul social, etc.

Fiind vorba de lezarea unor valori fără conţinut economic şi de protejarea unor drepturi care intră, ca element al vieţii private, în sfera art. 8 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului, dar şi de valori apărate de Constituţie şi de legile naţionale, existenţa prejudiciului este circumscrisă condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă corespunzătoare a prejudiciului real şi efectiv produs victimei, privit prin prisma împrejurărilor anterior expuse.

In acord cu jurisprudenţa naţională şi practica CEDO, care a făcut o serie de aprecieri notabile în ceea ce priveşte proba prejudiciului moral, proba faptei ilicite este suficientă, urmând ca prejudiciul şi raportul de cauzalitate să fie prezumate, instanţele urmând să deducă producerea prejudiciului moral din simpla existenţă a faptei ilicite de natură să producă un asemenea prejudiciu şi a împrejurărilor în care a fost săvârşită, soluţia fiind determinată de caracterul subiectiv, intern al prejudiciului moral, proba sa directă fiind practic imposibilă.

Prejudiciul produs reclamantului pârât este un prejudiciu de imagine şi constă în faptul că, prin imputarea celor afirmate în mod public, pe un post de televiziune, pârâtele reclamante au reuşit, practic, sa îl târască pe reclamantul pârât în zona trivialului şi să îl asocieze scandalului public, acesta fiind şi o persoană care ocupă o funcţie publică în comunitatea locală.

De asemenea, nici o persoana ale cărei valori fundamentale au fost lezate în asemenea context, nu ar putea trece, cu uşurinţă, peste o asemenea situaţie, fără cel puţin a suferi pe plan psihic. Atunci când au făcut afirmaţiile pe un post de televiziune, pârâtele reclamante trebuiau sa ştie că media va relua repetat afirmaţiile şi le va propaga, din "nevoia de rating" (a se observa faptul că, în cadrul celor două emisiuni, au fost repetate de mai multe ori aceleaşi afirmaţii) şi trebuiau să se abţină de la un asemenea comportament.

Nu pot fi puse, astfel, doar pe seama "mediei" consecinţele faptelor pârâtelor reclamante, ci pe seama conduitei acestora, mai ales că şi acestea sunt nişte persoane publice, cu o anumită imagine în comunitatea locală (cântăreţe de muzică populară), lucrând şi apărând probabil în media şi cunoscând consecinţele pe care le poate produce o anumită afirmaţie nedovedită ca fiind reală.

Cu privire la cuantumul prejudiciului, tribunalul va avea în vedere gravitatea  afirmaţiilor făcute, rezonanţa acestor afirmaţii în mass-media, care le-a preluat ca pe nişte ştiri senzaţionale cu impact imediat în rândul publicului interesat de astfel de senzaţii (dat fiind profilul celor două emisiuni tv la care au apărut cele două pârâte reclamante), în condiţiile în care există suficiente persoane care sunt dispuse să perceapă ca fiind adevărate afirmaţiile care se fac, în mod public, pe un post de televiziune.

Se poate reţine o afectare aptă a produce consecinţe negative în plan moral reclamantului pârât, însă nu atât de gravă încât sa justifice reţinerea unor daune morale în cuantum de câte  150 000 lei pentru fiecare dintre cele două pârâte reclamante, în contextul în care chiar reclamantul pârât a precizat că suma de 300 000 lei (în solidar) solicitată ca prejudiciu moral în cadrul cererii de chemare în judecată a fost aleasă în mod întâmplător (fila 36, întrebarea nr. 10 din interogatoriul administrat acestuia), iar, în cadrul concluziilor orale, reclamantul pârât, prin apărător, a lăsat la aprecierea instanţei fixarea cuantumului daunelor morale.

Dată fiind natura prejudiciului moral, nu era necesar a se proba, fără dubiu şi fără echivoc, împrejurarea că ar fi fost deteriorată, în vreun fel, buna reputaţie pe care reclamantul pârât a pretins că o are în mediul personal, social şi profesional.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul apreciază că un cuantum al prejudiciului de 2500 lei cu titlu de daune morale, pentru fiecare din cele două pârâte reclamante, este justificat şi rezonabil, astfel că, în temeiul art. 1349 şi art. 1357 Noul cod civil, tribunalul va admite, în parte, acţiunea în pretenţii formulată de către reclamantul-pârât T.C., împotriva pârâtelor-reclamante C.I.şi C. Ghe., va obliga pe pârâta-reclamantă C.G.la plata către reclamantul-pârât T.C. a sumei de 2500 lei, cu titlu de daune morale şi va obliga pe pârâta-reclamantă C.I.la plata către reclamantul-pârât T.C. a sumei de 2500 lei, cu titlu de daune morale.

Având în vedere şi considerentele anterior expuse, tribunalul va respinge cererea reconvenţională formulată de către pârâtele-reclamante C.I.şi C.G.împotriva reclamantului-pârât T.C., ca neîntemeiată.

Tribunalul va lua act că reclamantul-pârât T.C. a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată şi, având în vedere soluţia ce se va pronunţa asupra cererii de chemare în judecată şi asupra cererii reconvenţionale, în temeiul disp. art. 453 alin. 1 N.c.p.c., va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de către pârâtele-reclamante C.I.şi Casapu Gheorghiţa, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite, în parte, acţiunea în pretenţii formulată de către reclamantul-pârât T.C., CNP ..........., cu domiciliul procesual ales .............. la Cabinet de Avocat Bordea Narcis, împotriva pârâtelor-reclamante C. I., CNP ........... şi C. Ghe., CNP ..........., ambele domiciliate în .............

Obligă pe pârâta-reclamantă C.G.la plata către reclamantul-pârât T.C. a sumei de 2500 lei, cu titlu de daune morale.

Obligă pe pârâta-reclamantă C.I.la plata către reclamantul-pârât T.C. a sumei de 2500 lei, cu titlu de daune morale.

Respinge cererea reconvenţională formulată de către pârâtele-reclamante C.I.şi C.G.împotriva reclamantului-pârât T.C., ca neîntemeiată.

Ia act că reclamantul-pârât T.C. a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de către pârâtele-reclamante C.I.şi C. Ghe., ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Dolj şi se va judeca de către Curtea de Apel Craiova.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 21 Decembrie 2018, la sediul Tribunalului Dolj-Secţia I Civilă. 

Preşedinte,

V. P.

Grefier,

L. E.C.

Red. jud. V.P./Tehn. S.V. 5 ex./28.02.2019

Domenii speta

Spete similare