Contestatţie lege 10/2001, putere de lucru judecat, procedură nefinalizată Legea 165/2013

Cod ECLI:RO:TBDLJ:2018:164.000350

Dosar nr. 8487/63/2017 -contestaţie legea nr. 10/2001-

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA I CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. 350/2018

Şedinţa publică din data de 08 Iunie 2018

Completul compus din:

PREŞEDINTE: V. P.

Grefier: L. E. C.

Pe rol se află pronunţarea asupra dezbaterilor care au avut loc în şedinţa publică din data de 25 mai 2018 şi consemnate în încheierea de şedinţă de la aceeaşi dată care face parte integrantă din prezenta sentinţă, privind judecarea cererii de chemare în judecată, formulată de către reclamanţii B.GHE., B.E.şi V.M.M., în contradictoriu cu pârâţii ORAŞUL FILIAŞI, PRIN PRIMAR, PRIMARUL ORAŞULUI FILIAŞI şi COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII NR. 10/2001 FILIAŞI, având ca obiect contestaţie legea nr. 10/2001.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 25 mai 2018, când instanţa, pentru ca părţile, prin apărători, să formuleze şi să depună, la dosar, concluzii scrise şi, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 394 alin. 2 N.C.P.C. şi art. 396 alin. 1 N.C.P.C., a amânat, în mod succesiv, pronunţarea pentru data de 04.06.2018 şi, respectiv data de astăzi, 08.06.2018, când a hotărât următoarele:

T R I B U N A L U L,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

La data de 26.06.2017, înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj-Secţia I Civilă, sub nr. 8487/63/2017, reclamanţii B.GHE., B.E.şi V.M.M au solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună emiterea unei decizii de retrocedare în natură a următoarelor terenuri solicitate: suprafaţa de 1064 mp., situată în intravilanul oraşului Filiaşi, piaţa agroalimentară pentru reclamantul B.GHE. şi pentru reclamantele B.E.şi V.M.M, în calitate de moştenitoare ale autorului B.R.; suprafaţa de 1280 mp, pentru reclamantul B.GHE., situată în intravilanul oraşului Filiaşi şi obligarea pârâtelor să soluţioneze cererea reclamanţilor referitoare la terenul agricol în suprafaţă de 0, 7356 mp., cu care au fost validaţi în Anexa 39, despăgubiri.

În motivarea acţiunii, au arătat că reclamanţii sunt proprietarii suprafeţelor menţionate mai sus, conform actului de proprietate din data de 22.01.1945, potrivit căruia proprietarul Ion Bădescu a întocmit un partaj de ascendent în care au fost cuprinşi toţi descendenţii săi direcţi, inclusiv tatăl lor, B.C., prin care a constituit loturi în favoarea fiecăruia dintre moştenitori. Autorul lor a primit, printre altele, cele două terenuri mai sus menţionate, respectiv un loc de casă în suprafaţă de 1064 mp., având lungimea de 84 m şi lăţimea de 12, 66 m, situat pe locul actualei pieţe agroalimentare şi un alt teren în suprafaţă de 1.280 mp., situat în str. Racoţeanu.

În anul 1962, autorul lor, B.C. a fost deposedat de terenul în suprafaţă de 1064 mp., fără drept şi fără niciun titlu, de către statul comunist, ulterior, respectiva suprafaţă fiind inclusă în proprietatea publică a oraşului Filiaşi, pe terenul revendicat fiind amplasat o parte din piaţa agroalimentară a oraşului.

În ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 1280 mp., acesta a fost  preluat de către stat în anul 1986, autorul fiind despăgubit, în baza Decretului nr. 177/1985, numai pentru casa edificată pe acesta şi terenul aferent, considerat a fi de 250 mp., cu toate că suprafaţa îngrădită avea 1280 mp. şi care, în prezent este liber, fără construcţii.

La data de 20.09.2005, reclamanţii au formulat o cerere conform Legii nr. 247/2005, prin care au solicitat restituirea suprafeţei de 2344 mp., reprezentând  1280 mp., loc casă demolată în anul 1986 şi 1064 mp. teren situat în fosta piaţă a oraşului Filiaşi.

Pe baza acestei cereri şi a actelor doveditoare, B.GHE. a fost propus spre validare de către Comisia Locală Filiaşi, iniţial cu 250 mp. din 1280 mp. şi cu întreaga suprafaţă de 1064 mp., situaţi în fosta piaţă. Pentru diferenţa de 1030 mp., s-a formulat contestaţie la comisia judeţeană, arătând cu acte doveditoare (testament, registru agricol), că s-a deţinut în proprietate 1280 mp.

Împotriva acestor soluţii, reclamanţii au formulat contestaţii adresate Comisiei Judeţene Dolj pentru Aplicarea Legii nr. 247/2005, contestaţiile fiind soluţionate favorabil prin hotărârile nr. 4057/02.11.2006 şi nr. 4058/02.11.2006, în sensul că a fost dispusă reconstituirea dreptului de proprietate, atât pentru terenul în suprafaţă de 1064 mp., cât şi pentru terenul în suprafaţă de 1280 mp. şi emiterea Ordinului Prefectului în acest sens.

În urma acestor hotărâri au fost înscrişi de Comisia Locală în Anexa 47, prevăzută de H.G. nr. 890/2005, cu întreaga suprafaţă de teren solicitată. Prin hotărârea nr. 551/23.03.2007 a aceleiaşi comisii judeţene a fost aprobată lista întocmită de Comisia Locală de Fond Funciar Filiaşi, cu privire la proprietarii cărora urma să li se restituie terenul în natură.

S-a mai arătat că, la data de 01.06.2007, Primarul oraşului Filiaşi a formulat plângere în instanţă împotriva hotărârii nr. 4058/02.11.2006, prin care reclamantului B.GHE. i se recunoscuse dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în suprafaţă de 1280 mp.

La data de 05.07.2007, Primarul a formulat plângere şi împotriva comisiei judeţene nr. 4057/02.11.2006, prin care ambilor reclamanţi li se recunoscuse dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în suprafaţă de 1064 mp.

Cele două contestaţii au fost respinse, prin două hotărâri ale Judecătoriei Filiaşi, prin sentinţa civilă nr. 26/11.01.2008 pronunţată în dosarul nr. 699/230/2007 şi nr. 1044/21.12.2007, pronunţată în dosarul nr. 698/230/2007. S-a formulat recurs împotriva acestor două sentinţe şi, prin decizia civilă nr. 492/14.03.2008, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr 698/230/2007, a fost admis recursul formulat de Primarul oraşului Filiaşi, fiind admisă contestaţia formulată de acesta împotriva hotărârii comisiei judeţene nr. 4057/02.11.2006, prin care a fost dispusă restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1064 mp.

Prin decizia civilă nr. 493/14.03.2008, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr 699/230/2007, a fost admis recursul formulat de Primarul oraşului Filiaşi, fiind admisă contestaţia formulată de acesta împotriva hotărârii comisiei judeţene nr. 4057/02.11.2006, prin care a fost dispusă restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1280 mp.

Motivele recursurilor au fost legate de faptul că terenurile aparţineau domeniului public, inadmisibilitatea acţiunii în condiţiile în care terenurile au făcut obiectul legilor de fond funciar. Au mai fost susţinute cu rea-voinţă şi o serie de neadevăruri, respectiv că au fost despăgubiţi pentru terenuri cu suma de 46.325 lei vechi, că au primit terenuri în schimb şi că figurau pe anexele 30 şi 40 pentru despăgubiri.

Deşi nu au putut fi susţinute cu acte doveditoare, instanţa a admis recursul, reţinând că terenul din piaţă face parte din domeniul public, neluând în considerare hotărârea vărului lor şi că au primit sau urmează să primească despăgubiri, fiind înscrişi pe anexa 40, conform Legii nr. 1/2000. Acţiunea în acest dosar a fost iniţiată de autorul B.R. şi se referă numai la terenul din piaţă.

Reclamanţii au precizat că nu au solicitat despăgubiri pentru terenurile în suprafaţă de 1064 mp. şi cel de 1280 mp., nu au formulat în acest sens nicio cerere în baza legilor de fond funciar, toate solicitările acestora au privit retrocedarea în natură a acestor terenuri. Anexa 40 la Legea nr. 1/2000, pe care o anexează la dosar, la care se face referire în decizia civilă nr. 1071/09.06.2010, pronunţată de Tribunalul Dolj, se referă la terenuri agricole cuvenite în natură dar, pentru care cei îndreptăţiţi, solicită despăgubiri. Cele două terenuri nu sunt agricole, se află în centrul oraşului şi au fost preluate abuziv de statul comunist, înaintea colectivizării.

Reclamanţilor nu li s-a făcut nicio ofertă în acest sens, astfel că au solicitat prin toate demersurile (dosar nr. 12865/63/2010 şi nr. 1593/230/2010) ca instanţele de judecată să oblige comisia locală să  facă dovada solicitării lor pentru despăgubiri, validarea sau dovada plăţii acestor despăgubiri. Aceeaşi comisie locală, prin hotărârea nr. 551/23.03.2007, i-a validat pe Anexa 47 la Legea nr. 247/2005, cu terenurile solicitate, în vederea reconstituirii în natură, fiind greu de înţeles cum şi dacă ar fi fost validaţi pe Anexa 40 în 2001, nu s-a făcut niciun demers în 10 ani pentru a întocmi o documentaţie în acest sens, fapt ce rezultă clar din răspunsurile primite de A.N.R.P. şi Prefectura Dolj.

Reclamantul B.GHE. a formulat contestaţie împotriva deciziei civile nr. 493/14.03.2008 a Tribunalului Dolj, cererea fiind respinsă prin decizia civilă nr. 1625/17.09.2008 a aceleiaşi instanţe, iar prin decizia nr. 206/30.01.2009 a Tribunalului Dolj a fost respinsă cererea de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 493/14.03.2008.

Terenurile solicitate au făcut obiectul dosarului nr. 62925/10 Bădescu contra României, aflat pe rolul C.E.D.O. şi, conform art. 4 şi în acest caz se aplică prevederile Legii nr. 165/2013, cererea a fost declarată inadmisibilă pentru neepuizarea tuturor căilor de atac.

La data de 02.12.2013, s-a adresat Comisiei Locale de fond funciar Filiaşi şi a solicitat, în conformitate cu prevederile Legii nr. 165/2013, să i se soluţioneze cererile depuse anterior, nr. 1895/31,03,1998, nr. 2671/11.03.2000, nr. 599/20.09.205, cereri depuse în conformitate cu prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013. A mai precizat că terenurile solicitate nu i-au fost restituite, cu motivarea că aparţin domeniului public al oraşului Filiaşi, cerere ce a fost înregistrată sub nr. 20486/02.12.2013. Ulterior s-a adresat şi Comisiei Judeţene de fond funciar Dolj, cererea fiind înregistrată sub nr. 3559, prin care a solicitat urmărirea inventarierii terenurilor de către Comisia Locală Filiaşi, în vederea soluţionării cererii de restituire în natură, precum şi Primarului oraşului şi comisiei locale, solicitând soluţionarea cererilor de restituire ale celor două terenuri intravilane.

În luna februarie 2017 s-a întrunit comisia locală şi au analizat cererile reclamanţilor şi li s-a cerut acordul în scris vizând posibilitatea de a înstrăina terenul ce urmează a le fi retrocedat către UAT Filiaşi, probabil pentru a-i păstra destinaţia, până la data depunerii prezentei acţiuni neprimind niciun răspuns.

Potrivit art. 33 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001 republicată, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei acţiuni, în termen de 36 de luni.

Aceeaşi lege prevede că, în cele 6 luni ce urmează împlinirii termenului, aşadar până la 1 iulie 2017, primăriile pot fi chemate în instanţă pentru neîndeplinirea obligaţiei.

Potrivit disp. art. 35 alin. 2 din aceeaşi lege "în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute, persoana  care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. 1 în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor".

Astfel, au formulat prezenta cerere prin care au solicitat emiterea unei decizii de retrocedare în natură a trenurilor solicitate. In prezent, o suprafaţă de aproximativ 495 mp este teren ocupat de construcţii şi o zonă verde, iar, conform art. 12 din Legea nr. 165/2013 actualizată, dreptul de proprietate pentru această suprafaţă trebuie să le fie reconstituită pe un alt amplasament. In prezent, exista teren disponibil, la cca 100 m de terenul reclamantului, conform proiectului de hotărâre supus validării Consiliului local Filiasi, în vederea concesionării unei firme private.

Au solicitat proba cu înscrisuri şi proba cu o expertiză tehnică efectuată de un expert topometrist care să identifice terenurile solicitate, ţinând seama şi de faptul că, în anul 2011, o parte din terenul de 1280 mp. a fost scos din domeniul public al oraşului Filiaşi şi inclus în domeniul privat al oraşului, urmând sa fie concesionat unei alte persoane.

Prin Legea nr. 165/2013, privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, s-au adus modificări Legii nr. 10/2001, sub aspectul măsurilor prin echivalent ce se pot acorda.

Art. 4 al acestei legi statuează că dispoziţiile legii se aplică cererilor formulate şi depuse în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a acestei legi, cauzelor aflate pe rolul instanţelor şi a celor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Au considerat că, în speţă, trebuie aplicate, sub aspectul măsurilor prin echivalent, prevederile Legii nr. 165/2013 pentru partea de teren ocupată de construcţii.

În cazul în care unitatea deţinătoare sau unitatea învestită cu soluţionarea notificării nu respectă obligaţia instituită prin art. 25 şi 26 din Legea nr. 10/2001, de a se pronunţa asupra cererii de restituire în natură sau să acorde persoanei îndreptăţite măsuri reparatorii prin echivalent, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării, sau după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, se impune, ca instanţa învestită să evoce fondul şi să constate, pe baza materialului probator administrat, dacă este sau nu întemeiată cererea de restituire în natură.

De asemenea, au solicitat ca instanţa, în virtutea plenitudinii sale de jurisdicţie ce i s-a acordat prin lege, să cenzureze legalitatea şi temeinicia cererii de restituire formulate prin notificare şi să dispună ea însăşi, în mod direct, în măsura în care sunt îndeplinite condiţiile legii, asupra modalităţii de reparaţie cuvenită, prevăzute de actuala lege specială, Legea nr. 165/2013, faţă de imposibilitatea de restituire în integralitate în natură a terenului litigios, obligând unitatea deţinătoare să emită decizie cu propunere de acordare a măsurilor compensatorii în condiţiile prevăzute de actuala lege specială-Legea nr. 165/2012.

În drept au fost invocate disp. art. 1-4, 33 alin. 1, 35 alin. 2 şi 43 din legea nr. 165/2013.

Acţiunea este scutită de taxă de timbru, conform disp. art. 29 alin. 1 lit. l din OUG nr. 80/2013 rap. la art. 35 alin. 5 din legea nr. 165/2013.

În susţinerea acţiunii, reclamanţii au depus, la dosar, în fotocopie, următoarele înscrisuri: BI seria DG nr. 408691 B.GHE., certificat de naştere şi căsătorie V.M., CI seria ... nr. .... V.M., certificat de deces B.R., adresa nr. 3559 către Comisia Judeţeană Dolj, adresa nr. 2726/2010 a Instituţiei Prefectului, adresa nr. 20486/2013 către Primăria oraşului Filiaşi, adresa nr. 20487/2013 către Primăria oraşului Filiaşi, adresa nr. 18001/2014 către Primăria oraşului Filiaşi, adresa nr. 20117/2015 către Primăria oraşului Filiaşi, adresa nr. 13844/2016 către Primăria oraşului Filiaşi, adresa nr. 19002/2016 către Primăria oraşului Filiaşi şi adresa nr. 3348/2017 a Instituţiei Prefectului, certificat de naştere B.GHE., BI seria... nr. ..... B.E., certificat de căsătorie B.R., certificat de deces B.C., cerere legea nr. 247/2005, comunicare notificare, notificare legea nr. 10/2001, deciziile nr. 874/2004 şi nr. 873/2004 ale Primăriei oraşului Filiaşi, adresa nr. 9041/2004 a Prefecturii Judeţului Dolj, referat din data de 11.05.2004, adresa nr. 10087/2004 a Comisiei legea nr. 10/2001 Filiaşi, sentinţa civilă nr. 26/11.01.2008, pronunţată de Judecătoria Filiaşi, în dosarul nr. 699/230/2007, decizia civilă nr. 493/14.03.2008, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 699/230/2007, decizia civilă nr. 492/14.03.2008, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 698/230/2007, sentinţa civilă nr. 1044/21.12.2007, pronunţată de Judecătoria Filiaşi, în dosarul nr. 698/230/2007, cererea nr. 62925/10 CEDO, sentinţa civilă nr. 411/15.11.2004, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 2381/CIV/2004, sentinţa civilă nr. 967/30.11.2009, pronunţată de Judecătoria Filiaşi, în dosarul nr. 187/230/2009, raport de expertiză tehnică, adresa nr. 10988/29.06.2011 a Primăriei oraşului Filiaşi, adresa nr. 10989/29.06.2011 a Primăriei oraşului Filiaşi, sentinţa nr. 200/07.02.2011, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 12865/63/2010, proces-verbal din data de 11.04.1987, TDP nr. 16587/2012, proces-verbal nr. 370/02.11.2011, adresa nr. 3348/2017 a Instituţiei Prefectului, adresa nr. 3348 către Comisia Judeţeană Dolj, procură specială, istoric cauză, proiect de hotărâre, expunere de motive, raport, anexele nr. 1 şi 2/2017 şi convocare (filele 9-27 şi 57-143 din cadrul vol. I al dosarului).

Pârâtul Primarul oraşului Filiaşi a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii reclamanţilor, ca fiind neîntemeiată.

A invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, întrucât aceste terenuri au făcut obiectul Legii nr. 10/2001, în acest sens fiind decizii ale Tribunalului Dolj pe care reclamanţii le-au ataşat la dosarul cauzei.

S-a arătat că terenurile menţionate în cerere fac parte din domeniul public şi privat al oraşului Filiaşi, nefiind constituite ca rezervă la dispoziţia  Comisiei Locale Filiaşi.

Cererile nesoluţionate până în prezent au făcut obiectul, atât a legilor fondului funciar, cât şi a Legii nr. 10/2001, aşa cum de altfel au recunoscut şi reclamanţii.

Referitor la cele două terenuri, cel de 1064 mp. din punctul piaţa agroalimentară şi cel de 1280 mp. din punctul CEC au făcut obiectul unor dosare civile în care instanţa s-a pronunţat în defavoarea reclamanţilor, reţinând că, în conformitate cu dispoziţiile art. 4 şi 5 din Legea nr. 18/1991, cu modificările şi completările ulterioare, prin Legea nr. 247/2005, nu pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, făcând parte din domeniul public al oraşului Filiaşi.

Pârâtul a arătat că reclamanţii au primit întreaga suprafaţă de teren la care erau îndreptăţiţi, iar, pentru terenurile ce fac obiectul prezentei acţiuni, au primit despăgubiri şi teren în folosinţă, iar, la apariţia Legii nr. 18/1991, terenul primit în folosinţă a intrat în proprietatea acestora.

A precizat că, în aceste condiţii, reclamanţii nu se pot prevala de faptul că nu cunosc situaţia juridică şi că pârâtul nu poate fi obligat la retrocedarea în natură a acestor terenuri.

La data de 08.01.2018, reclamanţii au depus precizare la acţiune, în contradictoriu cu pârâţii Oraşul Filiaşi, Primarul oraşului Filiaşi şi Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, solicitând instanţei să constate că sunt persoane îndreptăţite, în temeiul Legii nr. 10/2001, la restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1064 mp. şi a terenului în suprafaţă de 1280 mp., situate în intravilanul oraşului Filiaşi, astfel cum au fost individualizate în cererea introductivă, în continuare, reiterând motivele invocate în cerere (filele 27-37 din cadrul vol. II al dosarului).

La data de 17.11.2017 şi, respectiv, 11.01.2018, la solicitarea instanţei, în susţinerea cererii, reclamanţii B. Ghe., B.E.şi V.M.M au depus, la dosar, un set de înscrisuri, în fotocopie, respectiv: decizia civilă nr. 1071/09.06.2010, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 187/230/2009, decizia civilă nr. 1215/06.06.2011, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 1593/230/2010, anexele 39 şi 40 din Legea nr. 1/2000; hotărârile comisiei judeţene nr. 4057/2006 şi nr. 4058/2006; decizia civilă nr. 481/18.05.2005, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 686/CIV/2005; adresa nr. 7897/DFF/11.10.2010 emisă de ANRP şi Decretul de expropriere nr. 177/18.06.1985 (filele 5-21 şi 38-54 din cadrul vol. II al dosarului).

Reclamanţii au depus, la dosar, note de şedinţă prin care au solicitat respingerea excepţiei autorităţii de lucru judecat, susţinând că sentinţa civilă nr. 411/15.11.2004 este pronunţată într-o cauză formulată numai de B.R., care a avut ca obiect "contestaţie împotriva deciziei de respingere a notificării nr. 874/N/2004" şi se referă numai la terenul de 1064 mp, având alt temei legal, motivul respingerii la acea dată fiind că se vor primi despăgubiri, figurând în anexa 40 la Legea nr. 1/2000.

După data de 29 aprilie 2014, CEDO a trimis scrisori persoanelor care s-au adresat Curţii Europene cu o plângere în materia proprietăţii aşa cum este şi cazul lor.

Prin hotărârea pronunţată la data de 29 aprilie 2014, în cauza Preda şi alţii contra României, C.E.D.O. a constatat că, în principiu, Legea nr. 165/2013 nu încalcă prin ea însăşi dreptul de proprietate, constituind, în general un remediu eficace, care trebuie parcurs.

C.E.DO. a estimat că noua legislaţie adoptată în materia restituirii proprietăţilor naţionalizate oferă, în principiu, posibilitatea de soluţionare adecvată a cererilor de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist în România.

În viziunea Curţii, noile prevederi legale oferă posibilitatea de soluţionare, la nivel intern, naţional, a cererilor de restituire sau de reparaţie, iar justiţiabilul este dator să le parcurgă, astfel că, dacă dosarul de pe rolul Curţii Europene, care se circumscrie acestei ipoteze va fi respins ca inadmisibil, pe motivul neepuizării căilor efective de atac, justiţiabilul având obligaţia de a parcurge procedura prevăzută de Legea nr. 165/2013 pentru obţinerea despăgubirilor.

Referitor la faptul că terenurile fac parte din domeniul public şi privat al localităţii, reclamanţii au precizat că Unitatea Administrativ Teritorială nu are niciun titlu pentru terenul de 1064 mp, iar, în ceea ce priveşte terenul de 1280 mp, există titlu numai pentru suprafaţa de 250 mp, trecută în proprietatea statului prin Decretul de expropriere nr. 177/1985. Conform actelor emise de Comisia Judeţeană Dolj, precum şi a expertizei tehnice judiciare anexate, fila 107-116, terenul de 1064 mp nu este afectat decât de construcţii uşoare, iar cea mai mare parte a terenului de 1280 mp este liber.

În ceea ce priveşte neconstituirea terenurilor în cauză ca şi rezervă la dispoziţia Comisiei Locale de Fond Funciar, au precizat că au solicitat, de nenumărate ori, informaţii privind reconstituirea dreptului de proprietate pe fostul amplasament, precum şi situaţia terenurilor disponibile, care pot face obiectul compensării. Entitatea învestită cu soluţionarea cererii formulată în baza Legii nr. 10/2001, avea obligaţia să afişeze la sfârşitul fiecărei luni, atât pe site-ul, cât şi la sediul acesteia, situaţia bunurilor care pot fi acordate în compensare, având în vedere art. 1.7 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.

Pârâţii nu pot afirma că nu există teren disponibil la dispoziţia UAT Filiaşi, din moment ce exista numai în ultimele luni, un număr semnificativ de hotărâri ale Consiliului local privind concesionarea unor numeroase suprafeţe de teren unor comercianţi.

Într-adevăr, dispoziţiile din Legea nr. 165/2013, se referă numai la cererile nesoluţionate până în prezent, reclamanţii fiind într-o astfel de situaţie, deşi dreptul lor de proprietate le-a fost recunoscut de toate autorităţile locale şi judeţene, precum şi de instanţele de judecată, până în prezent nu li s-a reconstituit acest drept.

Aceste terenuri au făcut obiectul mai multor dosare civile, decizia civilă nr. 492/14.03.2008 şi decizia civilă nr. 493/14.03.2008, prin care s-au admis recursurile primarului, au reţinut că terenul de 1064 mp nu putea face obiectul Legii nr. 247/2005, nefiind scos din domeniul public şi trecut în domeniul privat al oraşului pentru a putea fi reconstituit, iar terenul de 1280 mp face parte din domeniul public şi a fost expropriat în vederea construirii de blocuri, fiind deci de interes public. Decizia civilă nr. 1071/09.06.2010, prin care s-a admis recursul primarului în dosarul nr. 187/230/2009, având ca obiect revendicare imobiliară privind cele două terenuri, a reţinut că au primit pentru aceste terenuri drespăgubiri la Legea nr. 1/2000, fapt neadevărat.

Pârâţii au făcut referire, în nenumărate rânduri, la regimul juridic al terenurilor şi la faptul că acestea sunt afectate de detalii de sistematizare, deşi există o expertiză în dosarul nr. 187/230/2009 care infirmă aceste considerente şi faţă de care pârâţii nu au avut obiecţii, astfel că, în acest sens, reclamanţii au considerat că un expert se poate  exprima, solicitând deci un raport de expertiză în această cauză.

În ceea ce priveşte faptul că, pentru terenurile solicitate au primit despăgubiri şi teren în schimb, în ultimii 15 ani, această afirmaţie nu a fost dovedită până în prezent. Din întreaga suprafaţă de teren de 8, 09 ha, s-a reconstituit 7, 12 ha, rămânând o diferenţă de 0, 97 ha, suprafaţă compusă din 0, 7356 ha teren extravilan, cu care figurează în anexa 37 despăgubiri la Legea nr. 1/2000 şi 0, 2344 ha teren intravilan, reprezentând terenurile în cauză, respectiv 1064 mp şi 1280 mp.

La data de 12.02.2018, reclamanţii au depus, la dosar, la solicitarea instanţei, o precizare cu privire la diferenţa de teren de 974 mp (fila 59 din cadrul vol. II al dosarului).

Potrivit încheierii de şedinţă din data de 19.01.2018, tribunalul a încuviinţat proba cu înscrisurile depuse de către părţi la dosar şi a dispus ataşarea dosarului nr. 2381/CIV/2004 al Tribunalului Dolj, dosar care a fost ataşat prezentei cauze şi a dosarelor nr. 155/N/2001 şi nr. 156/N/2001 de notificare legea nr. 10/2001, Comisia pentru Aplicarea legii nr. 10/2001 Filiaşi înaintând, la dosar, la data de 16.02.2018, aceste dosare de notificare (filele 60-133 din cadrul vol. II al dosarului).

Reclamanţii au depus, la dosar, la data de 16.02.2018, fotografii cu privire la terenurile în litigiu (filele 134-135 din cadrul vol. II al dosarului).

La data de 15.03.2018, respectiv data de 27.04.2018, reclamanţii au depus, la dosar, note de şedinţă (filele 143-144 şi 148-153 din cadrul vol. II al dosarului).

La data de 27.04.2018, reclamanţii au depus, la dosar, în fotocopie, adresa nr. 938/2018 a Comisiei Judeţene Dolj şi adresa nr. 5576/2018 a Primăriei oraşului Filiaşi, iar, pârâţii au depus, la dosar, în fotocopie, HG nr. 687/2002 şi anexa 5 a acesteia (filele 154-161 din cadrul vol. II al dosarului).

Potrivit încheierii de dezbateri din data de 25.05.2018, instanţa a respins, ca inutilă soluţionării cauzei, proba cu expertiza în specialitatea topografie solicitată de către reclamanţi.

Reclamanţii au depus, la dosar, concluzii scrise (filele 164-171 din cadrul vol. II al dosarului).

Analizând, conform disp. art. 248 alin. 1 N.c.p.c., excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de către pârâtul Primarul oraşului Filiaşi, prin întâmpinarea depusă la data de 17.11.2017, excepţie care are prioritate cu privire la soluţionare, în raport de fondul cauzei, tribunalul constată că excepţia este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

La data de 08.01.2018 şi, respectiv, data de 12.02.2018, reclamanţii au depus, la dosar, precizare la acţiune, în contradictoriu cu pârâţii Oraşul Filiaşi, Primarul oraşului Filiaşi şi Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, solicitând instanţei să constate că sunt persoane îndreptăţite, în temeiul Legii nr. 10/2001, la restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1064 mp. şi a diferenţei de teren în suprafaţă de 974 mp., situate în intravilanul oraşului Filiaşi, astfel cum au fost individualizate în cererea introductivă, în continuare, reiterând motivele invocate în cerere (filele 27-37 şi 59 din cadrul vol. II al dosarului).

Astfel, prin acţiunea de faţă, reclamanţii au solicitat să se constate că sunt persoane îndreptăţite, în temeiul Legii nr. 10/2001, la restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1064 mp. şi a diferenţei de teren în suprafaţă de 974 mp., situate în intravilanul oraşului Filiaşi, conform disp. art. art. 1-4, art. 33 alin. 1, art. 35 alin. 2 şi art. 43 din legea nr. 165/2013.

Dosarul nr. 2381/CIV/2004 al Tribunalului Dolj a avut ca obiect contestaţia formulată de către reclamantul B.R., în contradictoriu cu pârâţii Primăria Filiaşi şi Consiliul Local Filişi, împotriva deciziei nr. 873/14.05.2004 a Primăriei oraşului Filiaşi, pronunţată în urma notificării nr. 155/N/2001 formulată de reclamant, în temeiul disp. art. 24 din legea nr. 10/2001.

Potrivit disp. art. 431 alin. 1 N.C.P.C. nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.

În cauza de faţă, însă, nu sunt îndeplinite condiţiile legale prevăzute de art. 431 alin. 1  N.C.P.C. pentru a opera excepţia autorităţii de lucru judecat, nefiind întrunită tripla identitate de obiect, cauză şi părţi, în sensul că pretenţia concretă dedusă judecăţii în cele două demersuri judiciare este diferită, deoarece cererea din dosarul nr. 2381/CIV/2004 al Tribunalului Dolj a avut ca obiect contestaţia formulată de către reclamantul B.R., în contradictoriu cu pârâţii Primăria Filiaşi şi Consiliul Local Filişi, împotriva deciziei nr. 873/14.05.2004 a Primăriei oraşului Filiaşi, pronunţată în urma notificării nr. 156/N/2001 formulată de reclamant, în temeiul disp. art. 24 din legea nr. 10/2001, pe când cererea din cauza de faţă are ca obiect să se constate că reclamanţii sunt persoane îndreptăţite, în temeiul Legii nr. 10/2001, la restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1064 mp. şi a diferenţei de teren în suprafaţă de 974 mp., situate în intravilanul oraşului Filiaşi, conform disp. art. 1-4, art. 33 alin. 1, art. 35 alin. 2 şi art. 43 din legea nr. 165/2013.

Astfel, în speţă, nu este întrunită nici identitatea de obiect, nici de cauză juridică şi nici cea de părţi, întrucât obiectele dosarelor, deşi privesc aplicarea dispoziţiilor legii nr. 10/2001, au cauze juridice diferite.

Prin urmare, în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile legale prevăzute de art. 431 alin. 1  N.C.P.C., motiv pentru care tribunalul va respinge excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de către pârâtul Primarul oraşului Filiaşi, prin întâmpinarea depusă la data de 17.11.2017, ca neîntemeiată.

Analizând materialul probator administrat în cauză, tribunalul constată următoarele:

La data de 08.01.2018 şi, respectiv, data de 12.02.2018, reclamanţii au depus, la dosar, precizare la acţiune, în contradictoriu cu pârâţii Oraşul Filiaşi, Primarul oraşului Filiaşi şi Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, solicitând instanţei să constate că sunt persoane îndreptăţite, în temeiul Legii nr. 10/2001, la restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1064 mp. şi a diferenţei de teren în suprafaţă de 974 mp., ambele situate în intravilanul oraşului Filiaşi, astfel cum au fost individualizate în cererea introductivă, în continuare, reiterând motivele invocate în cerere (filele 27-37 şi 59 din cadrul vol. II al dosarului).

Tribunalul constată că obiectul acţiunii de faţă îl reprezintă constatarea că reclamanţii sunt persoane îndreptăţite, în temeiul Legii nr. 10/2001, la restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1064 mp. şi a diferenţei de teren în suprafaţă de 974 mp. (din totalul de 1280 mp), situate în intravilanul oraşului Filiaşi, având în vedere disp. art. 35 alin. 3 din legea nr. 165/2013 din perspectiva aplicării legii nr. 10/2001.

Potrivit art. 35 alin. 3 din legea nr. 165/2013 "În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi."

Tribunalul constată că, în cauza de faţă, litigiul a fost deja soluţionat din perspectiva aplicării legii nr. 10/2001, singurele notificări formulate cu privire la aceste suprafeţe de teren, de 1064 mp, respectiv 1280 mp, situate în intravilanul oraşului Filiaşi, fiind cele înregistrate sub nr. 155/N/2001 şi, respectiv nr. 156/N/2001 la Primăria oraşului Filiaşi, notificări soluţionate potrivit deciziilor nr. 873 şi 874/14.05.2004 ale Primăriei oraşului Filiaşi.

Prin notificarea nr. 155/N/2001 adresată Primăriei oraşului Filiaşi, reclamantul din cauza de faţă, B.GHE. şi fratele acestuia, numitul B.R., au solicitat acordarea de despăgubiri băneşti pentru terenul în suprafaţă de 1064 mp, situat în oraşul Filiaşi, teren ocupat de construcţii aferente pieţei agroalimentare, de spaţii comerciale şi de pescărie, precizând că restituirea în natură a terenului nu mai este posibilă (fila 79 din cadrul vol. II al dosarului).

Prin decizia de respingere a notificării nr. 874/14.05.2004 emisă de Primăria oraşului Filiaşi, s-a respins notificarea nr. 155/N/2001, constatându-se că imobilul solicitat nu mai poate face obiectul legii nr. 10/2001, deoarece, din cererea nr. 1895/31.03.1998, a reieşit că numiţii B.GHE. şi B.R. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, conform legii fondului funciar şi pentru terenul notificat (respectiv 2344 mp, din care 1064 mp Piaţă).

S-a mai reţinut că, în conformitate cu TDP nr. 1726-44814 din data de 07.08.1997, acestora li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 7, 12 mp din suprafaţa solicitată de 8, 09 ha, rămânând o diferenţă de 0, 97 ha, suprafaţă cu care aceştia au fost validaţi în anexa 40 cu 0, 23 ha şi în anexa 30 cu 0, 74 ha, pentru care urmează să primească despăgubiri, conform legii nr. 1/2000.

S-a concluzionat că notificatorilor li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafaţă pe care au solicitat-o şi la care erau îndreptăţiţi, în condiţiile legilor fondului funciar, în cauză fiind incident art. 8 din legea nr. 10/2001 (fila 70 din cadrul vol. II al dosarului).

Cu privire la această decizie, niciunul dintre petenţii B.GHE. şi B.R. nu a formulat contestaţie, conform disp. art. 26 alin. 3 din legea nr. 10/2001, modul de soluţionare a notificării nr. 155/N/2001 privind suprafaţa de teren de 1064 mp intravilan în oraşul Filiaşi rămânând, în mod definitiv, acela de respingere.

Prin notificarea nr. 156/N/2001 adresată Primăriei oraşului Filiaşi, reclamantul din cauza de faţă, B.GHE. şi fratele acestuia, numitul B.R., au solicitat acordarea de despăgubiri băneşti pentru clădirea cu destinaţie de locuinţă şi terenul aferent în suprafaţă de 1280 mp, situat în oraşul Filiaţi, B-dul Racoţeanu, nr. 168, teren ocupat de blocuri de locuinţe realizate în urma exproprierii bunurilor anterioare, precizând că restituirea în natură a clădirii şi terenului nu mai este posibilă (fila 114 din cadrul vol. II al dosarului).

Prin decizia de respingere a notificării nr. 873/14.05.2004 emisă de Primăria oraşului Filiaşi, s-a respins notificarea nr. 156/N/2001, constatându-se că terenul în suprafaţă de 1280 mp solicitat nu mai poate face obiectul legii nr. 10/2001, deoarece, din cererea nr. 1895/31.03.1998, a reieşit că numiţii B.GHE. şi B.R. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, conform legii fondului funciar şi pentru terenul notificat (respectiv 2344 mp, din care 1280 mp Racoţeanu unde s-au construit blocuri).

S-a mai reţinut că, în conformitate cu TDP nr. 1726-44814 din data de 07.08.1997, acestora li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 7, 12 mp din suprafaţa solicitată de 8, 09 ha, rămânând o diferenţă de 0, 97 ha, suprafaţă cu care aceştia au fost validaţi în anexa 40 cu 0, 23 ha şi în anexa 30 cu 0, 74 ha, pentru care urmează să primească despăgubiri, conform legii nr. 1/2000.

S-a concluzionat că notificatorilor li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafaţă pe care au solicitat-o şi la care erau îndreptăţiţi, în condiţiile legilor fondului funciar, în cauză fiind incident art. 8 din legea nr. 10/2001 (fila 97 din cadrul vol. II al dosarului).

Cu privire la această decizie, petentul B.R. a formulat contestaţie, conform disp. art. 26 alin. 3 din legea nr. 10/2001, contestaţie ce a făcut obiectul dosarului nr. 2381/CIV/2004 al Tribunalului Dolj şi care a fost respinsă, conform sentinţei civile nr. 411 din data de 15.11.2004, pronunţată de Tribunalul Dolj, în acest dosar, irevocabilă prin neapelare (filele 92-93 din cadrul vol. II al dosarului).

În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut, cu putere de lucru judecat, că este incident, în cauză, art. 8 din legea nr. 10/2001 care are în vedere, potrivit normelor de aplicare a legii nr. 10/2001 şi terenurile intravilane libere şi cu privire la care, în temeiul legii fondului funciar, nu s-a solicitat reconstituirea sau în cazul în care s-a solicitat, cererea a fost respinsă, iar după respingerea acesteia, au apărut elemente noi care nu au fost avute în vedere în procedura legii fondului funciar.

Instanţa a reţinut că, din cererea de reconstituire întemeiată pe legea nr. 169/1997, rezultă că petentul a solicitat suprafaţa de 2344 mp din care 1064 mp situaţi în piaţă şi 1280 mp situaţi în str. Racoţeanu, iar, din referatul Comisiei de aplicare a legii nr. 10/2001, a reieşit că, potrivit art. 40 din legea nr. 1/2000, petentul pentru terenul cu privire la care a urmat procedura legii nr. 10/2001 va primi despăgubiri (înscrisurile fiind depuse la filele 30 şi 31 din cadrul dosarului nr. 2381/CIV/2004 al Tribunalului Dolj, ataşat prezentei cauze).

În concluzie, instanţa a apreciat contestaţia neîntemeiată, constatând că decizia contestată este legală şi temeinică, deoarece, beneficiind de prevederile legii fondului funciar, contestatorul nu mai poate solicita, în temeiul legii nr. 10/2001, măsuri reparatorii pentru acelaşi teren.

În acest context, şi modul de soluţionare a notificării nr. 156/N/2001 privind suprafaţa de teren de 1280 mp intravilan în oraşul Filiaşi a rămas, în mod definitiv, acela de respingere.

Prin urmare, statuările instanţei cu privire la faptul că numiţii B.GHE. şi B.R. au solicitat suprafaţa de 2344 mp din care 1064 mp situaţi în piaţă şi 1280 mp situaţi în str. Racoţeanu, conform disp. art. 169/1997, la legea fondului funciar, că pentru aceste suprafeţe de teren, potrivit art. 40 din legea nr. 1/2000, vor primi despăgubiri şi că, beneficiind de prevederile legii fondului funciar, nu se mai pot solicita, în temeiul legii nr. 10/2001, măsuri reparatorii pentru acelaşi teren, beneficiază de prezumţie de lucru judecat şi în prezenta cauză.

Astfel, prezumţia legală de lucru judecat (cu caracter absolut şi irefragabil, în relaţia dintre aceleaşi părţi litigante) reprezintă un mijloc de probă care are menirea de a demonstra modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit, adică o chestiune litigioasă care a fost tranşată definitiv (sau în mod irevocabil, potrivit terminologiei din vechea lege de procedură) într-un litigiu anterior nu mai poate fi repusă în discuţie, în procesul ulterior care are legătură cu aceasta, deci, nu mai există posibilitatea de a mai fi contrazisă, fiind vorba despre ceea ce se numeşte efectul pozitiv al lucrului judecat.

Această reglementare a prezumţiei de lucru judecat este menită să asigure, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătoreşti (prezumţia legală a lucrului judecat a primit consacrare legislativă prin dispoziţiile art. 328 coroborat cu art. 430 alin. 1 şi 2 N.c.p.c., iar, anterior, prin dispoziţiile art. 1200 pct. 4 şi art. 1202 alin. 2 din vechiul Cod civil).

În acest context, cu privire la modul de soluţionare a notificărilor înregistrate sub nr. 155/N/2001 şi, respectiv nr. 156/N/2001 la Primăria oraşului Filiaşi, există prezumţie de lucru judecat, notificările formulate fiind respinse prin deciziile nr. 873 şi nr. 874/14.05.2004 ale Primăriei oraşului Filiaşi, dispoziţia nr. 873/14.05.2004 a Primăriei oraşului Filiaşi fiind supusă şi controlului jurisdicţional al instanţei de judecată, în cadrul dosarului nr. 2381/CIV/2004 al Tribunalului Dolj.

Astfel, nu se poate reţine că notificările nr. 155/N/2001 şi nr. 156/N/2001 nu au fost soluţionate, acestea fiind soluţionate prin prisma disp. legii nr. 10/2001, respectiv în raport de incidenţa art. 8 din această lege, nefiind soluţionate prin prisma altor legi, aşa cum au apreciat reclamanţii în cadrul acţiunii de faţă.

Având în vedere aceste aspecte, tribunalul nu mai poate, în cadrul dosarului de faţă, să verifice existenţa şi întinderea dreptului de proprietate şi să dispună restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii, în condiţiile art. 35 alin. 3 din legea nr. 165/2013, întrucât aceste dispoziţii legale privesc notificările formulate în temeiul legii nr. 10/2001 şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a legii nr. 165/2013, ori, în speţă, notificările nr. 155/N/2001 şi, respectiv nr. 156/N/2001 formulate cu privire la suprafeţele de teren în litigiu au fost soluţionate de către entitatea învestită de lege, în mod definitiv, prin respingere, nefiind, astfel, incidente, în cauză, disp. art. 35 alin. 2 din legea nr. 165/2013 (şi nici ale art. 43 din acelaşi act normativ).

Astfel, potrivit disp. art. 35 alin. 2 din legea nr. 165/2013, în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.

Art. 43 din legea nr. 165/2013 prevede că "Cererile depuse în temeiul art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 34 din Legea nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare, care vizează teren cu categoria de curţi-construcţii, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se transmit comisiilor constituite pe lângă autorităţile publice locale pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, în vederea soluţionării."

Prin urmare, speţa nu mai poate fi soluţionată prin prisma dispoziţiilor legii nr. 165/2013 raportat la disp. legii nr. 10/2001, ci doar prin raportare la legile fondului funciar, însă, prezenta cauză nu are ca obiect modul de aplicare a legii nr. 165/2013 în raport de legislaţia fondului funciar, ci doar în raport de legea nr. 10/2001.

Astfel, aspectele legate de legalitatea emiterii anexei nr. 40 la legea nr. 1/2000, cu privire la terenurile în litigiu, nu mai pot fi supuse dezbaterii în această cauză, instanţa nefiind învestită cu verificarea legalităţii acesteia în cauza de faţă, acestea putând face obiectul doar al unui litigiu de fond funciar care să privească anularea acestei anexe.

Tribunalul mai constată că o parte din terenul în litigiu de 1280 mp, respectiv suprafaţa de 306 mp (rămânând de restituit o suprafaţă de teren de 974 mp) a fost restituită reclamanţilor, dar potrivit legislaţiei fondului funciar, astfel cum rezultă din considerentele deciziei civile nr. 1215 din data de 06.06.2011, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 1593/230/2010 (filele 12-21 din cadrul vol. II al dosarului).

În cadrul acestui litigiu, reclamantul B.GHE. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Filiaşi şi Comisia Judeţeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Dolj, ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, pârâtele să fie obligate sa-i atribuie în proprietate şi să îl pună în posesie cu suprafaţa de 306 m.p. teren intravilan, liber, situat in zona CEC Filiaşi, B-dul Racoţeanu, aflat în domeniul privat al oraşului Filiaşi.

În considerentele deciziei anterior menţionate s-a reţinut că, din adeverinţa emisă de  autoritatea locală a rezultat că, după finalizarea procesului anterior, situaţia juridică a celor 306 m.p,. s-a modificat, aceştia aparţinând domeniului  privat al localităţii şi, în accepţiunea Legii nr. 18/1991, destinaţia terenurilor  este ceea care le imprimă caracterul de bunuri aparţinând domeniului public sau  privat.

S-a reţinut, de asemenea, că terenul este liber, în accepţiunea Legii nr. 18/1991, nefiind afectat de utilităţi publice, putând fi restituit în natură, hotărârea Comisiei Judeţene nr. 4 058/02.11.2006, prin care i-a fost validată reclamantului suprafaţa de teren intravilan pe vechiul amplasament fiind contestată şi, în cele din urmă, anulată, prin decizia civilă nr. 493/2008 a Tribunalului Dolj, pentru singurul considerent că terenul, asupra căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate, aparţine  domeniului  public.

S-a concluzionat, astfel că, pe de altă parte, chiar şi  în situaţia  în care  prin actele de reconstituire deja emise s-ar  acorda reclamantului  măsuri  reparatorii care să  depăşească îndreptăţirea acestuia, există posibilitatea anulării acestora, prioritară fiind atribuirea terenului, pe vechiul amplasament, dată fiind  posibilitatea reală şi actuală a realizării acestei, precum şi regula conform căreia reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile intravilane se face in natura, pe vechiul amplasament, regulă care trebuie avută în vedere şi respectată.

În acest litigiu care a privit atribuirea în natură a unei părţi din terenul care a făcut obiectul notificării nr. 156/N/2001, în suprafaţă de 1280 mp, respectiv suprafaţa de 306 mp, reclamantul B.GHE. s-a judecat cu Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Filiaşi şi Comisia Judeţeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Dolj, în calitate de pârâte, litigiul fiind unul de fond funciar şi nu care să privească legea nr. 10/2001.

Prin urmare, reclamanţii trebuie să urmeze procedura de restituire în natură a diferenţelor suprafeţelor de teren în litigiu, în raport de disp. art. 165/2013, conform legilor fondului funciar şi nu prin prisma disp. legii nr. 10/2001, la acest aspect referindu-se şi neepuizarea căilor de atac interne în lumina CEDO, conform deciziei de inadmisibilitate Bădescu contra României (fila 94 din cadrul vol. I al dosarului), dar şi considerentele deciziei nr. 42/2016 a ÎCCJ, în contextul în care anexa 40 la lg. nr. 1/2000 cu privire la validarea acestor suprafeţe de teren la despăgubiri beneficiază de valabilitate şi legalitate, fiind intrată în circuitul civil de la data emiterii sale şi comunicării către persoanele interesate, producând efecte juridice depline şi nefiind revocată, anulată sau desfiinţată în vreun fel, în mod voluntar sau pe cale judecătorească, astfel după cum rezultă şi din conţinutul adreselor nr. 938/26.04.2018 a Comisiei Judeţene Dolj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi nr. 5576/03.04.2018 a Primăriei oraşului Filiaşi (filele 154-156 din cadrul vol. II al dosarului).

Astfel, potrivit considerentelor deciziei nr. 42/2016 a ÎCCJ, s-a reţinut că, în acest context al analizei se poate concluziona că finalizarea procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate şi soluţionarea cererilor formulate în temeiul legilor fondului funciar se realizează la momentul emiterii titlului de proprietate, în cazul restituirii în natură a terenului preluat abuziv sau, după caz, a deciziei de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent.

Drept urmare, ca etapă a procesului de reconstituire a dreptului de proprietate, validarea propunerii comisiei locale prin hotărâre de către comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nu are semnificaţia admiterii cererii de restituire în natură a terenului preluat abuziv, în sensul dobândirii efective a unei anumite măsuri reparatorii, ci a recunoaşterii legitimităţii de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de legile fondului funciar, fără însă a fi individualizată categoria măsurilor reparatorii cuvenite potrivit legii. Astfel, persoanele îndreptăţite, menţionate în anexa hotărârii comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, au prerogativa de a beneficia, potrivit legii, fie de restituirea în natură a terenului, fie de acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.

Or, în ipoteza în care comisia locală şi comisia judeţeană nu au procedat la punerea în posesie şi emiterea titlului de proprietate ori, după caz, nu a fost emisă decizia de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pe numele persoanei îndreptăţite (a cedentului ori a cesionarului), procedura administrativă a fost parcursă parţial, nefiind finalizată. În aceste condiţii, cererile formulate de aceste persoane pentru reconstituirea dreptului de proprietate nu pot fi considerate soluţionate de către entităţile învestite de lege, potrivit procedurii speciale reglementate de legile fondului funciar, astfel încât, la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, procedura administrativă derulată în temeiul legilor fondului funciar a fost continuată, potrivit art. 4 teza I din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, cu procedura reglementată prin acest din urmă act normativ.

Deci, doar în materia legislaţiei fondului funciar s-a apreciat de către ÎCCJ că, în ipoteza în care comisia locală şi comisia judeţeană nu au procedat la punerea în posesie şi emiterea titlului de proprietate ori, după caz, nu a fost emisă decizia de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pe numele persoanei îndreptăţite (a cedentului ori a cesionarului), procedura administrativă a fost parcursă parţial, nefiind finalizată, iar, în aceste condiţii, cererile formulate de aceste persoane pentru reconstituirea dreptului de proprietate nu pot fi considerate soluţionate de către entităţile învestite de lege, potrivit procedurii speciale reglementate de legile fondului funciar, astfel încât, la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, procedura administrativă derulată în temeiul legilor fondului funciar a fost continuată, potrivit art. 4 teza I din Legea nr. 165/2013, nefiind incidentă această interpretare, prin analogie, a legii nr. 165/2013, prin prisma art. 33-35, şi în raport de disp. legii nr. 10/2001 (care este o lege specială şi cuprinde dispoziţii de strictă interpretare).

În acest context, a soluţiona din nou aceeaşi cerere pentru acordarea măsurilor reparatorii prin restituirea în natură a suprafeţelor de teren intravilan de 1064 mp, respectiv de 974 mp (din cei 1280 mp solicitaţi iniţial), conform notificărilor nr. 155/N/2001, respectiv nr. 156/N/2001, formulate în temeiul legii nr. 10/2001, ar reprezenta o dublă reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la aceste suprafaţe de teren care au fost deja validate în anexa nr. 40 la legea nr. 1/2000 (chiar dacă petitul de cerere sub acest aspect ar fi fost, în mod eronat, soluţionat în acest fel, după cum au susţinut reclamanţii în cadrul acţiunii de faţă), aspect inadmisibil, partea având posibilitatea să obţină dreptul său de proprietate cu privire la o suprafaţă de teren doar în conformitate cu una din legile de reparaţie intrate în vigoare după anul 1990 şi care au un conţinut juridic asemănător.

Astfel, incidenţa art. 8 din legea nr. 10/2001 în cauza de faţă a fost deja verificată pe cale jurisdicţională de către o instanţă de judecată, în cadrul dosarului nr. 2381/CIV/2004 al Tribunalului Dolj, sub acest aspect statuările instanţei intrând în putere de lucru judecat.

Prin urmare, având în vedere toate considerentele anterior expuse, instanţa nu va putea considera ca fiind nesoluţionate notificările nr. 155/N/2001 şi nr. 156/N/2001 şi nu le va mai analiza, pe fond, pentru a se putea aprecia asupra calităţii reclamanţilor de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii, conform legii nr. 10/2001 şi, în consecinţă, a putea fi obligaţi pârâţii la restituirea în natură a suprafeţelor de teren intravilan de 1064 mp, respectiv de 974 mp, situate în oraşul Filiaşi, reclamanţii trebuind să ceară fie anularea anexei nr. 40 la legea nr. 1/2000, cu privire la aceste suprafaţe de teren, fie să urmeze procedura prevăzută de legea nr. 165/2013, dar din prisma legislaţiei fondului funciar, în conformitate cu statuările deciziei nr. 42/2016 a ÎCCJ (neavând, astfel, nicio relevanţă, în speţa de faţă, că, până în prezent, reclamanţii nu au primit niciun fel de despăgubiri conform anexei nr. 40 la legea nr. 1/2000).

Astfel, instanţa nu va mai analiza, pe fond, litigiul nici prin prisma disp. legii nr. 10/2001, nici prin cele ale art. 33-35 din legea nr. 165/2013, legi care nu au incidenţă în prezenta cauză, pentru a se putea aprecia asupra calităţii reclamanţilor de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii, conform acestor legi speciale de reparaţie.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul va respinge cererea de chemare în judecată formulată şi precizată de către reclamanţii B.GHE., B.E.şi V.M.M, în contradictoriu cu pârâţii Oraşul Filiaşi prin primar, Primarul Oraşului Filiaşi şi Comisia Locală Filiaşi pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, ca neîntemeiată.

Având în vedere soluţia ce se va pronunţa asupra cererii de chemare în judecată, tribunalul, în temeiul disp. art. 453 alin. 1 N.c.p.c., va respinge cererea reclamanţilor de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de către pârâtul Primarul oraşului Filiaşi, prin întâmpinarea depusă la data de 17.11.2017, ca neîntemeiată.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată şi precizată de către reclamanţii B.GHE., CNP ......., domiciliat ...... şi V.M.M, CNP ....., domiciliată în ................, în contradictoriu cu pârâţii Oraşul Filiaşi prin primar, Primarul Oraşului Filiaşi şi Comisia Locală Filiaşi pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, toţi cu sediul în oraşul Filiaşi, str. Racoţeanu, nr. 160, judeţul Dolj, ca neîntemeiată.

Respinge cererea reclamanţilor de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la sediul Tribunalului Dolj şi se va judeca de către Curtea de Apel Craiova.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 08 Iunie 2018, la sediul Tribunalului Dolj-Secţia I Civilă.

Preşedinte,

V. P.

Grefier,

L. E. C.

Red. jud. V.P./Tehn. S.V. 8 ex./16.07.2018

Domenii speta

Spete similare