Principiul irevocabilităţii actelor administrative. Emiterea unei noi dispoziţii pentru respingerea cererii de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent, după ce dosarul a fost înaintat Comisiei Centrale. Inadmisibilitate.

Prin actiunea înregistrata la data de 18 mai 2009, reclamanta C.I. a formulat în contradictoriu cu pârâtii PRIMARIA M.C.  -  PRIN PRIMAR, PRIMARUL MUN. C., contestatie împotriva dispozitiei nr. 19508/2009 emisa de PRIMARIA M.C.

În motivare, a aratat ca la data emiterii dispozitiei erau în vigoare disp. pct. 22.1 din HG nr. 498/2003 care prevad ca prin acte doveditoare ale dreptului de proprietate se înteleg înscrisurile translative de proprietate, inclusiv o chitanta sub semnatura privata.

Prin sentinta civila 308 din 29 septembrie 2009 a Tribunalului Dolj s-a respins contestatia.

Pentru a se pronunta astfel, tribunalul  a retinut ca din coroborarea dispozitiilor art. 24 din legea nr. 10/2001, ale pct. 22.1. din HG nr. 498/2003 si art. 23.1 din normele metodologice ale lg. nr. 10/2001, actul sub semnatura privata încheiat dupa intrarea în vigoare a Decretului nr. 221/06.09.1950 atesta ca proprietar al imobilului în cauza era promitentul vânzator, întrucât acea chitanta este echivalata cu o promisiune de vânzare cumparare, iar nu cu un contract de vânzare cumparare.

S-a aratat ca în procesul-verbal de preluare a imobilului, petenta apare cu calitatea de chirias, iar nu ca proprietar, iar în actul de expropriere este înscris ca proprietar numitul S.D., adica promitentul vânzator, petenta fiind doar împuternicita de S.D. sa încaseze despagubirile oferite în numele sau.

Împotriva acestei  sentinte  a declarat apel contestatoarea, motivând ca la emiterea dispozitiei atacate s-a încalcat principiul irevocabilitatii actelor administrative, deoarece prin doua dispozitii anterioare se recunoscuse calitatea reclamantei de persoana îndreptatita la acordarea de masuri reparatorii. Aceste dispozitii au produs efecte juridice,  astfel ca organul administrativ emitent nu avea posibilitatea de revoca propriile hotarâri.

Apelanta a sustinut ca dispozitia este nelegala si pentru faptul ca a fost  data cu încalcarea competentei Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, care nu avea posibilitate legala de a se pronunta cu privire la  dispozitia anterioara.

Apelul este fondat si urmeaza a fi admis pentru urmatoarele considerente.

Reclamanta a adresat primariei  notificarea nr. 1243/2001, solicitând masuri reparatorii pentru terenul expropriat prin Decretul 64/1981, invocând ca a dobândit imobilul prin înscris sub semnatura privata încheiat la 14.02.1979.

Prin Dispozitia 2128/29.03.2002 primaria a înaintat dosarul Prefecturii Dolj, cu propunerea de a acorda despagubiri pentru imobilul ce nu mai poate fi restituit în natura, fiind aplicabile dispozitiile art. 30 din legea 10/2001, în vigoare la data respectiva.

Dupa modificarea legii, dosarul a fost restituit aceleiasi primarii, care, prin Dispozitia 8420/4.05.2003 a dispus acordarea de masuri reparatorii sub forma titlurilor de valoare nominala în cuantum de 837 000 000  lei.

Dosarul si actele doveditoare au fost înaintate Comisiei Centrale, competenta sa stabileasca si sa acorde despagubirile, potrivit Titlului VII din legea 247/2005.

În urma examinarii dosarului, Comisia a înaintat Prefecturii Dolj si apoi  Primariei Craiova adresa 10907/2009, prin care  a solicitat sa se reanalizeze situatia imobilului reclamantei, sa se identifice acest imobil si sa se ataseze acte din care sa rezulte dovada proprietatii.

Prin Dispozitia 19508/4.05.2009 s-a respins cererea de acordare  a masurilor reparatorii, cu motivarea ca petenta nu este persoana îndreptatita în sensul legii, deoarece a dobândit imobilul prin înscris sub semnatura privata.

Aceasta ultima dispozitie a fost atacata de petenta.

În sedinta publica de la 29 septembrie 2009 instanta a pus în discutie, din oficiu, împrejurarea daca prin dispozitia atacata este respectat principiul irevocabilitatii actelor administrative, însa, ulterior, în cuprinsul  sentintei nu a facut referire la aplicabilitatea acestui principiu, considerând ca are obligatia de  a se pronunta în limitele principiului disponibilitatii.

Procedând astfel, prima instanta a pronuntat o hotarâre nelegala.

Desi contestatoarea nu a invocat în actiunea formulata încalcarea principiului irevocabilitatii actelor iar aparatorul sau nu a raspuns corespunzator exceptiei pusa în discutie de instanta, judecatorul avea obligatia de a examina exceptia pusa în discutie, ca fiind una de ordine publica. Aceasta exceptie a fost, de altfel, invocata prin motivele de apel.

Astfel, prin Dispozitia 8420/4.05.2003 s-a recunoscut calitatea petetei de persoana îndreptatita la acordarea de masuri reparatorii si s-a dispus acordarea acestora sub forma titlurilor de valoare nominala, fiind stabilit chiar cuantumul masurilor reparatorii.

Dispozitia respectiva  a intrat în circuitul civil, fiind comunicata petentei si apoi înaintata Comisiei Centrale de Stabilire si Acordare a masurilor reparatorii. Potrivit art. 16 din Titlul VII al legii 247/2005, Comisia are competenta de a analiza dosarele ce i-au fost trimise de entitatile investite cu solutionarea notificarilor numai în ceea ce priveste legalitatea respingerii cererii de restituire în natura( alineatul 4 al articolului 16). Dosarele se transmit de catre Comisie unui evaluator care  evalueaza imobilul si transmite Comisiei Centrale raportul cuprinzând cuantumul despagubirilor în limita carora se acorda titlurile de despagubire( alineatul 6).

Potrivit alineatului 7, Comisia are posibilitatea de a emite decizia sau de trimite dosarul spre reevaluare.

Din analiza acestor texte  de lege rezulta ca nu intra în competenta Comisiei posibilitatea de a trimite dosarul entitatii investite cu solutionarea notificarilor pentru a se analiza modalitatea de stabilire a calitatii de persoana îndreptatita, ci doar aceea de a trimite dosarul evaluatorului pentru reevaluare, limitele competentei fiind strict determinate de art. 16 alineat 7.

Evident, nu intra în discutie, nefiind aplicabila în speta, dispozitia cuprinsa în art. 21 din Titlul VII privind competenta Comisiei de a dispune restituirea în natura  a imobilului, daca se constata ca acesta poate fi restituit.

În mod gresit tribunalul  a ignorat aceste prevederi legale si efectul pe care Dispozitia 8420/4.05.2003 l-a avut în planul dreptului de proprietate al contestatoarei, dispozitie în temeiul careia contestatoarea a devenit  titularul unei  valori patrimoniale  în sensul art. 1 din Protocolul aditional nr. 1. Prin emiterea dispozitiei atacate, reclamanta a fost privata de dreptul de proprietate, dupa ce  validitatea titlului sau a fost confirmata  într-o procedura administrativa anterioara.

Curtea Europeana  a Drepturilor Omului a sanctionat încalcarea dreptului de proprietate în spete similare, în cauza Demetrescu vs. Romania, nr. 5046/02 din 10 noiembrie 2009, stabilind ca neexecutarea unei decizii prin care este recunoscut un drept de proprietate, constituie o ingerinta în sensul primei fraze, a primului alineat al art. 1 din Protocolul nr. 1. O motivare similara a fost data în cauza Ilutiu vs. România, (hotarârea din 6 decembrie 2007, cererea nr. 18898/02), în cauza Ichim vs. România (cererea 9164/02, hotarârea din 10.03.2009).

Concluzia care se impune este aceea ca emiterea dispozitiei atacate s-a facut  cu  încalcarea principiului irevocabilitatii actelor administrative  ceea ce duce la nelegalitatea dispozitiei si mentinerea celei anterioare.

Apreciind ca tribunalul a ignorat în mod nelegal aplicabilitatea acestui principiu, potrivit art. 296 c.p.c. se va admite apelul, se va schimba sentinta în sensul ca se va admite actiunea si se va constata nulitatea dispozitiei 19508/4.05.2009.

Domenii speta

Spete similare