Contestaţie lege 10/2001 parcurgere integrală procedura jurisdicţional administrativă de restituire

Cod ECLI:RO:TBDLJ:2019:164.000150

Dosar nr. 5561/63/2018 -contestaţie legea nr. 10/2001-

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA I CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. 150/2019

Şedinţa publică din data de 01 martie 2019

Completul de judecată este constituit din:

Preşedinte: V.P.

Grefier: L.E.C.

Pe rol se află pronunţarea asupra dezbaterilor care au avut loc în şedinţa publică din data de 22 februarie 2019 şi consemnate în încheierea de şedinţă de la aceeaşi dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, privind judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanţii L.L.şi D.M., în contradictoriu cu pârâţii PRIMARUL MUNICIPIULUI CRAIOVA şi UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ A MUNICIPIULUI CRAIOVA, având ca obiect contestaţie legea nr. 10/2001.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 22 februarie 2019, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 N.C.P.C., a amânat pronunţarea, pentru data de azi, 01.03.2019, când a hotărât următoarele:

T R I B U N A L U L,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

La data de 11.07.2018, înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj-Secţia I Civilă sub nr. 5561/63/2018, reclamanţii L.L.şi D.M. au chemat în judecată pe pârâţii Primarul Municipiului Craiova şi Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Craiova, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea dispoziţiei nr. 2608 din 11.06.2018, emisă de Primăria Municipiului Craiova şi constarea faptului că sunt îndreptăţiţi la restituirea suprafeţei de 36 mp., situată în ..., în principal în natură, iar, în subsidiar, în echivalent.

În motivarea cererii s-a arătat că, prin dispoziţia nr. 7566/03.04.2006 emisă de Primăria Municipiului Craiova, li s-a restituit în natură terenul în suprafaţă de 140 mp., situat în Craiova, ., judeţul Dolj, din totalul de 176 mp.

Prin cererea nr. 62646/06.09.2005, depusă de defunctul L.V.s-a solicitat restituirea în natură a suprafeţei de teren de 176 mp., respectiv pentru suprafaţa de 36 mp.

Prin dispoziţia nr. 2608 din 11.06.2018 s-a respins cererea formulată, în temeiul Legii nr. 247/2005, în mod greşit, cu motivarea că a rămas fără obiect, întrucât a fost emisă dispoziţia nr. 7566/03.04.2006.

Reclamanţii au mai arătat că cererile au fost formulate în baza unor legi diferite, respectiv Legea nr. 10/2001 şi Legea nr. 247/2005, astfel că aceste cereri trebuiau soluţionate distinct şi că, de la momentul la care a fost depusă cererea nr. 62646/06.09.2005, soluţionată prin dispoziţia nr. 7566/03.04.2006 şi emisă dispoziţia 2608 din 11.06.2018, a trecut o perioadă îndelungată de timp, astfel încât trebuia analizat dacă suprafaţa de 36 mp. poate fi restituită în natură sau nu, soluţia pârâtei, de respingere a cererii ca rămasă fără obiect, fiind neîntemeiată şi nelegală.

La data de 30.10.2018, reclamanţii au solicitat, ca probatorii, emiterea unei adrese către pârâţi, pentru a înainta toate actele care au stat la baza emiterii Dispoziţiei 2608 din 11.06.2018, contestată în prezenta cauză şi încuviinţarea probei cu expertiză tehnică, potrivit înscrisurilor la care au făcut trimitere la pct. 1 din notele de şedinţă.

În drept, au invocat disp. legii nr. 10/2001 şi ale legii nr. 247/2005.

Cererea de chemare în judecată este scutită de taxă de timbru, conform disp. art. 29 alin. 1 lit. l din OUG nr. 80/2013 rap. la art. 50 alin. 2 din legea nr. 10/2001.

Pârâţii, deşi legal citaţi, nu au formulat întâmpinare în cauză.

Potrivit încheierii de şedinţă din data de 09.11.2018, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri, sens în care a solicitat reclamanţilor să depună, la dosar, un set de înscrisuri, aceştia depunând, la dosar, la data de 22.11.2018, înscrisurile solicitate de către instanţă (filele 34-38).

Potrivit încheierii de şedinţă din data de 07.12.2018, instanţa a dispus emiterea unei adrese către pârâţi, răspunsul fiind înaintat, la dosar, la data de 25.01.2019, prin adresa nr. 956341/25.01.2019, însoţit de înscrisuri, pârâtul Municipiul Craiova-Primăria Mun. Craiova precizând că, la baza emiterii dispoziţiei contestate, au stat dosarele de notificare nr. 155/N/2002 şi nr. 905/N/2001, împreună cu dispoziţia nr. 7566/03.04.2006, ce au fost înaintate către Instituţia Prefectului Judeţului Dolj, urmând ca acestea să fie predate Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, astfel cum rezultă din adresa nr. 133468/08.09.2015, înregistrată la Instituţia Prefectului Judeţului Dolj sub nr. 8990/08.09.2015, pe care a ataşat-o adresei mai sus menţionată (filele 42-70).

Prin încheierea de şedinţă din data de 25.01.2019, instanţa a dispus emiterea unei adrese către Instituţia Prefectului judeţului Dolj, răspunsul la adresă fiind înaintat, la dosar, la data de 22.02.2019 (filele 73-74).

Prin încheierea de dezbateri din data de 22.02.2019, instanţa a respins, ca nefiind utilă soluţionării cauzei, proba cu efectuarea unui raport de expertiză în specialitatea topografie cadastru solicitată de către reclamanţi.

Analizând materialul probator administrat în cauză, tribunalul constată următoarele:

La data de 11.07.2018, înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj-Secţia I Civilă sub nr. 5561/63/2018, reclamanţii L.L.şi D.M. au chemat în judecată pe pârâţii Primarul Municipiului Craiova şi Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Craiova, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea dispoziţiei nr. 2608 din 11.06.2018, emisă de Primăria Municipiului Craiova şi constarea faptului că sunt îndreptăţiţi la restituirea suprafeţei de 36 mp., situată în ...., în principal în natură, iar, în subsidiar, în echivalent.

Tribunalul constată că, potrivit dispoziţiei nr. 2608/11.06.2018 emisă de Primarul Municipiului Craiova, a fost respinsă, ca rămasă fără obiect, cererea înregistrată la Primăria municipiului Craiova sub nr. 62646/06.09.2005 (fila 63 din dosar), formulată în temeiul legii nr. 247/2005, de către autorul reclamanţilor, numitul L. V., privind restituirea terenului expropriat din ...., întrucât petentul, pentru acelaşi imobil, a formulat, în temeiul legii nr. 10/2001, notificarea nr. 155/N/2002 şi nr. 905/N/2001 ce au fost soluţionate prin dispoziţia nr. 7566/03.04.2006 emisă de Primarul municipiului Craiova (filele 37-38 din dosar).

Tribunalul reţine că autorul L.V.a formulat, pentru terenul în litigiu, notificările nr. 155/N/2002 şi nr. 905/N/2001, în temeiul legii nr. 10/2001, notificări care au fost soluţionate prin intermediul dispoziţiei nr. 7566 din data de 03.04.2006 emisă de Primarul municipiului Craiova, prin care s-a aprobat restituirea în natură parţială a terenului în suprafaţă de 140 mp (din totalul de 176 mp) situat în ...., notificat sub nr. 155/N/2002 şi nr. 905/N/2001, având elementele de identificare cuprinse în procesul-verbal privind starea de fapt a imobilului încheiat la data de 24.02.2006 ce constituie parte integrantă a prezentei dispoziţii, numiţilor L.V.şi L. C. şi s-a propus acordarea despăgubirilor în condiţiile titlului VII din legea nr. 247/2005, pentru construcţia demolată şi diferenţa de teren de 36 mp, imposibil de restituit în natură (filele 35-36 din dosar).

 Potrivit adresei nr. 956341/25.01.2019, pârâtul Municipiul Craiova-Primăria Municipiului Craiova a precizat că, la baza emiterii dispoziţiei nr. 2608/11.06.2018 emisă de Primarul Municipiului Craiova, contestată în cauza de faţă, au stat dosarele de notificare nr. 155/N/2002 şi nr. 905/2001, împreună cu dispoziţia nr. 7566/03.04.2006, ce au fost înaintate către Instituţia Prefectului Judeţului Dolj, urmând ca acestea să fie predate Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, astfel cum rezultă din adresa nr. 133468/08.09.2015, înregistrată la Instituţia Prefectului Judeţului Dolj sub nr. 8990/08.09.2015 (filele 42-70 din dosar).

Potrivit adresei nr. 3609/07.05.2018 a Instituţiei Prefectului judeţului Dolj, depusă la filele 73-74 din dosar, dispoziţia nr. 7566/2006, împreună cu dosarele de notificare nr. 155/N/2002 şi 905/N/2001, privind pe L.V.şi L. C., au fost înaintate Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, la data de 07.10.2015.

Tribunalul reţine, în primul rând, că legea nr. 247/2005 nu a acordat un nou termen în care persoanele îndreptăţite să poată formula noi notificări, conform legii nr. 10/2001.

Astfel, potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (devenit art. 22 după republicare), persoanele pretins îndreptăţite să obţină măsuri reparatorii în cadrul acestui act normativ aveau obligaţia de a formula, în termenul prevăzut de această dispoziţie legală, o notificare prin care învesteau entitatea deţinătoare cu analiza pretenţiilor pe care înţelegeau să le formuleze cu privire la un anumit imobil.

Termenul de notificare, de 6 luni, calculat de la data intrării în vigoare a legii, 14 februarie 2001, termen care a fost prelungit prin O.U.G. nr. 109/2001 şi O.U.G. nr. 145/2001 până la data de 14 februarie 2002, nu a suferit nicio modificare prin dispoziţii legale ulterioare şi el s-a aplicat pentru toate categoriile de persoane pretins îndreptăţite la măsuri reparatorii, fără vreo distincţie.

Acest termen s-a aplicat şi persoanelor care au pretins măsuri reparatorii (care puteau consta fie în restituirea în natură, fie în acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în compensare cu alte bunuri sau de despăgubiri în echivalent) pentru imobilele având destinaţiile prevăzute de art. 10 alin. (1) din lege.

Nerespectarea de către persoanele îndreptăţite a termenului de notificare, potrivit art. 22 alin. (5) din lege, a atras pierderea dreptului persoanei îndreptăţite de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent pentru astfel de bunuri.

Fiind un termen de decădere, regimul său juridic a fost cel prevăzut de dispoziţiile art. 103 Cod procedură civilă, dispoziţii prin care se reglementau condiţiile în care persoana care a pierdut un termen impus pentru efectuarea unui act de procedură poate cere repunerea în termen, adică condiţiile în care o persoană putea cere şi obţine efectuarea actului procedural după expirarea termenului legal.

Referitor la acest termen de notificare, astfel cum s-a arătat, nu a intervenit nicio modificare legislativă, anume conţinutul său nu a fost modificat nici explicit şi nici implicit, prin instituirea unui caz legal de repunere în termen, prin modificările aduse art. 10 din Legea nr. 10/2001, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 247/2005.

Prin urmare, cererea nr. 62646/06.09.2005, formulată de autorul L. V., în temeiul legii nr. 247/2005, nu reprezintă o notificare în sensul legii nr. 10/2001, fiind supusă doar dispoziţiilor legii nr. 247/2005.

Faptul că, în cuprinsul dispoziţiei contestate în cauza de faţă au fost indicate dispoziţiile legii nr. 10/2001, nu-i deschide părţii interesate (în speţă, reclamanţii) o altă cale pentru a solicita restituirea în natură a diferenţei de teren de 36 mp sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent (despăgubiri), pentru acest teren, conform acestei legii speciale de reparaţie.

În al doilea rând, tribunalul constată că dosarele de notificare nr. 155/N/2002 şi nr. 905/N/2001 privind pe autorii reclamanţilor, numiţii L.V.şi L. C., au fost soluţionate, în mod definitiv, în temeiul legii nr. 10/2001, prin emiterea dispoziţiei nr. 7566 din data de 03.04.2006 a Primarului municipiului Craiova, pentru diferenţa de teren de 36 mp, imposibil de restituit în natură, fiind propusă acordarea despăgubirilor în condiţiile titlului VII din legea nr. 247/2005, dispoziţia în discuiţie fiind şi înaintată de către Instituţia Prefectului judeţului Dolj către ANRP la data de 07.10.2015, conform adresei depuse la filele 73-74 din dosar.

Prin urmare, notificările nr. 155/N/2002 şi nr. 905/N/2001, adresate Primăriei municipiului Craiova, au fost soluţionate definitiv, prin intermediul dispoziţiei Primarului municipiului Craiova nr. 7566 din data de 03.04.2006, dispoziţie care, în prezent, se află pe rolul ANRP (aspect recunoscut şi de către reclamanţi), pentru acordare de măsuri compensatorii, conform disp. art. 21 din legea nr. 165/2013 (lege incidentă în cauză şi în vigoare în prezent).

Potrivit disp. art. 26 alin. 3 din legea nr. 10/2001, decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare, sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Astfel, dacă autorii reclamanţilor sau reclamanţii ar fi fost nemulţumiţi de modul de soluţionare a notificărilor nr. 155/N/2002 şi nr. 905/N/2001 pentru diferenţa de teren de 36 mp, imposibil de restituit în natură, puteau formula contestaţie împotriva dispoziţiei Primarului municipiului Craiova nr. 7566 din data de 03.04.2006, conform disp. art. 26 alin. 3 din legea nr. 10/2001, cale de atac care nu a fost, însă, exercitată în cauză.

De asemenea, art. 33 alin. 1 din legea nr. 165/2013 prevede că "entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora."

Nici disp. art. 4 din legea nr. 165/2013 potrivit cărora "Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, precum şi cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi." nu au nicio legătură cu prezenta cauză.

Potrivit disp. art. II alin. 1 din legea nr. 368/2013, persoanele îndreptăţite la despăgubiri, în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pot opta pentru returnarea dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor către entităţile învestite cu soluţionarea notificării, în vederea restituirii, în natură sau prin compensare cu alte bunuri, a imobilelor, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

În speţa de faţă, nu mai există o notificare formulată de către autorii reclamanţilor şi nesoluţionată, la data formulării cererii de chemare în judecată, de către pârâţi, întrucât aceştia din urmă nu au fost învestiţi cu soluţionarea unei astfel de notificări nici prin prisma disp. art. II din legea nr. 368/2013, printr-o cerere formulată de către reclamanţi în acest sens.

Astfel, nu se poate reţine că notificările nr. 155/N/2002 şi nr. 905/N/2001 nu au fost soluţionate, acestea fiind soluţionate, în mod definitiv, chiar prin prisma disp. legii nr. 10/2001, prin intermediul dispoziţiei Primarului municipiului Craiova nr. 7566 din data de 03.04.2006, dispoziţie care, în prezent, se află pe rolul ANRP, pentru acordare de măsuri compensatorii, conform disp. art. 21 din legea nr. 165/2013.

Pe fondul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, reclamanţii nu au solicitat restituirea dosarului aferent notificărilor nr. 155/N/2002 şi nr. 905/N/2001 la Comisia Locală de a Aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei Municipiului Craiova, în vederea restituirii în natură a diferenţei de teren de 36 mp, pentru care prin dispoziţia nr. 7566 din data de 03.04.2006 emisă de Primarul municipiului Craiova, s-a propus acordarea despăgubirilor în condiţiile titlului VII din legea nr. 247/2005, prin urmare, aceştia nu mai au un drept de opţiune între restituirea terenului în natură sau prin echivalent şi acordarea de măsuri compensatorii, neputând renunţa la despăgubiri, astfel cum au învederat în cadrul concluziilor orale expuse în faţa instanţei. 

Având în vedere aceste aspecte, tribunalul nu mai poate, în cadrul dosarului de faţă, să verifice existenţa şi întinderea dreptului de proprietate şi să dispună restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii, în condiţiile art. 35 alin. 3 din legea nr. 165/2013, întrucât aceste dispoziţii legale privesc notificările formulate în temeiul legii nr. 10/2001 şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a legii nr. 165/2013, ori, în speţă, notificările nr. 155/N/2002 şi, respectiv nr. 905/N/2001, formulate şi cu privire la suprafaţa de teren în litigiu din cauza de faţă, respectiv 36 mp imposibil de restituit în natură, au fost soluţionate de către entitatea învestită de lege, în mod definitiv, prin propunerea de acordare a despăgubirilor în condiţiile titlului VII din legea nr. 247/2005, nefiind, astfel, incidente, în cauză, disp. art. 35 alin. 2 din legea nr. 165/2013.

În acest context, a soluţiona din nou aceeaşi cerere cu privire la restituirea în natură (sau prin echivalent) a diferenţei de teren de 36 mp expropriat din ...., conform cererii nr. 62646/06.09.2005, formulată în temeiul legii nr. 247/2005, dar, în temeiul legii nr. 10/2001 (sau legii nr. 165/2013, incidentă în cauză, conform noilor dispoziţii legale în materie) ar reprezenta o dublă reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la aceeaşi suprafaţă de teren pentru care, deja, s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din legea nr. 247/2005, potrivit dispoziţiei nr. 7566 din data de 03.04.2006 emisă de Primarul municipiului Craiova, motiv pentru care tribunalul apreciază ca fiind corectă respingerea acestei cereri, ca rămasă fără obiect, conform dispoziţiei contestate în prezenta cauză.

Prin urmare, având în vedere argumentele anterior expuse, instanţa nu va mai analiza, pe fond, cererea nr. 62646/06.09.2005 formulată de autorul L. V., conform disp. legii nr. 247/2005, nici prin prisma disp. legii nr. 10/2001, nici prin cele ale legii nr. 165/2013, legi care nu au incidenţă în prezenta cauză, pentru a se putea aprecia asupra calităţii reclamanţilor de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii, conform acestor legi speciale de reparaţie, dispoziţia contestată în cauza de faţă nefiind afectată de niciun motiv de nelegalitate pentru a se dispune anularea sa.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul va respinge cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanţii L.L.şi D.M., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Craiova, prin Primar şi Primarul municipiului Craiova, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanţii L. L., CNP ..., cu domiciliul procedural ales în ... judeţul Dolj şi D.M., CNP ..., domiciliată în ..., judeţul Dolj, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Craiova, prin Primar şi Primarul municipiului Craiova, ambii cu sediul în ...., judeţul Dolj, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Dolj şi se va judeca de către Curtea de Apel Craiova.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 01 Martie 2019, la sediul Tribunalului Dolj-Secţia I Civilă.

Preşedinte,

V.P.

Grefier,

L.E.C.

Red. jud. V.P./Tehn. S.V. 6 ex./27.03.2019

Domenii speta

Spete similare