Contestaţie decizie de concediere

Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2020:010.000798

Cod operator 2442/2443

Dosar nr. ..

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

Sentința Nr. 798/2020

Şedinţa publică de la 13 Noiembrie 2020

Completul compus din:

PREŞEDINTE ,,,

Asistent  judiciar ..

Asistent  judiciar .

Grefier ....

Pe rol fiind pronunţarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în şedinţa publică din 06 noiembrie 2020 privind judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta M.V.V în contradictoriu cu pârâta S.C. C.R. S.A.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

Procedura completă din ziua dezbaterilor.

Pronunţarea a fost amânată la data de 13.11.2020.

 Încheierile de dezbateri şi de amânare a pronunţării fac parte integrantă din prezenta sentinţă.

Deliberând;

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de faţă:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. ..., la data de 05.06.2020, reclamanta M.V.V. a chemat în judecată pârâta S.C. C.R. S.A., formulând contestaţie împotriva deciziei nr.RU 350 din data de 08.05.2020, emisă de intimată, prin care a solicit admiterea contestației, anularea deciziei contestate cu repunerea părţilor în situația anterioară emiterii deciziei și obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, din momentul concedierii până la momentul rămânerii definitive a sentinţei ce se va pronunţa, potrivit art.80 Codul muncii. A solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.

În fapt, reclamanta a arătat următoarele:

Prin decizia nr.RU 350 din data de 08.05.2020, intimata a dispus concedierea sa pe motiv că nu a scanat coșul de cumpărături al unei cliente la data de 15.04.2020, astfel încât a considerat că această faptă constituie abatere disciplinară gravă potrivit art.247 alin.2 Codul muncii, desfăcându-i-se contractul de muncă.

Reprezentanții intimatei au stabilit în mod greșit că fapta săvârșită de ea constituie abatere gravă, având în vedere că nu au ţinut cont de împrejurările în care s-a săvârșit fapta, fiind ziua din vinerea Sfintelor Sărbători de Paști, când aglomeraţia clientelei era la cotă maximă, angajaţii fuseseră obligaţi să lucreze peste programul de lucru normal, ajungând la peste 10 ore lucrate, iar ea ca Şef Supraveghere Case avea în sarcină și rezolvarea problemelor cu care se confruntau casierele privind dispozitivul POS, astfel încât pe lângă faptul că în timpul aglomerației trecea și ea pe o casă de marcat, trebuia să răspundă și eventualelor probleme ce se iveau colegelor. A solicitat a se observa că reprezentanții intimatei, în cuprinsul deciziei sunt de rea credinţă atunci când îi reţin și fapta că a vorbit la telefon, având în vedere că ei le-au impus să le trimită din două în două ore cifra de încasări pentru a își estima vânzările, aspect care se întâmpla zilnic și nu numai în zilele aglomerate, astfel încât ei, nu pot susține că angajații vorbeau în interes personal. Nu își amintește discuţiile telefonice, cum s-au succedat în ziua respectivă datorită fluxului mare de persoane, oboselii acumulate coroborată cu teama virusului existent, în faţa căruia erau cei mai expuși.

Nu înţelege atitudinea intimatei prin desfacerea contractului de muncă având în vedere că ea nu a mai avut abateri disciplinare, a respectat și îndeplinit dispoziţiile date de reprezentanții intimatei chiar dacă ele nu erau în concordanţă cu regulile scrise.

Consideră că nu sunt îndeplinite cumulativ, criteriile de stabilire a sancţiunii disciplinare prevăzute de art.250 codul muncii, întrucât împrejurările în care a săvârșit fapta s-au datorat aglomeraţiei, oboselii potrivit programului de lucru prelungit, tensiunii în care lucra pe casă, datorită temerii de coronavirus, astfel încât nu i se poate retine ca si grad de vinovăţie, intenţia, aşa cum a consemnat intimata, consecinţele nu au fost stabilite în mod concret întrucât prejudiciul presupus nu i-a fost imputabil, comportarea generală a sa în serviciu a fost în concordanţă cu dispozițiile primite de la sefii ierarhic superiori și mai mult decât atât, anterior nu a mai avut abateri disciplinare.

De asemenea, a arătat faptul că reprezentanţii de la pază au în sarcină să supravegheze casele de marcat și să se asigure dacă clienţii scanează și achită produsele din coș, atenţionându-i în caz de greșeală, astfel încât nu îşi explică cum clienta respectivă a trecut cu coșul și cardul nescanat. Consideră că greseala comisă este omenească și firească în condițiile în care s-a comis, astfel încât a apreciat că poate fi sancționată prin achitarea prejudiciului creat, a unui avertisment sau a unei reţineri din salariu.

Fată de aceste aspecte a solicitat să se constate că sancţiunea disciplinară gravă aplicată de intimată este greșit individualizată astfel încât, să se înlocuiască cu altă sancţiune disciplinară prevăzută de art.248 Codul muncii, respectiv litera a, b sau c din acest articol, potrivit Deciziei nr I I/2013 a ÎCCJ, și totodată să se dispună anularea deciziei contestate, cu acordarea drepturilor ce i se cuvin.

Dovada celor menlionate înțelege să o facă cu înscrisuri pe care solicită să fie depuse de intimată, respectiv fisa postului, regulamentul intern, cât și cu martori care pot confirma faptul că trebuia să respecte dispoziţiile verbale date de şefii ierarhic superior cât și buna sa reputaţie în cadrul colectivului.

În drept, cererea  a fost întemeiată pe disp Codului muncii coroborat cu Decizia nr.II/2013 a ÎCCJ.

Legal citată, în condiţiile art.205 C.pr.civ. şi următoarele din C.pr.civ. pârâta C.R. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației formulată de dna. M.V.V., precum şi obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.

A susținut următoarele:

Contestatoarea a devenit angajata C, ocupând funcția de casier comercial la punctul de lucru al Societății din Târgu Jiu („Magazinul”) în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 102/18.08.2014 („Contractul de muncă”, Raporturile dintre părți au făcut obiectul mai multor acte adiționale, având ca obiect modificări ale nivelului de salarizare, precum și ale funcției contestatoarei, aceasta avansând în funcția de Șef Relații Clienți și, ulterior, Șef Supraveghere Case.

Atribuțiile corespunzătoare acestei din urmă poziții vizau, potrivit fişei postului, printre altele, respectarea procedurilor interne ale departamentului, controlul cunoașterii și aplicării, de către casieri, a procedurilor de încasare pentru mijloacele de plată acceptate de către Societate, pentru a evita pierderile (pct. 4 și 1 1, Organizare), înregistrarea, precum și asigurarea încasării tuturor produselor achiziționate de clienți, prin toate mijloacele de plată acceptate de magazin - pct. 3 lit. b, Responsabilități cu caracter general („Fișa postului").

CONTEXTUL APLICĂRII SANCTIUNII DISCIPLINARE

În data de 15.04.2020, la punctul de lucru C. Târgu Jiu, angajatul responsabil de securitatea magazinului (dl. J.M., Manager Întreținere și Securitate) a sesizat pe camerele de supraveghere următoarele nereguli în activitatea dnei M.V.V., care se afla la casa nr. 6:

- în jurul orelor 18:39, o clientă cu un cărucior plin de produse s-a apropiat de casă, fără a așeza produsele pe banda casei de marcat, a vorbit cu dna.M, după care s-a întors în magazin (minutul 01:04 al înregistrării depuse pe suport).

- la ora 18:59, la casă s-au prezentat doi clienți cărora contestatoarea le-a scanat produsele așezate pe bandă, încasat contravaloarea acestora, dar nu le-a înmânat bonul fiscal aferent cumpărăturilor, deși acesta a fost generat de imprimantă (minutele 33:50 - 35:45 ale înregistrării depuse);

- În jurul orelor 19:21 , clienta inițială a revenit la aceeași casă cu un cărucior plin de produse, pe care nu le-a așezat pe banda casei de marcat pentru a fi scanate. În mod surprinzător, în loc să îi atragă atenția clientei și să îi solicite așezarea acestora pe bandă, dna.M. nu a făcut acest lucru și nu a scanat niciun produs din acel coș. Din imagini se observă cum clienta i-a înmânat casierei ceea ce pare a fi un card bancar, însă dna M nu a îndreptat cardul spre POS, în vederea încasării (operațiune care era imposibilă, oricum, având în vedere că nu fusese scanat niciun produs din coș și nu se generase vreun bon fiscal pentru această tranzacție). Mai departe, contestatoarea i-a înapoiat clientei cardul şi i-a înmânat bonul fiscal generat de imprimantă pentru clientul anterior (căruia contestatoarea a „omis" să predea), permițând astfel clientei să plece din Magazin (minutele 35;46 - 36:08 ale înregistrării depuse).

Toate aspectele menționate la pct.3 au fost înregistrate de camerele de supraveghere din Magazin.

Procedura cercetării disciplinare prealabile

În contextul celor de mai sus, Managerul Întreținere și Securitate a întocmit nota internă de sesizare nr. RU 275/22.04.2020 („Nota de sesizare”), prin care a adus la cunoștința conducerii Carrefour faptele săvârșite de contestatoare, pentru a se verifica dacă acestea încalcă normele de disciplină a muncii.

Prin decizia nr. RU 255/22.04.2020 a fost inițiată procedura cercetării disciplinare față de dna. M.V., fiind numită comisia de cercetare disciplinară a faptelor sesizate.

La data de 22.04.2020, Societatea a emis convocarea la cercetarea disciplinară prealabilă, stabilită pentru data de 29.04.2020, ora 13:00, aceasta fiind comunicată contestatoarei la data de 22.04.2020 ( Convocarea).

Cu ocazia cercetării disciplinare, prin poziţia exprimată în scris, contestatoarea a recunoscut săvârșirea faptelor, invocând în apărarea sa o serie de aspecte circumstanțiale în susținerea lipsei vinovăţiei precum: neatenția și oboseala. Lucrările și activitatea comisiei de disciplină au fost consemnate în procesul-verbal de cercetare disciplinară prealabilă înregistrat sub nr.01/29.04.2020 în cuprinsul căruia s-au reținut toate apărările contestatoarei.

Emiterea deciziei de sancționare. Contextul promovării prezentului litigiu.

Întrucât cercetările comisiei au confirmat existenta unei abateri disciplinare extrem de grave, săvârșite cu intenție, prin decizia nr.RU 350/08.05,2020 s-a dispus desfacerea disciplinară a Contractului de muncă („Decizia de concediere).

În procesul de individualizare a sancţiunii, Societatea a avut în vedere gravitatea faptei, prin raportare la funcția salarială, ce trebuia să fie un exemplu pentru casiere, dar și la modalitatea săvârșirii: nu a solicitat clientei să așeze produsele pe bandă, nu a scanat niciunul din produsele aflate în coșul plin, având deci o valoare considerabilă, a simulat încasarea prețului unei tranzacții fictive și a înmânat clientei un bon pe care ar trebuit să îl predea clientului anterior. Toate aceste circurmstanțe indică faptul că a existat intenție din partea dnei M de a prejudicia Societatea, aspect care face să fie incompatibilă cu obligația de loialitate față de angajator.

Împotriva Deciziei de concediere, dna. M.V. a promovat contestația ce formează obiectul prezentului litigiu. Contestatoarea a solicitat: (l) înlocuirea sancțiunii cu una mai blândă, (ii) restabilirea situației anterioare prin reintegrarea pe funcția deținută anterior, (iii) obligarea Carrefour la plata tuturor drepturilor de care ar fi beneficiat de la data încetării Contractului de muncă și până la reintegrarea în funcție și (vi) obligarea societății la plata cheltuielilor de judecată.

A solicitat respingerea pe fond a contestației pentru următoarele motive:

Argumentația în drept. Temeinicia deciziei de concediere.

Observații prealabile

Din analiza acțiunii rezultă următoarele: contestatoarea a admis existenta abaterii disciplinare, însă a invocat (forțat) că sancțiunea aplicată nu ar fi proporţională cu gravitatea faptei, susținând, în mod neîntemeiat, că ar fi săvârșită fapta din culpă, iar nu cu intenție, cum s-a reținut în Decizia de concediere.

Dispoziții cu caracter general relevante

Conform prevederilor art. 247 alin. (2) C. Muncii, „ abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhic'. ” (subl. ns).

Art. 250 prevede că „ angajatorul stabilește sancțiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat, avându-se în vedere următoarele:

 a) împrejurările în care fapta a fost săvârșită;

b)gradul de vinovăție a salariatului;

c) consecințele abaterii disciplinare;

d) comportarea generală în serviciu a salariatului;

e) eventuale sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta. ".

Din coroborarea textelor legale mai sus citate rezultă că ne aflăm în prezenta unei abateri disciplinare ori de câte ori salariații societății săvârșesc, în legătură cu munca lor, cu vinovăţie, o faptă prin care încalcă prevederile reglementărilor relevante aplicabile raporturilor de muncă.

În doctrină s-a apreciat, în mod just, că „ abaterea disciplinară este, așadar, condiţie necesara și suficientă, unicul temei pentru declanșarea răspunderii disciplinare, care se exprimă prin aplicarea sancțiunilor disciplinare, de aceea, pentru a stabili dacă o faptă poate fi calificată abatere disciplinară, astfel încât sa atragă răspunderea disciplinară, este necesar să fie analizate acele elemente constitutive, asemănătoare ca structură cu cele ale infracțiunii”. Raportat la elementul subiectiv s-a statuat că „ numai vinovăția salariatului poate atrage răspunderea acestuia. Nu are relevanță forma vinovăţiei, ci relevant este ca salariatul să fie vinovat pentru încălcarea disciplinei în muncă”.

Prevederile interne nesocotite de contestatoare

Dna. M. a nesocotit următoarele obligații/prevederi:

a) pct. 3 - secțiunea Responsabilități cu caracter general din Fișa Postului: „[pentru a asigura o bună funcţionare, o productivitate optima în cadrul tuturor punctelor de lucru ale societăţii și, totodată, pentru a asigura clienților servicii de calitate, la solicitarea superiorului ierarhic, în condiţiile instruirii prealabile, angajatul; [„b) Asigură încasarea tuturor produselor achiziţionate de clienţi prin toate mijloacele de plată acceptate de magazin.” (subl. ns.);

b) art. 50 din Regulamentul Intern: „[ angajaţilor le revin, în principal, următoarele obligații: n) să respecte prevederile cuprinse în Regulamentul Intern, în contractul colectiv de muncă aplicabil, în contractul Individual de muncă, în fișa postului, în procedurile interne emise șl comunicate de angajator, dar și în orice alte norme, regulamente, decizii sau hotărâri emise de Angajator sau aplicabile la nivelul acestuia, precum și orice dispoziţie legală; 0) să fie loial față de angajator în executarea atribuțiilor de serviciu. ” (subl. ns.);

c) art. 51 din Regulamentul Intern: „ angajaţilor li se interzice următoarele: [ e) săvârșirea de acţiuni care pot pune în pericol bunurile angajatorului, salariați sau alte persoane, etc. 1) efectuarea de convorbiri telefonice în timpul programului de lucru, pe suprafața de vânzare [„m) scoaterea sau încercarea de a scoate din unitate a bunurilor cu excepţia celor pentru care există aprobarea conducerii angajatorului. (2) Nerespectarea dispozițiilor prevăzute la alin. (1) pct. c), d), f), g) n), p) [„ constitute abatere disciplinară gravă. ” (subt, ns.);

d) art. 70 alin. (3) din Regulamentul intern: „angajaţii se obligă să nu fie implicaţi în mod direct sau indirect în activităţi care ar putea prejudicia Angajatorul." (subl. ns.);

e) Art. 106 alin. (2) din Regulamentul intern: „[vor fi considerate, de asemenea, abateri disciplinare grave, de natură a atrage desfacerea disciplinari a contractului individual de muncă, g) orice faptă susceptibilă de a pune în pericol viața și sănătatea altor persoane sau integritatea bunurilor Angajatorului. ” (subl. ns.

f) Art. 5.2 din Procedura de efectuare tranzacții bancare: „[ indiferent de modalitatea de autorizare a tranzacției (cu PIN sau contactless), cardul bancar va fi trecut obligatoriu peste dispozitivul POS sau va fi Introdus în acesta după caz. Se va solicita introducerea codului PIN în situaţia în care pentru efectuarea unei tranzacții este obligatorie Introducerea acesteia (spre exemplu, autorizarea prin contactless nu se poate face cu succes, suma de plată este mai mare de 100 RON etc.).

g) Art. 1 lit. g) din Procedura de lucru Șef Supraveghere Case: „[ţinută şi comportament ] În timpul programului de lucru nu are asupra sa bani; nu are asupra sa telefonul mobil" (subl. ns.).

h) Art. 5 lit. f) din Procedura de lucru Șef Supraveghere Case; „[alte obligaţii (..) În cazul în care este aglomerat pe linia caselor la cererea Managerului, Seful Relaţii Clienţi va fi repartizat pe casă;  respecta procedura de încasare a mijloacelor de plata: atunci când lucrează pe casa, nu are voie sa folosească cardul de supervizor (să-şi anuleze produse cu cardul; respecta procedura de casier" (subl. ns.).

Contestatoarea a săvârșit cu intenție abaterea disciplinară pentru care a fost sancționată.

Fapta săvârșită de către dna M. este una extrem de gravă, concluzie susținută de următoarele aspecte:

a) clienta a trecut cu un întreg coș de cumpărături pe lângă casa la care se afla contestatoarea, fără ca aceasta din urmă să îl solicite clientei să așeze produsele pe bandă, fără să scaneze produsele aflate în coșul respectiv;

b) modalitatea de săvârșire a faptei, conform celor expuse în cadrul situației de fapt, denotă că nu a fost o simplă scăpare de a scana un produs, ci o intenție de a nu urma această procedură obligatorie;

- clienta a venit înainte, a vorbit ceva cu dna. M, s-a întors în magazin și a revenit la aceeași casă de marcat, imediat după doi clienți care aveau un coș plin de poduse și, deci, un bon fiscal consistent de achitat;

- contestatoare a „omis” să le dea bonul fiscal clienților premergători clientei căreia nu i-a scanat produsele;

- contestatoare a „returnat” cardul bancar clientei, fără să schițeze măcar un gest de duce către POS, în vederea achitării vreunei sume de bani; neîncasarea este dovedită și de lipsa generării unei chitanțe de către POS, precum și de nedeschiderea automată a sertarului casei de marca, operațiune care are loc la orice tranzacție de achitare a produselor achiziționate;

- din imaginile video rezultă că în acea perioadă din zi nu a existat un flux neobișnuit de mare de clienți înainte de această „omisiune” și nici nu se observă vreo atitudine grăbită a contestatoarei;

Dna. M a acceptat implicit existența vinovăției, însă s-a prevalat de cauze exoneratoare de răspundere, care ar rezulta din: (i) pretinsa aglomerație de la case, (ii) gradul de oboseală, (iii) tensiunea generată de temerea de coronavirus (primul paragraf, pagina 2 cererii de chemare în judecată).

Normele de dreptul muncii se întregesc cu dreptul comun reprezentat de C.civ.. Potrivit acestui act normativ, cauzele exoneratoare de răspundere sunt forța majoră, cazul fortuit, fapta victimei sau a terțului. În legătură cu incidenta celor două ultime cauze de exonerare, consacrate de actualul C.civ., întrucât textul legal prevede că acestea îndeplinesc acest rol dacă, fie întrunesc condițiile forței majore, fie întrunesc condițiile cazului fortuit. De altfel, în doctrină s-a apreciat că pârâtul va fi în întregime apărat de răspundere numai dacă fapta terțului îndeplinește trăsăturile forței majore, adică este absolut imprevizibilă şi irezistibilă.

Prin urmare, în niciun caz existența unor elemente circumstanțiale precum cele redate sumar la pct. 21 supra, nu poate reprezenta, de plano, o cauză care să înlăture răspunderea salariatului pentru încălcarea obligațiilor de serviciu.

Din contră, astfel cum rezultă din Fișa postului, contestatoarea avea responsabilitatea esențială de a asigura încasarea tuturor produselor achiziționate de clienți, prin toate mijloacele de plată acceptate de din perspectiva faptei pentru care a fost sancționată, adăugăm că relevante sunt și atribuțiile și obligațiile circumscrise responsabilității generale mal sus menționate, prevăzute de normele redate la pct.19 supra,

În concluzie, apărările contestatoarei, în sensul celor redate, nu constituie cauze de natură să înlăture vinovăția salariatei.

Criticile contestatoarei sunt lipsite de suport

O primă susținere este că „eroarea" ar fi fost cauzată de gradul de oboseală, întrucât „fiind ziua din vinerea Sfintelor Sărbători de Paști, când aglomerația clientelei era la cotă maximă, noi angajaţii fusesem obligați să lucram peste programul de lucru normal, ajungând la peste 10 ore lucrate” (al doilea paragraf, prima pagină a cererii de chemare în judecată).

Din probele ce se vor administra (imaginile video din intervalul de o oră relevant), se observă că magazinul nu a fost unul aglomerat, conclude ce rezultă din: (i) un flux care nu era ridicat de clienți la casa contestatoarei (dar din acest număr redus de clienți, în decurs de o oră, doar șase au avut de făcut cumpărături consistente), fiind și pauze de 2 minute între clienți și (ii) dna M. vorbește mult la telefonul mobil și în momentul în casa este liberă, dar și când sunt clienți.

Sunt relevante următoarele; În luna aprilie 2020, dată fiind situația generată de pandemia cu virusul SARS COV•2, pentru a/și proteja angajații, Societatea a decis că activitatea acestora se va desfășura în următorul mod: două zile (10 ore/zi cu 30 min pauză urmate de două zile libere, Doamna M. a lucrat în data de 15.04.2020, însă în cele două zile anterioare (13.04.2020 șl 14.04.2020) a fost liberă, astfel cum rezultă din pontajul aferent intervalului de 13.04.2020 – 15.04.2020.

Prin urmare, având în vedere cele de mai sus rezultă că programul de lucru al contestatoarei nu justifică „oboseala” și „extenuarea" invocate drept scuză a „omisiunii" de a urma regulile de scanare și încasare a produselor.

O a doua susținere constă în următoarele „ reprezentanții intimatei sunt de rea-credință atunci când îmi rețin și fapta că a vorbit la telefon, având în vedere că ei ne-au Impus să le trimitem din două în două ore cifra de încasări pentru a-și estima vânzările” (al doilea paragraf, prima pagină a cererii de chemare în judecată).

În primul rând, susținerea este una pro causa, aspect ce rezultă din lipsa invocării acesteia în etapa cercetării disciplinare prealabile.

În cadrul Procesului-verbal, semnat de contestatoare, se specifică că: „angajata declară că a folosit telefonul mobil personal în timp ce avea clienți la casa de marcat” (primul paragraf, pagina 3 a Procesului-verbal).

În al doilea rând, din înregistrările video depuse se vede că dna. M. a vorbit foarte mult la telefon (aproximativ 25% din timp), iar nu din două în două ore, cum susține,

În at treilea rând, contestatoarea avea obligația de a nu vorbi la telefonul mobil când erau clienți la casă. În acest context, raportarea cifrei de încasări putea fi realizată în momentele de pauză (așa cum am arătat, au existat mai multe momente de pauză în fluxul de clienți la casa contestatoarei) și se realiza printr-un mesaj text. Această modalitate de raportare este utilizată în Magazin, aspect confirmat de angajata G.F., Manager Relații Clienți;

În măsura în care s-ar contesta aceste susțineri, urmează a fi combătute prin Intermediul probei testimoniale.

În al patrulea rând, conduita contestatoarei ignoră cu desăvârșire și în mod repetat dispozițiile art. 51 din Regulamentul intern, care prevede că „[ angajaţilor li se interzic următoarele: i) efectuarea de convorbiri telefonice în timpul programului de lucru, pe suprafața de vânzare” (subl. ns.).

Astfel, deși cunoștea (sau ar fi trebuit să cunoască) interdicția de a vorbi la telefonul personal în timpul programului de lucru, pe suprafața de vânzare, contestatoarea a avut convorbiri telefonice repetate (utilizarea telefonului totalizând aproximativ 8 minute din intervalul de 61 minute înregistrat de camerele de supraveghere). În plus, în mare parte din acest timp, contestatoarea se ocupa concomitent și de scanarea produselor clienților la casă.

În al cincilea rând, este superficială apărarea contestatoare: că „nu îmi aduc aminte discuțiile telefonice, cum s-au succedat în ziua respectivă” (al doilea paragraf, prima pagină a cererii de chemare în judecată).

Este straniu cum, deși contestatoarea a vorbit o perioadă atât de lungă de timp la telefon.

O a treia susţinere este că sancțiunea aplicată ar fi prea dură, „întrucât împrejurările în care a săvârşit fapta s-au datorat tensiunii în care lucram pe casă, datorită temeri de coronavirus” (primul paragraf, pagina 2 cererii de chemare în judecată).

Acestă apărare, pe lângă superficialitatea ei, denotă faptul că dna. M. încearcă să profite de un context foarte sensibil pentru societate în scopul justificării faptei. În realitate, modalitatea de săvârșire, așa cum am arătat mai sus, demonstrează intenția de a simula o tranzacție. Din imagini nu se observă nicio situație care să îi creeze contestatoarei temeri imediate legate de răspândirea virusului: atât dna. M., cât și clienții respectă regulile de distanțare socială și de protecție, purtând măști și mănuși.

O a patra susținere se referă la faptul că „ reprezentanții de la pază au în sarcină să ne supravegheze casele de marcat și să se asigure dacă clienții scanează și achită produsele din coș, atenționându-ne în caz de greșeală” (al doilea paragraf, pagina 2 cererii de chemare în judecată.)

Această apărare este neserioasă: contestatoarea avea obligații proprii, pe care nu le-a respectat, în plus, sarcina personalului de la pază este să se asigure că nu se fură din magazin produse (prin ascunderea acestora), iar nu să supravegheze dacă angajații societății de la casă comit sau nu fapte păgubitoare.

În fine, cazul de față, sesizarea conducerii societății în ce privește fapta contestatoarei a fost făcută chiar de către un angajat din cadrul Departamentului de securitate al Magazinului, ca urmare a constatării faptelor prezentate la pct. 3 supra.

Cea de-a cincea susţinere a contestatoarei este în sensul că „nu îmi explic cum clienta respectivă o trecut cu coșul și cardul nescanat" (al doilea paragraf, pagina 2 a cererii de chemare în judecată). O astfel de „scuză” este de neconceput, ținând cont că dna. M nu este o casieră fără experiență, ci are rol de supraveghere a activității de la casele de marcat: în cei 6 ani de activitate în cadrul companiei a urcat în cadrul ierarhiei plecând de la funcția de casier și ar trebui să cunoască foarte bine care sunt procedurile de scanare și încasare. Mai mult, ar trebui să fie un exemplu de conduită pentru casiere.

O a şasea susținere prin care contestatoarea încearcă să se disculpe este aceea că „eu ca Șef Supraveghere Case aveam în sarcină și rezolvarea problemelor cu care se confruntau casierele privind dispozitivul POS, astfel încât pe lângă faptul în timpul aglomeraţiei treceam și eu pe casa de marcat, trebuia să răspund și eventualelor probleme ce se loveau colegele” (al doilea paragraf, pagina 1 a cererii de chemare în judecată).

Nici aceste aspecte nu justifică săvârșirea faptei, fiind doar o încercare contestatoarei de a sugera faptul că „greșeala” ar fi fost generată și de alte activități pe care le-ar fi prestat concomitent: ar fi ajutat alte colege care ar fi întâmpinat probleme cu POS-ul. În realitate, în ziua respectivă, pe tura contestatoarei nici o colegă a acesteia nu a solicitat asistența dnei. M. în legătură cu chestiunea invocată (defecțiuni ale POS-ului).

Această situație este confirmată de către salariata F.M. cu funcția de Asistent Case; „declar pe propria răspundere că în data de 15.04.2020 am lucrat schimbul 2 pe aceeași tură cu șefa supraveghere case M.V. Precizez că în data de 15.04.2020 au mers toate POS, nici o casieră neavând probleme cu acestea, lucru care se poate verifIca”19,

În măsura în care s-ar contesta aceste susțineri, urmează a fi combătute prin intermediul probei testimoniale.

Sancțiunea aplicată este proporțională cu fapta săvârșită și în concordanță cu prevederile Regulamentul Intern

Dna. M.V. pretinde că prejudiciul nu i-ar fi imputabil (primul paragraf, pagina 2 a cererii de chemare în judecată) și, pe cale de consecință, că sancțiunea aplicată ar fi prea severă.

Sub un prim aspect, legea nu condiționează existența abaterii disciplinare și, de dovedirea de către angajator a unui prejudiciu, ca urmare a faptei sancționate.

Sub un al doilea aspect, a admite că societatea nu trebuia să o sancționeze sau trebuia să îl aplice o sancțiune mai ușoară pentru că, deșt a nesocotit în mod flagrant obligaţii esențiale ale postului de ocupat echivalează cu a accepta consecințe absurde. Concret, ar rezulta că Societatea ar putea încuraja, prin pasivitatea sa, acțiuni ilicite din partea celorlalți salariați.

S-ar putea astfel ajunge la prejudicii care, cumulate, ar conduce la sume importante de care societatea ar fi lipsită, în mod nelegal. În plus, s-ar crea un climat contraproductiv prin percepția salariaților în sensul că reglementările Interne pot fi încălcate fără a exista vreo consecință sau o consecință nesemnificativă.  (cum este aplicarea unei sancțiuni blânde). Dacă, spre exemplu, zilnic 10 salariaţi ar omite să înregistreze coșuri de 3000-4000 lei, societatea ar fi prejudiciată cu 3.000-4.000 lei într-o singură zi, respectiv 90.000-12.000 lei într-o lună.

B. Se solicită respingerea capetelor subsidiare de cerere

Având în vedere argumentele indicate, rezultă că se impune și respingerea capetelor de cerere privind; (i) reintegrarea contestatoarei, (ii) plata drepturilor salariale de care ar fi beneficiat pe perioada concedierii și, (iii) respectiv, plata cheltuielilor de judecată.

În susținerea apărărilor a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, mijloace materiale de probă (Înregistrările de pe camerele de supraveghere) și proba testimonială cu următorii martori: G.F, cu domiciliul în.... și F.M., cu domiciliul ..., angajate ale societății ta sediul căreia urmează să fie citate.

Ambele părți au depus la dosar note scrise.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de dispoziţiile legale aplicabile, instanţa constată şi reţine următoarele:

 Prin cererea de faţă, contestatoarea a solicitat anularea deciziei de sancționare disciplinară, cu desfacerea contractului individual de muncă, nr.RU 350 din data de 08.05.2020, emisă de intimată, repunerea părţilor în situația anterioară emiterii deciziei și obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, din momentul concedierii până la momentul rămânerii definitive a sentinţei ce se va pronunţa.

Prin decizia nr.RU 350 din data de 08.05.2020 emisă de societatea pârâtă, s-a dispus sancționarea disciplinară a reclamantei, conform art. 248 alin. 1 lit. e din Codul muncii și art. 61 lit. a din același act normativ, menționându-se că în data de 15.04.2020, aceasta, aflându-se la casa de marcat nr. 6, nu a scanat coșul de cumpărături al unei cliente. În cuprinsul deciziei, s-au menționat următoarele: ”În data de 15.04.2020, la punctul de lucru Tg-Jiu al angajatorului SC C.R. SA, angajata M.V.V., la orele 18:39, ora sistemului de supraveghere, se afla la casa de marcat nr. 6 și își desfășura activitatea conform atribuțiilor din fișa postului, moment în care își face apariția o clientă cu un coș plin cu produse. Se observă pe camerele de supraveghere că respectiva clientă are intenția de a achita cumpărăturile, însă după câteva secunde, se răzgândește, întorcându-se din nou în magazin. Între timp, pe camerele de supraveghere este surprins și directorul magazinului care a observat că a plecat clienta de la casa de marcat spre magazin. Directorul o întreabă pe doamna M.V.V. dacă s-a întâmplat ceva sau dacă este vreo problemă, doamna M. răspunzându-i că a uitat clienta să cumpere ceva din magazin. La ora 18:56, ora sistemului de supraveghere, la casa de marcat nr. 6 se prezintă doi clienți, cărora doamna M. V. V. le scanează produsele și încasează contravaloarea acestora, dar nu le predă bonul fiscal aferent cumpărăturilor, acesta rămânând deasupra imprimantei. La ora 19:21, ora sistemului de supraveghere, clienta care se răzgândise, în privința achitării cumpărăturilor, revine la aceeași casă de marcat nr. 6, unde doamna M.V.V. își desfășura activitatea. Din imaginile surprinse pe camerele de supraveghere video, se observă cum clienta îi înmânează telefonul mobil angajatei pentru a-l scana, returnează telefonul clientei, după care clienta îi înmânează cardul bancar angajatei, însă nici clienta, nici angajata nu duc cardul la POS, dispozitivul care permite, prin mijloace electronice, preluarea, prelucrarea, stocarea și transmiterea de informații privind plata cu card efectuată la punctele de vânzare ale comerciantului. Ulterior, se observă cum angajata, îi înmânează clientei un bon fiscal, bon fiscal care nu a fost generat și imprimat de către casa de marcat, respectiv imprimanta atașată acesteia, pentru ca, neducând cardul la POS, nu s-a generat bon fiscal. Dacă s-ar fi generat bon fiscal, POS-ul emitea chitanțe, iar sertarul trebuia să se deschidă automat, lucru ce nu s-a întâmplat, fapt surprins de camerele de supraveghere. Mai mult, coșul fiind plin de produse și probabil depășind valoarea de 100 ron, i se cerea automat codul pin al cardului bancar, clienta netastând absolut nimic, părăsind incinta magazinului.”

 S-a indicat că au fost încălcate prevederile art. 7 alin. 3, art. 50, art. 51, art. 70 alin. 3 și art. 106 alin. 2 lit g și alin. 4 din Regulamentul Intern, fișa postului Capitolul Organizare, pct. 4, 8, 1, 3, prevederile Procedurii de lucru interne pct. 1, 5.2; Procedurii de gestionare și protecție a dispozitivelor POS pct. 5.2, Procedurii de lucru Șef supraveghere Case, pct. 1 și 5.

Conform acestora, reclamanta, deținând și funcția de șef supraveghere case, avea responsabilități referitor la: informarea șefului ierarhic în ceea ce privește situațiile perturbatoare sau generatoare de prejudicii, loialitate față de angajator în executarea atribuțiilor de serviciu, în ceea ce privește scoaterea sau încercarea de scoatere din unitate a bunurilor, respectarea procedurilor interne ale departamentului, detectarea casierilor care nu le respectă și reglarea obiceiurilor lor, încasarea tuturor produselor achiziționate de clienți prin toate mijloacele de plată acceptate de magazin, de a verifica zilnic și de a se asigura că toate POS-urile sunt în stare bună de funcționare. De asemenea, conform Procedurii de lucru interne privind efectuarea corespunzătoare a tranzacțiilor bancare, indiferent de modalitatea de autorizare a tranzacției , cu PIN sau contactless, cardul bancar va fi trecut obligatoriu peste dispozitivul POS sau va fi introdus în acesta, după caz.

Este de menţionat faptul că, temeiul emiterii deciziei de sancţionare contestate în dosarul de faţă, îl constituie art.248 alin.1 lit. e din Codul Muncii, conform cu care, „sancţiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul în cazul în care salariatul săvârşeşte o abatere disciplinară sunt… desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă și art. 61 alin. 1 lit. a din același act normativ, potrivit căruia, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii, ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentului intern, ca sancțiune disciplinară.

Din conținutul deciziei de sancționare depusă la dosar, nota internă de sesizare și actele întocmite pe parcursul cercetării disciplinare a reclamantei, reiese că obiectul cercetării disciplinare l-a reprezentat faptul că aceasta nu a scanat coșul de cumpărături al unei cliente, respectiv că nu a încasat contravaloarea produselor și nu s-a asigurat de înregistrarea tranzacției, conform procedurilor de lucru. În cursul acestei proceduri, reclamanta a declarat (fila 64 din dosar- declarația reclamantei dată la 29.04.2020) că, dacă a efectuat vreo greșeală pe casă, a făcut-o din neatenție și oboseală.

De asemenea, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamanta a susținut că  împrejurările în care a săvârșit fapta s-au datorat aglomeraţiei, oboselii potrivit programului de lucru prelungit, tensiunii în care lucra pe casă, datorită temerii de coronavirus, și că nu îşi explică cum clienta respectivă a trecut cu coșul și cardul nescanat, având în vedere că există și agenți de pază care au rol de supraveghere. Ulterior, în cursul judecății, prin avocat, reclamanta a susținut că în ce privește clientul în discuție, a urmat procedura care i se prelucrase verbal, privind plata cu telefonul mobil, în cadrul aplicației C. P. Prin notele scrise, a precizat că, atât în momentul cercetării disciplinare cât și în momentul contestării deciziei, nu a știut efectiv despre ce faptă privitoare la nescanarea produselor era vorba, probabil din cauza emoțiilor nu a înțeles că era vorba de aplicația C.P. și de aceasta a declarat că nu își explică cum nu a scanat produsele și cum nu a observat clienta, crezând că aceasta s-a întâmplat în contextul aglomerației când a fost cazul, luând la cunoștință despre împrejurări și efectiv despre fapta reținută, după depunerea înregistrării de către intimată la instanța de judecată.

Aceste susțineri ale reclamantei, în ceea ce privește eroarea cu privire la situația de fapt ce i se impută și la modalitatea în care aceasta a justificat-o, nu pot fi reținute de instanță. Astfel, atât în nota de sesizare întocmită de pârâtă la 22.04.2020 și la care reclamanta face referire în declarația dată pe parcursul cercetării disciplinare la 24.04.2020, cât și în cuprinsul procesului verbal încheiat de Comisia de Cercetare Disciplinară Prealabilă din 29.04.2020 adus la cunoștință reclamantei prin semnătură și deciziei de sancționare emisă la 08.5.2020 , pârâta detaliază, expune pe larg, situația de fapt imputată reclamantei, momentele, individualizându-se clientul, care a revenit la aceeași casă de marcat la care se afla reclamanta și asupra căruia fusese chiar interogată de directorul magazinului la momentul prezentării inițiale a persoanei respective la casă cu coșul de cumpărături, reclamanta acordând explicații ale comportamentului acestuia. Ori, cel puțin până la data introducerii acțiunii, respectiv 05.06.2020, nu se poate reține că reclamanta nu a putut sau nu ar fi putut să identifice cu claritate fapta ce i se imputa și cu toate acestea, a invocat ca justificare a lipsei scanării produselor din coșul clientei respective, aglomerația în magazin și oboseala datorată acesteia și nu faptul că ar fi fost vorba de o plată în cadrul aplicației Carrefour Play care nu ar fi necesitat scanarea produselor la casă, afirmație făcută mult mai târziu, în cursul judecății, în condițiile în care, din înregistrarea video ce se regăsește la dosar, nu se observă nici un alt client care să nu fi pus produsele pe banda casei de marcat în scopul scanării, pentru a putea reține o confuzie din partea acesteia.

Prin urmare, instanța nu poate să rețină afirmațiile reclamantei în ce privește modalitatea de plată realizată de clientul respectiv, prin utilizarea aplicației C.P, cu atât mai mult cu cât, chiar pe parcursul cercetării disciplinare, reclamanta era singura persoană care ar fi putut să dea lămuriri sub acest aspect, al modalității de achiziționare și plată a produselor clientei respective, iar prin atitudinea sa, a confirmat necesitatea scanării produselor și o omisiune din partea sa justificată de o oboseală excesivă și nu folosirea unei proceduri ce presupunea nescanarea acestora. 

 Mai mult, observând imaginile video înaintate la dosar, nu se poate reține  prezența clienților într-un așa număr mare la casă, în momentul respectiv și o solicitare excesivă a reclamantei, teză de altfel, abandonată de reclamantă, în favoarea utilizării aplicației C.P.

Astfel, din ansamblul probelor administrate în cauză şi înregistrării video depuse la dosar, în cuprinsul căreia se observă momentul când clienta revine la casa nr. 6 la care se afla reclamanta la ora indicată în camerele de supraveghere ca fiind 35:48 și când, fără să pună pe bandă produsele din coș pentru a fi scanate, primește totuși de la reclamantă, un bon fiscal, la momentul aproximativ 36: 02 al camerelor de supraveghere, bon care se observă în mod clar că nu a fost imprimat de casa de marcat și nu a fost rupt din aceasta, așa cum s-a întâmplat în cazul  altor clienți, ci a fost luat de reclamantă din spatele casei, după ce pare că ar fi apăsat  butonul ce îl generează și înmânat clientei și totodată, în condițiile în care sertarul nu s-a deschis automat, cum era firesc, la generarea bonului, iar reclamanta, deși avea atribuții de supraveghere, nu a anunțat vreo defecțiune a vreunui aparat ce desăvârșea operațiunea de plată.

Oricum, reclamanta nu contestă obligatia pe care o avea de a înmâna bonul fiscal clientului, nici în cadru aplicației C.P. 

În raport de considerentele de mai sus, nu sunt relevante criticile reclamantei cu privire la susținerile pârâtei în privința înmânării altor bonuri fiscale de către reclamantă altor clienți și nici privitoare la procedura de prelucrare a aplicației C. P., de către angajator.

Modul în care reclamanta  a înţeles să justifice situația de fapt reținută, nu poate fi apreciat de instanţă ca şi cauză justificatoare pertinentă, care să conducă la exonerarea acesteia de răspundere. Mai mult, aceasta prezintă justificări contradictorii.

 Faţă de situaţia de fapt expusă, întrucât fapta imputată reclamantei a fost probată, instanţa apreciază că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii disciplinare din perspectiva art. 248 alin.1 lit. e din Codul Muncii și art. 61 alin. 1 lit. a din același act normativ.

În ceea ce privește criteriile ce trebuie avute în vedere pentru aplicarea sancțiunii,  criterii stabilite de prevederile art. 250 din Codul Muncii potrivit cărora alegerea sancţiunii disciplinare ce urmează a fi aplicată salariatului se face în funcţie de gravitatea faptei, avându-se în vedere, printre altele, şi gradul de vinovăţie a salariatului, instanța apreciază că aceasta a fost corect individualizată, fiind proporțională cu gravitatea faptei, având în vedere modul în care a fost săvârșită și funcția pe care o deținea reclamanta, de șef supraveghere case, care implica responsabilități sub acest aspect și în ceea ce privește casierii a căror activitate o coordona.

Față de considerentele arătate, instanța va respinge contestația.

Opinia asistenţilor judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta M.V.V. cu domiciliul procesual ales în ..., în contradictoriu cu pârâta S.C. C.R. S.A., cu sediul procesual ales la sediul ......

Cu apel în termen de 10 de zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj.

Pronunţată în data de 13.11.2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.

Preşedinte,

MT

C.R.Asistent  judiciar,

R. N. Asistent  juRodica Navlea

Grefier,

L C

Domenii speta

Spete similare