Infracţiuni contra vieţii

în raport  de modul şi împrejurările  concrete în care a fost comisă acţiunea ilicită de violenţă-pe fondul unui conflict spontan minor (pornit de la amestecarea în turma persoanei vătămate a unor capre aparţinând inculpatului),de metoda obiectului vulnerant folosit (obiect metalic greu),având microferma în apropierea locului evenimentului,inculpatul s-a înarmat anterior cu  o ţeavă tip aspersor şi un box metalic,ceea ce denotă că a reflectat cu privire la modul de acţiune,de regiunea corporală  vizată (capul ), de intensitatea loviturii,de consecinţele efectiv produse  ce au necesitat intervenţie de urgenţă,de  atitudinea ulterioară a inculpatului(după comiterea faptei nu a acordat  prim ajutor victimei şi  nici nu a întreprins demersuri pentru a  solicita  prezenţa cadrelor medicale specializate, ci a fugit de la faţa locului) ,că acesta a prevăzut rezultatul potenţial letal al acţiunii sale de violenţă ,acţionând cu intenţia de a ucide iar nu de a cauza praeterintenţionat sau cu intenţie indirectă,o vătămare  prevăzută de art.194 alin.1 lit.e Cod penal,fapta întrunind conţinutul constitutiv al tentativei la infracţiunea de omor. Din modul în care a acţionat,descris mai sus,rezultă că inculpatul a acceptat rezultatul faptei sale şi că astfel  infracţiunea a fost comisă cu intenţie directă,moartea victimei neproducându-se din motive independente  .

În ipoteza punerii în primejdie a vieţii persoanei -prin aceasta înţelegându-se situaţia când făptuitorul a creat prin activitatea sa  posibilitatea reală şi concretă  ca victima să înceteze din viaţă –făptuitorul nu urmăreşte moartea victimei şi nici nu acceptă acest rezultat ,el acţionând  în vederea vătămării corporale a victimei,dar în condiţii susceptibile de a-i produce moartea.Ori dacă victima este lovită cu intensitate ,cu un obiect contondent apt să producă moartea ,într-o regiune vitală a corpului ,se impune concluzia că făptuitorul a comis agresiunea cu intenţia de a ucide,iar nu de a-i cauza o vătămare corporală. Desigur ,în fiecare situaţie,subiectul activ va putea invoca împrejurări prin care să se stabilească faptul că el nu a putut să prevadă şi nici nu trebuia să prevadă un rezultat mai grav.

Prin sentinţa penală nr. 10/14.01.2015 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. 6779/118/2014  ramasa definitiva prin decizia penală nr.397/P/06.05.2016 a Curţii de Apel Constanţa ,s-a respins

 ca nefondat apelul declarat de inculpatul DCA,care a reiterat cererea de schimbarea încadrării juridice şi în faţa instanţei de control judiciar ,fiind admis  doar apelul părţii civile AV ,sub aspectul laturii civile,cu consecinţa majorării daunelor morale la care a fost obligat inculpatul de prima instanţă,de la 4500 euro  echivalent în lei ,la 15.000 euro echivalent în leişi s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

 s-au hotărât următoarele:

 În baza art.386 Cod proc.pen., respinge cererea de schimbarea încadrării juridice, formulată de inculpat, prin avocatul ales, ca nefondată.

În baza art.32 raportat la art.188 Cod penal,condamnă pe inculpatul  DCA – fiul lui Ș şi A, născut la data de o6.1o.199o în XXX, domiciliat în XXX, CNP XXX, deţinut  în Penitenciarul Poarta Albă - la pedeapsa de  6 (şase) ani închisoare. 

 În baza art.67 alin.2 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a,b, Cod penal, pe o perioadă de 1(unu) an, ce se pune în executare după executarea pedepsei principale.

 Pedeapsa de 6 ani închisoare  aplicată, se execută în regim privativ de libertate,conform art.60 Cod penal.

În  baza art. 65 alin.1 Cod penal, interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art.  66 alin.1  lit.a ,  lit.b Cod penal, ca pedepse accesorii.

În baza art.72 alin.1 Cod penal,compută  din durata pedepsei închisorii aplicate, durata reţinerii şi arestării preventive, cu începere de la data de 25 august 2014, la zi.

În baza art.399 alin.1 Cod proc.pen.,rap.la art.362 alin.2 şi art.208 alin.4 Cod proc.pen., menţine măsura arestării preventive faţă de inculpat.

Obligă inculpatul către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă “Sfântul Apostol Andrei”Constanţa, la plata sumei de 5715,53 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare , aferente perioadei în care a fost spitalizată partea civilă AV.

În baza  art. 397 alin.1 , coroborat cu art.19 şi art.25Cod  proc.pen., rap.la art.1381şi art. 1391 alin.1  Cod civil,

Admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă AV şi obligă inculpatul  către aceasta, la despăgubiri civile, după cum urmează: 4.600 lei reprezentând daune materiale şi  4.500 euro echivalent în lei  la data efectuării plăţii, reprezentând daune morale.

Respinge ca neîntemeiate  restul pretenţiilor civile, reprezentând  daune morale.

În baza art.276 alin.1 Cod proc.pen.,obligă inculpatul către partea civilă AV la plata sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare făcute de aceasta , respectiv onorariu avocat, achitat conform chitanţei  seria CT nr.0051 din data de 21.10.2014.

S-a retinut asfel că la  data de 15 aprilie 2o14 lucrătorii Postului de Poliţie XXX au dispus începerea urmăririi penale  cu privire la săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev.de art. 193 alin.1 Cod penal, iar la data de 28 iunie 2o14 au propus către Parchetul de pe lângă Judecătoria Hîrşova, declinarea dosarului în vederea stabilirii competenţei de cercetare a cauzei, iar Parchetul de pe lângă Judecătoria Hîrşova în dosarul nr. 432/P/2o14, prin ordonanţa din 28 iulie 2o14, în temeiul art. 58 Cod procedură penală şi art. 36 alin.1 lit.a Cod procedură penală , a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, existând indicii de săvârşire a infracţiunii de tentativă la omor.

Prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa din data de 25 august 2o14, s-a dispus începerea urmăririi penale  iar prin ordonanţa din aceeaşi dată,s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale pentru infracţiunea de tentativă la  omor , faptă prev.de art. 32 Cod penal rap.la art. 188 Cod penal.

Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul  de pe lângă Tribunalul Constanţa la data de 22.09.2014 în dosar nr.1198/P/2014 şi înregistrat pe rolul instanţei la aceeaşi dată, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului DCA ,pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor,prev.de art.32 rap.la art.188 Cod penal.

Dosarul a parcurs procedura de cameră preliminară  iar la data de 15.10.2014, prin încheierea pronunţată, s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriu,a administrării probelor  şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii în cauză.

 Din probatoriul administrat,  s-a reţinut că, în seara zilei de 15.o4.2o14, în jurul orelor 2o,48, lucrătorii Postului de Poliţie XXX au fost sesizaţi telefonic de către operatorul din cadrul SNAU 112 despre faptul că numitul AA a informat că tatăl său, respective persoana vătămată AV  a fost agresionată fizic în extravilanul localităţii  XXX ,de către  inculpatul DCA. Ca urmare a acestui fapt, la faţa locului a fost dirijat un echipaj SMURD care a identificat victima, i-a acordat primele îngrijiri şi a transportat-o de urgenţă la Spitalul Clinic orăşenesc Hîrşova iar după acordarea îngrijirilor de specialitate, datorită stării grave victima a fost transportată la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă “Sfântul Apostol Andrei” – Secţia Neurochirurgie, unde a fost supusă unei intervenţii chirurgicale.

 S-a stabilit că victima AV  avea fracturi multiple ale craniului şi oaselor feţei, hemoragie subarahnoidă traumatică, traumatism cranio – cerebral acut închis mediu, prin lovire cu corp dur, fractură multieschiloasă cu înfundare frontoparietotemporal stânga operată, fractură aripă mare sfenoid stânga, fractură arc zigomatic stânga, hemoragie subaranoidiană post-traumatică remisă.

Victima ulterior a fost examinată medico – legal în cadrul Serviciul Judeţean de Medicină Legală Constanţa, iar din raportul de constatare medico-legală nr. 1777/136/A1 Agresiuni din 16.o5.2o14 au rezultat următoarele concluzii : „ Numitul AV  a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire  cu corpuri dure. Necesită 3o – 35 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor traumatice. A rămas cu infirmitate fizică prin lipsă de substanţă osoasă postechilectomie. Leziunile cranio – cerebrale au pus în primejdie viaţa victimei prin hemoragie meningee şi potenţialul apariţiei de complicaţii septice loco – regionale (fractură craniană multieschiloasă cu înfundare).”

Din mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale,efectuate în cauză, procurorul instrumentator a reţinut  următoarea stare de fapt :

Persoana vătămată AV  ,în seara zilei de 15.o4.2o14, în jurul orelor 19,3o – 2o,oo, s-a deplasat de la domiciliu spre marginea localităţii  XXX, pentru a-l întâmpina pe fiul său,  AA ,care se întorcea de la păscut cu turma de capre aparţinând familiei.

La intrarea pe terenul fostului CAP XXX ,un număr de 3 capre din turma de animale aparţinând familiei inculpatului DCA aflate în grija martorului BGC, s-au amestecat cu animalele familiei A.

 Acesta din urmă şi  AA ajutaţi de victima AV , au reuşit să despartă cele două grupuri de animale în aşa fel încât, AA a condus turma de animale spre domiciliu, iar tatăl acestuia a intrat în discuţii cu  BGC ,discuţii ce au degenerat în ceartă şi loviri reciproce pe tema încurcării animalelor.

În timpul acestei stări conflictuale, la faţa locului a apărut inculpatul însoţit de martorul IM. În aceste împrejurări, inculpatul ,fiind înarmat cu un box în mâna stângă şi cu o ţeavă tip irigat, în mâna dreaptă, pe care a luat-o din căruţa cu care venise la faţa locului, s-a îndreptat spre  AV  şi în timp ce îi adresa cuvinte injurioase şi ameninţări cu moartea, i-a aplicat o lovitură din spate, la nivelul capului victimei care, la rândul ei era într-o încleştare fizică cu martorul BGC.

Concluzionează procurorul că, inculpatul a profitat de faptul că victima se afla cu spatele la el şi se ţinea de braţe cu martorul BGC.

În urma loviturii primite, victima AV  a căzut la sol, rămânând în stare de inconştienţă, fiind găsită după puţin timp de fiul său AA.

Inculpatul a abandonat victima, fără a-i acorda un prim ajutor sau a sesiza autorităţile despre fapta comisă.

Inculpatul DCA în timpul urmăririi penale, fiind audiat, a precizat că a lovit victima de două ori cu pumnul în zona feţei, prin împingere dinspre înapoi spre înainte,în timp ce se afla faţă în faţă cu victima,la aproximativ un metru,lovind-o în zona nasului şi a mandibulei ,deoarece aceasta fiind înarmată cu un băţ, intenţiona să îl lovească ,negând  faptul că ar fi fost înarmat  cu o ţeavă tip aspersor şi cu un box confecţionat artizanal ,corpuri dure cu care l-ar fi agresionat -potrivit  plângerii şi declaraţiei victimei-motivaţie ce nu a fost avută în vedere de procuror, întrucât nu este  susţinută de probe.Aducându-i-se la cunoştinţă raportul de constatare medico-legală şi concluziile acestuia,inculpatul nu îşi poate explica modul de producere al traumatismului cranio-cerebral şi al fracturilor craniene constatate,menţinându-şi în totalitate declaraţiile date ,considerând că declaraţiile persoanei vătămate nu sunt conforme realităţii .

Cu ocazia audierii şi a reaudierii ,persoana vătămată AV  a declarat că a fost agresionat de către inculpat ,prin lovire la nivelul capului ,în timp ce era într-un conflict fizic cu martorul BGC,în sensul  că se luptau unul cu celălalt prin forţa mâinilor şi a picioarelor ,respectiv,se ţineau unul pe celălalt cu mâinile de haine şi cu picioarele se loveau sau se fereau.Nu a văzut exact momentul în care a lovit –o inculpatul  cu ţeava la nivelul capului ,dar este sigur că el a făcut-o, deoarece în momentul în care se lupta cu martorul,auzind zgomot de căruţă,a  privit în partea  sa dreaptă şi i-a văzut sosind cu căruţa  pe inculpat  şi pe martorul IM.

În premomentul lovirii la nivelul capului,AV l-a văzut pe inculpat apropiindu-se de el cu ţeava în mână,în aşa fel încât şi-a dat seama că intenţionează să îl lovească,proferând ameninţări ,precum :”Te omor,în aia a mă-tii......”,totul a durat foarte puţin,în fracţiune de timp,iar după primirea loviturii pe la spatele său,a căzut la sol şi nu mai ştie ce s-a întâmplat. A precizat că ,în premomentele lovirii,l-a văzut pe inculpat având în mâna dreaptă o ţeavă şi în mâna stângă un box confecţionat dintr-o rozetă tip calorifer.Cu privire la ţeava pe care DCA o avea în mână ,a arătat că era de culoare albă ,tip aspersor ,adică din aluminiu ,lungă de aproximativ 50-60 cm şi groasă de aproximativ 8 cm.

Aducându-i-se la cunoştinţă depoziţiile  inculpatului şi ale martorilor BGC  şi IM, persoana vătămată AV a susţinut că  aceştia nu spun în totalitate adevărul,inculpatul pentru a nu fi tras la răspundere penală iar ceilalţi doi ,datorită relaţiilor dintre ei,nu doresc să fie sinceri.

 Martorul BGC ,angajat al familiei inculpatului ,ca şi îngrijitor de animale,a  declarat că susţinerile persoanei vătămate precum că în premomentele agresionării de către inculpat ,când  martorul  şi persoana vătămată se aflau într-o încleştare fizică ,ţinându-se de mâini unul pe celălalt,timp în care inculpatul ar fi lovit-o cu o ţeavă ,din spate,în cap,nu sunt adevărate .A precizat martorul că DCA  l-a lovit pe AV ,dar prin aplicarea mai multor lovituri cu pumnulA susţinut că inculpatul nu era înarmat cu vreun obiect contondent ,respectiv bâtă,par,ţeavă  ori metalică sau alt obiect confecţionat anume pentru lovire  ,împungere sau tăiere .În prima declaraţie de martor,scrisă olograf, BGC  a afirmat  că inculpatul l-a lovit pe AV ,cu pumnul ,de două ori ,în zona feţei.

Martorul IM –un alt angajat al familiei inculpatului,care îl însoţea pe acesta,a declarat că acesta l-a lovit pe AV cu pumnul ,în zona feţei,de două ori ,la cea de-a doua lovitură,acesta căzând la sol.În acel moment,fiul părţii vătămate,AA, a venit la faţa locului ,l-a înjurat pe inculpat iar acesta l-a lovit de 4-5 ori cu pumnul.AV s-a ridicat de jos şi împreună cu fiul său ,s-au îndreptat spre casă,cel dintâi continuând să-i înjure şi să-i ameninţe. Inculpatul s-a întors şi s-a urcat în căruţă şi amândoi au plecat spre OC.A precizat martorul că înainte de a-l agresiona pe AV,DCA  a strigat la acesta să –l lase în pace pe BGC şi să nu-l mai lovească,apoi s-a dat jos din căruţă ,i-a smuls din mână băţul cu care intenţiona să îl lovească şi pe el,AV a încercat  din să îl lovească dar inculpatul s-a ferit şi l-a lovit cu pumnul ,în faţă.

La rândul său, martorul OC –vecin atât cu partea vătămată cât şi cu inculpatul, a declarat că  în seara de 15.04.2014,în jurul orei 20,00,se afla în curtea locuinţei ,când i-au atras atenţia nişte ţipete ce veneau dinspre câmp şi uitându-se în acea direcţie,l-a văzut pe AV ce avea în mână un băţ din cel cu care se dotează cei ce îngrijesc animale  şi îl lovea pe BGC .În acele momente ,de locuinţa sa se apropiase inculpatul ,care venea să ia nişte ouă şi auzind şi el cele întâmplate între cioban şi AV,a alergat către cei doi.Martorul l-a văzut pe DCA ajungând lângă AV ,datorită distanţei faţă de aceştia,de aproximativ 150 metri, nu ştie ce au discutat,dar i-a văzut gesticulând ,apoi AV  a ridicat băţul ce-l avea în mână ,cu intenţia de a lovi ,a dat cu băţul în direcţia inculpatului ,însă acesta s-a ferit şi nu a fost lovit,după care inculpatul i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona capului.În urma loviturii primite,AV a căzut la sol,s-a ridicat în picioare ,moment în care inculpatul i-a mai aplicat o lovitură la nivelul capului,de data aceasta persoana vătămată rămânând la sol.În acele momente a apărut AA ,care a început să gesticuleze ,împrejurare în care inculpatul l-a lovit şi pe el.AA l-a luat de braţ pe tatăl său şi l-a dus acasă iar inculpatul s-a îndreptat spre BGC ,zonă în care se afla şi IM,cu o căruţă.Martorul a precizat că nu a văzut ca inculpatul să fie înarmat cu vreun obiect contondent ,respectiv box ori ţeavă şi nu îşi explică existenţa leziunilor constatate de medici.

Aducându-i-se la cunoştinţă declaraţiile  părţii vătămate cât şi a celorlalte persoane care afirmă contrariul,martorul a precizat că îşi menţine declaraţiile date.

Martorul AA fiind audiat ,a arătat că îşi retractează afirmaţiile potrivit cărora a văzut împrejurările concrete în care tatăl său a fost agresionat de către DCA.Cu privire la afirmaţia  făcută ,precum că  tatăl său a fost lovit de inculpat cu boxul ,declaraţie dată la 15.04.2014,a revenit şi a arătat că la momentul audierii era supărat datorită stării grave în care se afla tatăl,realizase că a fost agresat de către inculpat  şi până să vină salvarea,el şi mama sa,îl întrebau ce s-a întâmplat şi acesta,fără a putea vorbi,cu mâna i-a indicat sistemul de închidere al uşii de la sobă şi atunci martorul a realizat că ar putea fi vorba de un instrument de lovire tip box.A subliniat martorul  încă odată ,că personal nu a văzut împrejurările concrete în care a fost agresat tatăl său,dar poate să aprecieze că din momentul în care  a plecat de lângă tatăl său să ducă caprele spre domiciliu şi când a revenit  lângă el găsindu-l bătut,s-a scurs un timp de aproximativ 5 minute.De asemenea,în momentul în care a revenit şi l-a găsit pe tatăl său bătut,i-a văzut şi pe inculpat şi martorul IM şi niciunul nu avea asupra sa vreun obiect contondent.După ce tatăl său a fost supus intervenţiei chirurgicale  şi şi-a revenit ,i-a spus lui dar şi celorlalţi membrii ai familiei ,că la data de 15.04.2014 ,a fost agresionat numai de către inculpat,care i-a aplicat o lovitură la nivelul capului cu o ţeavă pe care o ţinea în mâna dreaptă ,fiind înarmat şi cu un box pe care îl avea în mâna stângă.

Aducându-i-se la cunoştinţă declaraţiile persoanelor care fac afirmaţii contrare celor spuse de el,martorul  este de părere că ele nu spun adevărul, întrucât fiind în relaţii de prietenie iar BGC lucrând ca îngrijitor de animale la inculpat,nu doresc să fie tras acesta la răspundere penală.

Martorul a precizat că între familia sa şi familia inculpatului ,nu exista o stare conflictuală anterioară şi nu îşi explică comportarea lui violentă ,dar că  se comporta cu superioritate şi că este cunoscut în zonă ca o persoană care îşi rezolvă anumite probleme cu diverse persoane,prin bătaie.

Şi ceilalţi  martori au declarat că nu cunosc ca între părţile implicate să fi existat vreo stare conflictuală anterioară,fapt confirmat de altfel atât de  inculpat  cât şi de persoana vătămată.

La stabilirea situaţiei de fapt, au fost avute următoarele mijloace de probă:  procesul – verbal de sesizare şi cercetare la faţa locului din 15.04.2014 ; procesul – verbal de reconstituire şi planşă foto din data de 26.07.2014  ; plângerea şi declaraţiile persoanei  vătămate AV ;raportul de constatare medico – legală nr. 1777/136/A1 Agresiuni din 16.o5.2o14 privind persoana vătămată şi documentaţia medicală aferentă ;decont de cheltuieli al Spitalului Judeţean Constanţa ;depoziţiile  martorilor ; declaraţiile inculpatului DCA.

Procurorul a reţinut ca fiind relevante sub aspectul încadrării juridice,următoarele elemente:

Inculpatul  a comis fapta cu intenţie directă, având în vedere modalitatea concretă de săvârşire a faptei reţinute în sarcina sa, cu premeditare, respectiv prin înarmarea cu o ţeavă groasă de 8 cm şi lungă de 6o-7o m, precum şi un box artizanal, deplasarea cu acestea la locul comiterii faptei, respectiv extravilanul loc. XXX şi lovirea părţii vătămate AV  în zonă vitală respectiv capul, cu un obiect vulnerant (ţeavă tip aspersor şi box) ,  apte să producă moartea, toate aceste aspecte fiind de natură a releva o periculozitate sporită a inculpatului.

Inculpatul a acţionat în aşa mod încât a provocat o leziune la nivelul organelor vitale ale organismului victimei, respectiv la nivelul capului folosind o ţeavă metalică şi un box artizanal specifice uciderii, moartea victimei neproducându-se din motive independente.

Numărul zilelor de îngrijiri medicale nu are relevanţă, deoarece aceasta este caracteristic infracţiunii de vătămare corporală şi nu exprimă dinamismul interior al actului.

Astfel, aplicarea unei lovituri puternice în zona capului, regiune vitală a corpului – cu o ţeavă şi un box care au cauzat un traumatism cranio-cerebral cu fracturi,  ce a necesitat intervenţie de urgenţă, relevă intenţia de ucidere nu de vătămare corporală.

După comiterea faptei nu a acordat vreun prim ajutor victimei şi  nici nu a procedat la solicitarea cadrelor medicale specializate, ci a fugit de la faţa locului.

 Intenţia de a ucide se deduce din modul în care a acţionat inculpatul, nu din elementele exterioare.  Astfel, faptul că acesta ar fi fost jignit şi ar fi existat intenţia de a fi lovit,  nu justifică concluzia că inculpatul ar fi săvârşit infracţiunea de vătămare corporală, iar nu pe cea de tentativă la omor.

El a aplicat victimei o lovitură puternică cu ţeavă de aspersor  fiind poziţionat în spatele victimei, profitând de faptul că aceasta se află cu spatele la el, prevăzând rezultatul acţiunii sale, pe care l-a urmărit cu intenţia de a ucide, nu de a o vătăma.

 Comportarea victimei nu poate fi invocată în favoarea inculpatului.

Faţă de cele de mai sus,procurorul a  concluzionat  că fapta inculpatului a fost comisă cu intenţia de a ucide, deoarece acesta fiind înarmat cu o ţeavă tip aspersor şi cu un box artizanal,  a lovit capul  victimei cauzându-i un traumatism cranio – cerebral cu multiple fracturi de la o distanţă redusă.

Referitor la încadrarea juridică a faptei ,  a apreciat  că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor prev. de art. 32 C.p. rap. la art. 188 C.p., de vreme ce inculpatul a chibzuit, a reflectat, cu privire la modalitatea concretă de săvârşirea a faptei prevăzute de legea penală, mai mult a efectuat şi acte pregătitoare, înarmându-se anterior deplasării la faţa locului cu o ţeavă tip aspersor şi un box artizanal, deoarece aşa cum rezultă din probatoriul de la dosarul cauzei, inculpatul avea microferma în apropierea locului unde s-a produs starea conflictuală dintre victimă şi ciobanul inculpatului, martorul BGC.În sprijinul încadrării juridice,procurorul a invocat  şi decizii de speţă ale instanţei supreme.

În faţa instanţei de judecată,inculpatul DCA şi persoana vătămată AV au fost audiaţi,fiecare menţinându-şi poziţia procesuală adoptată în cursul urmăririi penale.

Inculpatul şi avocatul ales nu au contestat probele administrate în faza de urmărire penală şi  nici nu au solicitat administrarea de probe noi în apărare,la cererea acestora instanţa încuviinţând  audierea martorilor din lucrări ,pentru a fi întrebaţi dacă inculpatul a fost ori nu înarmat cu box sau ţeava metalică ,faţă de susţinerea inculpatului ,care recunoaşte că  el a agresat  persoana vătămată ,în împrejurările reţinute în rechizitoriu ,dar că agresiunea a fost comisă prin aplicarea de două lovituri cu pumnul.

Martorii BGC ,IM ,OC şi AA,cu ocazia audierii,şi-au menţinut poziţia procesuală din faza urmăririi penale.

În considerarea probatoriului administrat în cauză în cursul urmăririi penale şi readministrat în cercetării judecătoreşti ,analizat în mod coroborat,instanţa  apreciază că situaţia de fapt şi încadrarea juridică  au fost corect stabilite prin rechizitoriu.

Astfel, declaraţiile inculpatului,ale persoanei vătămate şi depoziţiile martorilor audiaţi,confirmă că în seara de 15.04.2014 ,în jurul orei 19,30,a existat un conflict verbal şi fizic între persoana vătămată-pe de o parte - şi  martorul BGC şi inculpat –pe de altă parte ,pornit de la amestecarea în turma persoanei vătămate a unor capre aparţinând inculpatului .

De asemenea,raportul de constatare medico-legală confirmă faptul că persoana vătămată a fost lovită la nivelul capului cu un obiect  dur ,care i-a provocat multiple fracturi şi traumatisme ,cu consecinţa punerii în primejdie a vieţii .Faţă de zona corpului vizată şi lezată şi de forţa mare a loviturilor aplicate ,instanţa apreciază că lovitura a fost aplicată cu un corp dur ,şi nu cu pumnul,aşa cum susţine inculpatul ,concluziile medico-legale fiind de natură a înlătura susţinerile potrivit cărora persoana vătămată ar fi fost lovită numai cu pumnii.

Martorii BGC ,IM şi OC,sunt în relaţii apropiate cu inculpatul ,pe de altă parte , depoziţiile primilor doi ,conţin aspecte ce conduc la bănuiala că nu spun în totalitate adevărul ,având în vedere susţinerile pe parcursul audierilor, în sensul că inculpatul  a aplicat  două lovituri de pumn în faţă  persoanei  vătămate, infirmate de constatarea medico-legală ,în ceea ce priveşte locaţia leziunilor,care exclud loviturile de pumn (întrucât loviturile de pumn ar fi trebuit să lezioneze  ochii, nasul,gura ,fruntea ,deci zona frontală  şi nu zona laterală stânga a capului ) cât şi  în ceea ce priveşte forţa loviturii,care indică un obiect dur,greu ,şi nu pumnul .Referitor la martorul OC,este greu de crezut că de la distanţa  mare la care se afla faţă de părţile implicate şi întuneric fiind la acea oră ,având în vedere data calendaristică,ar fi  putut vedea cum s-a derulat evenimentul,pentru a oferi aşa de multe detalii .Din examinarea conţinutului  declaraţiilor celor trei martori , rezultă în mod vădit  tendinţa de subiectivism iar susţinerile potrivit cărora persoana vătămată ar fi fost lovită numai cu pumnii ,nu vor fi avute în vedere ,urmând a fi înlăturate.

Mai mult, în condiţiile în care  primul incident nu risca să degenereze, reacţia inculpatului este disproporţionată ,inculpatul înţelegând practic a se manifesta într-un mod ce face dovada unei agresivităţi extreme, care nu s-ar fi justificat în condiţiile date.

De asemenea, inculpatul cunoştea că victima îi este consătean,  nu se afla în relaţii de duşmănie cu aceasta iar  lovirea în zona capului , constituie o reacţie excesivă, fără o justificare faptică.

 Instanţa reţine, în raport  de modul şi împrejurările  concrete în care a fost comisă acţiunea ilicită de violenţă-pe fondul unui conflict spontan minor,de metoda obiectului vulnerant folosit (obiect metalic greu),având microferma în apropierea locului evenimentului,inculpatul s-a înarmat anterior cu  o ţeavă tip aspersor şi un box metalic,ceea ce denotă că a reflectat cu privire la modul de acţiune,de regiunea corporală  vizată (capul ), de intensitatea loviturii,de consecinţele efectiv produse  ce au necesitat intervenţie de urgenţă,de  atitudinea ulterioară a inculpatului(după comiterea faptei nu a acordat  prim ajutor victimei şi  nici nu a întreprins demersuri pentru a  solicita  prezenţa cadrelor medicale specializate, ci a fugit de la faţa locului) ,că acesta a prevăzut rezultatul potenţial letal al acţiunii sale de violenţă ,acţionând cu intenţia de a ucide iar nu de a cauza praeterintenţionat sau cu intenţie indirectă,o vătămare  prevăzută de art.194 alin.1 lit.e Cod penal,fapta întrunind conţinutul constitutiv al tentativei la infracţiunea de omor. Din modul în care a acţionat,descris mai sus,rezultă că inculpatul a acceptat rezultatul faptei sale şi că astfel  infracţiunea a fost comisă cu intenţie directă,moartea victimei neproducându-se din motive independente  .

În ipoteza punerii în primejdie a vieţii persoanei -prin aceasta înţelegându-se situaţia când făptuitorul a creat prin activitatea sa  posibilitatea reală şi concretă  ca victima să înceteze din viaţă –făptuitorul nu urmăreşte moartea victimei şi nici nu acceptă acest rezultat ,el acţionând  în vederea vătămării corporale a victimei,dar în condiţii susceptibile de a-i produce moartea.Ori dacă victima este lovită cu intensitate ,cu un obiect contondent apt să producă moartea ,într-o regiune vitală a corpului ,se impune concluzia că făptuitorul a comis agresiunea cu intenţia de a ucide,iar nu de a-i cauza o vătămare corporală. Desigur ,în fiecare situaţie,subiectul activ va putea invoca împrejurări prin care să se stabilească faptul că el nu a putut să prevadă şi nici nu trebuia să prevadă un rezultat mai grav.

Pentru motivele arătate ,instanţa nu poate primi cererea de schimbarea încadrării juridice din infracţiunea reţinută prin rechizitoriu în infracţiunea de vătămare corporală prev.de art.194 alin.lit.e Cod procedură penală,formulată de inculpat .

În drept, fapta inculpatului DCA care  la data de 15.o4.2o14, în jurul orelor 19,3o – 2o,oo, pe fondul unei  stări conflictuale spontane, ce a avut loc în extravilanul comunei XXX, i-a aplicat părţii vătămate AV mai multe lovituri cu corpuri dure, ce necesită 3o – 35 zile de îngrijiri medicale, rămânând cu infirmitate fizică prin lipsă substanţă osoasă postechilectomie, punându-i viaţa în primejdie prin hemoragie meningee ca urmare a unei fracturi craniene multieschiloasă cu înfundare, întruneşte elementele  constitutive ale infracţiunii de tentativă la  omor, prevăzută de art. 32 Cod penal rap.la art. 188 Cod penal.

La  stabilirea şi aplicarea  pedepsei, instanţa  va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art.74 Cod penal, care statuează că stabilirea  duratei pedepsei, se face în raport cu gravitatea infracţiunii  săvârşite  şi cu periculozitatea  infractorului, ce se  evaluează după următoarele criterii: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii  şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Astfel, va lua în considerare gradul de pericol social  ridicat al faptei reţinute, determinat  de natura acesteia,împrejurările şi modalitatea de comitere (pe fondul  unui conflict  spontan, determinat de un motiv minor, inculpatul a devenit violent şi a  aplicat  mai multe lovituri, de intensitate, la nivelul capului  ,cu corpuri dure,fiind înarmat cu o ţeavă groasă de 8 cm şi în lungime de 60-70 cm), elemente de natură a releva o periculozitate sporită,consecinţele efectiv produse sau care s-ar fi putut produce dacă victima nu beneficia de intervenţie chirurgicală de urgenţă,atitudinea ulterioară  comiterii faptei –inculpatul  nu a anunţat ambulanţa ori organele de poliţie şi a fugit ,ceea ce denotă indiferenţă faţă de urmările faptei.

În afara gradului ridicat de pericol social al infracţiunii, prin care se aduce în principal atingere unei valori sociale fundamentale, aşa cum este viaţa persoanei, instanţa urmează a avea în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege ( închisoarea de  la 5 la 10 ani),circumstanţele  personale ale inculpatului -în vârstă de  24 de ani,studii liceale,necăsătorit,este crescător de animale,nu posedă antecedente penale -şi conduita procesuală adoptată.

Inculpatul este cercetat în stare de arest preventiv(măsură dispusă la 23.08.2014), alături de alţi şapte inculpaţi, într-un dosar aflat pe rolul Judecătoriei Constanţa ,pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie calificată şi lovire sau alte violenţe, prevăzute de art.234 alin.1 lit.a şi d Cod penal  şi art.193 alin.2 Cod penal,cu aplic.art.77 lit.a şi lit.d Cod penal şi art 38 alin.1 Cod penal,însă până la pronunţarea unei soluţii ,beneficiază de prezumţia de nevinovăţie.

Faţă de gradul de pericol social al faptei, de circumstanţele reale şi personale prezentate, instanţa îi va aplica pedeapsa de 6  ani închisoare, apreciind că această durată  este adecvată gravităţii infracţiunii  săvârşite şi periculozităţii inculpatului şi de natură să asigure  reeducarea şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

 Pedeapsa se va executa în regim de deţinere,conform art.60 Cod penal.

 În baza art.67alin.1 şi alin.2  Cod penal, va aplica inculpatului pedeapsa complementară  a interzicerii drepturilor  prev. de art.66 alin.1  lit.a şi  lit.b Cod penal, pe o perioadă de  1 an, ce se execută după pedeapsa principală.

 În  baza art. 65 alin.1 Cod penal, va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art.  66 alin.1  lit.a şi  lit.b Cod penal, ca pedepse accesorii.

 În baza art. 72 alin.1 Cod penal, va computa din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada executată prin reţinere şi arest preventiv, cu începere de la data de 25  august 2014, la zi.

 În baza art. 399 alin. 1 Cod proc pen. rap.la art.362 alin.2  şi art.208 alin.4 Cod proc.pen., instanţa va menţine măsura arestării preventive faţă de inculpat, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive, în raport de ansamblul probator al cauzei şi pericolul pentru ordinea publică,neintervenind elemente noi în favoarea inculpatului,dar şi pentru buna desfăşurare a procesului penal,hotărârea nefiind definitivă.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă:

În cursul  urmăririi penale,AV s-a constituit parte civilă, cu daune morale şi materiale  ,fără a preciza  cuantumul  acestora .

 În faţa instanţei de judecată ,a formulat pretenţii civile de 5.000 lei reprezentând daune materiale- iar cu ocazia dezbaterilor ,a micşorat câtimea acestora,la 4.600 lei -şi 200.000 euro echivalent în lei la data plăţii,reprezentând daune morale.Acestea  îşi au  justificarea,în opinia avocatului părţii civile,în  cheltuielile efectuate cu deplasările şi consultaţiile la spital precum şi împrumuturi la care a apelat ,pentru a-şi întreţine familia în perioada de convalescenţă ,fiind şi singura persoană care aducea venitul necesar traiului.În ceea ce priveşte daunele morale,s-a motivat prin gravele consecinţe ,ce au rezultat din durerile şi suferinţele psihice cauzate ,consecinţele în planul vieţii de familie ,suferinţa provocată soţiei şi celor patru copii,dar în special  fiicei în vârstă de 16 ani,vătămarea produsă generând totodată  inconveniente de ordin psihofizic,datorate pierderii confortului ,stabilităţii şi unităţii familiale.

Pentru dovedirea daunelor materiale ,instanţa a încuviinţat la cererea părţii civile ,administrarea probei cu înscrisuri şi cu martori,ulterior inculpatul achiesând la prejudiciul patrimonial pretins.

 Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa s-a constituit parte civilă cu prejudiciul rezultat din contravaloarea îngrijirilor medicale şi a medicamentaţiei acordate persoanei vătămate, conform decontului de cheltuieli  întocmit şi anexat cererii , în sumă de 5715,53 lei,inculpatul fiind de acord  să le suporte.

 Cheltuielile materiale avansate de partea civilă AV , justificate cu martori şi acte, fără a avea caracter excesiv şi având o bază rezonabilă, se impun a fi acordate în totalitate.

 În ceea ce priveşte suma  reprezentând daune morale, ţinând seama de specificul cauzei şi natura prejudiciului produs,de suferinţele fizice şi trauma psihică încercate -,instanţa urmează a  o admite în parte ,suma solicitată cu titlu de  prejudiciu nepatrimonial,neputând constitui o îmbogăţire fără just temei, ci trebuie să reprezinte  o dreaptă compensare, în spiritul principiului echităţii care trebuie să guverneze actul de justiţie.

Prin urmare, în baza  art. 397 alin.1 , coroborat cu art.19 şi art.25Cod  proc.pen.,rap.la art.1381şi art. 1391 alin.1  Cod civil,admiţând în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă AV ,va obliga inculpatul  către aceasta, la despăgubiri civile, după cum urmează:4.600 lei reprezentând daune materiale şi 4.500 euro echivalent în lei  la data efectuării plăţii ,reprezentând daune morale şi va respinge restul pretenţiilor civile, reprezentând  daune morale.

Va obliga inculpatul către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă “Sfântul Apostol Andrei”Constanţa,la plata sumei de 5715,53 lei,reprezentând cheltuieli de spitalizare  ,aferente perioadei în care a fost spitalizată partea civilă AV.

În baza art.276 alin.1 Cod proc.pen.,va obliga inculpatul către partea civilă AV la plata sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare făcute de aceasta ,respectiv onorariu avocat,achitat conform chitanţei  seria CT nr.0051 din data de 21.10.2014.

Domenii speta

Spete similare