Contencios administrativ. Acţiune în constatare.

Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamant SP şi pe pârât IF, având ca obiect acţiune în constatare declinat

Asupra cauzei de contencios administrativ de fata:

Prin actiunea inregistrata la instanta prin declinare de competenta de la Judecatoria Iasi (dosar nr. -/245/2019) reclamantul SP în contradictoriu cu pârâtul IF a solicitat să se constate existenţa unui fenomen de mobbing şi să fie obligat pârâtul la luarea măsurilor legale pentru protecţia personalului prin îndepărtarea agresorului.

În motivare, reclamantul a arătat, în esenţă, faptul că din anul 2017 lucrătorii din cadrul Sectorului X i-au adus la cunoştinţă problemele cu care se confruntă şi mai ales faptul că adjunctul şefului de sector, ML, îşi supune subordonaţii la hărţuire morală şi agresiune psihică. A precizat că subordonaţii sunt şicanaţi, umiliţi în faţa colegilor, planificarea turelor este schimbată din scurt şi nemotivat prin dispoziţii verbale, afectând activitatea, dar şi viaţa personală a lucrătorilor, se emit solicitări care nu pot fi îndeplinite din cauza lipsei de dotări, nu se acordă timp pentru refacerea fizică sau termică, li se serveşte masa în condiţii insalubre, li se induce în mod intenţionat o stare accentuată de stres la intrarea sau ieşirea din turele lungi de 12 ore, se folosesc expresii jignitoare etc.

A precizat că există informaţii conform cărora activitatea ilegală desfăşurată la graniţă este încuviinţată şi chiar încurajată de conducerea sectorului ce beneficiază de foloase materiale în schimbul protejării celor care fac contrabandă, apărând încă din urmă cu 10 ani articole în presă pe această temă.

S-a efectuat la nivelul secţiei o diagnoză organizaţională, raportul nefiind însă public, rezultatul fiind însă nefavorabil, în sensul că s-au constatat grave deficienţe manageriale.

A invocat faptul că a solicitat luarea de măsuri şi aplicarea de sancţiuni, însă s-a răspuns evaziv sau s-a solicitat a se face demersuri individuale, tocmai din partea celor agresaţi, supuşi intimidării şi presiunii.

Reclamantul a mai precizat că din cauza demersurile efectuate ML l-a dat în anul 2019 în judecată solicitând despăgubiri pentru distribuirea unor articole de presă care îl denigrează, demers ce vizează tocmai intimidarea subordonaţilor membri de sindicat, în special a celor care au participat la interviul de evaluare pentru diagnoza şi a celor care au îndrăznit sau îşi doresc să-şi manifeste nemulţumirea.

S-a constatat faptul că peste 60% din personalul X a avut de suferit din cauza agresiunilor psihice şi a hărţuirii morale, magnitudinea situaţiei sugerând imposibilitatea remedierii acestei probleme prin tratarea angajaţilor, iar soluţia se află în luarea de măsuri pentru îndepărtarea sursei problemei, ce reclamă intervenţia instanţei de judecată.

A mai invocat art.6 alin.1 din Legea nr.319/2006 privind securitatea şi sănătatea în muncă ce prevede că angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă.

De asemenea, print art.31 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene este condamnat fenomenul de mobbing ce reprezintă o formă generalizată de abuz la locul de muncă, întocmai ceea ce se petrece în cauză, presupunând o comunicare ostilă şi lipsită de etică, direcţionată în mod sistematic către una sau mai multe persoane, care sunt astfel împinse într-o poziţie neajutorată şi fără apărare şi ţinute acolo prin continuarea activităţii de mobbing, respectiv intimidare, ameninţare, hărţuire morală etc.

Acuzaţiile de hărţuire morală, a precizat reclamantul, există de cel puţin 2 ani, iar lipsa de reacţie a pârâtei are un impact negativ asupra unui personal deja afectat, conduce la încurajarea abuzurilor şi la sporirea neîncrederii personalului în eşaloanele superioare.

Astfel, este necesară intervenţia instanţei sub forma obligării pârâtei la luarea măsurilor legale pentru protecţia personalului prin îndepărtarea agresorului.

În drept, s-au invocat disp. art.6  Legea 319/2006, Directiva Consiliului Europei 89/391/CEE din 1989, art. 31 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

În susţinere solicitat proba înscrisuri, cu interogatoriul pârâtei, cea testimonială şi cu înregistrări foto/video.

Pârâtul IF a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, aratand ca in evidenta Compartimentului Psihosociologie nu au fost inregistrate solicitari de asistenta psihologica formulate de politisti de frontiera in calitate de potentiale victime ale mobbingu-ului, in cazul existentei unor indicii temeinice privind existenta fenomenului de mobbing psihologul de unitate poate fi solicitat sau se poate autosesiza pentru acordarea asistentei psihologice a victimei/victimelor conform procedurii PS-IGPF-28/15.11.2015, pana in prezent psihologul de unitate nu a fost solicitat sa intervina in cazuri de mobbing, acesta fiind definit in literatura de specialitate ca o forma de agresiune psihologica a unui grup indreptata asupra unui individ sau grup restrans de indivizi si nu invers (o singura persoana exercita agresiune psihologica unui colectiv intreg).

Pentru termenul de judecata din data de 16.01.2019 partile au fost citate cu mentiunea de a-si exprima punctul de vedere  asupra admisibilitatii actiunii, raportat la titular, obiect si temeiurile de drept invocate.

Analizand admisibilitatea prezentei actiuni, instanta retine urmatoarele:

Actiunea a fost introdusa de reclamantul SP, solicitandu-se în contradictoriu cu pârâtul IF să se constate existenţa unui fenomen de mobbing, cu obligarea paratului la luarea măsurilor legale pentru protecţia personalului prin îndepărtarea agresorului, invocand in esenta imprejurarea ca adjunctul sefului de sector isi supune subordonatii la hartuire morala si agresiune psihica.

Conform dispozitiilor art. 28 din Legea nr. 62/2011 : "(1) Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi.

(2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora.

(3) În exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2), organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă."

Aceste dispozitii legale dau posibilitatea Sindicatului de a formula actiuni in justitie in scopul apararii drepturilor membrilor săi de la care a primit imputernicire, insa in speta de fata reclamantul nu a indicat functionarii publici de la care a primit mandat pentru sesizarea instantei, iar acestia nu au fost mentionati nici in cererea de chemare in judecata.

Instanta constata ca in situatia in care se cere a se constata existenta unui fenomen de mobbing  nu este suficient a se face trimitere la o multitudine de lucratori, ci se impune  ca acestia sa fie identificati pentru a se putea verifica daca au fost supusi unui comportament necorespunzator la locul de munca si daca au mandatat Sindicatul pentru introducerea actiunii, in caz contrar Sindicatul reclamant nu ar putea avea calitate procesuala activa, avand in vedere ca un eventual fenomen de mobbing in cadrul paratului vizeaza in concret functionarul public afectat, raportat la o conduita inadecvata particularizata descriptiv si temporal fata de care s-ar fi manifestat aceasta conduita, un astfel de functionar putând fi in realitate titular al dreptului litigios.

De asemenea, instanta mai retine ca fenomenul invocat prin cererea de chemare in judecata "Mobbingul" reprezintă un comportament ostil de grup, de lungă durată, ce se poate manifesta prin cuvinte, atitudini, care prin caracterul lor repetitiv afecteaza angajatul, punând in pericol munca sa ori degradând climatul de munca.

Acest fenomen presupune implicarea obligatorie a unui grup, in sensul ca un grup să atace sistematic un individ sau un grup restrâns de persoane, o lungă perioadă de timp, respectiv o agresiune psihologica, avand ca efect producerea asupra victimei a unui sentiment persistent ca este vânată, o stare de anxietate cu influenta negativa asupra relaţiilor personale, eficientei la locul de muncă, probleme psihologice etc.

Mobbingul nu este însa un conflict spontan, ci un proces cu durată şi frecvenţă mare a atacurilor şi efecte grave asupra victimei.

Ori in prezenta cauza  reclamantul face referire la subordonati care ar fi supusi agresiunii psihice din partea superiorului, prin urmare la o situatie care nu se incadreaza in tiparul fenomenului de mobbing, care, dupa cum s-a aratat, constituie o forma de agresiune psihologica exercitata de un grup si nu de catre o singura persoana, aspect evidentiat si de catre ofiterul specialist psiholog al paratului in adresa nr. 3618196/11.07.2019 aflata la fila 18 dosar nr. 17543/245/2019, prin urmare nici sub acest aspect actiunea nu este admisibila.

Referitor la invocarea de catre reclamant a art. 31 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene „fiecare angajat are dreptul la condiţii de muncă ce respectă sănătatea, siguranţa şi demnitatea sa” si a  Directivei 89/391/CEE din 12 iunie 1989 privind securitatea şi sănătatea în muncă,  se constata ca normele de dreptului UE impun ca angajatorii să aibă ca obiectiv prevenirea hărţuirii morale, să evalueze riscul de a fi hărţuit moral, să adopte măsuri adecvate pentru a se putea preveni acest fenomen şi consecinţele sale.

Reclamantul a invocat lipsa de reactie a paratului, care ar conduce la incurajarea abuzurilor superiorului mentionat in actiune.

Instanta retine insa ca in dreptul intern, Legea nr. 319/2006 adoptata in scopul instituirii de măsuri privind promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii în muncă a lucrătorilor, invocata de reclamant, prevede la  art. 6 "(1) Angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă", obligatia fiind detaliata la  art. 7 din lege,  ori in cazul in care obligatia de diligenta ce revine angajatorului in temeiul acestei legi nu este respectata sanctionarea nu se poate realiza direct de catre instanta de judecata, intrucat se naste un raport juridic care conform art. 39, 41,42 din lege este supus legii contraventionale.

Instanta mai retine ca solicitarea de a fi obligat paratul la luarea masurilor legale pentru protectia personalului prin indepartarea agresorului, respectiv la luarea unei masuri administrative pentru respectarea prevederilor legale ce asigura drepturile si protectia angajatilor, dupa cum se sustine in precizarile depuse pentru termenul de judecata din data de 6.01.2019,  trebuie sa aiba ca premisa esuarea demersurilor administrative anterioare .

Ori in cauza de fata, desi se pretinde un comportament repetat si anormal al unui superior in cadrul raporturilor de serviciu, acest comportament este susceptibil a fi analizat doar in cadrul procedurii disciplinare, instanta de judecata nefiind abilitata a verifica in mod direct respectarea de catre un functionar public a indatoririlor ce ii revin in baza reglementarilor privind statutul functiei sale.

 Nu rezulta ca ar fi existat sesizari ale functionarilor publici referitor la acest comportament pentru angajarea raspunderii disciplinare a pretinsului agresor in conditiile Cap. VI din Legea nr. 293/2004, dimpotriva  ofiterul nominalizat nu a fost sanctionat disciplinar din data de 22.12.2016 si pana in prezent dupa cum rezulta din adresa paratului nr. 3603311/9.07.2019, iar psihologul instantei nu a fost solicitat sa intervina in cazuri de mobbing, conform punctului de vedere exprimat de Compartimentul Psihosociologie al paratului.

Invocarea faptului ca cei agresati "ezita sa iasa in fata" nu este suficient, din moment ce exista posibilitatea legala de protecţie a personalului din autorităţile publice, instituţiile publice şi din alte unităţi care semnalează încălcări ale legii (avertizori) conform Legii nr. 571/2004.

Pentru considerentele expuse, retinand ca sustinerile reclamantului vizeaza un fenomen psihologic in care situatia de fapt invocata nu se incadreaza, ca masurile legale ce se solicita pentru situatia semnalata au alte cai juridice de remediere si ca reprezentativitatea recunoscuta prin legea dialogului social impune mandatarea expresa a organizatiei sindicale anterior introducerii actiunii (si nu prin acordarea unui termen pentru consultarea angajatilor in vederea nominalizarii), instanta va respinge ca inadmisibila prezenta actiune, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge ca inadmisibila actiunea formulata de reclamantul SP în contradictoriu cu paratul IF.

Domenii speta

Spete similare