Contestaţie la executare

Cod ECLI:RO:TBDLJ:2019:165.000221

Dosar nr. 7085/215/2018

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIE  CIVILĂ Nr. 221/2019

Şedinţa publică de la 11 Februarie 2019

Completul compus din:

PREŞEDINTE G. C. F.

Judecător A. B.

Grefier L. S.

Pe rol , pronunţarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în şedinţa publică din data de 29 ianuarie 2019, consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată şi care face parte integrantă din prezenta hotărâre, având ca obiect  soluţionarea apelurilor civile declarate de contestatorii: P. C. şi P. N. împotriva sentinţei civile nr 9885/10.10.2018 pronunţată de Judecătoria Craiova în contradictoriu cu intimaţii: D. M. şi D. V., având ca obiect contestaţie la executare.

T R I B U N A L U L

Asupra apelului civil de faţă:

Prin sentinţa nr. 9885/10.10. 2018, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 7085/215/2018, a fost respinsă contestaţia la executare formulată de contestatorii P. C. şi P. N. în contradictoriu cu intimaţii D. M. şi D. V..

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că în cadrul dosarului de executare silita nr. 128/E/2018 s-a pornit executarea silita la cererea creditorilor D. V. şi D. M. pentru întoarcerea executării, în baza titlului executoriu  Sentinţa civilă nr. 3613/15.03.2017 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 6884/215/2015 rămasă definitivă prin Decizia nr. 1989/13.10.2017 pronunţata de Tribunalul Dolj, cererea  adresata executorului judecătoresc privind predarea silită  a imobilului situat in Craiova.

La data de 08.07.2016, P. C. şi P. N. au formulat cerere de executare silită prin care au solicitat evacuarea contestatorilor debitori D. V. şi D. M. din imobilul situat în Craiova, ..., titlul executoriu fiind reprezentat de Sentinţa civilă 2538/25.02.2015 emisă de Judecătoria Craiova şi decizia 1298/12.08.2015 emisă de Tribunalul Dolj.

 A fost constituit dosarul de executare silită înregistrat la BEJ Strinoiu Constantin Daniel sub nr 111/E/2016.

Din motivele invocate de contestatori în susţinerea cererii de chemare în judecată şi a cererilor adiţionale a rezultat că aceştia au solicitat anularea executării silite întrucât obligaţiile din titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă 2538/25.02.2015 a Judecătoriei Craiova, rămasă definitivă prin decizia civilă 1298/12.08.2015 a Tribunalului Dolj a făcut obiectul dosarului de executare nr 25/E/2015 al BEJ Strinoiu Constantin Daniel. Executarea silită din acest dosar a fost anulată prin decizia civilă 1480/15.06.2016 pronunţată în dosarul  5588/215/2015 iar prin sentinţa civilă 3613/15.03.2017 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul 6884/215/2015 s-a dispus întoarcerea executării silite efectuate în dosarul de executare silită nr 25/E/2015 al BEJ Strinoiu Constantin Daniel prin restabilirea situaţiei anterioare executării silite.

Din considerentele deciziei civile 1480/15.06.2016 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul 5588/215/2015 a rezultat următoarele:

În dosarul de executare silită înregistrat la BEJ Strinoiu Constantin Daniel sub nr 25/E/2015, P. C. şi P. N. au solicitat executarea obligaţiilor din sentinţa civilă 2538/2015 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul 2363/2015/2015, debitori fiind D. V. şi D. M..

Aceştia din urmă au formulat contestaţie la executare care a fost admisă prin decizia civilă 1480/15.06.2016 pronunţată de Tribunalul Dolj fiind anulată executarea silită începută în dosarul de executare nr 25/E/2015 întrucât încuviinţarea executării silite nu s-a realizat de instanţa de executare ci de executorul judecătoresc.

În consecinţă, prin sentinţa civilă 3613/15.03.2017 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul 6884/215/2015 s-a dispus întoarcerea executării silite efectuate în dosarul de executare nr 25/E/2015 al BEJ Strinoiu Constantin Daniel prin restabilirea situaţiei anterioare.

La data de 08.07.2016, P. C. şi P. N. au formulat o noua cerere de executare silită prin care au solicitat evacuarea debitorilor D. V. şi D. M. din imobilul situat în Craiova, ..., titlul executoriu fiind reprezentat de Sentinţa civilă 2538/25.02.2015 emisă de Judecătoria Craiova şi decizia 1298/12.08.2015 emisă de Tribunalul Dolj în dosarul de executare silită înregistrat la BEJ Strinoiu Constantin Daniel sub nr 111/E/2016.

 Intimaţii au formulat contestaţie  împotriva actelor de executare efectuate de către BEJ Strinoiu Constantin.

Prin Sentinţa Civilă nr. 1139/24.10.2017 a fost respinsa ca neîntemeiată cererea  şi s-a reţinut că executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr 111/E/2016 nu este nelegală, titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă 2538/25.02.2015 nefiind desfiinţat.

În concluzie, nu s-a reţinut că anularea executării realizată în dosarul de executare 25/E/2015 determină şi anularea executării din dosarul de executare nr 111/E/2016 în condiţiile în care prima executare a fost nelegală din cauze proprii, care nu se mai regăsesc în cea de-a doua.

De asemenea, nu prezintă relevanţă împrejurarea că, urmare a anulării executării silite din dosarul de executare 25/E/2015 s-a dispus prin hotărâre judecătorească întoarcerea executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare întrucât dreptul intimaţilor stabilit prin sentinţa civilă 2538/2015 nu a fost desfiinţat şi acesta poate fi valorificat prin mijloacele prevăzute de lege.

Din actele de executare întocmite s-a reţinut că debitorii intimaţi au eliberat imobilul, sens in care se întocmeşte procesul verbal de către BEJ Strinoiu Constantin Daniel, la data de 23.10.2017. Acest proces verbal este intocmit in dosarul de executare  nr.111/E/2016, la acel moment nefiind încuviinţată executarea silita a sentinţei civile 3613/15.03.2017 pronunţată de Judecătoria Craiova prin care s-a dispus întoarcerea executării silite de catre instanta.

 Întoarcerea executării s-a dispus exclusiv prin raportare la anularea executării silite, cauzată de neregularităţi procesuale, fără legătură cu fondul dreptului intimaţilor care nu a fost afectat.

 Potrivit art. 723 CPC, în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită,  cel interesat  are  dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia. Cheltuielile  de  executare  pentru  actele  efectuate  rămân în  sarcina  creditorului.

Art.722 ind.1 alin.2 C.pr civ. prevede ca “bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptăţit”.

Chiar daca in cuprinsul cererii de întoarcere a executării silite depusa la executorul judecătoresc s-a solicitat predarea bunului imobil,  în  speţă, intimaţii debitori au dreptul la întoarcerea executării silite, prin restabilirea situaţiei anterioare executării, asupra sumelor achitate cu titlu de cheltuieli de executare şi restituirea bunurilor care au făcut obiectul executării silite in dosarul nr.25/E/2015.

Având in vedere considerentele expuse, s-a respins contestaţia la executare ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel contestatorii P. C. şi  P. N., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei apelate, în sensul admiterii contestaţiei la executare.

Arată că instanţa de fond a reţinut în mod greşit faptul că subzistă, în continuare, dreptul intimaţilor de a solicita întoarcerea executării silite, pronunţată în Sentinţa Civilă nr. 3613/15.03.2017.

Cum însăşi instanţa de fond a reţinut, întoarcerea excutării s-a dispus exclusiv prin raportare la anularea executării silite, cauzată de neregularităti procedurale, fără legătură cu fondul dreptului de proprietate al apelanţilor.

Prin sentinţa civilă nr. 2538/2015, pronunţată la data de 25.02.2015 de Judecătoria Craiova, şi rămasă definitivă prin decizia nr. 1298/2015 din 12.08.2015, pronunţată de Tribunalul Dolj, instanţa a dispus evacuarea numiţilor D. M. şi D. V. din imobilul teren şi construcţii, proprietatea apelanţilor, imobil situat în Craiova, ... jud. Dolj.

Astfel, în temeiul acestei hotărâri am formulat cerere de executare silită la BEJ Strinoiu Constantin Daniel, constituindu-se astfel dosarul de executare nr. 25/E/2015. BEJ Strinoiu Constantin Daniel a încuviinţat executarea prin intermediul încheierii din data de 02.03.2015, la aceeaşi dată somând sus - numiţii să părăsească imobilul şi să achite suma de 3.769 lei reprezentând cheltuieli de executare, iar la data de 12.03.2015 a procedat la evacuarea acestora, conform procesului — verbal încheiat în acest sens.

La data de 09.03.2015, D. V. şi D. M. au formulat contestaţie la executare şi au solicitat să se anuleze actele de executare silită constând în: încheierea de încuviinţare a executării silite, încuviinţarea de stabilire a cheltuielilor de executare şi somaţie, toate din data de 02.03.2015, întocmite în dosarul de executare 25/E/2015 de către BEJ Strinoiu Constantin Daniel şi să se lămurească înţelesul, întinderea şi aplicarea titlului executoriu.

Prin sentinţa civilă nr. 9756 din data de 09.07.2015, pronunţată în dosarul nr. 5588/215/2015, instanţa admite în parte contestaţia la executare, în sensul anulării somaţiei şi a încheierii de cheltuieli de executare din data de 02.03.2015 şi înfiinţarea popririi din data de 30.03.2015, reţinând cheltuielile de executare ca fiind exagerate şi nejustificate, astfel reducând cuantumul acestora la suma de 1369 lei. în ceea ce priveşte lămurirea conţinutului titlului executoriu, capătul de cerere este respins, instanţa reţinând că hotărârea judecătorescă conţine dispoziţii clare ce nu necesită lămuriri.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel D. M. şi D. V., dar şi apelanţii.

Tribunalul Dolj, prin decizia nr. 1480/2016 din 15.06.2016, a admis ambele apeluri şi a reţinut cauza spre rejudecare. Rejudecând cauza a admis în parte contestaţia la executare şi a anulat executarea silită începută în dosarul de executare nr. 25/E/2015, reţinând că în speţă sunt incidente retroactiv (art. 666 fiind constituţional la data iniţierii executării) efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 895/15.12.2015, prin care s-au declarat neconstituţionale dispoziţiile art. 666 din Noul Cod de Procedură Civilă - prin intermediul cărora se atribuia executorului judecătoresc competenţa de a se pronunţa asupra încuviinţării executării silite - şi cum executarea nu a fost încuviinţată de instanţa de executare, instanţa a apreciat că încheierea de încuviinţare este lovită de nulitate, sancţiune care s-a aplicat tuturor actelor de executare ce au fost întocmite ulterior acesteia.

In data de 23.03.2015, D. V. şi D. M. au formulat o nouă contestaţie la executare împotriva procesului - verbal întocmit de BEJ Strinoiu Constantin Daniel la data de 12.03.2015 cu privire la imobilul amintit anterior în cadrul aceluiaşi dosar de executare 25/E/2015. Totodată, aceştia au formulat şi un alt capăt de cerere prin care au solicitat întoarcerea executării silite.

Prin sentinţa nr. 3613 din 15.03.2017 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 6884/215/2015, rămasă definitivă prin decizia nr. 1989 din 13.10.2017, instanţa a respins contestaţia la executare ca fiind rămasă fără obiect, având în vedere autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 1480/15.06.2016, şi a admis capătul de cerere privind întoarcerea executării silite, dispunând în consecinţă (acesta este în prezent aşa-zisul titlu executoriu al intimaţilor).

Apelanţii au arătat că în prezent aceştia  au finalizat evacuarea debitorilor D. V. şi D. M., în condiţiile în care instanţa a dispus definitiv evacuarea lor din imobil, iar executarea silită pornită din nou de aceştia a fost dusă la bun sfârşit şi conform procedurilor în vigoare, fără a fi anulate actele de executare, in dosarul nr. 111/E/2016 al BEJ Strinoiu Constantin Daniel, dosar ulterior dosarului 25/E/2015, considerăm că întoarcerea executării silite dispusă prin Sentinţa Civilă nr. 3613/15.03 este lipsită de obiect si de orice finalitate juridică.

Având în vedere că motivul admiterii contestaţiei la executare care a format obiectul dosarului nr. 5588/215/2015 l-a constituit Decizia nr. 895/17.12.2015 prin care Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 666 NCPC, apelanţii au formulat o nouă cerere de executare silita, înregistrata sub nr. lll/E/2016, în baza căreia BEJ Strinoiu Constantin Daniel, a solicitat şi obţinut încuviinţarea executării silite a titlului executoriu Sentinţa Civila nr. 2538/2015 şi Decizia nr. 1298/2015, prin încheierea nr. 6137/20.07.2016 pronunţată în dosarul nr. 19495/215/2016 de către Judecătoria Craiova, de data aceasta executarea silită fiind în mod legal finalizată.

Raportat la acest aspect, D. V. si D. M. au formulat contestaţie la executare împotriva dosarului nr. 11 l/E/2016, contestaţie la executare respinsă atât la fond cât si în apel (DOSAR NR. 8250/215/2017), pe cale de consecinţă noua executare silită producând efecte depline împotriva debitorilor Drăghici.

Mai mult decât atât, raportat la art. 1 al Protocolului Adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale Paris, 20.III.1952, „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţionalşi având în vedere faptul că prin sentinţa civilă nr. 2538/2015, pronunţată la data de 25.02.2015 de Judecătoria Craiova, si rămasă definitivă prin decizia nr. 1298/2015 din 12.08.2015, pronunţată de Tribunalul Dolj, instanţa a dispus evacuarea numiţilor D. M. şi D. V. din imobilul teren si construcţii, proprietatea apelanţilor, imobil situat în Craiova, ..., jud. Dolj, rezultă faptul că o asemenea măsură, a întoarcerii executării silite cu consecinţa restrângerii prerogativelor dreptului de proprietate al contestatorilor, ar incalca principiile europene instituite în această materie.

De asemenea, intimaţii urmăresc în scop şicanator să pătrundă în imobil, urmare a unui viciu de procedură, deşi sentinţa de evacuare a acestora din spaţiu este una definitivă, iar dreptul acestora este inexistent.

Arată că dacă intimaţii ar pătrunde în imobil  ar aduce pagube şi degradări imobilului, în perioada de timp pe care ar avea-o la dispoziţie ca posesori-neproprietari în cazul în care executarea silită ar continua, fiind conştienţi că în realitate nu deţin niciun drept asupra imobilului şi nu îl vor putea ocupa pentru mult timp.

Instanţa de fond a analizat în mod simplist situaţia, numai prin raportare la sentinţa pronunţată în dosarul având ca obiect “întoarcerea executării”, fără a analiza speţa în ansamblul ei şi fără a ţine cont de întregul istoric juridic al executărilor silite şi al tuturor hotărârilor pronunţate în speţă.

In drept, apelul este întemeiat pe  dispoziţiilor art. 718 din Noul Cod de Procedură Civilă şi celelalte dispoziţii legale invocate în cuprinsul motivelor.

Intimaţii D. V. şi D. M. au formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei apelate.

Invocă excepţia nulităţii cererii de apel, excepţia decăderii din dreptul de a invoca motivele de fapt şi de drept şi din dreptul de a invoca probe în susţinerea apelului, excepţia abuzului de drept procesual.

Arată că cererea este nulă în conformitate cu dispoziţiile art. 196 alin.1 teza I N.C.P.C., din data de 17.05.2017 domiciliul apelantei-contestatoare P. N. este Craiova... , nr.48, judeţul Dolj.

În ceea ce priveşte excepţia decăderii din dreptul de a invoca motivele de fapt şi de drept, arată că sunt îndeplinite cerinţele  prevăzute de art. 471 alin.2 teza I N.c.P.c. şi  art.  12 (1) şi art.15 N.C.C.  privind excepţia abuzului procesual.

Intimaţii arată că apelanţii au săvârşit un abuz de drept procesual fiind de rea-credinţă.

Mai arată că apelul este lovit de nulitate, potrivit art. 196 alin.1 teza 1 N.C.P.c. în scopul vădit al şicanării creditorilor D. V. şi D. M. şi întârzierii punerii în executare a titlului executoriu, reprezentat de sentinţa civilă nr. 3613/15.03.2017 al judecătoriei Craiova, definitivă prin decizia civilă nr. 1989/13.10.2017 a tribunalul Dolj.

Intimaţii menţionează că apelanţii au denaturat adevărul, prin minciuni grosolane, folosind un limbaj profund licenţions, jignitor, injurios, ofensator, iar cerere de apel nu cuprinde motivele de fapt şi de drept.

Intimaţii arată că actele de executare efectuate în dosarul nr. 111/E/2016 nu au nicio legătură cu prestaţia solicitată şi sentinţa civilă nr. 2538/25.02.2015, excedând considerentelor şi dispozitivului sentinţei civile nr. 2538/25.02.2015.

Intimaţii arată că apelanţii  încalcă grav dispoziţiile art. 1 din Protocolul Adiţional şi Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale prin exercitarea în mod abuziv a prerogatielor dreptului de proprietate asupra imobilului  situat în Craiova, str. ..., judeţul Dolj pentru care nu deţin un titlu valabil şi furtul bunurilor mobile, care fac parte din patrimoniul succesoral după defuncta D. G..

Mai arată că temeiul juridic invocat în cererea de apel este greşit, nu art. 718 N.C.P.C. şi celelalte dispoziţii legale invocate în cuprinsul motivelor, cu art. 466 şi urm. N.C.P.C.

Analizând cu prioritate, conform art. 248 alin.1 N.C.proc.civ., excepţia nulităţii cererii de apel, excepţie invocată de  intimaţii pârâţi, tribunalul constată că aceasta este nefondată pentru considerentele ce succed:

Cererea de apel trebuie să cuprindă datele de identitate ale părţilor, respectiv numele şi prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar, dar şi domiciliul ales în România, dacă apelantul locuieşte în străinătate [art. 470 alin. (1) lit. a) NCPC], datele hotărârii judecătoreşti pronunţate de prima instanţă, care este atacată [art. 470 alin. (1) lit. b) NCPC], motivele de drept şi de fapt pe care se întemeiază apelul [art. 470 alin. (1) lit. c) NCPC], probele invocate în susţinerea apelului [art. 470 alin. (1) lit. d) NCPC] şi semnătura apelantului [art. 470 alin. (1) lit. e) NCPC].

Intimaţii pârâţi au invocat nulitatea cererii de apel determinată de neindicarea datelor de identificare ale intimaţilor, a codului numeric personal şi a domiciliului apelanţilor, a motivelor de fapt şi de drept, precum şi a probelor invocate în susţinerea apelului.

Se constată că cererea de apel nu cuprinde datele de identificare ale intimaţilor, însă neindicarea datelor de identitate ale părţilor în cererea de apel este impusă sub sancţiunea unei nulităţi virtuale, vătămarea nefiind prezumată, ci trebuind dovedită. În speţă, intimaţii nu invocă nici o vătămare, iar împrejurarea că procedura de citare cu aceste părţi este legal îndeplinită, acestea fiind prezente în instanţă şi fiind în măsură a se apăra prin formularea întâmpinării este o dovadă a faptului că nu au suferit o astfel de vătămare prin lipsa datelor de identificare din cuprinsul cererii de apel. Tribunalul are în vedere şi faptul că  datele de identitate ale părţilor din cadrul cererii de chemare în judecată [art. 194 lit. a) NCPC] reprezintă totodată şi datele de identitate ale părţilor care trebuie să se regăsească şi în cuprinsul cererii de apel [art. 470 alin. (1) lit. a) NCPC], motiv pentru care nu se poate aplica sancţiunea nulităţii  apelului dacă există în dosar suficiente date pentru identificarea părţilor şi a domiciliului acestora. Pentru aceste considerente tribunalul apreciază că nici lipsa codului numeric personal al apelanţilor, existent însă în cererea de chemare în judecată, aflată în dosarul de fond, nu e de natură să atragă nulitatea cererii de apel.

În ceea ce priveşte lipsa indicării domiciliului apelanţilor, tribunalul constată că aceştia au indicat un domiciliu procesual ales, posibilitate recunoscută de disp. art. 158 N.C.proc.civ. Mai mult, domiciliul apelanţilor contestatori este indicat în cererea de chemare în judecată.

Susţinerea că cererea de apel nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul, respectiv probele solicitate, nu poate fi primită, tribunalul constatând că cererea de apel este motivată în fapt şi în drept, apelanţii solicitând în dovedirea acesteia doar proba cu înscrisuri. Împrejurarea că intimaţii apreciază că motivarea apelului nu este coerentă, întemeiată în fapt şi în drept, nu atrage de plano concluzia că apelul nu este motivat în fapt şi în drept.

Referitor la sancţiunea decăderii din dreptul de a invoca motive de fapt şi drept, de a propune probe în susţinerea apelului, tribunalul va respinge şi această solicitare, constatând că apelul declarat de contestatori este motivat în fapt şi în drept, iar în dovedirea lui nu s-a solicitat decât proba cu înscrisuri, probă ce a fost cerută prin cererea de apel, astfel cum prevăd disp. art. 470 lit. d N.C.proc.civ.

Cu privire la excepţia abuzului de drept procesual, mai exact solicitarea intimaţilor de sancţionare a abuzului procesual săvârşit de contestatori, prin promovarea cererii de suspendare provizorie a executării silite, a contestaţiei la executare, a prezentei cereri de apel, prin afirmaţiile făcute în cuprinsul acestor cereri adresate instanţelor, tribunalul reţine următoarele:

Abuzul de drept procesual presupune exercitarea in alte scopuri decât cel in vederea căruia acesta a fost recunoscut de lege a unui drept procesual. Sunt astfel de drepturi: dreptul de a adresa cereri instanţei (care la rândul sau are un conţinut complex alcătuit din mai multe drepturi, cum ar fi: dreptul de a introduce cererea de chemare in judecata, dreptul de a solicita probe in dovedirea pretentiilor sau a apararilor), dreptul de a participa la judecata pricinii, dreptul la apărare, dreptul de a îndeplini actele de procedura personal sau prin mandatar, dreptul de a recuza pe judecători, procurori, grefieri sau magistratii asistenti, experti, interpreti, traducători, dreptul de a dispune de soarta procesului, dreptul de a solicita cheltuieli de judecata, dreptul de a exercita căile de atac, dreptul de a cere executarea silita.

Noul Cod de procedura civilă consacra buna-credinta printre principiile procesului civil in Cap. II, la art. 12, astfel : „Drepturile procesuale trebuie exercitate cu buna-credinta si potrivit scopului in vederea caruia au fost recunoscute de lege si fara a se încălca drepturile procesuale ale altei parti. Partea care isi exercita aceste drepturi in mod abuziv răspunde pentru prejudiciile materiale si morale cauzate. Ea va putea fi obligata, potrivit legii, si la plata unei amenzi judiciare.  De asemenea, partea care nu isi indeplineste cu buna-credinta obligaţiile procesuale răspunde potrivit alin. (2)”.

Abuzul de drept procesual presupune aşadar întrunirea a doua elemente: unul obiectiv, constând in exercitarea dreptului procesual in alte scopuri decât cel in vederea căruia acesta a fost recunoscut de lege si unul subiectiv, respectiv reaua credinţa a titularului dreptului procesual.

Ipoteza reglementata este o aplicare a principiului general consacrat de art. 1357 Noul Cod Civil, conform căruia oricine cauzează altuia, prin fapta sa ilicita săvârşită cu vinovatie, un prejudiciu, este obligat a-l repara, cu mentiunea ca răspunderea civila antrenata de aplicarea dispozitiilor art. 12 N. C. Proc. Civ. impune cerinta dovedirii abuzului de drept procesual.

Răspunderea civilă delictuală, temei al sancţionării abuzului de drept procesual, presupune întrunirea unor condiţii de antrenare, între care existenţa unei fapte ilicite, care să constituie premisa şi totodată cauza prejudiciului reclamat în condiţiile în care răspunderea civilă este o răspundere patrimonială a cărei menire şi funcţie este tocmai repararea prejudiciului suferit de un subiect de drept prin fapta ilicită a altuia. Dispoziţiile legale speciale ce reglementează răspunderea civilă delictuală, nu consacră prezumţia caracterului ilicit al unei fapte cauzatoare de prejudicii, ceea ce înseamnă că acest caracter ilicit al faptei imputate trebuie dovedită de către partea ce solicită sancţionarea abuzului de drept, faţă de disp. art. 249 N.C.proc.civ.

Faptele care se impută apelanţilor contestatori sunt exercitarea unui drept recunoscut atât constituţional (art. 21 alin. 1 şi alin. 2), cât şi prin alte legi (art. 6 alin. 1 şi alin. 2 din Legea nr. 304/2004), dar chiar şi de art. 6 alin. 1 din Convenţia Europeană asupra Drepturilor Omului, respectiv dreptul de a formula cereri în instanţă.

Or, atâta vreme cât un drept reprezintă o facultate a subiectului, o prerogativă a cărei exercitare este lăsată de lege la libera sa apreciere, este evident că exercitarea acestuia nu poate constitui prin ea însăşi o faptă ilicită, decât în măsura în care se poate dovedi că dreptul nu a fost exercitat în scopul pentru care este recunoscut de lege, ci în mod abuziv, cu intenţia de a cauza un prejudiciu altuia, ori sub forma unei fraude la lege. O asemenea interpretare decurge în mod firesc atât din conţinutul art. 57 din Constituţie cât şi din prevederile art. 12 N.C.proc. civ..

Din cuprinsul susţinerilor intimaţilor nu se poate reţine ca fiind dovedită săvârşirea de către apelanţii contestatori a vreunei fapte ilicite, în strânsă legătură cu cererile promovate în instanţă cu ocazia prezentei judecăţi.

Drept urmare, cererea de sancţionare a apelanţilor contestatori pentru exercitarea abuzivă a drepturilor lor procesuale va fi respinsă ca nefondată.

Examinând sentinţa atacată, conform art. 476 şi următoarele N.C.proc.civ. prin prisma motivelor de apel şi a dispoziţiilor legale aplicabile, tribunalul constată că apelul este fondat pentru considerentele ce succed:

Prin s.c. nr. 2538/25.02.2015 pronunţată de Judecătoria Craiova, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1298/12.08.2015 a Tribunalului Dolj, s-a dispus evacuarea intimaţilor D. V. şi D. M. din imobilul situat în Craiova, ..., proprietatea apelanţilor contestatori P. C. şi P. N. în baza titlului translativ de proprietate reprezentat de contractul de întreţinere autentificat sub nr. 1354/31.03.1998 de BNP Ciovică.

Apelanţii contestatori s-au adresat BEJ Strinoiu Constantin Daniel pentru punerea în executare a acestui titlu arătat mai sus, constituindu-se dosarul de executare silită nr. 25/E/2015. Această executare silită a fost contestată de către intimaţii D. V. şi D. M., iar prin decizia civilă nr. 1480/15.06.2016 a Tribunalului Dolj se admite în parte această contestaţie la executare şi se anulează executarea silită începută în dos. nr. 25/E/2015 al BEJ Strinoiu. Ca o consecinţă a anulării acestei executări silite prin s.c. nr. 3613/2017 a Judecătoriei  Craiova, definitivă prin decizia nr. 1989/2017 a Tribunalului Dolj s-a dispus şi întoarcerea executării silite efectuate în acest dosar execuţional, respectiv restabilirea situaţiei anterioare executării silite.

Între timp, în executarea titlului executoriu reprezentat de s.c. nr. 2538/25.02.2015 s-a deschis la cererea apelanţilor P. C. şi P. N. un nou dosar de executare silită: 111/E/2016 al BEJ Strinoiu Constantin Daniel. Contestaţia la executare formulată de intimaţii Drăghici împotriva acestei executări silite a fost respinsă prin s.c. nr. 11309/24.10.2017 a Judecătoriei Craiova, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 2173/02.11.2018 a Tribunalului Dolj. Dosarul de executare silită nr. 111/E/2016 al BEJ Strinoiu a fost finalizat prin procesul verbal din 23.10.2017.

Faţă de natura obligaţiei executate silit, respectiv evacuarea intimaţilor din imobilul în litigiu, întoarcerea executării silite presupune reintegrarea acestora în imobilul din Craiova, str. ..., imobil din care prin s.c. nr. 2538/25.02.2015 a Judecătoriei Craiova se dispusese evacuarea lor. Se constată însă că între momentul rămânerii definitive a titlului executoriu reprezentat de s.c. nr. 3613/2017 a Judecătoriei  Craiova, prin care s-a dispus întoarcerea executării silite, respectiv reintegrarea intimaţilor D. în imobilul în litigiu şi momentul în care s-a început executarea silită a acestui titlu de către BEJ Tăbăran George în dos. nr. 128/E/2018 (încheierea din data de 23.01.2018 prin care s-a dispus deschiderea dosarului de executare silită), evacuarea intimaţilor Drăghici în temeiul titlului executoriu reprezentat de s.c. nr. 2538/25.02.2015 a avut loc prin executarea silită realizată de BEJ Strinoiu în dos. nr. 111/E/2016, în mod legal după cum s-a statuat în  s.c. nr. 11309/24.10.2017 a Judecătoriei Craiova, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 2173/02.11.2018 a Tribunalului Dolj.

Drept urmare executarea obligaţiei de reintegrare a intimaţilor în imobilul în litigiu nu se mai impune, întrucât în momentul de faţă evacuarea lor s-a realizat în mod legal, astfel că titlul executoriu reprezentat de s.c. nr. 3613/2017 a Judecătoriei Craiova a devenit caduc, fiind lipsit de eficacitate juridică. Se reţine că întoarcerea executării, respectiv reintegrarea intimaţilor în imobil, obligaţie executată silit în executarea silită contestată în cauza de faţă s-a dispus exclusiv prin raportare la anularea executării silite cauzate de neregularităţi procedurale, fără legătură cu fondul dreptului apelanţilor contestatori, drept recunoscut prin s.c. nr. 2538/2015, titlul ce nu a fost desfiinţat şi care a fost valorificat în cele din urmă prin mijloacele prevăzute de lege.

În ceea ce priveşte apărările intimaţilor din cuprinsul întâmpinării tribunalul reţine, astfel cum s-a statuat şi prin s.c. 11309/2017a Judecătoriei Craiova, definitivă prin respingerea apelului, executarea silită ce a făcut obiectul dosarului de executare nr. 111/E/2016 al BEJ Strinoiu nu este nelegală, titlul executoriu reprezentat de s.c. nr. 2538/2015 nefiind desfiinţat. Anularea executării silite desfăşurate în dos. nr. 25/E/2015 al BEJ Strinoiu nu determină şi anularea executării silite desfăşurate în dos. nr. 111/E/2016 în condiţiile în care prima executare a fost nelegală din cauze proprii ce nu se mai regăsesc în cea de-a doua.

Faţă de cele expuse mai sus, în temeiul art. 480 N.C.proc.civ., reţinând temeinicia motivelor de apel, tribunalul va admite apelul, va schimba sentinţa apelată în sensul că va admite contestaţia la executare şi, în temeiul art. 720 alin. 1 N.C.proc.civ., va anula toate actele de executare silită întocmite de executor judecătoresc Tăbăran George în dos. nr. 128/E/2018.

Faţă de disp. art. 45 alin.1 lit.f  OUG nr. 80/2013, se va dispune restituirea către apelanţii contestatori a taxelor de timbru achitate.

În temeiul art. 453 N.C.proc.civ, reţinând existenţa culpei procesuale în sarcina intimaţilor, tribunalul îi va obliga la plata către apelanţii contestatori a cheltuielilor de judecată aferente celor două cicluri procesuale, dovedite potrivit art. 452 prin chitanţa nr. 184/20.12.2018 şi nr. 130/24.04.2018, constând în onorariu de avocat de la fond şi în apel, cel achitat pentru judecata pe fond urmând a fi cenzurat de instanţă, în condiţiile art. 451 alin.2, avându-se în vedere complexitatea medie a cauzei şi durata în timp a acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge excepţia nulităţi cererii de apel.

Respinge excepţia decăderii din dreptul de a motiva cererea de apel şi a propune probe.

Respinge cererea intimaţilor de sancţionare a abuzului de drept procesual.

Admite apelul declarat de contestatorii P. C. şi P. N. cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în Craiova, ..., jud. Dolj împotriva sentinţei civile nr 9885/10.10.2018 pronunţată de Judecătoria Craiova în contradictoriu cu intimaţii D. M., CNP ...,  şi D. V., CNP ..., cu domiciliul în Craiova, ..., Judeţ Dolj.

Schimbă sentinţa atacată în sensul că:

Admite contestaţia la executare.

Dispune anularea tuturor actelor de executare silită întocmite de BEJ Tăbăran George în dosarul nr. 128/E/2018.

Dispune restituirea către apelanţii contestatori a taxelor judiciare de timbru în cuantum total de 150 lei.

Obligă pe intimaţi la plata către apelanţii contestatori a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2690 lei (onorariu avocat apel şi fond redus).

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 11 Februarie 2019.

Red.jud.G.C.F.

Tehnored.F.M./6 ex.

Jud.fond.D.S.

Domenii speta

Spete similare