Fond funciar

Cod ECLI:RO:TBDLJ:2021:165.000430

Dosar nr. 4560/215/2019 -fond funciar-

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. ...../2021

Şedinţa publică din data de 15 martie 2021

Completul de judecată este constituit din:

Preşedinte: D. O.

Judecător: V. P.

Grefier: L. E.C.

Pe rol se află pronunţarea asupra dezbaterilor care au avut loc în şedinţa publică din data de 05 martie 2021 şi consemnate în încheierea de şedinţă de la aceeaşi dată care face parte integrantă din prezenta decizie, privind judecarea apelurilor formulate de către reclamanta apelantă T.F.D. şi pârâtele apelante COMISIA LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR COMUNA CELARU şi COMISIA JUDEŢEANĂ DOLJ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, împotriva sentinţei civile nr. 684 din data de 27 ianuarie 2020, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 4560/215/2019, în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL COMUNEI CELARU, având ca obiect fond funciar.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 05 martie 2021, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 N.C.P.C., a amânat, în mod succesiv, pronunţarea, pentru data de 12.03.2021 şi, respectiv data de azi, 15.03.2021, când a decis următoarele:

T R I B U N A L U L,

Deliberând asupra apelurilor civile de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 684 din data de 27 ianuarie 2020, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 4560/215/2019, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta T.F.D.în contradictoriu cu pârâţii Comisia Locală Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Comuna Celaru, Primarul Comunei Celaru şi Comisia Judeţeană Dolj Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, a fost obligată Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Celaru să întocmească actele premergătoare emiterii unui titlu de proprietate, în baza procesului-verbal de punere în posesie nr. 57/13.07.2011, privind terenul  forestier situat în T 76 P 1237, UP  VII, UA- 9A%=0,26, 9B%=0,07, 9C%=0,05, 9F%=0,12  în suprafaţă de 0,50 ha şi să înainteze actele premergătoare către Comisia Judeţeană Dolj, a fost obligată Comisia Judeţeană Dolj să emită titlul de proprietate, în baza procesului verbal de punere în posesie nr. nr. 57/13.07.2011, privind terenul  forestier situat în T 76 P 1237, UP  VII, UA- 9A%=0,26, 9B%=0,07, 9C%=0,05, 9F%=0,12  în suprafaţă de 0,50 ha şi a actelor premergătoare emise de Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Celaru, au fost obligate pârâtele Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Celaru şi Comisia Judeţeană Dolj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în limita competenţelor prevăzute de Legea nr. 165/2013, cu completările şi modificările ulterioare să soluţioneze cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, în privinţa suprafeţei totale de 14, 69 ha, teren agricol, din care 7 ha validat în anexa 23 (42), pozitia 137, legea nr. 247/2005, HCJ nr. 3651/2006 şi 7, 69 ha validat în anexa 23 (42), contestaţii, poziţia 258, legea nr. 247/2005, HCJ nr. 3026/2006, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 165/2013, cu completările şi modificările ulterioare, a fost respins petitul privind obligarea pârâtului Primarul comunei Celaru la plata de daune cominatorii de 100 lei, pentru fiecare zi de întârziere şi au fost obligate pârâtele în solidar la plata sumei de 850 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat proporţional petitelor admise.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Prin HCJ nr. 3651/2006, anexa 37, poziţia 8, autorul T.M.a fost validat cu suprafaţa de 0, 50 ha teren forestier, iar, ulterior, la data de 13.07.2011, pe numele reclamantei T. F. D., în calitate de moştenitoare a autorului T. M., conform certificatului de moştenitor nr. 437/27.11.1998 şi nr. 128/15.06.2010, s-a emis procesul verbal de punere în posesie nr. 57, privind terenul  forestier situat în T 76 P 1237, UP  VII, UA- 9A%=0,26, 9B%=0,07, 9C%=0,05, 9F%=0,12, în suprafaţă de 0, 50 ha (filele 19, 102, 103).

Astfel, prin validarea cererii prin care autorul T.M.a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 0, 50 ha, iar, ulterior, prin emiterea Procesului Verbal de punere în posesie nr. 57/13.07.2011 prin care a fost pusă în posesie  reclamanta T.F.D.cu suprafaţa de 0, 50 ha teren forestier i s-a creat reclamantei speranţa legitimă potrivit căreia este proprietara terenului.

Faptul că, ulterior, emiterii Procesului Verbal de Punere în Posesie nr.  57/13.07.2011, nu a fost emis şi titlul de proprietate goleşte de conţinut această speranţă legitimă, fără titlul de proprietate, reclamanta T.F.D.neputând să dispună cu privire la acest teren care este în posesia acesteia, această situaţie ducând la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO dacă, în mod corelativ, nu ar fi obligate Comisiile de fond Funciar să procedeze în limitele competenţelor ce le revin la efectuarea demersurilor în vederea emiterii titlului de proprietate cu privire la acest teren şi la emiterea propriu zisă a titlului de proprietate.

În jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie, validarea unei cereri şi punerea în posesie cu terenul validat a creat o speranţă legitimă asimilată cu un bun, iar, neemiterea titlului de proprietate pentru terenul pentru care a fost pusă în posesie, constituie o ingerinţă şi atingere a însăşi dreptului de proprietate.

Pe cale de consecinţă, instanţa a obligat Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Celaru să întocmească actele premergătoare emiterii unui titlu de proprietate, în baza procesului-verbal de punere în posesie nr. 57/13.07.2011, privind terenul forestier situat în T 76 P 1237, UP VII, UA-9A%=0,26, 9B%=0,07, 9C%=0,05, 9F%=0,12, în suprafaţă de 0, 50 ha şi să înainteze actele premergătoare către Comisia Judeţeană Dolj şi a obligat Comisia Judeţeană Dolj să emită titlul de proprietate, în baza procesului verbal de punere în posesie nr. 57/13.07.2011, privind terenul forestier situat în T 76 P 1237, UP  VII, UA- 9A%=0,26, 9B%=0,07, 9C%=0,05, 9F%=0,12, în suprafaţă de 0, 50 ha şi a actelor premergătoare emise de Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Celaru.

În ceea ce priveşte suprafaţa de 14, 69 ha teren agricol, din care 7 ha validat în anexa 23 (42), poziţia 137, legea nr. 247/2005, HCJ nr. 3651/2006 şi 7, 69 ha validat în anexa 23 (42), contestaţii, poziţia 258, legea nr. 247/2005, HCJ nr. 3026/2006, instanţa a arătat următoarele:

Potrivit art. 4, alin. 1 din Legea nr. 165/2013, dispoziţiile acestei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a legii, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, precum şi cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.

 Potrivit art. 3, pct. 1 din acelaşi act normativ se circumscriu domeniului de reglementare al acestei legi şi cererile formulate în temeiul Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, cererile formulate potrivit Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare, aflate în curs de soluţionare la entităţile învestite de lege sau, după caz, la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În condiţiile în care reclamanta T.F.D.nu a fost pusă în posesie cu suprafaţa de teren de 14, 69 ha, teren agricol, din care 7  ha validat în anexa 23 (42), poziţia 137, legea nr. 247/2005, HCJ nr. 3651/2006 şi 7, 69 ha validat în anexa 23 (42), contestaţii,  poziţia 258, legea nr. 247/2005, HCJ nr. 3026/2006 şi nici nu a fost emis titlul de proprietate cu privire la această suprafaţă, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate privind suprafaţa de teren 14, 69 mp, reprezintă o cerere nesoluţionată în sensul dispoziţiilor art. 4, alin. 1 şi art. 3, pct. 1 din Legea nr. 165/2013, cu completările şi modificările ulterioare.

Referitor la cererile nesoluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, instanţa a arătat că aceste dispoziţii legale prevăd o procedură de inventariere a terenurilor, urmată de finalizarea procedurii de reconstituire, conform art. 5-32 din Legea nr. 165/2013.

Astfel, art. 5 din lege reglementează constituirea unei noi autorităţi administrative, respectiv Comisia locală pentru inventarierea terenurilor, art. 6 reglementează obligaţia acestei comisii de a întocmi, în termen de 180 de zile de la data constituirii, situaţia terenurilor agricole, cu sau fără investiţii, şi forestiere, aflate în domeniul public sau privat al statului sau, după caz, al unităţii administrativ-teritoriale, care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pe fiecare unitate administrativ-teritorială; art. 8 din lege reglementează obligaţia comisiilor locale de fond funciar de a centraliza toate cererile de reconstituire nesoluţionate, în vederea stabilirii suprafeţei de teren necesare în vederea finalizării procesului de restituire.

În continuare la art. 12, alin. 1 din acelaşi act normativ s-a prevăzut că:,, 1) În situaţia în care restituirea terenurilor agricole pe vechile amplasamente nu este posibilă, după validarea întinderii dreptului lor de proprietate de către comisiile judeţene de fond funciar sau, după caz, de către Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti, fostului proprietar sau moştenitorilor acestuia li se atribuie un teren pe un alt amplasament, în următoarea ordine: a) pe terenurile din rezerva comisiei locale de fond funciar; b) pe terenurile proprietate publică, trecute, în condiţiile legii, în proprietatea privată a statului, sau pe terenurile proprietate privată a statului, care au fost administrate pe raza unităţii administrativ-teritoriale de institute, de staţiuni de cercetare ori de alte instituţii publice; c) pe terenurile proprietate publică, trecute, în condiţiile legii, în proprietatea privată a statului, sau pe terenurile proprietate privată a statului, care au fost administrate de institute, de staţiuni de cercetare ori de instituţii publice pe raza localităţilor învecinate, aflate în acelaşi judeţ; d) pe terenurile ocupate de izlazuri.

Conform alineatului 3 atribuirea terenurilor de către comisia locală se face în ordinea de înregistrare a cererilor iniţiale de restituire, cu respectarea strictă a ordinii categoriilor de teren prevăzute la alin. (1). Fostul proprietar sau moştenitorii acestuia pot refuza terenul din rezerva comisiei locale de fond funciar sau din izlazul comunal, propus în vederea restituirii.

Potrivit art. 16 cererile de restituire care nu pot fi soluţionate prin restituire în natură la nivelul entităţilor învestite de lege se soluţionează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) şi (7).

Ori, în condiţiile în care prin Legea nr. 165/2013 a fost stabilită, în mod expres, procedura ce trebuie urmată în cazul cererilor nesoluţionate, instanţa nu se poate substitui comisiei locale de fond funciar în realizarea atribuţiilor care îi revin acesteia, în sensul de a stabili ordinea de soluţionare a tuturor cererilor de reconstituire rămase nesoluţionate şi dacă sunt îndeplinite toate condiţiile pentru a se realiza punerea efectivă în posesie cu suprafaţa de 14, 69 ha, ori, dacă, în lipsa acestei suprafeţe de teren, cererea urmează să fie soluţionată prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte.

Mai trebuie menţionat că, odată cu intrarea în vigoare a legii nr. 165/2013, s-a urmărit asigurarea unui cadru normativ unitar pentru urgentarea şi finalizarea procesului de restituire în natură sau în echivalent a bunurilor imobile preluate abuziv în perioada regimului comunist în România. În vederea punerii în aplicare a principiului prevalenţei restituirii în natură, actul normativ a prevăzut un set de măsuri procedurale, de implementat în mai multe etape, cu termene precise, dintre care fac parte şi cele reglementate la art. 7, al căror scop îl reprezintă, practic, identificarea cu exactitate a disponibilului de teren ce urmează a face obiectul restituirii în natură.

În ce priveşte evoluţia modificărilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, Curtea Constituţională a reţinut că, la momentul promulgării Legii nr. 165/2013 şi intrării sale în vigoare la data de 20 mai 2016, termenul prevăzut la art. 11 alin. (1), până la care comisiile locale şi judeţene de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti aveau obligaţia de a soluţiona toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie şi de a elibera titlurile de proprietate, era data de 1 ianuarie 2016. La data sesizării Curţii Constituţionale prin încheierea din 7 aprilie 2016, acest termen fusese prorogat pentru data de 1 ianuarie 2017, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2015 privind prorogarea termenelor prevăzute la art. 11 alin. (1), art. 20 alin. (5) şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 165/2013. Ulterior sesizării Curţii, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităţilor cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1030 din 21 decembrie 2016, termenul prevăzut la art. 11 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 a fost prorogat pentru data de 1 ianuarie 2018.

Dacă faţă de momentul adoptării Legii nr. 165/2013 şi al analizării ei, în 2014, de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea pronunţată în Cauza Preda şi alţii împotriva României, respectiv de Curtea Constituţională (prin Decizia nr. 684/2014, precitată), durata iniţială a termenului administrativ prevăzut de art. 11 alin. (1) din legea criticată a fost acceptată prin raportare la certitudinea (cel puţin legală, din acel moment) epuizării lui la data de 1 ianuarie 2016, Curtea a constatat că aceleaşi considerente nu mai pot fi valabile şi în actualul context normativ al prorogării (ulterioare anului 2014) succesive a termenului, mai întâi până la 1 ianuarie 2017, apoi până la 1 ianuarie 2018. Acele argumente au fost formulate în considerarea faptului că, în redactarea iniţială, dispoziţiile art. 11 alin. (1) prevedeau un termen bine definit, clar şi unic, până la 1 ianuarie 2016, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a exprimat fără echivoc posibilitatea de a-şi reconsidera considerentele ulterior epuizării acestor termene administrative, acestea fiind valabile numai sub rezerva respectării lor în acea formă (1 ianuarie 2016).

Deşi au fost adoptate aceste acte normative pentru a acorda timp suplimentar entităţii administrative să îşi ducă la îndeplinire obligaţiile legale, practic, în acest caz, Executivul pare a fi acţionat, în sensul legiferării, în funcţie de posibilitatea concretă a autorităţii administrative competente de a realiza sau nu la timp sarcinile sale, acoperind, în realitate, prin două acte normative, lipsa sa de eficienţă faţă de rezultatele preconizate anterior.

De altfel şi Curtea Constituţională prin decizia nr. 44/2017 a apreciat că sunt neconstituţionale dispoziţiile art.7 alin. (1) şi ale art. 11 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, apreciind că termenul prorogat, până la 1 ianuarie 2018 este unul prohibitiv, împiedicând în substanţa sa exercitarea dreptului de acces efectiv la instanţă şi afectând, astfel, posibilitatea realizării dreptul de proprietate pretins.  Curtea a mai arătat în decizia mai sus arătată că potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, de asemenea criticat, "Până la întocmirea situaţiei centralizatoare la nivel local, se suspendă emiterea hotărârilor de validare/invalidare de către comisiile judeţene de fond funciar sau, după caz, de către Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile locale de fond funciar, precum şi orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar." Astfel, orice acţiune judecătorească îndreptată împotriva entităţilor administrative - comisia locală şi/sau judeţeană competentă -, pe motivul neemiterii unei hotărâri de validare/invalidare, va fi respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 11 alin. (1) din lege, situaţie concretizată în litigiul în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate.

 Cât priveşte rezonabilitatea termenului, Curtea a subliniat că aceasta nu mai poate fi susţinută în condiţiile prorogării succesive, pentru a doua oară, prin intervenţii legislative intempestive ale Guvernului, a termenului care, în redactarea originară a Legii nr. 165/2013, era fixat pentru 1 ianuarie 2016. Perioada de aproape 2 ani prevăzută iniţial de legea criticată pentru epuizarea etapei administrative se încadrează în conceptul de termen rezonabil, nu însă şi prelungirea acesteia cu încă 2 ani. În aplicarea acestui nou termen rezultă, în final, o perioadă de peste 4 ani necesară doar pentru efectuarea operaţiunilor administrative de inventariere şi centralizare, prealabile emiterii titlurilor de proprietate şi punerii în posesie a persoanelor îndreptăţite. O eventuală etapă jurisdicţională, de contestare a hotărârilor entităţilor învestite de lege şi de stabilire în mod definitiv, pe cale judecătorească, a drepturilor pretinse, urmată de procedura derulată în faţa Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor - în situaţia în care nu este posibilă restituirea în natură -, operaţiunile de calcul al despăgubirilor acordate, în principal, în puncte, precum şi valorificarea acestora în bani, astfel cum prevede, în esenţă, Legea nr. 165/2013, conturează un mecanism complex şi mai ales, îndelungat, îndepărtându-se, practic, de dezideratul legii în sine şi de recomandările Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Faţă de cele mai sus expuse conduita pârâtei Comisia Locală de Aplicare a legii fondului  care nu a finalizat procedura impusă de legea nr. 165/2013 nu poate îmbrăca decât forma unui refuz de a soluţiona cererile depuse în temeiul legilor fondului funciar, care se află în diferite etape administrative şi nesoluţionate până în prezent.

Odată ce Curtea Constituţională a apreciat că prorogările termenelor începând cu 01.01.2017 nu mai sunt rezonabile, Comisia Locală de aplicare a legii fondului funciar era obligată să urmeze procedura instituită prin dispoziţiile art. 12 (forma în vigoare în prezent) şi următoarele pentru a se putea finaliza procedura de reconstituire începută încă din anul 1991 şi nefinalizată până în prezent.

De asemenea, instanţa a mai arătat că sustinerile pârâtei Comisia Judeţeană Dolj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în sensul că nu are nicio obligatie până în momentul în care Comisia Locală îşi îndeplineşte obligaţia de punere în posesie şi emitere a documentaţiei pentru eliberarea titlului este eronată, întrucât, potrivit art. 6 din HG nr. 890/2005 citat de aceasta, Comisia Judeţeană are atribuţii de instruire, îndrumare, control si verificare a Comisiilor locale.

Astfel, Comisiile judeţene şi a municipiului Bucureşti au următoarele atribuţii principale:

a)organizează instruirea comisiilor comunale, orăşeneşti şi municipale şi asigură distribuirea legilor, a prezentului regulament, a hărţilor şi planurilor la zi, precum şi a altor materiale necesare pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţii acestora;

b)asigură îndrumarea şi controlul comisiilor comunale, orăşeneşti şi municipale prin desemnarea pe comune, oraşe şi municipii a membrilor din comisia judeţeană;

c)verifică legalitatea propunerilor înaintate de comisiile comunale, orăşeneşti şi municipale, în special existenţa actelor doveditoare, pertinenţa, verosimilitatea, autenticitatea şi concludenta acestora.”

Instanta a reţinut că pârâta avea obligaţia de a-şi îndeplini atribuţiile legale mai sus menţionate şi anterior îndeplinirii obligaţiei de către Comisia Locală Celaru şi nu a făcut dovada faptului că şi-a îndeplinit aceste obligaţii în prezenta cauză.

Prin urmare, în contextul Legii nr. 165/2013, cu completările şi modificările ulterioare instanţa nu poate obliga pârâtele în sensul celor solicitate de către reclamantă respectiv să o pună în posesie cu suprafaţa de teren de 14, 69 ha şi să emită titlul de proprietate pentru această suprafaţă de teren, urmând să oblige pârâtele Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Celaru şi Comisia Judeţeană Dolj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în limita competenţelor prevăzute de Legea 165/2013, cu completările şi modificările ulterioare, să soluţioneze cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, în privinţa suprafeţei totale de 14, 69 ha, teren agricol, din care 7 ha validat în anexa 23 (42), poziţia 137, legea nr. 247/2005, HCJ nr. 3651/2006 şi 7, 69 ha validat în anexa 23 (42), contestaţii, poziţia 258, legea nr. 247/2005, HCJ nr. 3026/2006, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 165/2013, cu completările şi modificările ulterioare.

Instanţa a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului Primarul comunei Celaru la plata de daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, în cuantum de 100 lei, reţinând că dispoziţiile Legii nr.165/2013, cu completările şi modificările ulterioare, lege în baza căreia se soluţionează în prezent toate cererile de reconstituire ce intră sub incidenţa art. 4, alin. 1 şi art. 3, pct. 1 din acest act normativ, nu se prevede o asemenea sancţiune.

Având în vedere soluţia ce se va pronunţa, instanţa, în temeiul disp. art. 453 alin. 1 N.c.p.c., a obligat pârâtele, în solidar, la plata sumei de 850 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat proporţional petitelor admise, respectiv 1/2 din totalul cheltuielilor efectuate de reclamantă,  având în vedere că un petit a fost respins în totalitate, unul admis în totalitate, iar un  petit admis în parte.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta apelantă T.F.D.şi pârâtele apelante Comisia Judeţeană Dolj Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor şi Comisia Locală Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Comuna Celaru, jud. Dolj.

Prin apelul formulat, apelanta-reclamantă a arătat că sentinţa apelată este netemeinică şi nelegală în ce priveşte capătul de cerere prin care a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună punerea sa efectiv în posesie cu suprafaţa de 14, 69 ha asupra căruia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, aşa cum rezultă din Anexa nr. 23 (42), poziţia 137, 7 ha validat prin HCJ nr. 3651/2006 şi 7, 69 ha, validat în Anexa 23 (42), poziţia 258, HCJ nr. 3026/2006 şi Legea nr. 247/2005 şi emiterea de îndată a titlului de proprietate.

În mod greşit, au fost obligate pârâtele Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor comuna Celaru, jud. Dolj şi Comisia Judeţeană Dolj ca „în limita competenţelor prevăzute de Legea nr. 165/2013 cu completările şi modificările ulterioare să soluţioneze cererea de reconstituire a dreptului de proprietate în privinţa suprafeţei de 14, 69 ha teren agricol", dar, cum arată instanţa chiar în continuarea textului citat, această suprafaţă a fost validată prin HCJ nr. 3651/2006 şi HCJ nr. 326/2006.

Aşa cum a precizat în cererea de chemare în judecată şi cum solicită şi în apel, Comisia Locală comuna Celaru, jud. Dolj şi Comisia Judeţeană Dolj trebuie să o pună efectiv în posesie cu această suprafaţă şi să emită titlul de proprietate conform procedurilor şi legislaţiei în vigoare.

Este inadmisibil cum pârâtele se învinovăţesc reciproc, din întâmpinările depuse în această cauză rezultând că niciuna din pârâte nu poartă răspunderea că sunt privată de dreptul meu de proprietate.

Nici instanţa de judecată nu şi-a îndeplinit rolul său activ de soluţionare corectă a acestei cauze şi, în loc să oblige pârâtele să o pună în posesie şi să emită titlul de proprietate, după ce a constatat că niciuna dintre pârâte nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de lege în acest sens, le-a obligat doar să soluţioneze cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, cerere care a fost deja soluţionată, consideră aceasta, prin HCJ mai sus citate.

Desigur, şi respingerea petitului privind obligarea pârâtului Primarul Comunei Celaru la plata de daune cominatorii până la punerea efectivă în posesie şi eliberarea Titlului de proprietate este nelegală şi netemeinică şi îi permite în continuare să o priveze de dreptul său de proprietate încă mulţi ani de acum înainte sau pentru totdeauna, fără nicio răspundere.

Din câte cunoaşte de la funcţionarii Primăriei Celaru, din nenumăratele deplasări de la Reşiţa, unde apelanta locuieşte, la o eventuală punere în posesie a celor îndreptăţiţi sau despăgubiri vor avea prioritate numai cei cu hotărâri judecătoreşti prin care sunt obligaţi în acest sens.

Înţelege să se folosească de probele existente în dosarul cauzei.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 466 şi următoarele din NCPC.

Apelanta Comisia Judeţeană Dolj Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor a solicitat admiterea apelului şi respingerea capătului de cerere privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.

Instanţa de fond a apreciat greşit când a stabilit existenţa unei culpe a apelantei pentru neemiterea titlului de proprietate.

Obligaţia Comisiei Judeţene Dolj de Aplicare a Legilor Fondului Funciar este una subsecventă obligaţiilor Comisiei Locale de Aplicare a Legilor Fondului Funciar şi Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliară, astfel, până la îndeplinirea acestor entităţi a obligaţiilor ce le revin, şi înaintarea documentaţiilor necesare emiterii titlurilor de proprietate, apelanta nu poate proceda la emiterea titlurilor de proprietate către reclamaţi, fără efectuarea procedurilor prealabile.

Dispoziţiile art. 52 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 18/1991 şi art. 5 lit. c, d, f, h, i din H.G. nr. 890/2005 modificată şi completată prin H.G. nr. 1832/2005, care prevăd că, comisia locală are în competenţă exclusivă punerea în posesie şi obligaţiile de a stabili mărimea şi amplasamentul suprafeţei de teren, pentru care se reconstituie dreptul de proprietate sau care se atribuie potrivit legii, a completa, în urma verificărilor efectuate, anexele la prezentul regulament cu persoanele fizice şi juridice îndreptăţite, a întocmi situaţii definitive, potrivit competenţelor ce le revin, teren, întocmesc situaţii cu suprafaţa şi amplasamentele stabilite, conform planului de delimitare şi parcelare întocmit, înaintând spre probare şi validare comisiei judeţene situaţiile definitive, împreună cu documentaţia necesară şi pun în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptăţite să primească terenul, a completa fişele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia judeţeană a propunerilor făcute.

În conformitate cu prevederile art. 34, alin. 4 din HG nr. 890/2005, punerea în posesie se face prin întocmirea, prin semnarea procesului-verbal de către proprietar căruia i se înmânează un exemplar al acestuia

Într-adevăr, refuzului punerii în posesie în sensul executării sentinţelor judecătoreşti îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 64 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, republicată, care prevăd cu totul altfel, în sensul că, petenţii se pot adresa instanţei de judecată în acest sens, iar dacă instanţa admite plângerea, primarul va fi obligat să pună în posesie, sub sancţiunea condamnării la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, anume stabilite de instanţă.

Comisiile judeţene sunt cele care, conform atribuţiilor prevăzute de art. 6 lit. e), f) şi art. 36 din Regulament (din H.G. nr. 890/2005), emit titluri de proprietate pentru cererile validate, pe baza documentaţiilor înaintate de către comisiile locale care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere in posesie şi schiţele terenurilor, iar aceste documentaţii se transmit în doua exemplare Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliara, care scrie titlul de proprietate, emiterea titlului de proprietate fiind o etapa ulterioară, care trebuie in prealabil să fie precedată de o serie de acte administrative care cad în sarcina comisiei locale.

Pentru a fi îndeplinită condiţia de formă impusă de procedura de aplicare a legilor fondului funciar, dosarele cu propunerile înaintate de comisiile locale către Comisia Judeţeană Dolj de Aplicare a Legilor Fondului Funciar trebuie să fie înaintate conform unei proceduri clare şi trebuie să cuprindă toate elementele identificate în această procedură.

Pentru a putea fi soluţionată de către Comisia Judeţeană Dolj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, documentaţia transmisă de Comisia locală trebuia să fie întocmită, în conformitate cu Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei Judeţene Dolj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, emis în baza legii nr. 165/2013 şi a Hotărârii de Guvern nr. 401/2013, aprobat prin Hotărârea Comisiei Judeţene nr. 284 din 31 august 2015.

În condiţiile în documentaţiile chiar şi transmise de Comisiei Locale de Aplicare a Legilor Fondului Funciar şi Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară către apelantă nu îndeplinesc această condiţie de formă, nu pot fi soluţionate.

Astfel, până la primirea solicitării de la Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, cu îndeplinirea condiţiilor de fond şi de formă impuse de legislaţia de aplicare a fondului funciar, nu putem face niciun demers pentru soluţionarea cererii reclamanţilor şi, astfel până la acel moment, nu poate fi vorba de o întârziere din culpa acestora în ceea ce priveşte exercitarea obligaţiei ce îi revine.

Astfel, titlurile de proprietate se emit în baza dosarului şi a solicitării de la Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, cu îndeplinirea condiţiilor de fond şi de formă impuse de legislaţia de aplicare a fondului funciar, astfel, nu poate fi vorba de o culpă a sa, în ceea ce priveşte întocmirea greşită a titlului de proprietate.

În ceea ce priveşte obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, se arată că persoana juridică de drept public este scutită, în mod expres, de la plata taxei judiciare de timbru în conformitate cu OUG nr. 80/2013. Această dispoziţie operează în puterea legii şi jurisprudenţial s-a consacrat că obligaţia autorităţii publice cu privire la plata taxei judiciare de timbru este înlăturată, iar sumele de bani provenite din hotărârile judecătoreşti se fac venit la bugetul unităţii administrativ-teritoriale.

Cheltuielile de judecată reprezintă suma de bani în care se regăsesc toate cheltuielile pe care partea care a câştigat procesul le-a efectuat în cadrul litigiului soluţionat prin hotărâre judecătorească.

Aşa cum a reţinut şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 1129/2012, pronunţată în dosarul nr. 13143/3/2010, temeiul obligării la plata cheltuielilor de judecată, aşa cum rezultă din art. 274 alin. (1) C. proc. civ., îl constituie culpa procesuală, însă, simplul fapt că o parte cade în pretenţii, nu înseamnă, automat, că are culpa procesuală vizată de textul enunţat. Obligarea apelantei la cheltuieli de judecată nu este justificată, Comisia Judeţeană Dolj nefiind în culpă.

În drept, a invocat prevederile Legii nr. 18/1991 R. şi HG. nr. 890/2005, Legii nr. 247/2005 şi Legii nr. 165/2013.

A solicitat proba cu înscrisuri şi cu orice alt mijloc de probă ce rezultă din dezbateri.

A solicitat judecarea cauzei şi în lipsa părţilor, conform art. 411 punct 2 C.proc.civ.

Apelanta pârâtă Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor comuna Celaru a solicitat admiterea apelului şi schimbarea în parte a sentinţei civile apelate, în sensul respingerii cererii formulate de către reclamantă cu privire la obligarea apelantei de a întocmi actele premergătoare emiterii unui titlu de proprietate în baza procesului-verbal de punere în posesie nr. 57/13.07.2011 şi de a înainta aceste acte premergătoare către Comisia Judeţeană Dolj, iar, în subsidiar, schimbarea, în parte, a hotărârii primei instanţe sub aspectul dispoziţiilor privind obligarea subscrisei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat.

În motivare, a arătat că, în baza unui considerent neîntemeiat: neemiterea titlului de proprietate cu privire la terenul pentru care reclamanta a fost pusă în posesie, constituie o ingerinţă şi o atingere a însăşi dreptului de proprietate, prima instanţă a dispus obligarea subscrisei să întocmească actele premergătoare emiterii titlului de proprietate, în baza procesului-verbal de punere în posesie nr. 57/13.07.2011 şi să le înainteze către Comisia Judeţeană Dolj.

După cum a detaliat în cuprinsul întâmpinării şi dovedit cu înscrisurile anexate întâmpinării pe care a depus-o în primă instanţă, în ceea ce priveşte suprafaţa de 0, 50 ha teren forestier, suprafaţă cu care reclamanta a fost pusă în posesie conform procesului-verbal nr. 57/13.07.2011, subscrisa a întreprins şi întreprinde şi în prezent-în limita competentelor prevăzute de lege-toate demersurile pentru eliberarea titlului de proprietate, aceste demersuri constând, în prezent, în derularea procesului de întocmire a planurilor parcelare cu atribuire de numere cadastrale pe raza U.A.T. Celaru, proces care nu s-a finalizat.

În baza contractului înregistrat sub nr. 3575/31.07.2019, la nivelul U.A.T. Celaru, s-a realizat înregistrarea sistematică a imobilelor în sistemul integrat de cadastru şi carte funciară, etapă obligatorie finalizării tuturor actelor premergătoare emiterii tuturor titlurilor de proprietate.

Astfel, în condiţiile în care Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Celaru şi-a îndeplinit şi îşi îndeplineşte şi în prezent obligaţiile legale în ceea ce priveşte întocmirea actelor premergătoare emiterii titlului de proprietate, faptul că actele premergătoare nu sunt încă finalizate nu poate constitui un temei în obligarea subscrisei în sensul de a le întocmi.

Mai mult, emiterea unor titluri de proprietate în baza unor acte premergătoare întocmite necorespunzător au determinat înregistrarea pe rolul instanţelor a numeroase cereri având ca obiect constatarea nulităţii absolute, totale/parţiale, a respectivelor titluri, prin care se aducea atingere drepturilor de proprietate validate şi eliberarea unor alte titluri (în care situaţia de fapt să corespundă celei de drept).

Chiar în situaţia în care vor fi menţinute dispoziţiile primei instanţe referitoare la obligarea apelantei să întocmească actele premergătoare emiterii titlului de proprietate, a solicitat modificarea sentinţei civile apelate, în ceea ce priveşte obligarea sa, în solidar cu pârâta Comisia Judeţeană Dolj, la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariul de avocat, în sumă de 850 lei.

In cauză, raportat la obiectul cererii, implicit la specificul acţiunii, nu se poate reţine o culpă procesuală a apelantei, astfel că nu se poate face nici aplicarea dispoziţiilor art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă.

În temeiul art. 411 alin. l pct. 2 Cod procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Apelurile sunt scutite de taxă de timbru, conform disp. art. 29 alin. 1 lit. l din OUG nr. 80/2013 rap. la art. 42 alin. 1 din legea nr. 1/2000.

Intimata reclamantă T.F.D.a formulat întâmpinare împotriva apelurilor declarate de către cele două Comisii, solicitând respingerea acestora.

În primul rând, apelanta Comisia Locală, în cererea sa de apel, face referire numai la obligarea sa de a întocmi actele premergătoare emiterii titlului de proprietate în baza procesului-verbal de punere în posesie nr. 57/13.07.2011 şi înaintarea lor către Comisia Judeţeană Dolj pentru 0, 5 ha teren forestier, fără să conteste dreptul său de punere efectivă în posesie şi eliberarea titlului de proprietate pentru suprafaţa de 14, 69 ha, de care este privată de aprox. 30 de ani, suprafaţă care a fost validată prin HG nr. 3651/2006 şi HCJ nr. 3026/2006, ceea ce presupune că va fi pusă efectiv în posesie cu suprafaţa arătată, ce face obiectul principal al acestei cauze.

Mai mult, Comisia Locală Celaru recunoaşte, în apelul său, că a întocmit acte premergătoare necorespunzătoare, iar unele titluri de proprietate emise în baza lor au fost anulate, în mod corespunzător, actele premergătoare pentru că, într-adevăr, neemiterea titlului de proprietate pentru suprafaţa de 0, 5 ha teren forestier şi pentru 14, 69 ha teren agricol şi nepunerea efectivă în posesie cu această suprafaţă constituie o evidentă atingere a dreptului său de proprietate, pentru care se va adresa şi CEDO.

Desigur, Comisia Locală Celaru solicită, în apel, să nu plătească cheltuielile de judecată în solidar cu Comisia Judeţeană Dolj, fără să ţină seama de cheltuielile mari făcute de intimată ani de zile cu deplasarea de la Reşiţa în comuna Celaru, refuzându-i-se categoric acordarea dreptului său de proprietate cu încălcarea celor mai elementare norme de drept. Se poate observa foarte uşor refuzul apelantelor de a-i acorda dreptul de proprietate pentru suprafeţele de teren arătate mai sus.

Cum a arătat în apelul său, apelantele se învinovăţesc reciproc în sensul că nu ar purta niciuna răspunderea pentru neacordarea dreptului său, la care a formulat cereri.

Cât priveşte Comisia Judeţeană Dolj, aceasta motivează apelul său într-un mod care în final conduce la refuzul său de a-şi îndeplini obligaţiile reieşite din sentinţa judecătorească atacată şi prevăzute de legile speciale ale fondului funciar şi de a plăti cheltuielile de judecată, care, de altfel, cum foarte uşor se poate constata, este singura grijă a apelantei, iar nu, cum ar trebui, aceea de a respecta legea şi de a dispune punerea sa în posesie efectivă şi eliberarea titlului de proprietate.

Comisia Judeţeană are dreptate când, în motivele sale de apel, arată că ar trebui să fie aplicate disp. art. 64 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, dar nu arată în ce măsură şi-a îndeplinit obligaţiile sale în ce priveşte punerea efectivă în posesie şi emiterea titlurilor de proprietate în condiţiile concrete în care Comisia Locală Celaru, în întâmpinarea sa din această cauză, la fond, a arătat că a făcut demersuri la Comisia Judeţeană Dolj privind punerea la dispoziţia acestei comisii de teren agricol în vederea punerii în posesie.

Apelantele pârâte nu au formulat întâmpinare la apelul reclamantei şi nici răspuns la întâmpinarea apelantei reclamante.

Părţile nu au solicitat încuviinţarea de noi probe în prezenta cale de atac.

Analizând sentinţa civilă apelată, prin prisma motivelor de apel, dar şi în raport de disp. art. 476-479 N.c.p.c., tribunalul constată că apelul formulat de către apelanta reclamantă este fondat şi apelurile formulate de către apelantele pârâte sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa civilă nr. 684 din data de 27 ianuarie 2020, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 4560/215/2019, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta T.F.D.în contradictoriu cu pârâţii Comisia Locală Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Comuna Celaru, Primarul Comunei Celaru şi Comisia Judeţeană Dolj Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, a fost obligată Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Celaru să întocmească actele premergătoare emiterii unui titlu de proprietate, în baza procesului-verbal de punere în posesie nr. 57/13.07.2011, privind terenul  forestier situat în T 76 P 1237, UP  VII, UA- 9A%=0,26, 9B%=0,07, 9C%=0,05, 9F%=0,12  în suprafaţă de 0,50 ha şi să înainteze actele premergătoare către Comisia Judeţeană Dolj, a fost obligată Comisia Judeţeană Dolj să emită titlul de proprietate, în baza procesului verbal de punere în posesie nr. nr. 57/13.07.2011, privind terenul  forestier situat în T 76 P 1237, UP  VII, UA- 9A%=0,26, 9B%=0,07, 9C%=0,05, 9F%=0,12  în suprafaţă de 0, 50 ha şi a actelor premergătoare emise de Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Celaru, au fost obligate pârâtele Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Celaru şi Comisia Judeţeană Dolj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în limita competenţelor prevăzute de Legea nr. 165/2013, cu completările şi modificările ulterioare să soluţioneze cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, în privinţa suprafeţei totale de 14, 69 ha, teren agricol, din care 7 ha validat în anexa 23 (42), pozitia 137, legea nr. 247/2005, HCJ nr. 3651/2006 şi 7, 69 ha validat în anexa 23 (42), contestaţii, poziţia 258, legea nr. 247/2005, HCJ nr. 3026/2006, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 165/2013, cu completările şi modificările ulterioare, a fost respins petitul privind obligarea pârâtului Primarul comunei Celaru la plata de daune cominatorii de 100 lei, pentru fiecare zi de întârziere şi au fost obligate pârâtele, în solidar, la plata sumei de 850 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat proporţional petitelor admise.

Prin apelul formulat, apelanta-reclamantă a arătat că sentinţa apelată este netemeinică şi nelegală în ce priveşte capătul de cerere prin care a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună punerea sa efectiv în posesie cu suprafaţa de 14, 69 ha asupra căruia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, aşa cum rezultă din Anexa nr. 23 (42), poziţia 137, 7 ha validat prin HCJ nr. 3651/2006 şi 7, 69 ha, validat în Anexa 23 (42), poziţia 258, HCJ nr. 3026/2006 şi Legea nr. 247/2005 şi emiterea de îndată a titlului de proprietate.

Tribunalul constată că reclamanta apelantă a învestit instanţa de judecată cu o acţiune prin intermediul căreia a solicitat obligarea apelantelor pârâte Comisia Locală de Fond Funciar  Celaru şi Comisia Judeţeană Dolj să o pună efectiv în posesie cu suprafaţa de teren de 14, 69 ha şi să emită titlul de proprietate conform procedurilor şi legislaţiei în vigoare.

 Instanţa de fond a admis, în parte, acţiunea şi, în privinţa acestui capăt de cerere, au fost obligate pârâtele Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Celaru şi Comisia Judeţeană Dolj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în limita competenţelor prevăzute de Legea nr. 165/2013, cu completările şi modificările ulterioare să soluţioneze cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, în privinţa suprafeţei totale de 14, 69 ha, teren agricol, din care 7 ha validat în anexa 23 (42), pozitia 137, legea nr. 247/2005, HCJ nr. 3651/2006 şi 7, 69 ha validat în anexa 23 (42), contestaţii, poziţia 258, legea nr. 247/2005, HCJ nr. 3026/2006, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 165/2013.

Potrivit disp. art. 22 alin. 6 N.c.p.c., judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.

În speţa de faţă, tribunalul constată că instanţa de fond s-a pronunţat asupra a ceva ce nu s-a cerut de către reclamanta apelantă, respectiv reclamanta apelantă a solicitat efectiv punerea în posesie şi emiterea titlului de proprietate pentru terenul în litigiu, iar, instanţa a obligat pârâtele apelante, în limita competenţelor prevăzute de Legea nr. 165/2013, să soluţioneze cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, în privinţa suprafeţei totale de 14, 69 ha, teren agricol.

 Întrucât instanţa de fond nu a intrat în judecarea fondului acestui petit de cerere, astfel cum a fost formulat de către reclamanta apelantă, respectiv nu a analizat efectiv dacă acest capăt de cerere astfel cum a fost formulat de către apelanta reclamantă este întemeiat sau nu, ci s-a pronunţat asupra unui lucru care nu s-a cerut, tribunalul, în lipsa solicitării exprese a părţilor de anulare cu trimitere a cauzei, prin intermediul motivelor de apel sau prin întâmpinare, potrivit disp. art. 480 alin. 3 teza a-II-a N.c.p.c. (neavând, astfel, relevanţă că au solicitat cu ocazia acordării cuvântului cu privire la apel), constată incidente, în speţă, disp. art. 480 alin. 3 teza I N.c.p.c. potrivit cărora "în cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului (...), instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul."

Potrivit disp. art. 480 alin. 3 teza I şi a-II-a N.c.p.c. "În cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie, în cazul în care părţile au solicitat, în mod expres, luarea acestei măsuri prin cererea de apel sau prin întâmpinare."

Întrucât tribunalul apreciază întemeiat motivul de nelegalitate care atrage nulitatea parţială a hotărârii primei instanţe, nu va mai analiza motivele de temeinicie care privesc fondul litigiului, în raport de criticile expuse de către apelanta reclamantă în cadrul motivelor de apel, având în vedere limitele învestirii instanţei de apel, conform disp. art. 477 alin. 1 N.c.p.c. şi care vor face obiectul analizei cu ocazia rejudecării cauzei. 

Pentru toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul disp. art. 480 alin. 3 teza I N.c.p.c., va admite apelul formulat de către apelanta-reclamanta T.F.D., împotriva sentinţei civile nr. 684 din data de 27 ianuarie 2020, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 4560/215/2019, în contradictoriu cu apelantele pârâte Comisia Judeţeană Dolj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi Comisia Locală Celaru pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi intimatul pârât Primarul Comunei Celaru, va anula, în parte, sentinţa civilă apelată şi va reţine spre rejudecare capetele de cerere având ca obiect punerea reclamantei în posesia suprafeţei de 14, 69 ha teren şi emiterea titlului de proprietate pentru această suprafaţă.

Cu privire la apelul dedus judecăţii de către apelanta pârâtă Comisia Locală de Fond Funciar Celaru, tribunalul reţine că aceasta a criticat sentinţa civilă apelată în raport de admiterea primului capăt de cerere dedus judecăţii de către apelanta reclamantă şi, corelativ, de admiterea capătului de cerere accesoriu vizând cheltuielile de judecată.

În privinţa citricilor care privesc fondul primului capăt de cerere, tribunalul reţine că, în ceea ce priveşte suprafaţa de 0, 50 ha teren forestier, suprafaţă cu care reclamanta apelantă a fost pusă în posesie, conform procesului-verbal nr. 57/13.07.2011, apelanta pârâtă a invocat faptul că aceasta a întreprins şi întreprinde şi în prezent-în limita competentelor prevăzute de lege-toate demersurile pentru eliberarea titlului de proprietate, aceste demersuri constând, în prezent, în derularea procesului de întocmire a planurilor parcelare cu atribuire de numere cadastrale pe raza U.A.T. Celaru, proces care nu s-a finalizat, iar, faptul că actele premergătoare nu sunt încă finalizate, nu poate constitui un temei în obligarea acesteia în sensul de a le întocmi.

Astfel, tribunalul constată că apelanta pârâtă nu a invocat neîndreptăţirea apelantei reclamante la a fi pusă în posesie şi a i se emite titlul de proprietate cu privire la suprafaţa de 0, 50 ha teren forestier, prin prisma disp. art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, astfel cum au fost reţinute de către instanţa de fond, ci aceasta a încercat să justifice întârzierea în îndeplinirea efectivă a atribuţiilor sale în acest sens, prin invocarea derulării şi în prezent a procesului de întocmire a planurilor parcelare cu atribuire de numere cadastrale pe raza U.A.T. Celaru, proces care nu s-a finalizat.

Aspectul invocat de către apelanta pârâtă în privinţa acestui capăt de cerere nu este, însă, în măsură să determine respingerea sa, ca neîntemeiat, de către instanţă, având în vedere că, potrivit disp. art. 8 din legea nr. 165/2013, termenul acordat de către lege autorităţilor locale pentru finalizarea centralizării terenurilor şi, corelativ, pentru punerea în posesie şi emiterea titlurilor de proprietate persoanelor îndreptăţite a expirat demult, astfel încât, în prezent, nu se mai justifică astfel de întârzieri, iar dacă ele există în cauza de faţă, nu pot fi imputabile decât apelantei pârâte.

Astfel, în mod corect, a reţinut instanţa de fond că, prin validarea cererii prin care autorul T.M.a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 0, 50 ha, iar, ulterior, prin emiterea Procesului Verbal de punere în posesie nr. 57/13.07.2011 prin care a fost pusă în posesie reclamanta T.F.D.cu suprafaţa de 0, 50 ha teren forestier i s-a creat reclamantei speranţa legitimă potrivit căreia este proprietara terenului.

De asemenea, faptul că, ulterior, emiterii Procesului Verbal de Punere în Posesie nr.  57/13.07.2011, nu a fost emis şi titlul de proprietate goleşte de conţinut această speranţă legitimă, fără titlul de proprietate, reclamanta T.F.D.neputând să dispună cu privire la acest teren care este în posesia acesteia, această situaţie ducând la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO dacă, în mod corelativ, nu ar fi obligate Comisiile de fond Funciar să procedeze în limitele competenţelor ce le revin la efectuarea demersurilor în vederea emiterii titlului de proprietate cu privire la acest teren şi la emiterea propriu zisă a titlului de proprietate.

Apelanta pârâtă a mai solicitat ca, şi în situaţia în care vor fi menţinute dispoziţiile primei instanţe referitoare la obligarea acesteia să întocmească actele premergătoare emiterii titlului de proprietate, să fie schimbată sentinţa civilă apelate, în ceea ce priveşte obligarea sa, în solidar cu pârâta Comisia Judeţeană Dolj, la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariul de avocat, în sumă de 850 lei.

În cadrul motivelor de apel, apelanta pârâtă a invocat faptul că, raportat la obiectul cererii, implicit la specificul acţiunii, nu se poate reţine o culpă procesuală a acesteia, astfel că nu se poate face nici aplicarea dispoziţiilor art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă.

Tribunalul constată că, în analizarea motivelor de apel vizând primul capăt de cerere admis de către instanţa de fond, tocmai s-a reţinut caracterul nefondat al criticilor expuse de către apelanta pârâtă cu privire la acest petit de cerere, motiv pentru care nu se poate decât reţine culpa procesuală a apelantei pârâte în raport de admiterea în parte a acţiunii deduse judecăţii de către prima instanţă, astfel încât criticile acesteia referitoare la cheltuielile de judecată nu pot fi considerate decât nefondate, apelul dedus judecăţii de către această apelantă pârâtă urmând a fi respins ca atare.

În ceea ce priveşte apelul formulat de către apelanta pârâtă Comisia Judeţeană Dolj, tribunalul constată că această apelantă a criticat doar capătul de cerere accesoriu vizând cheltuielile de judecată, respectiv a solicitat admiterea apelului şi respingerea capătului de cerere privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, apelanta pârâtă a arătat că instanţa de fond a apreciat greşit când a stabilit existenţa unei culpe a apelantei pentru neemiterea titlului de proprietate.

Având în vedere că apelanta pârâtă nu a criticat şi soluţia de fond prin care a fost obligată la emiterea titlului de proprietate în favoarea apelantei reclamante, iar această soluţie, prin neapelare, a intrat în puterea lucrului judecat, apelantei pârâte nu i se poate reţine lipsa unei culpe procesuale prin admiterea în parte a acţiunii apelantei reclamante, motiv pentru care aceste critici formulate de către aceasta în privinţa capătului de cerere accesoriu vizând cheltuielile de judecată sunt nefondate, apelul urmând a fi respins ca atare.

De altfel, chiar în considerentele deciziei nr. 59/18.09.2017 pronunţată de către ÎCCJ-completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, la pct. 82, s-a reţinut că ”Cea de-a treia observaţie porneşte chiar de la conţinutul art. 453 alin. (1) din Codul de procedură civilă care, doar într-o terminologie nouă, consacră, întocmai ca şi art. 274 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă, drept fundament al plăţii cheltuielilor de judecată, culpa procesuală dovedită prin faptul pierderii procesului, interesând pentru aplicarea dispoziţiei legale, în egală măsură, atât rezultatul procesului, dar şi conduita părţilor manifestată anterior litigiului ori pe parcursul acestuia. Aceasta întrucât, ca regulă generală, deşi o persoană poate fi în culpă pentru declanşarea/purtarea unui proces, legea îngăduie totuşi exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată în condiţiile unei manifestări procesuale calificate, respectiv prin recunoaşterea pretenţiilor până la primul termen la care părţile sunt legal citate (dacă pârâtul nu a fost pus anterior în întârziere ori dacă acesta nu se afla de drept în întârziere)-art. 454 din Codul de procedură civilă.”

Pentru toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul disp. art. 480 alin. 1 teza I N.c.p.c., va respinge, ca nefondate, apelurile formulate de către apelantele-pârâte Comisia Judeţeană Dolj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi Comisia Locală Celaru pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, împotriva aceleiaşi sentinţe civile.

Tribunalul va menţine restul dispoziţiilor sentinţei civile apelate, respectiv dispoziţiile prin care a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta T.F.D.în contradictoriu cu pârâţii Comisia Locală Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Comuna Celaru, Primarul Comunei Celaru şi Comisia Judeţeană Dolj Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, a fost obligată Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Celaru să întocmească actele premergătoare emiterii unui titlu de proprietate, în baza procesului-verbal de punere în posesie nr. 57/13.07.2011, privind terenul forestier situat în T 76 P 1237, UP  VII, UA- 9A%=0,26, 9B%=0,07, 9C%=0,05, 9F%=0,12 în suprafaţă de 0,50 ha şi să înainteze actele premergătoare către Comisia Judeţeană Dolj, a fost obligată Comisia Judeţeană Dolj să emită titlul de proprietate, în baza procesului verbal de punere în posesie nr. nr. 57/13.07.2011, privind terenul  forestier situat în T 76 P 1237, UP  VII, UA- 9A%=0,26, 9B%=0,07, 9C%=0,05, 9F%=0,12  în suprafaţă de 0,50 ha şi a actelor premergătoare emise de Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Celaru, a fost respins petitul privind obligarea pârâtului Primarul comunei Celaru la plata de daune cominatorii de 100 lei, pentru fiecare zi de întârziere şi au fost obligate pârâtele în solidar la plata sumei de 850 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat proporţional petitelor admise.

Având în vedere soluţiile ce se vor pronunţa asupra apelurilor de faţă, tribunalul, în temeiul disp. art. 453 alin. 1 N.c.p.c., va obliga, în solidar, apelantele-pârâte către apelanta-reclamantă la plata sumei de 1.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel (contravaloare onorariu de avocat), conform chitanţei seria DJ nr. 464 din data de 12.07.2020, depusă la fila 52 din dosarul de apel (500 lei) şi chitanţei seria DJ nr. 478 din data de 06.11.2020, depusă la fila 53 din dosaarul de apel (1000 lei).

În rejudecarea capetelor de cerere, având ca obiect punerea reclamantei în posesia suprafeţei de 14, 69 ha teren şi emiterea titlului de proprietate pentru această suprafaţă, tribunalul reţine că această cerere nu a fost deja soluţionată, prin HCJ nr. 3651/2006 şi nr. 3026/2006, aşa cum a invocat reclamanta în cadrul motivelor de apel.

Cu toate că, iniţial, reclamanta a fost validată, în temeiul Legii nr. 247/2005, cu suprafaţa de 14, 69 ha teren neretrocedată, fiind înscrisă în Anexa nr. 23 la Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/04.08.2005, în care sunt trecute persoanele cărora li se acordă despăgubiri, acest lucru nu reprezintă un impediment pentru ca, în prezent, foştilor proprietari sau moştenitorilor lor să li se poată atribui în proprietate terenul pe vechiul amplasament sau, dacă acesta nu este liber, pe un alt amplasament, însă, numai în ordinea prevăzută de dispoziţiile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 165/2013.

În acest sens, a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 42/21.11.2016, în considerentele căreia s-a arătat că "...finalizarea procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate şi soluţionarea cererilor formulate în temeiul legilor fondului funciar se realizează la momentul emiterii titlului de proprietate, în cazul restituirii în natură a terenului preluat abuziv sau, după caz, a deciziei de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent" (pct. 56 al considerentelor).

De asemenea, s-a mai motivat că "... validarea propunerii comisiei locale prin hotărâre de către comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor nu are semnificaţia admiterii cererii de restituire în natură a terenului preluat abuziv, în sensul dobândirii efective a unei anumite măsuri reparatorii, ci a recunoaşterii legitimităţii de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de legilor fondului funciar, fără însă a fi individualizată categoria măsurilor reparatorii cuvenite potrivit legii. Astfel, persoanele îndreptăţite, menţionate în anexa hotărârii comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, au prerogativa de a beneficia, potrivit legii, fie de restituirea în natură a terenului, fie de acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent" (pct. 57 al considerentelor).

Esenţial este şi pct. 58 al considerentelor deciziei citate, potrivit cărora "...în ipoteza în care comisia locală şi comisia judeţeană nu au procedat la punerea în posesie şi emiterea titlului de proprietate ori, după caz, nu a fost emisă decizia de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pe numele persoanei îndreptăţite (a cedentului ori a cesionarului), procedura administrativă a fost parcursă parţial, nefiind finalizată. În aceste condiţii, cererile formulate de aceste persoane pentru reconstituirea dreptului de proprietate nu pot fi considerate soluţionate de către entităţile învestite de lege, potrivit procedurii speciale reglementate de legile fondului funciar, astfel încât, la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, procedura administrativă derulată în temeiul legilor fondului funciar a fost continuată, potrivit art. 4 teza I din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, cu procedura reglementată prin acest din urmă act normativ".

Această decizie (deci, inclusiv considerentele pe care se sprijină) este obligatorie pentru instanţe, potrivit art. 521 alin. 3 N.C.P.C.

Aşadar, cu toate că reclamanta a fost înscrisă în Anexa 23 care prevede dreptul la despăgubiri, odată cu apariţia Legii nr. 165/2013, în măsura în care este posibil, acesteia i se poate restitui în natură suprafaţa de 14, 69 ha teren pe vechiul amplasament sau pe un alt amplasament, în condiţiile art. 12 alin. 1 din acest act normativ.

Astfel, potrivit art. 1 alin. 1 şi 2 din legea nr. 165/2013 "1) Imobilele preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist se restituie în natură.

(2) În situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluţionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III."

Art. 12 alin. 1-3 din legea nr. 165/2013 prevede că ”În situaţia în care restituirea terenurilor agricole pe vechile amplasamente nu este posibilă, după validarea întinderii dreptului lor de proprietate de către comisiile judeţene de fond funciar sau, după caz, de către Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti, fostului proprietar sau moştenitorilor acestuia li se atribuie un teren pe un alt amplasament, în următoarea ordine:

a) pe terenurile din rezerva comisiei locale de fond funciar;

b) pe terenurile proprietate publică, trecute, în condiţiile legii, în proprietatea privată a statului, sau pe terenurile proprietate privată a statului, care au fost administrate pe raza unităţii administrativ-teritoriale de institute, de staţiuni de cercetare ori de alte instituţii publice;

c) pe terenurile proprietate publică, trecute, în condiţiile legii, în proprietatea privată a statului, sau pe terenurile proprietate privată a statului, care au fost administrate de institute, de staţiuni de cercetare ori de instituţii publice pe raza localităţilor învecinate, aflate în acelaşi judeţ;

d) pe terenurile ocupate de izlazuri.

2) Pentru terenurile prevăzute la alin. (1) lit. d), regimul juridic şi categoria de folosinţă se pot schimba numai cu avizul prealabil al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi cu acordul cetăţenilor cu drept de vot din unitatea administrativ-teritorială, acord exprimat în urma organizării unui referendum local, potrivit legii, în termenul prevăzut la art. 6 alin. (1).

3) Atribuirea terenurilor de către comisia locală se face în ordinea de înregistrare a cererilor iniţiale de restituire, cu respectarea strictă a ordinii categoriilor de teren prevăzute la alin. (1). Fostul proprietar sau moştenitorii acestuia pot refuza terenul din rezerva comisiei locale de fond funciar sau din izlazul comunal, propus în vederea restituirii."

Acest text de lege consacră principiul prevalent al restituirii în natură pe vechiul amplasament, iar, în situaţia în care acest lucru nu mai este posibil, fostului proprietar sau moştenitorilor lui li se poate atribui teren pe un alt amplasament, deci, în compensare, prin echivalent.

Astfel, numai în măsura în care restituirea pe fostul amplasament nu mai este posibilă, devin incidente prevederile art. 12 alin. 1-3 din legea nr. 165/2013, restituirea urmând a fi realizată pe un alt amplasament, cu respectarea ordinii de înregistrare a cererilor iniţiale de restituire şi a ordinii categoriilor de teren prevăzute la alin. 1.

În acest context, cu privire la diferenţa de teren de 14, 69 ha, în speţa de faţă sunt incidente disp. art. 12 alin. 1-3 din legea nr. 165/2013, motiv pentru care cererea reclamantei trebuie să urmeze procedura instituită de disp. alin. 3 al acestui articol, respectiv atribuirea terenurilor de către comisia locală urmează să se facă în ordinea de înregistrare a cererilor iniţiale de restituire, cu respectarea strictă a ordinii categoriilor de teren prevăzute la alin. (1), iar, fostul proprietar sau moştenitorii acestuia pot refuza terenul din rezerva comisiei locale de fond funciar sau din izlazul comunal, propus în vederea restituirii.

De altfel, potrivit disp. art. 36 alin. 1 lit. f din legea nr. 165/2013, constituie contravenţie săvârşirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiunii: nerespectarea ordinii de atribuire prevăzute la art. 12 alin. 1.

Doar în contextul în care, cu respectarea disp. alin. 3 al art. 12 din legea nr. 165/2013, reclamanta nu va putea fi pusă în posesie pe un alt amplasament, pentru diferenţa de teren de 14, 69 ha, aceasta urmează să primească despăgubiri, conform disp. art. 16 şi 21 din legea nr. 165/2013.

În condiţiile în care, prin legea nr. 165/2013 a fost stabilită, în mod expres, procedura ce trebuie urmată în cazul cererilor nesoluţionate, tribunalul nu se poate substitui comisiei locale de fond funciar în realizarea atribuţiilor care îi revin acesteia, în sensul de a stabili dacă sunt îndeplinite toate condiţiile pentru a se realiza punerea efectivă în posesie a reclamantei cu diferenţa de suprafaţa de teren de 14, 69 ha, ori, dacă, în lipsa acestei suprafeţe de teren, cererea urmează să fie soluţionată prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte.

Astfel, potrivit disp. art. 16 din legea nr. 165/2013 "Cererile de restituire care nu pot fi soluţionate prin restituire în natură la nivelul entităţilor învestite de lege se soluţionează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) şi (7).", iar, art. 21 alin. 1 din acelaşi act normativ prevede că "În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entităţile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naţionale deciziile care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii acestora şi documentele care atestă situaţia juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcţii demolate."

Având în vedere că, pentru diferenţa de teren de 14, 69 ha, pârâtele urmează să parcurgă procedura instituită de disp. art. 12 alin. 1-3 din legea nr. 165/2013 sau, după caz, cea prevăzută de disp. art. 16 şi 21 din legea nr. 165/2013, tribunalul va respinge capetele de cerere privind obligarea pârâtelor de punere în posesie a reclamantei cu suprafaţa de 14, 69 ha teren şi emiterea titlului de proprietate pentru această suprafaţă, aceste capete de cerere neputând fi considerate întemeiate, în acest moment, în raport de disp. art. 6 şi art. 36 din HG nr. 890/2005, în contextul în care nu se poate stabili, cu certitudine, că reclamanta va beneficia de punerea în posesie cu privire la această suprafaţă de teren.

De asemenea, în cadrul motivelor de apel, reclamanta a apreciat că şi respingerea petitului privind obligarea pârâtului Primarul Comunei Celaru la plata de daune cominatorii până la punerea efectivă în posesie şi eliberarea titlului de proprietate este nelegală şi netemeinică şi îi permite în continuare să o priveze de dreptul său de proprietate încă mulţi ani de acum înainte sau pentru totdeauna, fără nicio răspundere.

Având în vedere că tribunalul nu consideră întemeiate cele două capete de cerere deduse judecăţii, în mod corect, apreciază că a fost respins, de către prima instanţă, şi petitul de cerere privind obligarea pârâtului Primarul comunei Celaru la plata de daune cominatorii de 100 lei, pentru fiecare zi de întârziere, petit de cerere care a fost formulat de către reclamantă ca accesoriu celor două capete de cerere anterior menţionate, în raport de modul în care acest petit de cerere a fost dedus judecăţii în cadrul cererii de chemare în judecată şi în care au fost expuse critici cu privire la acesta în cadrul motivelor de apel.

Pentru toate aceste considerente, rejudecând, tribunalul va respinge, ca neîntemeiate, capetele de cerere, având ca obiect punerea reclamantei în posesia suprafeţei de 14, 69 ha teren şi emiterea titlului de proprietate pentru această suprafaţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Admite apelul formulat de către apelanta-reclamanta T.F.D., CNP ........., domiciliată în ................., împotriva sentinţei civile nr. 684 din data de 27 ianuarie 2020, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 4560/215/2019, în contradictoriu cu apelantele pârâte Comisia Judeţeană Dolj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu .................. şi intimatul pârât Primarul Comunei Celaru, cu sediul ................

Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de către apelantele-pârâte Comisia Judeţeană Dolj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi Comisia Locală Celaru pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, împotriva aceleiaşi sentinţe civile.

Anulează, în parte, sentinţa civilă apelată şi reţine spre rejudecare capetele de cerere, având ca obiect punerea reclamantei în posesia suprafeţei de 14, 69 ha teren şi emiterea titlului de proprietate pentru această suprafaţă.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei civile apelate.

Obligă, în solidar, apelantele-pârâte către apelanta-reclamantă la plata sumei de 1.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel (contravaloare onorariu de avocat).

Rejudecând:

Respinge, ca neîntemeiate, capetele de cerere, având ca obiect punerea reclamantei în posesia suprafeţei de 14, 69 ha teren şi emiterea titlului de proprietate pentru această suprafaţă.

Definitivă.

Pronunţată azi, 15 Martie 2021, la sediul Tribunalului Dolj, prin punerea la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 teza finală N.C.P.C.

Preşedinte,

D. O.Judecător,

V. P.

Grefier,

L. E. C.

Red. jud. V.P./Tehn. S.V. 6 ex./22.03.2021

Jud. fond: C. F. D.

Domenii speta

Spete similare