Executarea silita

Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelanţii P.C.P.şi C.L.C.P. în contradictoriu cu intimaţii G.P.D. şi B.E.J.A C.S. şi C.G.L.N., având ca obiect plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc, apel declarat împotriva sentinţei civile nr. xxx/29.06.2018 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. xxx/245/2018.

INSTANŢA,

Asupra prezentului apel constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. xxx/29.06.2018 pronunțată de J.I. a fost admisă plângerea formulată de contestatorul G.P.D. în contradictoriu cu intimații BEJA S.C. și L.N.C.G., P.C.P. și C.L.C.P..

A fost obligat executorul judecătoresc să poprească conturile UAT C.P., până la concurența sumei de 39.533 lei, datorată de debitorii-intimați P.C.P. și C.L.C.P. în temeiul titlului executoriu constituit de sentința civilă nr. xxx/c.a./26.05.2016 a T.I..

Au fost obligați intimații P.C.P. și C.L.C.P. la plata, în favoarea contestatorului, a unei penalități de 500 lei pe zi de întârziere, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la data îndeplinirii obligației stabilite în titlul executoriu constituit de sentința civilă nr. xxx/c.a./26.05.2016 a Tribunalului Iași.

Pentru a se pronunța astfel, a reținut instanța de fond că, potrivit disp. art. 712 alin. 1, teza ultimă, Cod procedură civilă, contestatorul are posibilitatea să formuleze plângere în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii, iar potrivit disp. art. 906 Cod procedură civilă, contestatorul poate să solicite instanţei de executare şi aplicarea unor penalităţi, pentru ca debitorii să fie constrânși să-și execute obligațiile.

Având în vedere disp. art. 21 din Legea nr. 215/2001 republicată, instanţa constată că în mod justificat a solicitat contestatorul înfiinţarea popririi asupra conturilor UAT C.P., care are personalitate juridică şi este titulară de drepturi şi obligaţii ce decurg din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice a autorităţilor publice constituite la nivelul unităţii administrative, cu asigurarea fondurilor de la bugetul local.

Față de aceste considerente, instanța de fond a admis plângerea.

Împotriva acestei sentințe civile au declarat apel P.C.P. și C.L.C.P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului, apelanții au susținut că intimatul în mod greșit s-a îndreptat către U.A.T. P., deoarece hotărârile au fost emise de către C.L.P. și nu de P. sau U.A.T. Totodată, debitorul C.L.C.P. nu are patrimoniu propriu, motiv pentru care consideră apelanții că actele de executare silită împotriva acestuia sunt nule de drept.

Cât privește raportul de expertiză contabilă extrajudiciară, apelanții susțin că acesta nu reflectă realitatea situației. Astfel, în cap. II al raportului de expertiză se specific faptul că „în iunie 2014 reclamantul G.P.D. a fost ales Viceprimar”, fapt nereal deoarece G.P.D. a fost ales Viceprimar în anul 2012, iar acesta nu a avut contract de muncă încheiat cu U.A.T. P.

Apelanții au invocat și prevederile art. 87 – 93 din Legea nr. 161/2003 și au susținut că și pârâtul B.E.J. a comunicat reclamantului un răspuns prin care confirmă imposibilitatea executării silite asupra P. și C.L.P..

Cât privește obligarea lor la plata penalităţilor de 500 lei, apelanții susțin că în mod greșit instanța de fond a stabilit această obligație. Astfel, cererea intimatului a fost întemeiată pe disp. art. 905 alin. 2 Cod pr. civ., conform cărora „creditorul va putea cere instanţei de executare, prin încheiere executorie, dată cu citarea părților să desființeze el însuși sau prin alte persoane pe cheltuiala debitorului, lucrările făcute de acesta împotriva obligaţiei de a nu face”. Totodată, art. 906 alin. 2 Cod pr. civ. prevede următoarele: „când obligația nu este evaluabilă în bani, instanţa sesizată de creditor îl poate obliga pe debitor, prin încheiere definitivă dată cu citarea părților, să plătească în favoarea creditorului o penalitate de la 100 lei la 1.000 lei, stabilita pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu”. Or, dispozițiile art. 904 și urm. C.pr.civ., nu sunt menite să se aplice atunci când se pune în executare o hotărâre prin care s-au acordat sume de bani, acestea fiind susceptibile de modalităţi mai eficiente de executare directă sau indirectă. Prin urmare, apreciază apelanții că se impune respingerea capătului de cerere privind plata penalităților.

Pentru toate aceste considerente, apelanții au solicitat admiterea apelului.

Intimatul G.P.D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.

În motivarea poziției sale procesuale, intimatul a susținut că prin sentința civilă nr. xxx/c.a./26.05.2016 a T.I., P.C.P. și C.L.C.P. au fost obligați să-i achite drepturile bănești pe care ar fi trebuit să le încaseze în perioada iulie 2014 - aprilie 2015, cu titlu de indemnizaţie de viceprimar. A solicitat executarea acestei sentințe, cererea sa de executare silită fiind înregistrată sub nr. xxx/2017 la BEJ Asociaţi C.S. şi C.G.L.N.. În cauză a fost dispusă efectuarea unei expertize contabile pentru stabilirea cuantumului drepturilor băneşti cuvenite în baza titlului executoriu, iar prin expertiza contabilă efectuată s-a stabilit faptul că debitorii trebuie să-i achite suma de 39533 lei. La data de 8.05.2017 a fost emisă somaţia privind plata acestui debit atât către P.C.P., cât şi către C.L.P., somație neurmată de executare. În atare condiții, la data de 25.01.2018 a solicitat executorului judecătoresc să dispună înfiinţarea popririi asupra conturilor UAT C.P., invocând faptul că, potrivit art. 21 al. 5 teza a doua din lege, despăgubirile pe care trebuie să le plătească unitatea administrativ - teritorială în urma hotărârilor pronunţate de instanţa de judecată şi rămase definitive sunt asigurate de la bugetul local. Or, executorul judecătoresc i-a comunicat la data de 1.02.2018 imposibilitatea aducerii la îndeplinire a actului de executare solicitat, considerând că obligaţiile stabilite prin titlul executoriu au fost stabilite în sarcina C.L.C.P., respectiv în sarcina P.C.P., executarea silită fiind încuviinţată doar împotriva acestor entităţi.

Intimatul a invocat disp. art. 21 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, susținând că, întrucât doar unitățile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu, acestea sunt titularele conturilor deschise la unităţile teritoriale de trezorerie, precum şi la unităţile bancare. Teza finală a primului aliniat statuează că unitatea administrativ teritorială este titulară de drepturi și obligații ce decurg din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii, fără a face distincţie între raporturi de drept substanțial sau procesual. Potrivit art. 21 al. 5 teza a doua din lege, despăgubirile pe care trebuie să le plătească unitatea administrativ - teritorială în urma hotărârilor pronunţate de instanţa de judecată şi rămase definitive sunt asigurate de la bugetul local. Prin urmare, atunci când o autoritate publică constituită la nivelul unităţii administrative, potrivit legii (C.L.F.F., C.L.), a fost parte în proces, cea care trebuie să îndeplinească obligaţiile impuse prin hotărâre judecătorească definitivă, inclusiv de natură pecuniară, este unitatea administrativ - teritorială, singura care dispune de patrimoniu propriu, sumele urmând a fi asigurate de la bugetul local. C.L. şi P., ca autorităţi în cadrul unității administrativ teritoriale, pot plăti creanțele stabilite în titlurile executorii, prin alocarea sumelor din patrimoniul unităţii administrativ teritoriale. Dacă nu ar putea fi executate aceste autorităţi din cadrul U.A.T., înseamnă a accepta ideea că, de la început, legiuitorul a stabilit în sarcina Comisiei o obligaţie imposibil de executat, aceea de plată a despăgubirilor, câtă vreme nu recunoaşte dreptul acestei autorităţi la un patrimoniu propriu. Or, dacă s-ar accepta o asemenea ipoteză, ar însemna că legiuitorul a consacrat un drept iluzoriu, imposibil de executat, ceea ce este incompatibil cu dreptul la un proces echitabil, recunoscut şi garantat de art. 6 din CEDO.

În consecință, susține intimatul că înființarea popririi asupra conturilor UAT C.P. este un act legal, în conformitate atât cu litera Legii nr. 215/2001, câtşi cu spiritul acesteia.

Pentru aceste considerente, intimatul a solicitat respingerea apelului.

În apel nu s-au administrat probe noi.

Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, raportat la motivele de apel invocate și la dispozițiile legale aplicabile, instanța constată că apelul este întemeiat pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea introductivă, petentul G.P.D., în contradictoriu cu intimații BEJA S.C.  și L.N.C.G., P.C.P. și C.L.C.P., a formulat plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc, solicitând obligarea executorului judecătoresc să poprească conturile UAT P., până la concurența sumei de 39.533 lei, datorată de debitori în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. xxx/c.a./26.05.2016 a T. I., precum și obligarea debitorilor la plata unei penalități de 500 lei pe zi de întârziere, până la îndeplinirea obligației stabilite în titlul executoriu menționat. În drept, petentul a invocat disp. art. 56 coroborat cu art. 7 din Legea nr. 188/2000 şi art. 712 alin. 1 teza finală Cod procedură civilă, precum și disp. art. 905 alin. 2 Cod procedură civilă pentru cel de-al doilea capăt de cerere.

Reține instanța de apel că prin sentința nr. xxx/26.05.2016 a T.I., definitivă, au fost obligați pârâții C.L.C.P. și P.C.P. să achite reclamantului G.P.D., despăgubiri egale cu indemnizațiile de viceprimar pentru perioada iulie 2014 – aprilie 2015, actualizate cu dobânda legală.

La data de 20.03.2017, creditorul G.P.D. a formulat cerere de executare silită împotriva debitorilor C.L:C.P. și P.C.P:, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința nr. xxx/26.05.2016 a T.I., cerere înregistrată pe rolul BEJA B.G. și L.N.C.G. sub nr. xxx/2017.

Prin încheierea nr. xxx/CS/28.03.2017 pronunțată de J.I. s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința nr. xxx/26.05.2016 a T.I., la cererea creditorului G.P.D. în contradictoriu cu debitorii C.L.C.P. și P.C.P., în vederea recuperării creanței reprezentând despăgubiri egale cu indemnizațiile de viceprimar pentru perioada iulie 2014 – aprilie 2015, actualizate cu dobânda legală.

Prin încheierea dată la data de 20.04.2017 în dosarul de executare nr. xxx/2017, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile în vederea cuantificării drepturilor salariale acordate prin titlul executoriu, fiind desemnat un expert contabil. Din cuprinsul raportului de expertiză rezultă că suma datorată de debitori este de 39.533 lei.

Prin încheierea din 08.05.2017 din dosarul de executare nr. xxx/2017, s-au stabilit, în baza raportului de expertiză, drepturile salariale datorate de către debitori creditorului, în temeiul titlului executoriu, la suma de 39533 lei, iar prin încheierea emisă la data de 08.05.2017 în dosarul de executare nr. xxx/2017 s-au stabilit în sarcina debitorilor, cheltuieli de executare în sumă de 5866,80 lei.

De asemenea, în dosarul de executare nr. xxx/2017, la data de 08.05.2017 au fost emisă somații de plată, prin care debitorii au fost somați ca, în termenul de 6 luni prevăzut de Art. 2 din Ordonanța nr. 22/2002, să întreprindă demersurile necesare pentru a îndeplini obligația de plată a debitului în sumă de 39.533 lei, precum și a cheltuielilor de executare în sumă de 5866,80 lei.

La data de 25.01.2018, creditorul a solicitat executorului judecătoresc înființarea popririi asupra conturilor UAT P.

Prin adresa emisă la data de 30.01.2018 în dosarul de executare nr. xxx/2017, executorul judecătoresc a comunicat creditorului, la data de 01.02.2018, faptul că nu se poate înființa poprire asupra conturilor UAT P., prin titlul executoriu fiind stabilite obligații în sarcina C.L.C.P. și a P.C.P., executarea silită fiind încuviințată doar împotriva acestor entități.

Urmare a acestei adrese, creditorul a formulat prezenta plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc.

Potrivit disp. art. 7 din Legea nr. 188/2000, „Executorul judecătoresc are următoarele atribuții: a) punerea în executare a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii; b) notificarea actelor judiciare și extrajudiciare; c) comunicarea actelor de procedură; d) recuperarea pe cale amiabilă a oricărei creanțe; e) aplicarea măsurilor asigurătorii dispuse de instanța judecătorească; f) constatarea unor stări de fapt în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă; g) întocmirea proceselor-verbale de constatare, în cazul ofertei reale urmate de consemnarea sumei de către debitor, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă; h) întocmirea, potrivit legii, a protestului de neplată a cambiilor, biletelor la ordin și a cecurilor, după caz; i) orice alte acte sau operațiuni date de lege în competența lui”, iar potrivit disp., art. 56 din același act normativ, „(1) Refuzul executorului judecătoresc de a îndeplini atribuțiile prevăzute la art. 7 lit. b) - i) se motivează, dacă părțile stăruie în cererea de îndeplinire a acestora, în termen de cel mult 5 zile de la data refuzului. (2) În cazul refuzului nejustificat de îndeplinire a atribuțiilor prevăzute la alin. (1), partea interesată poate introduce plângere, în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoștință de acest refuz, la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc. (3) Judecarea plângerii se face cu citarea părților. (4) Hotărârea judecătoriei este supusă numai apelului. (5) Executorul judecătoresc este obligat să se conformeze hotărârii judecătorești rămase definitivă”.

Potrivit disp. art. 712 alin. 1, teza finală, Cod procedură civilă, „(1) (...) De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii”.

Se mai reține de către instanță că potrivit disp. art. 21 alin. 1 și 5 din Legea nr. 215/2001 (în vigoare la momentul pronunțării prezentei decizii), „(1) Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii. (...) (5) Despăgubirile primite de unitățile administrativ-teritoriale în urma hotărârilor pronunțate de instanțele de judecată se constituie în venituri la bugetele locale. Despăgubirile pe care trebuie să le plătească unitatea administrativ-teritorială în urma hotărârilor pronunțate de instanța de judecată și rămase definitive sunt asigurate de la bugetul local”.

Potrivit disp. art. 20 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, „ Comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale”, iar potrivit disp. art. 23 alin. 1, „Autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive”.

Conform art. 62 alin. 1 din Legea 215/2001, „Primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție.”.

Având în vedere dispozițiile legale menționate, reține instanța de apel că numai unitatea administrativ teritorială este înzestrată cu personalitate juridică și numai aceasta poate sta în judecată în nume propriu, fiind totodată și titulară a codului de înregistrare fiscală și a conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare.

Pe cale de consecință, susținerile apelanților referitoare la lipsa calității de debitor a U.A.T. P. nu prezintă sunt neîntemeiate. Deși prin titlul executoriu au fost obligați la plata drepturilor bănești P.C.P. și C.L.C.P., în mod legal creditorul a solicitat executorului judecătoresc instituirea unei popriri asupra conturilor U.A.T.P., doar aceasta având personalitate juridică și fiind titulară a conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare.

În aceste condiții, având în vedere refuzul executorului judecătoresc de a proceda înființarea unei popriri asupra conturilor deținute de UAT P. (refuz ce rezultă din cuprinsul adresei emisă la data de 30.l01.2018 în dosarul de executare nr. xxx/2017), instanța de apel reține că în mod corect instanța de fond a obligat executorul judecătoresc să poprească conturile UAT C. P., până la concurența sumei de 39.533 lei, datorată de debitorii-intimați P.C.P. și C.L.C.P. în temeiul titlului executoriu constituit de sentința civilă nr. xxx/c.a./26.05.2016 a T.I..

Cât privește criticile aduse de apelanți raportului de expertiză efectuat în dosarul de executare, instanța de apel reține că aceasta nu prezintă relevanță în cauză, obiectul învestirii instanței constituindu-le plângerea împotriva refuzului executorului judecătoresc și cererea creditorului de obligare a debitorilor la plata unei penalități de 500 lei/zi întârziere.

În ceea ce privește criticile apelanților vizând soluția de obligare a lor la plata unei penalități de 500 lei/zi întârziere, instanța de apel reține că acestea sunt întemeiate.

Astfel, prin acțiunea introductivă, creditorul a solicitat obligarea debitorilor la plata unei penalități de 500 lei pe zi de întârziere, până la îndeplinirea obligației stabilite în titlul executoriu menționat, în temeiul disp. art. 905 alin. 2 Cod procedură civilă.

Potrivit disp. art. 906 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă (fost art. 905), „(1) Dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării debitorul nu execută obligația de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalități, de către instanța de executare. (2) Când obligația nu este evaluabilă în bani, instanța sesizată de creditor îl poate obliga pe debitor, prin încheiere definitivă dată cu citarea părților, să plătească în favoarea creditorului o penalitate de la 100 lei la 1.000 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu”.

Prin urmare, art. 906 Cod procedură civilă se aplică în cazul neexecutării de către debitor a unei obligații de a face sau a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană. Or, în speță, prin titlul executoriu, debitorii au fost obligați la plata unor drepturi bănești (obligație de a da), astfel încât disp. art. 906 Cod procedură civilă nu sunt aplicab8ile.

Pe cale de consecință, în mod greșit instanța de fond a obligat intimații la plata, în favoarea contestatorului, a unei penalități de 500 lei pe zi de întârziere, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la data îndeplinirii obligației stabilite în titlul executoriu constituit de sentința civilă nr. xxx/c.a./26.05.2016 a T.I..

Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, Tribunalul, în baza disp. art. 480 Cod procedură civilă, va admite apelul și va schimba în parte sentința instanței de fond în sensul că va respinge cererea formulată de către contestator de obligare a intimaților P.C.P. și C.L.C.P. la plata unei penalități de 500 lei/zi de întârziere.

De asemenea, instanța de apel va păstra celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de apelanţii P.C.P. şi C.L.C.P. împotriva sentinţei civile nr. xxx/29.06.2018 pronunţată de J.I., sentinţă pe care o schimbă în parte în sensul că:

Respinge cererea formulată de către contestator de obligare a intimaţilor P.C.P. şi C.L.C.P. la plata unei penalităţi de 500 lei/zi de întârziere, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la data îndeplinirii obligaţiei stabilite în titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. xxx/c.a./26.05.2016 a T.I.

Păstrează celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate care nu contravin prezentei decizii.

Domenii speta

Spete similare