Atragerea răspunderii pentru intrarea în insolvenţă

Pe rol fiind judecarea cauzei privind pe revizuent HA şi pe intimat C.I.I.BM, având ca obiect atragerea răspunderii pentru intrarea în insolvenţă (art. 169 Legea 85/2014).

Prin sentinţa civilă nr. 809/06.06.2019 pronunţată în dosarul nr. X/99/2017/a1 al Tribunalului Iaşi a fost admisă  acțiunea formulată de lichidatorul judiciar C.I.I. BM, în contradictoriu cu pârâta  HA şi în consecinţă a fost stabilită  răspunderea personală a pârâtei  pentru pasivul debitorului falit SC V SRL,  în sensul că a fost obligată pârâta să acopere pasivul rămas neacoperit al debitoarei, in cuantum de 962.224,79 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr.X/99/2017/a1, lichidatorul judiciar C.I.I. BM a chemat in judecata pe pârâta HA, solicitând antrenarea răspunderii acesteia pentru pasivul SC V SRL.

În motivare, a arătat că, în cadrul procedurii, având in vedere atribuțiile specifice, lichidatorul a procedat la notificarea debitoarei si a administratorului acesteia, cărora li s-a pus in vedere să depună la dosarul cauzei si să predea documentele prevăzute de art.67 alin.1 din Legea 85/2014. Însă administratorul debitoarei nu i-a pus la dispoziție documentele solicitate prin notificările nr.214/25/VAL/27.11.2017 si nr.214/22/VAL/27.11.2017.

A mai arătat că administratorul societății este responsabil pentru organizarea si conducerea contabilității. Lichidatorul judiciar nu a putut intra in posesia actelor prevăzute de art.82 din Legea 85/2014, în ciuda eforturilor depuse, așa încât se poate trage concluzia că debitorul, prin administrator statutar, nu are o evidență financiar – contabilă în conformitate cu prevederile legale. Se naște prezumția simplă că nu s-a ținut contabilitatea, or această prezumție putea fi răsturnată de administratorul debitoarei prin predarea documentelor către lichidator.

Întrucât registrele si documentele contabile nu au fost predate lichidatorului se creează prezumția că administratorul societății, fie a ținut o contabilitate fictivă, fie a ascuns cu bună știință realitatea economico – financiară, fie a făcut să dispară documente contabile. În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea, se prezumă existența unui raport de cauzalitate între starea de insolvență a debitoarei, prin necunoașterea activelor, creanțelor si datoriilor reale ale societății si prejudiciul produs, care constă in pasivul înregistrat în tabelul creditorilor.

In drept, s-au invocat disp.art.82, art.169 lit. d din Legea 85/2014, art.72 si 73 din Legea 31/1990, art.10 si 11 din Legea 82/1991.

Legal citată, inclusiv prin curator conform art.167 C.pr.civ., pârâta a depus întâmpinare (f.39), prin care a solicitat respingerea cererii. În motivare, a arătat că împrejurarea că la dispoziția lichidatorului nu au fost puse documentele contabile nu valorează proba neținerii contabilității, a sustragerii sau distrugerii acestor documente, ci, cel mult, o poate prezuma, prezumție insuficientă însă, câtă vreme nu este realizată proba concretă a autoratului si legăturii cauzale dintre fapte si prejudiciu.

Chira dacă lipsa de colaborare din partea intimatului a îngreunat sarcina lichidatorului judiciar de a identifica eventualele bunuri existente in patrimoniul debitoarei, nu s-a făcut dovada că această conduită ar fi generat insolvența debitoarei.

A mai arătat că din înscrisurile atașate cererii de chemare in judecată nu rezultă notificarea făcută si recepționată de către pârâtă.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Din  actele si lucrările dosarului, instanța  a reţinut următoarele:

Prin sent.civ.nr.1656/15.11.2017 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția a II-a civilă – Faliment, a fost admisă cererea formulată de creditoarea IL SA, dispunându-se deschiderea procedurii simplificate a insolvenței debitoarei SC V SRL. Pârâta a avut calitatea de administrator statutar al debitoarei.

Potrivit art. 169 al.1 din Legea nr. 85/2014 „la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte sau întregul pasiv al debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, fără să depăşească prejudiciul aflat in legătură de cauzalitate cu fapta respectivă, să fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de către orice alte persoane care au contribuit lat starea de insolvenţă a debitorului, prin una din următoarele fapte:

d). au  ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea in conformitate cu lege. În cazul nepredării documentelor contabile către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, atât culpa, cât si legătura de cauzalitate între faptă si prejudiciu se prezumă. Prezumţia este relativă.”

Judecătorul sindic reţine că răspunderea reglementată de art. 169 din Legea nr. 85/2014 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personală, care intervine numai atunci când prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.

Astfel cum s-a acceptat atât in doctrină, cât si in practică, natura juridică a răspunderii instituite de dispozițiile legale sus menționate este cea a unei răspunderi speciale care împrumută caracteristicile răspunderii delictuale.

Fiind vorba despre o răspundere delictuală, înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 1357 C.civ.(fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa) condiții care au în această situație unele conotații speciale și anume: faptele enumerate în dispozițiile art. 169 din Legea nr. 85/2014 trebuie să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.

Pentru a fi atrasă răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale unei societăți supuse procedurii colective, trebuie să se dovedească atât săvârșirea de către pârâtă a faptelor reclamate, cât și legătura de cauzalitate dintre acestea și intrarea societății în insolvență.

Din raportul lichidatorului judiciar privind cauzele care au condus la apariţia stării de insolvenţă a debitorului, rezultă că acesta nu a intrat in posesia documentelor financiar – contabile solicitate ale debitoarei, deși debitoarea si asociații acesteia au fost notificați. Lichidatorul judiciar a apreciat că ar fi îndeplinite condițiile de atragere a răspunderii materiale prevăzute de art.169 alin.1 lit.d din Legea 85/2014, dat fiind că administratorul statutar al societății nu i-a pus  la dispoziție documentele aferente situațiilor financiare ale societății, astfel încât se prezumă culpa administratorilor statutari în generarea stării de insolvabilitate a societății.

În conformitate cu prevederile art.11 din Legea 82/1991, „răspunderea pentru organizarea si conducerea contabilităţii la persoanele juridice revine administratorului” , iar potrivit prevederilor  Codului civil, mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar si de culpa comisă in executarea mandatului.

Este evident că intr-o asemenea împrejurare devine operativ criteriul obiectiv care presupune compararea activităţii administratorului societăţii debitoare cu activitatea unei persoane diligente ( bonus pater familias) , care îşi subordonează măsurile luate exigentelor impuse de regulile de conviețuire socială.

Art.169 lit.d din lege prevede că, in cazul nepredării documentelor contabile către lichidatorul judiciar, atât culpa, cât si legătura de cauzalitate între faptă si prejudiciu se prezumă relativ. Autorul faptei va putea să răstoarne prezumția de neținere a contabilității prin predarea către practicianul in insolvență a tuturor documentelor contabile solicitate. In mod evident in cauza de față această prezumție nu a fost răsturnată de către pârâta HA, căreia i s-a notificat deschiderea procedurii, de vreme ce, până la închiderea procedurii, toate documentele solicitate nu au fost predate.

Judecătorul sindic apreciază că societatea nu poate funcționa viabil in condițiile in care administratorii săi manifestă un dezinteres total in ceea ce privește îndeplinirea condițiilor minime pentru funcționarea societăţii, in sensul că nu au ținut o contabilitate conform prevederilor legale.

În speţă, instanța apreciază că in sarcina pârâtei poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea in conformitate cu legea, in condițiile in care aceasta nu a predat lichidatorului judiciar documentele contabile prevăzute in art.67 alin.1 din Legea 85/2014. Pârâta, in calitate de administrator, avea obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i s-a încredințat in conformitate cu dispozițiile legale in materie, administratorii fiind solidar răspunzători pentru modul in care este ținută evidenţa contabilă, obligațiile lor reieșind cu claritate din dispozițiile art.73 alin.1 lit.c si alin.2 ale Legii 31/1990. Astfel, administratorii sunt răspunzători faţă de societate pentru existenţa registrelor cerute de lege si corecta lor tinere, acțiunea in răspundere împotriva administratorilor aparținând si creditorilor societăţii care o vor putea exercita numai in caz de deschidere a procedurii reglementate de legea insolventei.

Totodată, conform prevederilor art.10 alin.1 din Legea 82/1991, republicată, răspunderea pentru organizarea si conducerea contabilităţii revine administratorului, care are obligația gestionării societăţii respective. Neținerea contabilităţii in mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăţilor cu care se confruntă societatea si face insesizabilă starea de insolvenţă care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate in condițiile unei contabilităţi ținute corect ce ar permite administratorilor să ia masurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații. În condițiile neținerii contabilităţii in conformitate cu legea se prezumă existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicită si prejudiciul produs, care constă in pasivul înregistrat in tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre faptă si prejudiciu se prezumă atâta timp cât există încetarea de plăţi si una din faptele enumerate de art.169 din Legea 85/2014. De altfel, pârâta avea posibilitatea de a răsturna această prezumție, însă nu a făcut-o.

Faptul de a nu pune la dispoziţia lichidatorului actele şi documentele contabile prezumă lipsa acestora, iar culpa foștilor administratori rezidă tocmai în aceea că, în mod voluntar, nu au deţinut un instrument indispensabil conducerii societăţii, ceea ce relevă lipsa de diligenţă în asigurarea funcţionării acesteia. Din această perspectivă, cu referire la întinderea răspunderii pârâtei apare imposibilă determinarea vrunei cauze străine care să fi condus la insolvenţa debitoarei.

Aşa fiind, judecătorul sindic a apreciat că in sarcina pârâtei poate fi reținută  săvârșirea faptei reglementate de art.169 lit.d din Legea 85/2014, respectiv neţinerea contabilităţii in conformitate cu dispozițiile legale in materie, ce a condus la producerea stării de insolvenţă a debitoarei.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta a formulat cerere de revizuire, solicitând schimbarea în tot a hotărârii şi respingerea cererii de atragere a răspunderii personale pentru următoarele motive:

HA a deţinut calitatea de administrator al SC V SRL.

În anul 2017 un creditor al societăţii , IL SA a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenţei, înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. 3743/99/2017.

 D-na HA a fost legal citată în dosarul 3743/99/2017 doar la primul termen de judecată, ce a avut loc în data de 01.11.2017. După acest termen toate citaţiile s-au întors la dosarul cauzei cu menţiunea "destinatar mutat temporar din localitate" întrucât, pe fondul unor probleme de sănătate, din luna noiembrie 2017 d-na HA a locuit alături de fiica sa, în oraşul Tg. Frumos.

Prin hotărârea intermediară nr. 1656/15.11.2017, instanţa a admis cererea creditoarei IL SA, a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvenţă a societăţii SC V SRL şi a desemnat lichidator judiciar provizoriu pe practicianul în insolvenţă CLI. BM.

Lichidatorul judiciar a transmis d-nei HA notificările nr. 214/22/VAL/27.11.2017 şi 214/25/VAL/27.11.2017 doar prin scrisoare recomandată, acestea find restituite cu menţiunea "destinatar mutat temporar din localitate".

Deşi procedura de comunicare a notificărilor către administratorul statutar al debitoarei SC V SRL nu a fost realizată procedural, lichidatorul judiciar a continuat procedura, a înscris creanţele creditorilor IL SA şi DGRFP Iaşi - AJPF Iaşi în tabelul definitiv, a emis raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă a debitorului SC V SRL şi a promovat pe rolul Tribunalului Iaşi o cerere având ca obiect atragerea răspunderii personale patrimoniale a administratorului în temeiul art. 169 din Legea 85/2014. Această cerere, înregistrată sub nr. 3743/99/2017/a1, a fost soluţionată de Tribunalul Iaşi prin sentinţa nr. 809/2019, prin care s-a dispus obligarea d-nei HA la acoperirea pasivului debitoarei SC V SRL, în cuantum de 962.224,79 lei.

În cadrul dosarului nr. X/99/2017/a1, procedura de citare s-a întors de asemenea cu menţiunea "destinatar mutat temporar din localitate" astfel că d-na HA a aflat de soluţia pronunţată prin sentinţa 809/2019 ca urmare a unei discuţii cu o angajată a Direcţiei Locale de Finanţe Publice a comunei S care i-a transmis că urmează să fie executată silit pentru aproape 1.000.000 lei.

Întrucât debitul nu este real, HA a decis să promoveze prezenta cerere de revizuire.

Motivele cererii de revizuire

Revizuirea este o cale extraordinară de atac ce poate fi formulată numai pentru motivele limitativ prevăzute de art. 509 C.proc.civ., hotărârea atacată prin intermediul revizuirii putând fi criticată doar prin prisma unor împrejurări noi, necunoscute de instanţă la momentul deliberării.

După cum rezultă din motivele caracteristice de revizuire stipulate de art. 509 C.proc.civ. se pleacă de la prezumpţia că hotărârea a fost justă în raport de actele dosarului existente la momentul deliberării, însă, ulterior, s-au descoperit materiale noi sau se constată că probele care au fundamentat-o au fost false, astfel încât situaţia de fapt reţinută de instanţă, prin prisma noilor elemente, nu mai corespunde realităţii, impunându-se retractarea hotărârii respective.

 Incidenţa în cauză a motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 5 C.proc.civ.

Art. 509 alin. 1 pct. 5 C.proc.civ. reglementează situaţia în care, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.

Împrejurarea mai presus de voinţa pârâtei HA este data de faptul că nu a primit notificarea lichidatorului pentru a putea prezenta documentele din care să rezulte situaţia reală a debitului.

După deschiderea procedurii dispusă de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. X/99/2017 prin hotărârea intermediară nr. 1656/15.11.2017, lichidatorul judiciar a transmis dnei HA notificările nr. 214/22/VAL/27.11.2017 şi 214/25/VAL/27.11.2017 însă acestea au fost restituite cu menţiunea "destinatar mutat temporar din localitate".

Conform prevederilor exprese ale art. 42 alin. 3 din legea 85/2014. "Prin excepţie de la prevederile alin. (1), comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii şi notificarea deschiderii procedurii se vor realiza potrivit prevederilor Codului de procedură civilă".

Aşadar, constatând imposibilitatea de a comunica actul de procedură (în cazul nostru notificările) lichidatorul judiciar trebuia să procedeze potrivit dispoziţiilor art. 167 C.proc.civ. şi să comunice notificările prin publicitate. Întrucât practicianul în insolvenţă nu a procedat la citarea prin publicitate a notificărilor prin care punea în vedere administratorului statutar să îi predea documentele menţionate la art 67 alin. 1 din Legea 85/2014 sancţiunea este nulitatea absolută a procedurii, cu consecinţa repunerii în termen.

Este adevărat că în cadrul cererii înregistrată sub nr. 3743/99/2017/a1 a fost respectată această procedură însă, având în vedere faptul că dosarul 3743/99/2017/a1 reprezintă o cerere conexă derivând din dosarul 3743/99/2017 şi că pârâta nu a cunoscut că procedura insolvenţei s-a desfăşurat, vă rugăm să constataţi că suntem în prezenţa unei împrejurări mai presus de voinţa pârâtei.

În ceea ce priveşte înscrisul doveditor, acesta este reprezentat de Raportul de constatare nr. 574/28.06.2018 realizat de expertul antifraudă TM în dosarul 53/P/2018 înregistrat pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi.

În cadrul procedurii simplificate de insolvenţă a debitoarei SC V SRL, DGRFP Iaşi - AJFP Iaşi s-a înscris iniţial cu o creanţă în valoare de 27.445 lei. Ulterior, printr-o cerere de admitere a creanţei suplimentare depusă pe rolul Tribunalului la data de 01.02.2018 creditoarea DGRFP Iaşi - AJFP Iaşi a solicitat înscrierea în tabel a unei creanţe suplimentare în cuantum de 893.096 lei formată din suma de 558.171 lei reprezentând debit principal (325-655 lei - TVA şi 232.516 lei - impozit pe profit) şi 334.925 lei reprezentând dobânzi şi penalităţi.

Această sumă suplimentară a fost stabilită prin constatările organelor de inspecţie fiscală consemnate prin RIF F- IS -12/16.01.2018 şi decizia de impunere F- IS 12/16.01.2018 şi a rezultat dintr-un control încrucişat realizat cu privire la raporturile comerciale derulate în intervalul 2012 -2014 între SC SS SR1 şi SC V SRL.

Aceste documente nu au fost comunicate administratorului statutar al SC V SRL însă au fost transmise de către DGRFP Iaşi - AJFP Iaşi către Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi - Serviciul Investigare Criminalitate Economică şi au făcut obiectul unui dosar penal înregistrat sub nr. 53/P/2018.

În cadrul cercetărilor efectuate în carul dosarului penal nr. 53/P/2018 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, iar concluziile acestei expertize, sintetizate în Raportul de constatare nr. 574/28.06.2018 realizat de expert antifraudă TM intră în contradicţie cu concluziile verificărilor DGRFP Iaşi - AJFP Iaşi.

Astfel, creditoarea DGRFP Iaşi - AJFP Iaşi susţine că prin nedeclararea/subdeclararea creanţelor fiscale de către SC V SRL s-a creat un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 558.171 lei stabilit astfel:

•TVA dedusă fără documente legale203.915 lei

•TVA colectată nedeclarată121.740 lei

•Impozit pe profit232.516 lei.

Expertul antifraudă TM stabileşte prin Raportul de constatare nr. 574/28.06.2018 realizat în dosarul 53/P/2018 un prejudiciu adus bugetului de stat în valoare de 190.215 lei stabilit astfel:

•TVA121.735 lei

•Impozit pe profit68.480 lei

Având în vedere că între constatările DGRFP Iaşi - AJFP Iaşi şi constatările expertului antifraudă există o discrepanţă de calcul ce depăşeşte suma de 360.000 lei reprezentând debit principal rezultă că valoarea prejudiciului pretins de către reclamant în cauză ridică serioase semne de întrebare.

Raportul de constatare nr. 574/28.06.2018 întruneşte cerinţele noţiunii de „înscris doveditor” în accepţiunea art 509 alin. 1 pct. 5 C.proc.civ. Astfel, este un înscris preexistent momentului pronunţării hotărârii şi este un înscris care, dacă ar fi fost cunoscut la data pronunţării hotărârii atacate, ar fi putut conduce la o altă soluţie pe fond decât cea adoptată.

 Incidenţa în cauză a motivului de revizuire dat de art, 509 alin. 1 pct.9 C.proc.civ.

Prevederile art. 509 alin. 1 pct. 9 C.proc.civ. reglementează situaţia în care partea a fost împiedicată să se prezinte la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.

Apărările din prisma acestui motiv de revizuire pleacă de la nelegala comunicare a notificărilor de deschidere a procedurii amplu prezentată la pct. II. 1 din cererea de revizuire.

Necunoscând existenţa prezentei cauze pârâta nu s-a putut prezenta în faţa instanţei şi nici nu putea înştiinţa instanţa.

***

Examinând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în speţă, instanţa constată următoarele:

Potrivit art. 509 alin. 1 pct.5 C.proc.civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul se poate face dacă după darea hotărârii, s-au descoprit înscrisuri doveditoare  reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.

Pentru invocarea acestui motiv de revizuire, trebuiesc îndeplinite mai multe condiţii cumulative, printre care şi cea potrivit căreia înscrisul în discuţie să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării fondului, soluţia ar fi fost alta decât cea pronunţată.

În speţă, revizuienta susţine că, dacă la momentul soluţionării acţiunii în răspundere, instanţa ar fi avut cunoştinţă despre raportul de constatare nr. 574/28.06.2018 întocmit de  expertul  antifraudă TM, prejudiciul pe care revizuienta a fost obligată să-l acopere ar fi fost mult mai mic.

Susţinerea nu poate fi primită deoarece, în cadrul acţiunii în răspundere,  instanţa a obligat-o pe pârâta-revizuientă  să plătească pasivul rămas neacoperit al debitorului falit SC V SRL. Cuantumul acestui pasiv se regăseşte în tabelul definitiv întocmit în  dosarul de insolvenţă de către lichidatorul judiciar, tabel care a fost publicat şi în BPI.

Atâta timp cât tabelul definitiv nu a fost atacat de nici una din părţile interesate, iar procedura insolvenţei deschisă faţă de societatea debitoare a fost închisă, la momentul actual pasivul neacoperit al debitorului nu poate fi decât cel care rezultă din tabelul definitiv al creanţelor.

Prin urmare, raportul de constatare nr. 574/28.06.2018 întocmit de  expertul  antifraudă TM , chiar dacă  ar fi fost cunoscut la data pronunţării hotărârii atacate, nu ar fi putut conduce la o altă soluţie pe fond decât cea adoptată.

În ceea ce priveşte  motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. 1 pct.9 C.proc.civ., nici acesta nu poate fi primit.

Astfel, aceste dispoziţii legale reglementează situaţia în care partea a fost împiedicată să se prezinte la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.

Faţă de acest motiv de revizuire, instanţa s-a pronunţat prin încheierea din dat de 30.01.2020 în sensul că a fost respinsă ca tardiv formulată cererea de revizuire bazată pe disp. art. 509 alin. 1 pct.9 C.proc.civ, excepţie invocată de lichidatorul judiciar.

Sub acest aspect, instanţa a reţinut că în ceea ce priveşte excepţia tardivităţii invocată de intimat , aceasta este întemeiată,  întrucît de la data de 30. 08.2019, cînd revizuienta a luat la cunoştinţă de sentinţa atacată prin studierea dosarului nr. X/99/2017/a1 la arhiva Tribunalului Iaşi, şi pînă la data de 17.09.2019, cînd a fost înregistrată cererea de revizuire, s-a depăşit termenul de 15 zile prevăzut de art. 511 alin.2 Cod proc Civ, termen calculat pe zile libere conform art. 181 alin.1 pct.2 Cod proc Civ.

Raportat celor prezentate,  cererea de revizuire formulată de pârâtă va fi respinsă .

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea formulată de petenta-pârîtă HA,  privind revizuirea sentinţei civile nr. 809/06.06.2019 pronunţată în dosarul nr. X/99/2017/a1 al Tribunalului Iaşi.

Domenii speta

Spete similare