Atragerea răspunderii pentru intrarea în insolvenţă

Pe rol se află judecarea cauzei privind pe reclamanat E S.P.R.L şi pe pârâţii RM şi RC, având ca obiect atragerea răspunderii pentru intrarea în insolvenţă (art. 169 Legea 85/2014) .

Prin cererea înregistrată la data de 5.12.2018, sub nr. X/99/2017/a4, reclamantul E SPRL, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC CC SRL, a chemat în judecată pe pârâta RM, administrator al societăţii debitoare, solicitând stabilirea răspunderii personale a acesteia în baza art. 169 din Legea 85/2014 , pentru suma de 634.804,82 lei pasiv rămas neacoperit .

În motivarea cererii se susţine că potrivit Bilanţului contabil depus la Administraţia Finaţelor Publice Iaşi, valabil la data de 31.12.2016, societatea debitoare deţinea în patrimoniu următoarele active:

Active imobilizate în sumă de 156.941,00 lei, din care: imobilizări corporale, în sumă de 156.941,00 lei, Imobilizări necorporale în sumă de 0,00 lei, Imobilizări financiare în sumă de 0,00 lei.

Active circulante în sumă de 714.502,00 lei, din care:Stocuri în sumă de 14.217,00 lei, Creanţe de încasat în sumă de 5.279,00 lei, Disponibil în casieria societăţii în sumă de 695.006,00 lei

Cheltuieli înregistrate în avans: în sumă de 2,00 lei

Conform Balanţei de verificare întocmite la data de 28.02.2017-luna anterioară intrării în insolvenţă- societatea debitoare deţinea în patrimoniu urmatoarele active:

•Active imobilizate în sumă de 156.941,00 lei, din care:

-Imobilizări corporale, în sumă de 156.941,00 lei

-Imobilizări necorporale în sumă de 0,00 lei

-Imobilizări financiare în sumă de 0,00 lei

•Active circulante în sumă de 714.502,00 lei , din care:

-Stocuri în sumă de 14.217,00 lei

-Creanţe de încasat în sumă de 5.279,00 lei

-Disponibil în casieria societăţii în sumă de 695.006,00 lei

•Cheltuieli înregistrate în avans: în sumă de 2,00 lei

Reţine reclamantul lichidator judiciar că în ceea ce priveşte suma înregistrată cu titlul de disponibil în casieria societăţii, potrivit balanţei de verificare la 28.02.2017, rezultă că această sumă este formată din:

124.536 - sume în contul bancar cu minus / -309.726 lei - casa centrală în lei; -509.816 - casa în curs de clarificare.

Creanţele de încasat în sumă de 5.279,00 lei înregistrate în contabilitate la 28.02.2017 reprezintă Decontări din operaţiuni în curs de clarificare.

Lichidatorul judiciar relatează că, potrivit procesului-verbal privind rezultatele inventarierii, la data de 12.12.2017, s-a deplasat la sediul social al debitoarei, împreună cu evaluatorul autorizat desemnat în vederea evaluării averii debitoarei, unde s-a întâlnit cu dnul RC - soţul administratorul statutar al debitoarei - dna RM, care a prezentat doar imobilul constând într-un apartament dintr-un duplex,  construcţie nefinalizată.

Precizează că a solicitat informaţii cu privire la Disponibilul în casieria societăţii în sumă de 695.006,00 lei, însă nu a  primit lămuriri, justificări şi nu a  fost predat.

În continuare, lichidatorul judiciar prezintă concluziile sale cuprinse în raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apriţia stării de insolvenţă, precum şi în completarea la raport.

În drept, se invocă art. 169 lit a şi e din Legea insolvenţei.

Cererea este scutită de plata taxelor de timbru .

Pârâta RM a depus întâmpinare (f 81) prin care a invocat excepţia lispei calităţii procesuale active a reclamantului E SPRL, iar pe fond,  respingerea actiunii.

Susţine că acţiunea nu a fost motivata fata de textul literelor a si e ale art. 169 din Legea 85/2014, niciuna dintre susţinerile reclamantei nefacand dovada unei folosiri in interes propriu a bunurilor societăţii de către administratorul statutar sau deturnearea ori ascunderea vreunei parti din activul persoanei juridice sau mărirea in mod fictiv a pasivului acesteia.

Astfel de fapte trebuie dovedite si, de asemenea, trebuie stabilit raportul de cauzalitate intre aceste fapte si incetarea de plaţi, ceea ce in speţa nu s-a dovedit.

Menţionează ca de administrarea societăţii CC SRL s-a ocupat soţul său RC, potrivit declaraţiei notariale pe care o anexează.

Critică pârâta modul abstract în care este formulată cererea de chemare în judecată şi consideră că reclamantul nu şi-a dovedit afirmaţiile.

Pârâta consideră că faptul că societatea avea înregistrate anumite active imobilizate si stocuri, nu poate duce la concluzia ca acestea au fost insusite de către administrator, in lipsa probării efective a acestui aspect. Detaliază sumele plătite pentru administrarea (investiţii, chirie) celor 6 puncte de lucru, pentru a dovedi ca susţinerile reclamantei sunt nefondate.

Cu privire la suma care rezultă ca diferenţa in contabilitatea firmei arată că aceasta este reprezentata de soldul furnizorului E, respectiv 238.360,72 RON, sold care este doar unu scriptic, intrucat faptic, firma nu a primit mărfuri de aceasta valoare. Ca drept dovada, debitoarea CC SRL a contestat valoarea acestui sold printr-un proces - Dosar nr. 4624/99/2016, unde prin încheierea Nr. 1288/2016 din 08.12.2016 instanţa a respins cererea formulata de către E SRL privind emiterea ordonanţei de plata pentru suma precizată.

Insa, in cadrul procesului de insolventa al debitoarei, aceasta suma a fost repusa in tabelul creditorilor, şi din cauza faptului că avocatul care reprezenta CC SRL la data respectiva nu s-a prezentat la proces si nu a făcut niciun demers, soldul E  fost repus in totalitate la masa credala si necontestat.

Cu privire la sumele menţionate de către lichidator ca active circulante in cuantum de 714502 lei si active imobilizate în sumă de 156941 lei, reclamanta menţionează că toate incasarile pe care firma le-a avut de-a lungul existentei sale au fost reinvestite pentru continuarea dezvoltări activităţii, in clădirea din Iasi, str - si in toate punctele de lucru, iar sumele aferente facturilor aduse la masa credala ale E nu sunt cele reale, asa cum rezulta si din decizie Tribunalului Iasi depusa la dosar din care rezulta ca "probele depuse nu clarifica intinderea obligaţiilor pârtilor, neputandu-se stabili fara echivoc suma datorata de către debitoare".

Tototoata, E a executat biletele la ordin avalizate si nu a răspuns incercarilor pârâtei de a soluţiona amiabil situaţie creata.

Cu privire la stocurile de marfa relevă că a inchiriat un spaţiu pe Str.A, in speţa un garaj, pe care l-a amenjat si l-a dotat in vederea efectuării activităţii de patiserie Fornetti si Coffe to go, dar a funcţionat o perioada foarte scurta de timp, intrucat proprietarul a inchis spaţiul abuziv, acesta fiind modernizat, practic reconstruit, si avea o valoare de inchiriere mult mai mare, pe care nu o mai putea obţine de la societatea SC CC SRL, conform contractului de inchiriere.

Subliniază că la acest punct de lucru din A, stocul de marfa de 14.217 ron, a rămas blocat in interioul spaţiului -timp de 6 luni-de către BF (proprietarul spaţiului), care nu le-a mai permis accesul si astfel acesta s-a deteriorat complet, fiind in fapt un stoc perisabil. Desi au iniţiat un proces dlui BF pentru blocare abuziva a ctivitatii comerciale, nu a avut acces in spaţiu pentru a recupera bunurile, astfel stocul mai sus menţionat perisandu-se complet.

La fila 100 din vol I a fost depus actul notarial prin care RC, soţul pârâtei, declară că s-a ocupat în fapt de administrarea firmei, efectuând achiziţii şi plăţi.

Prin cererea din 5.09.2019 (f 142 vol II) reclamantul lichidator judiciar a solciitat introducerea în cauză în calitate de pârât a soţului pârâtei - RC, pentru a răspunde în mod solidar cu cu aceasta .

 Prin încheierea din 7.11.2019 (f 161) s-a dispus introducerea în cauză în calitate de pârât a numitului RC.

 Pârâtul RC a invocat excepţia tardivităţii introducerii în cauză a sa, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, iar pe fond a formulat apărări similare celor prezentate de pârâtă.

Prin încheierea din 30.01.2020 (f 16 vol III) excepţiile invocate de pârâtul RC au fost respinse de instanţă.

În şedinţa publică din 27.06.2019 (f 136 vol II) reclamanta a renunţat să mai susţină excepţia lipsei calităţii procesuale active.

Au fost depuse inscrisuri in sustinerea cererii.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine cele ce urmează:

Prin încheierea nr. 102/11.05.2017, pronunţată în Dosarul nr. X/99/2017, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolverţei împotriva debitorului CC SRL,  în calitate de lichidator judiciar fiind desemnată Societatea Civila Profesională "E" SPRL.

Prin sentinţa 160/7.02.2019 a Tribunalului Iaşi s-a dispus închiderea procedurii insolvenţei  debitorului SC CC SRL în temiul art. 175 alin 2 din Legea 85/2014.

La  data de 7.03.2018 a fost întocmit raportul cauzal, iar la data de 4.12.2018 a fost întocmită o completare a acestuia  (f 14-27 vol I).

Reţine instanţa că răspunderea reglementată de prevederile art.169 din lege  poate fi antrenată atât in privința administratorilor de drept ( persoane investite oficial), cât si in privința administratorilor de fapt. In doctrina juridică s-a apreciat că trebuie considerat administrator de fapt acel administrator social care, deși nu a fost legal investit – spre exemplu, numirea acestuia nu a fost înregistrată în registrul comerțului -, a exercitat atribuții specifice de conducere a societății. Administrarea in fapt a activității debitorului poate fi exercitată chiar de către asociații care s-au implicat in actul de conducere. In ce privește exercitarea actelor de administrare, e necesar a se stabili că acest administrator de fapt intervenea efectiv constant in activitatea societară, că lua decizii importante, decisive si nu decizii minore.

Din înscrisurile depuse de pârâta RM- declaraţia notarială- şi susţinerile prâtului RC, rezultă că administratorul de fapt era acesta din urmă, dumnealui  îndeplinind  acte de administrare in numele societății.

Ca atare, în condiţiile în care conducerea societăţii debitoarea fost realizată de pârât, situaţia financiară a acesteia în nicun caz nu este  rezultatul activităţii desfăşurate de pârâtă, cererea de chemare în judecată urmează a fi respinsă în privinţa pârâtei RM.

În privinţa răspunderii pârâtului RC, instanţa reţine că potrivit art. 169 al.1 din Legea nr. 85/2014 „(1) La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte sau întregul pasiv al debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, fără să depăşească prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu fapta respectivă, să fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvenţă a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:

a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;

e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;

Răspunderea reglementată de art. 169 din Legea nr. 85/2014 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personală, care intervine numai atunci când prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.

Astfel cum s-a acceptat atât in doctrină, cât si in practică, natura juridică a răspunderii instituite de dispozițiile legale sus menționate este cea a unei răspunderi speciale care împrumută caracteristicile răspunderii delictuale.

Fiind vorba despre o răspundere delictuală, înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 1357 C.civ.(fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa) condiții care au în această situație unele conotații speciale și anume: faptele enumerate în dispozițiile art. 169 din Legea nr. 85/2014 trebuie să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.

Pentru a fi atrasă răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale unei societăți supuse procedurii colective, în speţă a administratorului în fapt, trebuie să se dovedească atât săvârșirea de către pârât a faptelor reclamate, cât și legătura de cauzalitate dintre acestea și intrarea societății în insolvență.

În raportul  privind cauzele si împrejurările care au condus la intrarea debitorului in procedura insolvenței şi în completarea acestuia, s-a reţinut : Problemele în derularea activităţii au intervenit pe fondul acumulării de datorii şi neplata acestora chiar dacă raportat la activele firmei la 31.12.2016 exista acoperire avînd în vedere că o proporţie de 79,75% era reprezentată de disponibilităţi băneşti în casieria societăţii, în timp ce doar 18,01% reprezentau activele - a căror lichiditate este mai redusă.

Administrarea activităţii în sensul reducerii activelor sub formă de stocuri înainte de intrarea în insolvenţă fără transformarea acestora în creanţe, precum şi încetarea activităţii firmei coroborat cu faptul că reprezentantul debitoarei nu a răspuns solicitărilor şi nu a furnizat lichidatorului judiciar informaţiile cerute, se poate prezuma că administratorul statutar a dorit să ascundă activul societăţii.

Probleme de lichiditate au fost generate de incapacitatea firmei de a face faţă la termen plăţii datoriilor scadente prin prisma reducerii activelor, dar , de asemenea, problemele de lichiditate pot să fie şi efect al sustragerii lichidităţilor din casieria societăţii .

Atitudinea manifestată de către administratorul statutar de a nu colabora şi a nu furniza informaţiile solicitate a determinat imposibilitatea lichidatorului judiciar de a identifica încă bunul imobil şi de a realiza procedura de inventariere, prezumând că, în fapt, administratorul statutar intenţii de ascundere şi sustragere a patrimoniului societăţii

Administrarea activităţii în contextul acumulării de datorii în timp coroborat cu acţiunile evidente de reducere, sustragere şi ascundere a activului firmei a determinat blocarea activităţii şi imposibilitatea de acoperire a datoriilor.

Între cauzele şi împrejurările care au condus la apariţia stării de insolvabilitate, lichidatorul judiciar enumeră şi : dificultăţi în derularea obiectului de activitate, reprezentanţii firmei neavând capacitatea de administrare, management şi adaptare / orientare spre o activitate care să anuleze deficienţele activităţii prestate şi să creeze un business care să genereze flux financiar permanent; dezechilibre financiare pe termen scurt şi pe termen lung determinate de termenele lichiditate ale creanţelor şi de exigibilitate a datoriilor;dezechilibru financiar pe termen scurt generat de insuficienţa finanţării ciclice din resursele ciclice, respectiv a finanţării cheltuielilor aferente exploatării din excedent de exploatări; deteriorarea gradului de autonomie financiară a firmei; incapacitatea financiară a asociaţilor fimei de a suplini prin aport financiar propriu deficienţele firmei şi de a stabili o strategie de dezvoltare a unei activităţi profitabile;incapacitatea firmei de a avea prin activitatea curentă un potenţial financiar rentabil măsură să remunereze efortul economico-financiar şi să atragă , în consecinţă, beneficii economice.

Instanţa apreciază că activitatea pârâtului se încadrează în dispoziţiile art. 169 alin. 1 lit. a şi e  referitoare la folosirea bunurilor sau creditelor societăţii în folosul său şi a deturnării sau al ascunderii unei parti din activul persoanei juridice, în condiţiile în care s-a dovedit că debitoarea figura la data de 28.02.2017 cu disponibil în casieria societăţii în sumă de 695006,00 lei, ce reprezintă un activ superior pasivului de 634.804,82 lei, rezultând cu evidenţă că datoriile puteau fi stinse în totalitate.

Nici pe parcursul procedurii de lichidare, nici în cadrul acestui dosar, pârâtul nu a justificat această sumă. Din actele dosarului nu rezultă că suma a fost predată lichidatorului judiciar pentru a le distribui creditorilor tabelul creditorilor, de unde se prezumă că a fost însuşită. 

Expunerile detaliate ale reparaţiilor  efectuate la sediile punctelor de lucru dovedesc faptul că pârâtul a ales să investească în intervalul 2015-2016 şi nu fac niciun fel de dovadă cu privire la lichiditatea de 695 006,00 lei, motivul pentru care nu a  fost predată lichidatorului.

Conflictele cu E nu prezintă relevanţă sub aspectul folosirii şi nepredării disponibilului, lipsită de relevanţă fiind şi soluţia dată în ordonanţa de plată, în condiţiile în care chestiunile legate de tabelul definitiv al creditorilor au fost definitiv tranşate în procedura falimentului. Neînţelegerile cu E , blocarea unui stoc de marfă perisabilă la unul din punctele de lucru reprezintă factori ce au împiedicat desfăşurarea normală a activităţii firmei însă esenţială în ajungerea societăţii în stare de insolvenţă este  neplata datoriilor în condiţiile în care din actele contabile rezultă că existau disponibilităţi băneşti în casieria societăţii în măsură să le stingă în procent de 100%.

Această împrejurare coroborată cu faptul că pârâtul  nu a răspuns solicitărilor  lichidatorului judiciar şi nu a furnizat acestuia informaţiile cu privire la disponibilul în casieria societăţii în sumă de 695.006,00 lei, duce la prezumţia că pârâtul a dorit să ascundă activul societăţii.

Pentru aceste motive, în baza art. 169 lit a şi e, instanţa va admite in parte cererea formulată de reclamant , urmând a obliga doar pe  pârâtul RC să plătească pasivul  debitorului SC CC SRL, în cuantum de 634.804,82 lei .

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea în răspundere personală formulată de  lichidatorul E SPRL în contradictoriu cu pârâtul RC.

În temeiul art. 169  lit.  a) şi e) din Lg.85/2014, obligă pe  pârâtul RC să plătească pasivul  debitorului SC CC SRL,  în cuantum de 634.804,82 lei .

Respinge acţiunea promovată de reclamanta E SPRL în contradictoriu cu pârâta  RM.

Domenii speta

Spete similare