Angajare răspundere personală

Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe reclamanta D.G.R.F.P şi pe pârâţii GG şi MCV, având ca obiect atragerea răspunderii pentru intrarea în insolvenţă (art. 169 Legea 85/2014)

INSTANŢA

Deliberând, constată că:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr.7326/99/2019/a1, reclamanta D.G.R.F.P. Iasi a chemat in judecata pe pârâții GG si MCV, solicitând antrenarea răspunderii acestora pentru pasivul SC  GM SRL, in cuantum de 121.085 lei.

În motivare, a arătat că pârâții au avut in fapt si in drept conducerea societăţii debitoare, situaţia financiară a acesteia fiind rezultatul activităţii desfăşurate de pârâți. Ambii au deţinut calitatea de administrator în perioada 15.02.2006 – 27.02.2019.

A mai arătat că simpla constatare a stării de insolvenţă constituie o condiţie suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente faţă de creditori si implicit prejudicierea acestora. In ceea ce privește vinovăţia reprezentantului debitoarei, potrivit teoriei si practicii juridice, in dreptul comercial, răspunderea delictuală operează pentru cea mai uşoară culpă.

Reclamanta a mai precizat că administratorul societăţii pe perioada mandatului nu a depus cererea potrivit disp.art.66 alin.1 din Legea 85/2014, in termen de 30 zile de la apariţia stării de insolvenţă, deși cunoştea dificultăţile economice cu care se confrunta societatea.

În îndeplinirea mandatului de administrator al debitoarei, acesta a continuat să deruleze operaţiuni comerciale in interes personal, deși societatea se afla in incapacitate de plată.

Reclamanta a mai arătat că pârâții nu s-au mai preocupat de gestionarea contabilităţii conform legislației in vigoare, conduită care reprezintă o încălcare atât a prevederilor art.10 din Legea 82/1991 si este de natură să atragă aplicarea faţă de acesta a prevederilor art.169 alin.1 lit.d din Legea 85/2014, aceasta echivalează cu inexistenţa unei evidenţe contabile reale sau a unei evidenţe menită să ascundă modul in care a fost gestionată activitatea societăţii si modificările aduse patrimoniului.

Potrivit datelor din bilanţul depus la 31.12.2012 , societatea ar fi avut posibilitatea valorificării stocurilor în sumă de 18.089 lei, recuperării creanţelor in sumă de 48.917 lei si utilizării banilor din cont în sumă de 1344 lei. De asemenea, societatea deţinea ca si active circulante suma de 68.350 lei, venituri cu care administratorii ar fi putut achita datoriile faţă de creditorul DGRFP, împiedicând acumularea de accesorii si creşterea obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat.

Prin inacţiunea administratorilor, aceştia au condus la imposibilitatea identificării activului societăţii debitoare la data deschiderii procedurii de insolvenţă, fapt ce indică existenţa premiselor că bunurile sau creditele societăţii debitoare să fi fost folosite in folosul propriu al administratorilor statutari.

Reclamanta a apreciat că faptele administratorilor statutari se încadrează in prevederile art.169 alin.1 lit.e din Legea 85/2014.

In drept, reclamanta a invocat disp.art. 148 si urm., art.194 coroborat cu art.254 si urm.C.pr.civ., art.169 alin.1 lit.c,d si e din Legea 85/2014.

La solicitarea instanţei, reclamanta a depus in copie raportul cauzal si tabelul definitiv.

Legal citați, pârâții nu au depus întâmpinare si nu s-au prezentat in instanță pentru a-și exprima poziția procesuală.

In cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin sent.civ. nr.90/26.02.2020 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția a II-a civilă – Faliment, a fost admisă cererea formulată de creditoarea D.G.R.F.P., dispunându-se deschiderea procedurii simplificate a insolvenței debitoarei SC GM SRL . Prin sent.civ.nr.447/15.07.2020 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția a II-a civilă – Faliment, s-a dispus închiderea procedurii insolventei debitoarei. Pârâții au avut calitatea de administratori statutari ai debitoarei, astfel: pârâta GG in perioada 07.03.2005 – 28.05.2013, iar pârâtul MCV in perioada 29.05.2013 – 25.02.2020.

Potrivit art. 169 al.1 din Legea nr. 85/2014 „la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte sau întregul pasiv al debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, fără să depăşească prejudiciul aflat in legătură de cauzalitate cu fapta respectivă, să fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de către orice alte persoane care au contribuit lat starea de insolvenţă a debitorului, prin una din următoarele fapte:

c).au dispus, in interes personal, continuarea unei activităţi care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăţi;

d). au  ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea in conformitate cu lege. În cazul nepredării documentelor contabile către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, atât culpa, cât si legătura de cauzalitate între faptă si prejudiciu se prezumă. Prezumţia este relativă.

e).au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit in mod fictiv pasivul acesteia.”

In același timp, conform art.169 alin.2 din Legea 85/2014, „dacă administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul judiciar, nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvenţă a debitorului si/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acțiunea prevăzută de alin.1, aceasta poate fi introdusă de președintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce aceasta acțiune , in aceleași condiții, creditorul care deține mai mult de 30% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală.”

Judecătorul sindic reţine că răspunderea reglementată de art. 169 din Legea nr. 85/2014 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere,ci una personală, care intervine numai atunci când prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.

Conform art.169 alin.4 din lege, „in caz de pluralitate, răspunderea persoanelor prevăzute la alin.1 este solidară, cu condiția ca apariția stării de insolvență să fie contemporană sau anterioară perioadei de timp în care și-au exercitat mandatul ori in care au deținut poziția în care au contribuit la starea de insolvență”.

Astfel cum s-a acceptat atât in doctrină, cât si in practică, natura juridică a răspunderii instituite de dispozițiile legale sus menționate este cea a unei răspunderi speciale care împrumută caracteristicile răspunderii delictuale.

Fiind vorba despre o răspundere delictuală, înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 1357 C.civ.(fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa) condiții care au în această situație unele conotații speciale și anume: faptele enumerate în dispozițiile art. 169 din Legea nr. 85/2014 trebuie să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.

Pentru a fi atrasă răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale unei societăți supuse procedurii colective, trebuie să se dovedească atât săvârșirea de către pârâți a faptelor reclamate, cât și legătura de cauzalitate dintre acestea și intrarea societății în insolvență.

Din raportul lichidatorului judiciar privind cauzele care au condus la apariţia stării de insolvenţă a debitorului rezultă că nu a intrat in posesia documentelor financiar – contabile ale debitoarei, aceasta din urmă fiind notificată la adresa sediului social, notificarea fiind primită de administratorul societăţii la 11.03.2020, însă pârâtul nu s-a conformat obligaţiilor prevăzute de art.67 si 82 alin.1 din Legea 85/2014. Nu s-a putut realiza o analiză pertinentă a situaţiei activului si pasivului societăţii pe baza bilanţului si a contului de profit si de pierdere a debitorului, motivat de neprezentarea situaţiilor financiar – contabile. De asemenea, s-a constatat si nedepunerea declaraţiilor financiar – contabile inclusiv către autorităţile fiscale.

S-a mai arătat că în procesul – verbal încheiat de AJFP Iasi sub nr.72744/17.03.2020, s-a menţionat că societatea a fost plătitoare de TVA până la data de 01.08.2012 si plătitoare de impozit in perioada 08.03.2014 – prezent. Se mai menţionează că ultimul bilanţ contabil a fost depus pentru anul 2012 si a fost declarat inactiv din data de 08.11.2013.

A invocat reclamanta disp.art.169 lit.c din Legea 85/2014, text ce permite antrenarea răspunderii administratorilor care au dispus in interes personal continuarea unei activităţi care ducea in mod vădit persoana juridică la încetare de plăţi.

Prin dispunerea de a continua in interes personal efectuarea unor activităţi comerciale care duceau in mod vădit la starea de insolvenţă se înțelege acel ansamblu de activităţi care, deşi sunt vădit prejudiciabile din punct de vedere financiar pentru patrimoniul societăţii, sunt continuate in mod conştient si voit de membrii organelor de conducere, cu scopul de a obţine câştiguri personale. Condiția interesului personal in continuarea activităţii trebuia dovedită de către reclamantă. Or nici unul din aspectele de ordin general învederate de reclamantă nu fac dovada acestui interes personal al pârâților.

In ceea ce privește sancționarea neîndeplinirii de către societatea debitoare a obligației de sesizare a instanței în cazul in care insolvența este iminentă, judecătorul sindic reține că, potrivit art.66 alin.4 din Legea 85/2014, legiuitorul a lăsat la latitudinea debitorului decizia de a sesiza instanța sau de a continua activitatea. Obligația de sesizare a instanței cu cererea de deschidere a procedurii îi revine doar debitorului aflat deja in stare de insolvență, conform alin.1 al art.66 din lege.

Împrejurarea că societatea debitoare a continuat să acumuleze datorii la bugetul consolidat al statului, crescând gradul de îndatorare al societății, nu este suficientă pentru atragerea răspunderii, câtă vreme nu s-a probat interesul pârâților in continuarea activității.

Reclamanta a mai apreciat că ar fi îndeplinite condițiile de atragere a răspunderii materiale prevăzute de art.169 alin.1 lit.d din Legea 85/2014, care permite antrenarea răspunderii organelor de conducere ale societăţii debitoare, care au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea.

În conformitate cu prevederile art.11 din Legea 82/1991, „răspunderea pentru organizarea si conducerea contabilităţii la persoanele juridice revine administratorului” , iar potrivit prevederilor  Codului civil, mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar si de culpa comisă in executarea mandatului.

Este evident că intr-o asemenea împrejurare devine operativ criteriul obiectiv care presupune compararea activităţii administratorului societăţii debitoare cu activitatea unei persoane diligente ( bonus pater familias) , care îşi subordonează măsurile luate exigentelor impuse de regulile de conviețuire socială.

Art.169 lit.d din lege prevede că, in cazul nepredării documentelor contabile către lichidatorul judiciar, atât culpa, cât si legătura de cauzalitate între faptă si prejudiciu se prezumă relativ. Autorul faptei va putea să răstoarne prezumția de neținere a contabilității prin predarea către practicianul in insolvență a documentelor contabile. In mod evident in cauza de față această prezumție nu a fost răsturnată de către pârâtul MCV, căruia i s-a notificat deschiderea procedurii la adresa sediului social al societății si la cea de domiciliu, de vreme ce, până la închiderea procedurii, aceste documente solicitate, nu au fost predate.

În privinţa pârâtei GG, instanţa reţine că aceasta si-a cedat părţile sociale si calitatea de administrator pârâtului MCV, conform menţiunilor din Registrul Comerţului (f.17) din data de 29.05.2013, acest din urmă pârât preluând conducerea societăţii. În acest context, in mod evident pârâta GG nu avea ce acte contabile să predea lichidatorului judiciar sau să depună la organul fiscal, mai mult, nefiindu-i solicitate astfel de acte in cadrul procedurii. De altfel, chiar reclamanta a indicat in acţiune datele din ultimul bilanţ contabil depus de debitoare la organul fiscal, cel din 31.12.2012 ( in timpul mandantului pârâtei GG), astfel încât privitor la pârâtă nu se poate susţine că nu ar fi ţinut contabilitatea.

Judecătorul sindic apreciază că societatea nu poate funcționa viabil in condițiile in care administratorii săi manifestă un dezinteres total in ceea ce privește îndeplinirea condițiilor minime pentru funcționarea societăţii, in sensul că nu au ținut o contabilitate conform prevederilor legale.

În speţă, instanța apreciază că in sarcina pârâtului MCV poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea in conformitate cu legea, in condițiile in care acesta nu a predat lichidatorului judiciar documentele contabile prevăzute in art.67 alin.1 din Legea 85/2014 si nici nu a depus indicatorii financiar – contabili la organul fiscal de la data preluării mandatului. Pârâtul MCV, in calitate de administrator, avea obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat in conformitate cu dispozițiile legale in materie, administratorii fiind solidar răspunzători pentru modul in care este ținută evidenţa contabilă, obligațiile lor reieșind cu claritate din dispozițiile art.73 alin.1 lit.c si alin.2 ale Legii 31/1990. Astfel, administratorii sunt răspunzători faţă de societate pentru existenţa registrelor cerute de lege si corecta lor tinere, acțiunea in răspundere împotriva administratorilor aparținând si creditorilor societăţii care o vor putea exercita numai in caz de deschidere a procedurii reglementate de legea insolventei.

Totodată, conform prevederilor art.10 alin.1 din Legea 82/1991, republicată, răspunderea pentru organizarea si conducerea contabilităţii revine administratorului, care are obligația gestionării societăţii respective. Neținerea contabilităţii in mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăţilor cu care se confruntă societatea si face insesizabilă starea de insolvenţă care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate in condițiile unei contabilităţi ținute corect ce ar permite administratorilor să ia masurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații. În condițiile neținerii contabilităţii in conformitate cu legea se prezumă existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicită si prejudiciul produs, care constă in pasivul înregistrat in tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre faptă si prejudiciu se prezumă atâta timp cât există încetarea de plăţi si una din faptele enumerate de art.169 din Legea 85/2014. De altfel, pârâtul MCV avea posibilitatea de a răsturna această prezumție, însă nu a făcut-o.

Faptul de a nu pune la dispoziţia lichidatorului actele şi documentele contabile prezumă lipsa acestora, iar culpa fostului administrator rezidă tocmai în aceea că, în mod voluntar, nu a deţinut un instrument indispensabil conducerii societăţii, ceea ce relevă lipsa de diligenţă în asigurarea funcţionării acesteia. Din această perspectivă, cu referire la întinderea răspunderii pârâtului MCV , apare imposibilă determinarea vrunei cauze străine care să fi condus la insolvenţa debitoarei.

Trebuie reținut că regimul juridic al prezumției este reglementat de art.328 alin.1 C.pr.civ., astfel că, in contextul acțiunii reglementate de art.169 din Legea 85/2014, titularul acțiunii este scutit să facă dovada vreunei culpe, aceasta fiind prezumată, ca si legătura de cauzalitate, atunci când nu se predau documentele contabile.

Aşa fiind, judecătorul sindic apreciază că in sarcina pârâtului MCV poate fi reținută  săvârșirea faptei reglementate de art.169 lit. d din Legea 85/2014.

In ce privește solicitarea reclamantei, de reținere şi a incidentei art.169 lit.e din Legea 85/2014 in sarcina pârâţilor, este necesar a se dovedi că foștii administratori au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit in mod fictiv patrimoniul acesteia.

Fapta de a deturna sau ascunde o parte din activul persoanei juridice se poate realiza scriptic sau faptic, prin înscrierea in contabilitate sau prin scoaterea in  fapt a unor bunuri din patrimoniul societății si ascunderea lor. Faţă de împrejurarea ca in situaţia financiară pe anul 2012 s-au regăsit active circulante, stocuri care nu au fost predate lichidatorului, se creează prezumția ca s-a ascuns in totalitate activul persoanei juridice de către fostul administrator MCV , prezumţie care nu a fost răsturnată de către pârât.

Faţă de cele de mai sus, acțiunea va fi admisă in parte in privinţa pârâtului MCV , acest pârât urmând să suporte din averea proprie pasivul neacoperit al SC  GM SRL, conform tabelului definitiv de creanţe. Acțiunea va fi respinsă în privinţa acestui pârât în temeiul art.169 lit. c din lege.

Faţă de pârâta GG, acţiunea va fi respinsă in întregime, neputând fi identificată culpa sa in apariţia insolvenţei societăţii la momentul încetării calităţii de administrator a acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta D.G.R.F.P, in contradictoriu cu pârâții GG si MCV, in calitate de administratori ai debitoarei SC GM SRL,  in sensul că:

Respinge ca nefondată acțiunea introdusă in contradictoriu cu pârâta GG.

În temeiul art.169 lit.d si e din Legea 85/2014, stabileşte răspunderea personală a pârâtului MCV pentru pasivul debitorului falit SC GM SRL,  în sensul că obligă pârâtul să acopere pasivul rămas neacoperit al debitoarei, conform tabelului definitiv de creanţe.

Respinge acțiunea introdusă împotriva pârâtului MCV în temeiul art.169 lit. c din Legea 85/2014.

În temeiul dispoziţiilor art. 173 din Legea privind procedura insolvenţei, executarea silită a prezentei sentinţe se va efectua în condiţiile art. 173 alin. 2 la cererea creditorului, de către executorul judecătoresc, în temeiul tabelului definitiv de creanţe pus la dispoziţia sa de către lichidatorului judiciar, conform Codului de procedura civilă.

Domenii speta

Spete similare