Acţiune creditor recunoaştere drept de servitute. Contestaţie la licitaţie publică pentru vânzarea terenului

Prin sentinta nr. 200 din 8 martie 2005 a Tribunalului Comercial Mures a respins actiunea creditorului M. I.I. pentru recunoasterea unui drept de servitute (în realitate de superficie) asupra terenului aferent constructiilor evidentiate în C.F. nr. 1500/a B., nr. top. 2806/1 (depozit carburanti, magazie de piese si atelier de reparatii) instanta apreciind ca actiunea  a fost promovata de o persoana fara calitate procesuala activa.

Pentru acelasi motiv s-a respins si cererea de interventie formulata de intervenientul M. F. T., în timp ce contestatia la licitatia publica din 23 decembrie 2004 (pentru vânzarea terenului) introdusa de creditorul Moga I.Ioan, s-a respins ca nefondata prin aceeasi sentinta aflata la filele 186-187 dosarul judecatorului sindic nr. 788/2002.

Solutionând actiunea principala si cererea de interventie pe exceptia lipsei calitatii  procesuale active, instanta a retinut ca prezumtia mandatului tacit prevazuta de art. 35 alin. 2 Codul familiei, nu se aplica în cazul reclamantului care detine constructiile în devalmasie cu sotia M. E., în timp ce intervenientul M. F. T. nu a facut dovada dreptului de proprietate asupra terenului din litigiu.

S-a apreciat ca licitatia publica din 23 decembrie 2004 s-a organizat cu respectarea dispozitiilor imperative ale legii, imobilul fiind adjudecat ofertantului cu pretul cel mai mare de 143.521.241 lei propus de M. F. T. fata de 55.000.000 lei, cât a oferit contestatorul M. I.I.

Sentinta primei instante a fost recurata de catre sotii M. I.I. si M. E.

Recurs fondat pentru unrmatoarele considerente:

Art. 35 alin. 2 din Codul familiei înscrie prezumtia de mandat tacit potrivit careia oricare dintre soti este considerat ca are si consimtamântul celuilalt sot atunci când administreaza si foloseste bunurile mobile.

În cauza intervenienta a confirmat actiunea în constatarea superficiei introdusa numai de unul din soti, învederând ca a avut si acordul (coproprietarei constructiilor) si ca fara un drept de superficie asupra terenului, constructiile nu ar putea fi administrate si folosite pentru scopul în care s-au dobândit. Sotii M. detin constructiile în devalmasie, conform art. 30 din Codul familiei, iar actiunea unuia din soti pentru stabilirea dreptului de superficie profita si celuilalt sot,  fiind în interesul comunitatii de bunuri.

Cu toate ca textul art. 35 alin. 2 Codul familiei priveste exercitarea drepturilor de administrare,si  folosinta  numai cu privire la bunurile mobile, rezulta ca dobândirea unui imobil sau a unor dezmembraminte ale dreptului de proprietate, nu intra sub incidenta textului amintit, cum s-a urmarit cresterea valorii bunurilor codevalmase si nu diminuarea lor , curtea apreciaza ca reclamantul M. I.I. avea calitate procesuala activa pentru promovarea unei actiuni în constatarea dreptului de superficie, calitate confirmata în mod expres si de sotia intervenienta.

Pentru motivele expuse, cererea de interventie accesorie se priveste fondata, urmând a se admite, potrivit art. 51 si urm. Cod procedura civila.

Având în vedere ca cererea privind constatarea dreptului de superficie a fost solutionata pe exceptia lipsei calitatii procesuale a reclamantului (fara cercetarea fondului) si cum între solutia pe fondul acestei cereri si cea privind contestatia la licitatia publica din 23 decembrie 2004 exista  strânsa legatura, solutionarea contestatiei depinzând de existenta sau inexistenta dreptului de superficie ce face obiectul primei cereri, curtea  dispune casarea cu trimitere la prima instanta conform art. 304 pct. 9 si art. 312 alin. 5 Cod procedura civila, pentru a adopta o solutie unitara cu privire la ambele cereri formulate de M. I. I.

În ce priveste solutia data cererii de interventie formulata de M. F. T., curtea apreciaza ca hotarârea este legala si temeinica, urmând a fi mentinuta, casarea cu trimitere vizând doar cererile formulate de M. I. I.

În fine, recursul declarat de M. E. urmeaza a se respinge ca inadmisibil, fiind de principiu ca atât caile ordinare cât si cele extraordinare de atac sunt rezervate doar partilor din proces.

Cum în fata primei instante M. E. nu a avut calitatea de parte, recursul declarat urmeaza a se respinge ca inadmisibil.

Domenii speta

Spete similare