Reorganizare judiciară şi faliment. Cerere formulată de creditoare în temeiul art.124 ( actualmente art.137) din Legea nr.64/1995 republicată, motivată pe neanalizarea de către lichidatorul judiciar a îndeplinirii elementelor acestei răspunderi patr...

Reorganizare judiciara si faliment. Cerere  formulata de creditoare în

temeiul art.124 ( actualmente art.137) din Legea nr.64/1995 republicata,

motivata pe neanalizarea de catre lichidatorul judiciar a îndeplinirii

elementelor acestei raspunderi patrimoniale. Admisibilitate

Atragerea raspunderii patrimoniale a membrilor organelor de

conducere pentru suportarea unei parti din pasivul debitoarei, nu necesita ca

o conditie prealabila, constatarea de catre lichidatorul judiciar a existentei

uneia din faptele care au contribuit la ajungerea societatii în stare de

insolventa.

Sesizarea judecatorului sindic cu o cerere de aceasta natura,

constituie în principal, atributul creditorilor, care sunt primii interesati sa

solicite si sa probeze faptul ca administratorul, ori ceilalti membrii ai

conducerii debitoarei, prin masurile luate, sau prin activitatea desfasurata, au

generat incapacitate vadita de plata a datoriilor exigibile cu sumele de bani

disponibile.

Formularea cererii dupa închiderea procedurii, motivata numai pe

inexistenta unei analize din partea lichidatorului judiciar cu referire la incidenta

dispozitiilor art.124, înseamna invocarea de catre creditoare a propriei culpe,

impunându-se respingerea actiunii.

(decizia comerciala nr. 944/2004 - Curtea de Apel Bucuresti - Sectia

a VI-a comerciala)

Prin sentinta comerciala nr. 926/15.07.2004 Tribunalul Bucuresti Sectia

a VII-a Comerciala a dispus, în temeiul art. 117 din Legea nr. 64/1995 rep. si

modificata, închiderea procedurii de faliment fata de debitoarea S.C. D. C.I.

S.R.L desfasurata în contradictoriu cu creditorii A. F.P. SECTOR 6, si I. T. M.,

precum si notificarea hotarârii debitoarei, creditorilor si asociatilor/actionarilor

societatii si Oficiului Registrului Comertului, precum si radierea societatii din

Registrul comertului.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca nu

exista bunuri în patrimoniul debitoarei care sa poata fi valorificate pentru

acoperirea creantelor, ca nici un creditor nu a avansat sume de bani necesare

continuarii procedurii si nu a formulat cerere pentru atragerea raspunderii

patrimoniale a administratorilor, în temeiul art. 124 din lege.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs creditoarea A. F. P.

SECTOR 6 BUCURESTI, cererea de recurs fiind depusa la data de

19.08.2004. Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei

atacate si trimiterea cauzei pentru continuarea procedurii prevazute de Legea

nr. 64/1995.

În motivarea cererii, recurenta a aratat ca sentinta se bazeaza pe

gresita apreciere a legii, instanta de fond în mod gresit dispunând închiderea

procedurii pe motiv ca nu exista bunuri în patrimoniul debitoarei care sa poata

fi valorificate si ca nici un creditor nu a formulat cerere în temeiul art. 124 din

lege, în conditiile în care lichidatorul judiciar nu a efectuat demersuri pentru

identificarea unor eventuali mostenitori care sa preia pasivul societatii, iar în

raporturile depuse la dosar nu exista nici o mentiune cu privire la incidenta art.

124 în cauza.

Examinând legalitatea si temeinicia sentintei comerciale atacate în

raport de motivele invocate, Curtea apreciaza ca recursul nu este fondat.

Astfel, în mod corect a dispus instanta de fond închiderea proceduri de

faliment fata de intimata debitoare S.C. D.C.M.I. S.R.L, tinând seama de

concluziile raportului lichidatorului judiciar în sensul ca nu au fost identificate

bunuri ce ar putea fi valorificate pentru acoperirea creantelor societatii.

Sustinerea recurentei în sensul ca lichidatorul judiciar avea obligatia sa

faca demersuri pentru identificarea unor eventuali mostenitori ai

administratorului societatii debitoare (decedat la scurt timp dupa deschiderea

procedurii prev. de Legea nr. 64/1995)nu poate fi retinuta, fata de

împrejurarea ca textele legale consacra principiul acoperirii creantelor

debitoarei prin valorificarea bunurilor proprii, ce nu se confunda cu bunurile

administratorului ori asociatilor societatii.

Faptul ca în raportul lichidatorului judiciar nu exista nici o mentiune cu

privire la incidenta art. 124 din Legea nr. 64/1995 nu este de natura sa atraga

casarea sentintei atacate si continuarea procedurii.

Este necesar sa se sublinieze ca o cerere pentru atragerea raspunderii

patrimoniale a administratorului societatii debitoare nu are ca o conditie

prealabila constatarea de catre lichidatorul judiciar a existentei unor elemente

potrivit art. 124 din lege.

O asemenea cerere putea fi facuta pe parcursul desfasurarii procedurii

de oricare dintre creditori, situatie neregasita în speta.

Chiar daca lichidatorul judiciar nu a efectuat o asemenea analiza,

oricare creditor, deci si recurenta putea formula o cerere întemeiata pe art.

124 din lege, în masura în care aprecia, raportat la actele dosarului si

concluziile rapoartelor de activitate ca administratorul societatii, prin masurile

luate ori prin activitatea desfasurata ar fi contribuit la aducerea societatii în

stare de insolventa.

Ori, recurenta nu poate invoca propria culpa în cauza, pentru a provoca

casarea sentintei si continuarea procedurii de faliment.

2

Domenii speta

Spete similare