Infiintare sechestru judiciar

Pe rol fiind soluţionarea cererii formulată de reclamanta SPRL, prin administrator judiciar FA în contradictoriu cu pârâtele SC P S.R.L.,  S S.A. şi B SRL, având ca obiect cerere înființare sechestru judiciar.

INSTANŢA

Deliberând, constată că:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr./992012/a8, reclamanta SPRL, desemnată administrator judiciar al debitoarei SC G SRL, a chemat in judecată pe pârâtele SC P SRL, SC  S. SA si SC B SRL, solicitând înființarea sechestrului judiciar asupra bunului mobil deținut in prezent de pârâta SC B SRL, constând in autorizația de funcționare nr.6514/CV1274 aferentă punctului de lucru situat in jud.Iași până la soluționarea definitivă a acțiunii in anulare ce face obiectul dosarului nr./99/2012/a3 aflat pe rolul Tribunalului Iași – Secția a II-a civilă Faliment, solicitându-se indisponibilizarea acestui bun si încredințarea pazei acestuia unui administrator – sechestru. A solicitat instituirea sechestrului judiciar fără obligarea sa la plata unei cauțiuni.

În motivare, a arătat că prin contractul de vânzare – cumpărare a fondului de comerț nr.12/19.04.2012 încheiat intre debitoarea SC G SRL in calitate de vânzător si SC P SRL, in calitate de cumpărător, a fost înstrăinat fondul de comerț aferent punctului de lucru al debitoarei din jud.Iași, constând in vadul comercial, clientela, mobilierul farmaciei, dreptul asupra contractului de locațiune si drepturile care decurg din autorizația de funcționare nr.6514/CSA 2891/18.03.2011 situată la adresa din jud.Iasi. A mai arătat că, din analiza prevederilor contractuale referitoare la modalitatea de achitare a prețului, rezultă faptul că acest contract a fost încheiat cu scopul înstrăinării bunurilor din averea debitoarei si fraudează in mod semnificativ drepturile si interesele creditorilor. Apreciind că in speță sunt incidente disp.art.79 si 80 alin.1 din Legea 85/2006, la data de 09.10.2013, reclamanta a promovat acțiune in anularea contractului de vânzare – cumpărare a fondului de comerț indicat anterior solicitând in principal obligarea pârâtei SC P SRL la restituirea fondului de comerț, iar in subsidiar, in situația imposibilității valorificării acestuia, la plata echivalentului in lei a sumei de 100.000 euro fără TVA.

Reclamanta a mai arătat că in data de 13.03.2015, ulterior formulării acțiunii in anulare, pârâta SC P SRL a vândut către pârâta SC  S. SA fondul de comerț sus – indicat, iar la data de 06.07.2015 această din urmă pârâtă a vândut autorizația prin contractul de vânzare – cumpărare contra unui preț de 80.000 euro + TVA 24% către pârâta SC B SRL.

Reclamanta a arătat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale sechestrului judiciar. Este declanșat un litigiu pe rolul Tribunalului Iași – Secția a II-a civilă – Faliment, cu nr./99/2012/a3, acțiunea in anulare declanșată reprezentând o veritabilă acțiune in realizarea dreptului, cu incidență directă asupra dreptului de proprietate privind bunul înstrăinat. Persoana care solicită luarea unei astfel de măsuri are un interes in acest sens, constând in acoperirea pasivului debitoarei. De asemenea, persoana care face cererea a dovedit necesitatea luării măsurii pentru conservarea dreptului.

A mai arătat că, având in vedere importanța acestui bun, dar si riscul semnificativ ca pârâta SC B SRL să înstrăineze la rândul său autorizația până la momentul soluționării cauzei nr./99/2012/a3, dosar ce are ca obiect acțiunea in anularea transferurilor succesive, apreciază că se impune instituirea sechestrului judiciar aspra autorizației de funcționare, altfel o eventuală admitere a acțiunii in anulare ar risca să rămână fără efecte juridice.

A mai solicitat ca, raportat la disp.art.77 alin.1 din Legea 85/2006, să se dispună instituirea sechestrului judiciar fără obligarea sa la plata unei cauțiuni.

În drept, a invocat disp.art.598 si urm.C.pr.civ. de la 1865, art.77,79 si 80 din Legea 85/2006.

Atașat cererii, a depus in copie înscrisuri.

Pârâta SC P SRL a depus întâmpinare (.48), prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive, motivat de aptul că nu mai deține bunul mobil asupra căruia reclamanta solicită înființarea sechestrului judiciar. Pe fondul cererii, a solicitat respingerea acesteia, arătând că reclamanta nu a depus la dosar nici o dovadă din care să reiasă necesitatea înființării sechestrului judiciar. Înstrăinarea autorizației de funcționare nu reprezintă o temere rezonabilă în sensul înstrăinării mai departe a autorizației. Conform art.9 din Legea 266/2008, autorizația de funcționare conferă deținătorului său dreptul de a desfășura activitățile prevăzute de lege in domeniul comercializării produselor farmaceutice, astfel că o posibilă înstrăinare a autorizației ar avea drept consecință încetarea activității deținătorului acesteia.

În subsidiar, pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata cauțiunii, conform art.600 rap.la art.723 ind.1 alin.2 C.pr.civ. de la 1865.

În drept, a invocat disp.art.115 si urm.C.pr.civ.

Si pârâta S.C.S. SA a depus întâmpinare (f.54), prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată si stabilirea in sarcina reclamantei a unei cauțiuni prin care să se acopere prejudiciul care poate fi încercat prin instituirea măsurii sechestrului. A precizat că, condițiile stabilite de lege pentru instituirea măsurii sechestrului judiciar sunt: existența unui litigiu între părți; litigiul să aibă ca obiect dreptul de proprietate sau alt drept real principal; necesitatea măsurii pentru conservarea dreptului pretins; aparența de legalitate a acțiunii principale. Referitor la cea de-a doua condiție, potrivit doctrinei, acțiunea in anulare nu constituie o acțiune reală tipică, ci o acțiune mixtă, întrucât urmărește in același timp valorificarea unui drept real si a unui drept de creanță. În ceea ce privește a treia condiție, aceasta este neîndeplinită, întrucât necesitatea unei asemenea măsuri nu se justifică, dată fiind lipsa oricărui pericol de înstrăinare ca efect al unei rele administrări a bunurilor. Pe de altă parte, reclamanta nu aduce nici o critică proprie pentru vânzările subsecvente, ci, dimpotrivă, prezintă cele două contracte ca fiind un etalon in ceea ce privește prețul autorizațiilor de funcționare, condițiile de achiziție ale ei si respectiv ale dobânditoarei SC B SRL. Nu se poate discuta despre o prezumție rezonabilă a temeiniciei acțiunii reclamantei cât timp nulitatea subsecventă nu este nici măcar formal motivată. De asemenea, buna – credință a subdobânditorilor nu a fost pusă la îndoială. Din contra, preturile achitate, semnificativ peste valoarea medie a unei autorizații de funcționare farmacie in mun.Iași exclud suspiciunea unui caracter speculativ al acestor achiziții, astfel încât este înlăturată si posibilitatea unei conivențe frauduloase cu autorii săi. Ce de-a patra condiție este , de asemenea, neîndeplinită, întrucât acțiunea reclamantei nu se bucură de o aparență de drept in favoarea acesteia.

În drept, a invocat disp.art.205 si 598 C.pr.civ.

Si pârâta SC B SRL a depus întâmpinare (f.38), invocând in esență apărări similare pârâtei S.C.S. SA, solicitând respingerea acțiunii si obligarea reclamantei la plata unei cauțiuni.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele si lucrările dosarului si cu prioritate excepția invocată, conform  art.248 C.pr.civ., instanța reține următoarele:

Prin încheierea nr.25/30.01.2013 pronunțată de Tribunalul Iasi – Secția a II-a Faliment, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței față de debitoarea SC G SRL, la solicitarea unui creditor si la cererea debitoarei, aceasta din urmă introdusă la 17.08.2012. În cadrul procedurii insolventei, cum prin procesul – verbal al adunării creditorilor din 25.03.2013 s-a confirmat în calitate de administrator judiciar SPRL, prin încheierea nr.119/17.04.2013 a fost confirmat acest administrator judiciar.

Prin contractul de vânzare –cumpărare a fondului de comerț nr.12/19.04.2012, debitoarea SC G SRL in calitate de vânzătoare a înstrăinat către pârâta SC P SRL, in calitate de cumpărător, fondul de comerț aferent punctului de lucru al societății din jud.Iași, dreptul aspra contractului de locațiune si drepturile ce decurg din autorizația de funcționare nr.6514/CSA 2891/18.03.2011. Conform art.2 al contractului, fondul de comerț consta in vadul comercial, clientela, mobilier, dreptul asupra contractului de locațiune si drepturile eferente autorizației de funcționare nr. 6514/CSA 2891/18.03.2011 (f.10).

Ulterior, in cursul procedurii, prin contractul încheiat la data de 13.03.2015, pârâta dobânditoare SC P SRL a înstrăinat către pârâta S.C. S. SA in calitate de cumpărător fondurile de comerț ale vânzătorului, constând in autorizația de funcționare nr.1 emisă de către Ministerul Sănătății având nr. 6514/CV 1274 eliberată la data de 13.06.2012 în temeiul căreia vânzătorul își desfășura activitatea la adresa din jud.Iași si autorizația de funcționare 2 emisă de către Ministerul Sănătății având nr. 6736/CV 3635 eliberată la data de 04.09.2012 în temeiul căreia vânzătorul își desfășura activitatea la adresa din jud.Iași (f.12).

Prin contractul de vânzare – cumpărare nr.5425/06.07.2015 pârâta S.C. S. SA a înstrăinat către pârâta SC B SRL fondul de comerț afectat punctului de lucru situat in mun.Iași, constituit exclusiv din autorizația de funcționare eliberată prin excepție de la criteriul demografic nr.6514/NB6238 emisă de Ministerul Sănătății la data de 10.06.2015 (f.15).

Potrivit art.598 C.pr.civ. de la 1865, ”ori de câte ori există un proces asupra proprietății sau a altui drept real principal, asupra posesiunii unui bun mobil sau imobil, ori asupra folosinței sau administrării unui bun proprietate comună, instanța competentă pentru judecarea cererii principale va putea să încuviințeze, la cererea celui interesat, punerea sub sechestru judiciar a bunului, dacă această măsură este necesară pentru conservarea dreptului respectiv.”

Instanța reține , in analiza excepției invocate de pârâta SC P SRL prin administrator judiciar că, calitatea procesual pasivă presupune existența unei identități între persoana căreia îi revine obligația invocată prin acțiune si cel care are calitatea de pârât in cauză. Raportat la dispozițiile de ordin general ale art.598 C.pr.civ. de la 1865 sub acest aspect – nefiind prevăzute cerințe specifice de individualizare in privința celui împotriva căruia se introduce cererea , putându-se deduce că este vorba despre pârâtul dintr-o acțiune ce vizează apărarea proprietății, posesiunii, folosinței sau administrării unui bun mobil sau imobil – si la faptul că pârâta SC P SRL are calitatea de pârâtă in acțiunea in anulare transfer patrimonial ce face obiectul dosarului nr./99/2012/a3, se reține că, deși această parte nu mai are la acest moment calitatea de deținător al bunului in discuție, totuși nu poate fi eliminată calitatea sa procesual pasivă in baza dispozițiilor legale invocate, astfel că excepția ridicată va fi respinsă.

În ceea ce privește fondul cauzei, se reține că instituirea sechestrului judiciar in condițiile art.598 C.pr.civ. de la 1865 presupune îndeplinirea unor conditii: declanșarea unui litigiu pe fond având ca obiect fie dreptul de proprietate sau alt drept real principal, fie posesiunea unui bun mobil sau imobil, fie folosința sau administrarea unui bun proprietate comună; persoana care solicită luarea unei astfel de măsuri să aibă un interes in acest sens; persoana care face cererea să dovedească necesitatea luării unei astfel de măsuri pentru conservarea dreptului respectiv.

În speță, instanța constată ca fiind îndeplinite doar primele două condiții sus – amintite: pe rolul instanței există un proces vizând dreptul de proprietate asupra autorizației nr.6514/CV1274 aferentă punctului de lucru situat in Iași, , jud.Iași, in contextul in care s-a solicitat, in temeiul art.79 – 80 din Legea 85/2006, anularea transferurilor patrimoniale vizând acest bun din patrimoniul debitoarei SC G SRL si până la dobândirea in patrimoniul pârâtei SC B SRL si revenirea bunului in patrimoniul debitoarei aflate in procedura insolventei sau a contravalorii bunului. De asemenea, partea reclamantă dovedește un interes in formularea cererii, interes derivând din calitatea sa de administrator judiciar al debitoarei, calitate in care se impune a urmări maximizarea averii debitoarei, in realizarea scopului prevăzut in art.2 din Legea 85/2006 ( acoperirea pasivului debitorului aflat in insolvență).

În analiza prezentei cereri, instanța nu are ca si îndatorire analiza transferurilor patrimoniale invocate ( interesând in mod deosebit prețul înstrăinărilor) , ci exclusiv analiza sub aspect formal a condițiilor de instituire a sechestrului judiciar. In aceste condiții, de excludere a antamării fondului, nu se impun a fi analizate apărările pârâtelor relativ la temeinicia acțiunii in anularea transferurilor patrimoniale.

Analizând cea de-a treia condiție de admisibilitate a măsurii solicitate prin prezenta cerere – necesitatea luării unei astfel de măsuri pentru conservarea dreptului respectiv - , instanța constată că in speță nu s-a făcut dovada faptului că această măsură este necesară, necesitate ce poate rezulta din pericolul dispariției, degradării, înstrăinării sau risipirii bunurilor in litigiu.

Astfel, raportat la actele dosarului de insolvență , rezultă că prima înstrăinare, implicând debitoarea, a avut loc anterior formulării cererii de deschidere a procedurii, la 19.04.2012. A doua înstrăinare, către pârâta  S.C. S. SA a avut loc in cursul procedurii , la 13.03.2015, la fel si cea de-a treia înstrăinare – la 06.07.2015. Acțiunea in anulare transferuri patrimoniale a fost depusă de către reclamant la 09.10.2013 – anterior ultimelor două transferuri, iar prezenta cerere de instituire a sechestrului abia la 08.11.2016, la mai bine de trei ani după introducerea cererii in anulare si la mai bine de un an după cel de-al treilea transfer patrimonial. Or, in condițiile in care din economia dispozițiilor art.598 – 600 C.pr.civ.de la 1865 rezultă că o astfel de cerere se judecă de urgență ( presupunând astfel necesitatea intervenirii rapide in scopul prevenirii unei pagube iminente in cazul in care nu se intervine in timp util) , pentru ”conservarea dreptului”, se constată că, prin însăși depunerea cererii după un interval atât de mare de timp, urgența nu se mai justifică pentru conservarea dreptului.  Aceasta, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada unei rele administrări a bunului in discuție sau a pericolului de înstrăinare de către deținătorul actual – SC B SRL, societate care, spre deosebire de debitoarea SC G SRL si de prim - pârâtă, nu se află in procedura insolventei si își desfășoară activitatea in baza autorizației de funcționare.

Raportat la cele de mai sus, instanța apreciază ca nefiind îndeplinite cumulativ condițiile de instituire a sechestrului judiciar, motiv pentru care, in temeiul art.598 si urm. C.pr.civ.,cererea urmează a fi respinsă ca nefondată.

În temeiul art.274 alin.3 C.pr.civ., instanța apreciază că se impune reducerea onorariului de avocat solicitat de către pârâta S.C. S. SA de la suma de 4006,25 lei la 2500 lei.

În aprecierea cuantumului onorariului, instanţa trebuie să aibă în vedere atât valoarea pricinii cât şi proporţionalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului (ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 2420 din 11 aprilie 2008).

În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că onorariile avocaţiale urmează să fie recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare şi au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil.

Aplicând aceste principii jurisprudențiale în cauza de față, instanța constată că prezenta cauza a fost soluționata la al doilea termen de judecata, primul termen acordându-se pentru procedura viciată si nu a necesitat un probatoriu complex.

 Ori, în raport de cele mai sus menționate, se constată că onorariul avocațial solicitat de pârâtă a fi suportat de partea căzută în pretenții, respectiv reclamanta, în cuantum de 4006,25  lei, depășește un cuantum rezonabil în raport de obiectul și complexitatea cauzei prezente și de activitatea concretă desfășurată de avocatul acestei părți în pregătirea apărării în cauză, impunându-se reducerea acestui onorariul la suma de 2500 de lei, sumă la care va fi obligata reclamanta in temeiul art.274 C.pr.civ. de la 1865.

Este de reținut că obligarea la plata cheltuielilor de judecată este rezultatul unei culpe procesuale, iar in concret culpa administratorului judiciar reclamant este rezultatul unui conduite apreciate ca greșite, respectiv faptul că a solicitat instituirea unui sechestru judiciar asupra bunului deținut la un moment dat de pârâta S.C. S. SA si pe care l-a înstrăinat , motiv pentru care aceasta a fost nevoită să solicite serviciile unui avocat pentru a-si face apărarea in cauză, iar solicitarea administratorului judiciar de instituire a sechestrului a fost respinsă de către judecătorul sindic.  Drept urmare, culpa administratorului judiciar este evidentă, astfel că se impune ca acesta să achite cheltuieli de judecată, in cuantumul arătat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei SC P SRL, prin administrator judiciar IPURL.

Respinge ca nefondată cererea de înființare sechestru judiciar formulată de reclamanta SPRL, cu sediul in București, , in calitate de administrator judiciar al debitoarei SC G SRL, cu sediul social in Iasi,  , înregistrată la ORC  , in contradictoriu cu pârâtele SC P SRL, prin administrator judiciar IPURL, cu sediul in Bucuresti,  SC S.SA, cu sediul in Bucuresti, si SC B SRL, cu sediul in Iași, cu sediul procedural ales la Cab.Av.Croitoru Daniela Ioana in Iasi.

Reduce onorariul de avocat solicitat de pârâta SC S.SA de la suma de 4006,25 lei la 2500 lei.

Obligă reclamanta la plata unor cheltuieli de judecată în cuantum de 2500 lei in favoarea pârâtei SC S.SA.

Domenii speta

Spete similare