Dosar nr.5068/2004
R O M A N I A
CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III A CIVILA
SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.819
Sedinta publica de la 17 iunie 2005
Curtea compusa din :
PRESEDINTE - ELENA VIVIANE TIU
JUDECATOR - MIHAELA PARASCHIV
JUDECATOR - LAVINIA DUTULESCU
GREFIER - STEFANIA PIZLO
* * * * * * * * * * *
Pe rol se afla pronuntarea recursurilor declarat de intimata-pârâta-
reclamanta CRISAN ELENA si de intimatii-reclamanti-pârâti FRÂNGU TUDOR,
FRÂNGU ADELA si NICOARA RUXANDRA-MARINA, împotriva deciziei civile
nr.364 A din 20.05.2004, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV a
Civila, în dosarul nr.722/2002, în contradictoriu cu pârâtii BARBUR GABRIEL,
GALATEANU MARGARETA, ANGHELINA FLORIAN, ANGHELINA SOFIA,
SOLOMON ALEXANDRU-VERONEL, SOLOMON ELENA, ROB TANASE, ROB
CONSTANTA si STANCIU CRISTIAN.
Pricina are ca obiect - suspendare executare silita.
Dezbaterile cauzei au avut loc în sedinta publica de la 3.06.2005,
sustinerile partilor fiind consemnate în încheierea de la acea data care face parte
integranta din prezenta decizie si când curtea - pentru a da posibilitate partilor sa
depuna note scrise si în vederea deliberarii - a amânat pronuntarea la
10.06.2005, apoi la 17.06.2005 hotarând urmatoarele:
C U R T E A ,
Constata ca prin sentinta civila nr. 12968/6.12.2001 pronuntata de
Judecatoria sectorului 1 în dosarul nr. 7679/2000 s-a admis exceptia lipsei
calitatii procesuale active si s-a respins cererea în revendicare si cererile
accesorii acesteia, formulate de reclamantii Frângu Tudor, Frângu Adela si
Nicoara Ruxandra Mariana, în contradictoriu cu pâratii Crisan Elena, Anghelina
Florian, Anghelina Sofia, Rob Constanta, Solomon Alexandru Veronel, Solomon
Elena, Stanciu Cristian, Barbur Gabriel si Galateanu Margareta, ca fiind
formulata de presoane fara calitate procesuala.
Apelul declarat de reclamanti împotriva acestei sentinte a fost admis prin
decizia civila nr. 1149/23.05.2002 pronuntata de Tribunalul Bucuresti- Sectia a
IV-a civila, irevocabila prin respingerea recursului declarat de pârâti, potrivit
deciziei civile nr. 2643/27.11.2002 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti-
Sectia a III-a civila.
Prin decizia de admitere a apelului s-a dispus anularea sentintei si
retinerea cauzei, în vederea evocarii fondului, potrivit dispozitiilor art. 297 cod
procedura civila.
Potrivit cererii introductive, reclamantii au solicitat, la data de
10.04.2000, obligarea pârâtilor de a le lasa în deplina proprietate si linistita
posesie imobilul situat în Bucuresti, str. Mitropolit Varlaam nr. 129, sect.1,
compus din teren în suprafata de 600 mp, care figura ca fiind viran în actul de
dobândire a proprietatii; sa se constate nulitatea absoluta a înregistrarilor de la
nr. 766 a cartii funciare a localitatii Bucuresti, pentru suprafata de 200 mp care
încalca proprietatea acestora si a numarului cadastral 478, eliberat pe baza unor
schite care violeaza planul cadastral al zonei, obtinute prin manopere
frauduloase; sa se constate nulitatea absoluta a înscrierilor din Cartea Funciara a
Municipiului Bucuresti, nr. 1257, radierea numarului cadastral 1056, facute cu
mentinerea în eroare a conducatorului cartii funciare; sa se dispuna granituirea
proprietatii reclamantilor de restul proprietatii pârâtei Crisan Elena; sa fie obligata
aceasta pârâta sa demoleze constructia pe care a ridicat-o pe proprietatea
reclamantilor.
In evocarea fondului cererii de chemare în judecata, tribunalul a retinut,
potrivit deciziei civile nr. 364/20.05.2004:
Prin sentinta civila nr. 10625/29.06.1999 pronuntata de Judecatoria
sectorului 1 Bucuresti în dosarul nr. 8439/1999 ramasa definitiva si irevocabila, s-
a admis actiunea formulata de reclamantul Rob Tanase împotriva pârâtului
Consiliul General al Municipiului Bucuresti, constatându-se ca acesta este
proprietarul imobilului situat în Bucuresti, str. Ocna Mures nr. 6, sect.1, format din
teren în suprafata de 500 mp, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani.
Prin contractul de vânzare cumparare autentificat sub nr. 993/14.09.1999
de catre BNP Cutaru Eugenia, Rob Tanase si sotia acestuia, Rob Eugenia au
înstrainat dreptul de proprietate asupra suprafetei de teren de 500 mp intravilan,
situat în str. Ocna Mures, sect.1, dobândit prin susmentionata sentinta,
cumparatorului Stanciu Cristian.
Contractul de vânzare cumparare nu are mentionat numarul postal al
imobilului înstrainat.
Ulterior, Stanciu Cristian vinde terenul de 500 mp cumparatoarei Crisan
Elena, prin contractul de vânzare cumparare autentificat sub nr. 2167/21.09.1999
de catre BNP Albut Viorica, contract în care se mentioneaza si adresa imobilului,
ca fiind situat în str. Ocna Mures nr. 6, sect.1.
Prin contractul de vânzare cumparare autentificat sub nr. 1612/15.09.1999
de catre BNP Ghita Rozalinda, vânzatorii Barbur Gabriel si Galateanu Margareta
au înstrainat în favoarea cumparatorilor Solomon Alexandru Veronel si Solomon
Elena terenul în suprafata de 300 mp, situat în Bucuresti, str. Mitropolit Varlaam
nr. 129, sect.1.
Vânzatorii Barbur Gavril si Galateanu Margareta au dobândit dreptul de
proprietate pe calea devolutiunii legale, de la ascendentul lor, Barbur Gavril,
potrivit certificatului de mostenitor nr. 82/25.08.1999, emis în dosarul succesoral
nr. 83/1999 de catre BNP Poper Constanta.
La rândul sau, Barbur Gavril a dobândit dreptul de proprietate asupra
acestui imobil în baza contractului de vânzare cumparare autentificat sub nr.
3626/1948, transcris sub nr. 1349/1948 de Tribunalul Ilfov- sectia Notariat, de la
Aristide Basilescu si Nicolae Chiricuta, la acea data terenul figurând situat în
orasul Grivita, tarla 169.
In cuprinsul certificatului de mostenitor eliberat la 20 de ani de la decesul
lui Barbur Gavril, se mentioneaza ca terenul este situat în str. Mitropolit Varlan
nr. 129, sect.1, fara ca notarul public sa fi avut în dosar un certificat de numar
postal prin care sa se stabileasca faptul ca terenul situat în Orasul Grivita, tarla
169, are ca numar postal la data de 25.08.1999, str. Mitropolit Varlaan nr. 129,
sector 1.
La rândul lor, Solomon Elena si Solomon Alexandru Veronel au vândut
terenul cumparat, în suprafata de 330 mp, cumparatorilor Anghelina Florian si
Anghelina Sofia, prin contractul de vânzare cumparare autentificat sub nr.
363/11.04.2000 de catre BNP Danacica Mihaela Daniela.
Cu privire la reclamanti, s-a retinut prin decizie ca prin contractul de
vânzare cumparare autentificat sub nr. 4921/1957, transcris în Registrul de
transcriptiuni, Maria Iliescu si Dumitru Iliescu au vândut cumparatorilor Roman
Ortanza si Frângu Constantin, în cote indivize, egale, de 1/2 fiecare, un teren fara
constructii, în suprafata de 600 mp, situat în Bucuresti, str. Varlaan nr. 109,
Raion Grivita Rosie. Ulterior, prin sentinta civila nr. 1085/3.02.1994 pronuntata
de Judecatoria sectorului 1 Bucuresti în dosarul nr. 6305/1993, irevocabila, s-a
admis actiunea restrânsa, formulata de reclamantul Frângu Constantin împotriva
pârâtilor Roman Teodor si Roman Gheorghe si s-a constatat intervenita
vânzarea cumpararea terenului în suprafata de 300 mp situat în Bucuresti, str.
Mitropolit Varlaan nr. 129, sect.1, între reclamant, în calitate de cumparator si
pârâtul Roman Teodor si defuncta Roman Oratza, în calitate de vânzatori,
hotarârea tinând loc de act de vânzare cumparare.
Ca urmare a decesului lui Frângu Constantin, s-a eliberat certificatul de
mostenitor nr. 48/20.03.2000, de catre BNP Malinschi Tatiana, constatându-se
ca din masa succesorala face parte terenul în suprafata de 600 mp, situat în str.
Mitropolit Varlaan nr. 129, sect.1, mostenitori fiind Frangu Adela, Nicoara
Ruxandra Marina si Frângu Tudor.
Din certificatul de numar postal nr. 3875/11701/19.05.1998 eliberat de
PMB-Directia Evidenta Proprietatii-Seviciul de Nomenclatura Urbana, rezulta ca
terenul în suprafata de 600 mp ce face obiectul contractului de vânzare
cumparare autentificat sub nr. 4921/31.12.1956, transcris sub nr. 10/1957 de
Tribunalul Popular al Raionului Grivita Rosie Bucuresti si sentinta civila nr.
1085/3.02.1994 pronuntata de Judecatoria sectorului a Bucuresti, transcrisa sub
nr. 4790/1998, poarta în prezent nr. 129 pe str. Mitropolit Varlaan, sector 1
Bucuresti.
Potrivit raportului de expertiza tehnica întocmit de expertul tehnic Adam
Viorel rezulta ca linia de hotar dintre proprietatile din str. Ocna Mures nr. 6 si
Mitropolit Varlaan nr. 129 a fost mutata, iar ca urmare a schimbarii liniei de hotar,
pârâta reclamanta Crisan Elena ocupa în prezent o parte din terenul
reclamantilor, în suprafta de 170 mp.
Acelasi expert a stabilit ca terenul dobândit de pârâta reclamanta Crisan
Elena prin contractul de vânzare cumpaare nr. 868/2000 are amplasamentul
actual în contradictie cu planurile topografice ale zonei, iar diferenta de suprafata
de 170 mp nu se afla pe str. Ocna Mures nr.6, adresa postala sub care a
cumparat terenul aceasta pârâta.
S-a constatat prin raportul de expertiza ca pârâta reclamanta Crisan Elena
ocupa în prezent un teren în suprafata de 621,39 mp, cu 291,39 mp mai mult
decât suprafata de 330 mp ce corespunde planurilor topografice ce identifica
imobilul din str. Ocna Mures nr. 6.
Cu privire la terenul proprietatea pârâtilor Barbur Gabriel si Galateanu,
înstrainat pârâtilor Solomon Elena si Solomon Alexandru Veronel, expertul a
aratat în raportul de expertiza ca terenul din contractul de vânzare cumparare nr.
3629/1948 detinut de autori si terenul vândut are un amplasament diferit, astfel
ca nu se refera la acelasi teren, astfel ca terenul în suprafata de 330 mp se
suprapune peste proprietatea lui Frângu Constantin. Amplasamentul acestui
teren, dobândit de Barbur Gavril prin actul de vânzare cumparare din 1948,
corespunde terenului din str. Ocna Mures nr. 6, detinut în prezent de Crisan
Elena, ai carei autori au dobândit imobilul printr-o hotarâre judecatoreasca de
uzucapiune.
Tribunalul, fata de situatia de fapt rezultata din actele dosarului si raportul
de expertiza, a procedat la compararea titlurilor de proprietate prezentate de
parti, titluri provenind de la autori diferiti, dând preferinta titlului de proprietate
prezentat de catre reclamanti.
S-a retinut pe aspectul compararii de titluri ca titlul acestora este anterior
momentului la care autorii pârâtei Crisan Elena, Rob Tanase si Rob Margareta,
au început a exercita posesia de 30 de ani, opusa Consiliului General al
Municipiului Bucuresti.
Terenul reclamantilor si autorilor acestora nu are schimbat amplasamentul,
spre deosebire de terenul detinut de parata Crisan Elena, care nu corespunde
amplasarii reale, din str. Ocna Mures nr. 6 decât pentru suprafata de 330 mp.
In cadrul aceleiasi comparari de titluri, s-a mai retinut prin decizie ca
sentinta civila privind constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune nr.
10625/29.09.1999 ce reprezinta titlul autorilor pârâtilor reclamanti Rob Tanase si
Rob Margareta produce efecte doar între partile care au figurat parti în proces,
nefiind opozabila erga omnes, astfel cum a sustinut pârâta reclamanta Crisan
Elena.
Tribunalul a admis în consecinta cererea în revendicare, obligând pârâta
reclamanta Crisan Elena, pe temeiul art. 480 Cod civil, sa lase în deplina
proprietate si posesie reclamantilor pârâti, terenul în suprafata de 170 mp, situat
în Bucuresti, str. Ocna Mures nr. 6, sect.1.
Cu privire la cererea de granituire, s-a dispus de catre tribunal, potrivit
solutiei de admitere a capatului de cerere în revendicare, granituirea cu
proprietatea pârâtei reclamante Crisan Elena, pe aliniamentul identificat prin
punctele C -D, conform anexei nr. 13 si 14 la completarea la raportul de
expertiza efectuat în cauza, cerere gasita întemeiata în baza art. 584 Cod civil.
In privinta apararilor formulate de pârâta Crisan Elena, s-a retinut, în
legatura cu buna credinta la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului,
ca aceasta nu are relevanta în cauza, buna credinta analizându-se doar în cazul
investirii instantei cu o actiune în constatarea nulitatii actului de dobândire a
imobilului si nu în cazul revendicarii.
Chiar si în cazul în care ar fi fost investita cu o actiune în constatarea
nulitatii actului translativ de proprietate, alaturi de o actiune în revendicare, s-a
mai retinut prin decizie, chiar daca se retine buna credinta la dobândirea
imobilului revendicat, instanta procedeaza în cadrul actiunii în revendicare la
compararea titlurilor prezentate de parti, dând câstig de cauza partii al carui drept
este preferabil, buna credinta neputând salva actul dobânditorului pârât si
neputând fi opusa partii al carui titlu este preferabil.
Cu privire la constructia edificata de pârâta Crisan Elena, instanta a retinut
ca aceasta ocupa o suprafata de 44,34 mp din proprietatea reclamantilor pârâti,
aflându-se pe linia despartitoare dintre cele doua proprietati.
Instanta nu a retinut buna credinta a pârâtei reclamante la edificarea
constructiei, în baza mai multor considerente:
Cererea de chemare în judecata a fost introdusa de catre reclamanti la
10.04.2000, iar autorizatia de construire s-a obtinut la mai putin de o luna de la
data introducerii actiunii. Pârâta trebuia sa astepte finalizarea procesului început,
existând, pe parcursul acestuia, un dubiu privitor la dreptul sau de proprietate
asupra terenului pe care construia.
Existenta pe rolul instantelor a unei cereri de ordonanta presedintiala, chiar
daca aceasta a fost respinsa, trebuia sa-i puna pârâtei un semn de întrebare în
legatura cu dreptul sau de proprietate asupra terenului.
Chemarea în judecata, în actiunea în revendicare, valoreaza notificare din
partea reclamantilor, în ceea ce priveste edificarea constructiei, astfel încât
continuarea edificarii constructiei, dupa acest moment, s-a facut pe riscul
acesteia.
Pe baza acestor considerente, instanta a respins cererea reconventionala
formulata de pârâta reclamanta Crisan Elena, ca neîntemeiata.
In ceea ce priveste cererea în revendicare formulata împotriva parâtilor
Solomon Alexandru Veronel, Solomon Elena, Stanciu Cristian, Rob Tanase, Rob
Constanta, Barbur Gabriel si Galateanu Margareta, instanta a constatat
netemeinicia acesteia.
Cu privire la pâratii Rob Tanase, Rob Margareta si Stanciu Cristian, s-a
retinut ca acestia au înstrainat imobilul, actuala posesoare a acestuia fiind Crisan
Elena, astfel ca nu mai au calitatea de posesori neproprietari, care sa poata
figura ca pârati în actiunea în revendicare.
Situatia s-a retinut ca fiind aceeasi si în privinta pârâtilor Barbur Gabriel,
Galateanu Margareta, Solomon Elena si Solomon Veronel.
Cu privire la intervenientii Anghelina Florin si Anghelina Sofia, fata de care
s-a formulat de catre reclamanti actiune în constatarea nulitatii absolute a actului
lor de dobândire a dreptului de proprietate asupra imobilului din str. Mitropolit
Varlaan nr. 129, sector 1, respectiv a contractului de vânzare cumparare
autentificat sub nr.868/11.04.2000 de NP Danacica Mihaela, nu si actiune în
revendicare, s-a retinut ca instanta nu se poate pronunta în revendicare fata de
acestia, pentru ca ar însemna sa se acorde reclamantilor mai mult decât s-a
cerut.
Cererea privitoare la constatarea nulitatii acestui contract de vânzare
cumparare a fost apreciata ca neîntemeiata, vânzarea intervenind între vânzatorii
Solomon si acesti intervenienti la numai o zi dupa data introducerii actiunii, când
citatia nu ajunsese la ei, astfel ca nu aveau cunostinta de actiune.
Cumparatorii au fost de buna credinta la momentul încheierii actului,
cumparând un imobil deja intabulat în cartea funciara si în baza unui certificat
fiscal eliberat de Administratia Financiara sector 1, precum si a extrasului de
carte funciara, fara a avea ei însisi vreo îndatorire sa verifice actele care au stat
la baza deschiderii cartii funciare si a rolului fiscal pe numele vânzatorilor Barbur
si Solomon.
In cauza nu se poate retine fraudarea legii, câta vreme cumparatorii
Anghelina au fost de buna credinta la încheierea actului. Prin încheierea acestui
act, partile nu au urmarit cu intentie încalcarea unei legi de ordine publica si a
dispozitiilor art. 15 din Legea nr. 54/1998, potrivit carora sunt interzise
înstrainarile sub orice forma a terenurilor cu privire la titlul carora exista litigii la
instantele judecatoresti, pe tot parcursul solutionarii acestor litigii.
La data încheierii actului, nu se poate vorbi de existenta unui litigiu, nici una
dintre parti neavând cunostinta de existenta acestuia.
Ca urmare a respingerii ca neîntemaita a cererii de constatare a nulitatii
contractului de vânzare cumparare, instanta a respins ca ramasa fara obiect
cererea reconventionala formulata de intervenientii Anghelina Florian si
Anghelina Sofia.
Cu privire la capetele doi si trei din cererea principala, prin care s-a solicitat
sa se constate nulitatea absoluta a înregistrarilor din cartea funciara, a numarului
cadastral 478 si radierea numarului cadastral 1056, s-a netemeinicia acestora,
cu motivarea ca radierea numerelor cadastrale si atribuirea unor alte numere
cadastrale pentru immobile este o atributie administrativa a Oficiului de Cadastru
si nu o atributie a instantelor.
Cererea în rectificarea înregistrarilor de Carte dunciara, întemeiata în drept
pe dispozitiile art. 36 alin.1 din Legea nr. 7/1996, s-a aratat prin sentinta, nu este
întemeiata, iar reclamantii au aratat ca urmeaza sa fie adresata Cartii funciare.
S-a apreciat în legatura cu aceasta cerere, ca dispozitiile invocate
reglementeaza situatia rectificarii înscrierilor în Cartea Funciara, în cazul în care
înscrierea sau actul în temeiul caruia s-a efectuat nu a fost valabil, situatie care
nu se regaseste în speta, dat fiind faptul ca instanta nu a dispus anularea nici
unui contract de vânzare cumparare.
Tot astfel, nu se regaseste în speta nici ipoteza unei nevalabilitati a
încheierii de carte funciara, iar ca si actiune în rectificare, nu s-a solicitat
rectificarea înregistrarilor de carte funciara, partile declarând în sedinta din
13.05.2004 ca se vor adresa cu cerere la Cartea funciara.
Impotriva acestei decizii, au declarat recurs pârâta Crisan Elena, precum si
reclamantii pârati Frângu Tudor, Frângu Adela si Nicoara Ruxandra Marina,
criticând-o ca nelegala.
Recurenta pârâta a formulat odata cu cererea de recurs si cerere de
suspendare a executarii silite, întemeiata pe dispozitiile art. 300 alin.2 si 3 Cod
procedura civila, în ceea ce priveste masura demolarii unei partî din constructia
edificata pe terenul în litigiu, cerere pe care ulterior nu a mai sustinut-o.
Recurentii reclamanti si-au întemeiat recursul declarat în cauza pe
dispozitiile art. 304 pct. 9 si 10 Cod procedura civila.
Astfel, acestia au sustinut ca hotarârea a fost data cu încalcarea si
aplicarea gresita a legii, în ceea ce priveste modul de solutionare a capatului de
cerere privind constatarea nulitatii contractului de vânzare cumparare încheiat
între Solomon Alexandru Veronel si Solomon Elena, în calitate de vânzatori si
Anghelina Florin si Anghelina Sofia, în calitate de cumparatori, instanta aplicând
în mod eronat principiul ocrotirii bunei credinte si încalcând un alt principiu
fundamental, potrivit caruia nimeni nu poate transmite mai mult decât are.
Recurentii sustin ca au facut în cauza dovada relei credinte a
cumparatorilor Anghelina la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului
în litigiu, invocând în acest sens decizia civila nr. 2630/31.10.1998, pronuntata de
Tribunalul Bucuresti- Sectia a IV-a civila, sentinta civila nr. 4254/5.09.1988,
pronuntata de Judecatoria sectorului 1 Bucuresti, precum si decizia civila nr.
476/25.03.1994 a Tribunalului Bucuresti- Sectia a IV-a civila, hotarâri pronuntate
în contradictoriu fie cu autorul pârâtului Anghelina Florian, fie cu acesta din urma,
al caror obiect era legat de dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu.
Recurentii mai sustin ca pârâtul intimat Anghelina Florian a locuit înca din
anul 1948 pe proprietatea situata în str. Mitropolit Varlaam nr. 127, alaturata celei
în litigiu, unde locuieste si în prezent, împreuna cu sotia sa, astfel ca retinerea
bunei sale credinte este în opozitie cu probele de la dosar.
Sub un alt aspect criticat, se sustine de catre recurenti ca instanta a
încalcat dispozitiile Legii nr. 7/1996 privind cadasrul si publicitatea imobiliara,
ignorând una din functiile importante ale cadastrului, cea de identificare si
inregistrare a proprietarilor.
Probele administrate în cauza, sustin recurentii, fac dovada clara a faptului
ca terenul înstrainat pâratilor Anghelina s-a pozitionat pe un alt amplasament,
fiind translatat obiectul vânzarii cumpararii catre proprietatea de la nr. 127 din str.
Mitropolit Varlaam, pentru a face corp comun cu aceasta.
Acest fapt rezulta din expertiza tehnica pe care instanta a omologat-o în
totalitate, astfel ca amplasamentul terenului în suprafata de 330 mp vândut de
sotii Solomon catre sotii Anghelina nu corespunde documetatiei cadastrale,
contravenind-se astfel dispozitiilor art. 2 alin.2 lit.c din Legea NR. 7/1996.
Tot astfel, sustin recurentii, instanta a încalcat si dispozitiile art. 15 din
Legea nr. 54/1998, simpla existenta a litigiului conducând la nulitatea actului, fara
a fi conditionata de efectuarea formalitatii de pubicitate imobiliara.
Cu privire la modul de solutionare a capetelor doi si trei din cererea
introductiva, recurentii sustin ca instanta a încalcat dispozitiile art. 69 alin.1 Cod
procedura civila, ei nefiind renuntatori la judecarea acestor cereri si neacordând,
în acest scop, vreun mandat special aparatorului ales, instanta impunându-le
aceasta renuntare cu încalcarea legii, prejudiciindu-i grav.
Motivul de recurs întemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 10 Cod procedura
civila vizeaza neluarea în considerare de catre instanta a celor trei hotarâri
judecatoresti, mai sus amintite, precum si a raportului de expertiza tehnica
efectuat în cauza, ignorate în privinta constatarilor evidentiate prin primul motiv
de recurs.
Recurenta pârâta Crisan Elena a invocat la rândul sau motive de recurs
prevazute de dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, sustinând ca
hotarârea a fost data cu încalcarea si aplicarea gresita a legii.
Sub un prim aspect criticat, se sustine de catre aceasta recurenta ca
instanta de apel a ignorat în mod inexplicabil apararea de fond privind
uzucapiunea, formulata prin întâmpinarile depuse la dosar, încalcând astfel
dispozitiile art. 1875 Cod civil.
In calitate de succesoare în drepturile autorului sau Rob Tanase, care a
dobândit recunoasterea dreptului sau de proprietate dobândit prin uzucapine,
potrivit sentintei civile nr. 10625/29.06.1999 a Judecatoriei sectorului 1, le-a opus
reclamantilor, pe cale incidentala, prescriptia achizitiva, potrivit dispozitiilor art.
1842 si 1843, fara ca acestia sa aduca vreun contraargument prin care sa
dovedeasca faptul ca posesia autorului sau nu ar fi fost utila, sau ca nu s-a
împlinit termenul prevazut de lege.
Invocarea în aparare a uzucapiunii, în cadrul unei actiuni în revendicare,
are ca efect absolut paralizarea dreptului de proprietate al fostului proprietar.
Cu privire la capatul de cerere legat de granituirea proprietatilor învecinate,
recurenta sustine ca acesta trebuia rezolvat în conformitate cu solutia primului
capat principal, ceea ce ar fi dus în mod firesc la stabilirea liniei pe aliniamentul I-
J, conform anexelor raportului de expertiza întocmit de expertul Adam Viorel.
Cu privire la modul de solutionare a capatului de cerere privind buna sa
credinta la ridicarea constructiei aflata pe terenul în suprafata de 500 mp,
recurenta sustine ca instanta de apel nu a analizat materialul probator
administrat în cauza, potrivit caruia la momentul la care a intrat în proces, luna
iunie 2000, constructia era aproape terminata, mai având de executat la ea
finisaje, ceea ce corespunde si stadiului actual al lucrarii, probe din care rezulta
buna sa credinta, radicand constructia pe perioada în care titlul sau nu era
contestat si având convingerea ca este adevaratul proprietar al terenului în
suprafata de 500 mp, situat în str. Ocna Mures nr. 6, sector 1.
Pe de alta parte, sustine recurenta, dispozitia prin care a fost obligata sa
demoleze constructia aflata pe o suprafata de 44,34 mp, ce face parte din
suprafata de 170 mp revendicata, este nu numai inechitabila dar si nelegala,
conducând la distrugerea întregii constructii, provocându-i mari pagube.
O asemena solutie contravine dispozitiilor art. 494 alin.3 Cod civil, fiind si o
solutie vadit neeconomica, rezultatul demolarii fiind vadit disproportionat fata de
pagubele produse prin constructie.
Solutia instantei este considerata nelegala si prin aceea ca instanta nu a
dispus, în virtutea rolului sau activ, efectuarea unei expertize care sa analizeze
posibilitatea aplicarii unei asemenea masuri, fara ca pagubele produse sa fie cu
adevarat grave.
Recursurile au fost înregistrate pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie
sub nr. 6992/2004.
Prin încheierea din 15.10.2004, Inalta Curte de Casatie si Justitie a declinat
competenta de solutionare a cererii de suspendare a executarii si a recursului
declarat împotriva deciziei, în favoarea Curtii de Apel Bucuresti, la acea data
aflându-se depus la dosar numai recursul declarat de pârâta Crisan Elena.
Prmind cauza spre solutionare, s-a format dosarul de fata, în care intimatii
reclamanti recurenti au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului
declarat de pârata.
De asemeni, au formulat întâmpinare în cauza si intimatii pârâti Anghelina
Florian si Anghelina Sofia.
Analizând cu precadere criticile formulate de recurentii reclamanti, se
constata ca recursul declarat de acestia nu este fondat.
Astfel, toate criticile privitoare la reaua credinta a sotilor Anghelina la
încheierea contractului de vânzare cumparare cu sotii Solomon sunt construite în
jurul ideii de baza a unei vointe a tuturor acestora, de a cuprinde în continutul
actului aspecte nereale tinând de identificarea terenului în suprafata de 330 mp.
Aceasta sustinere nu poate fi primita câta vreme actul s-a încheiat potrivit
unei documentatii cadastrale care a stat la baza intabularii dreptului de
proprietate transmis, fara a exista nici o alta dovada a unor manopere dolozive,
menite sa permita o asa zisa translatare a obiectului vânzarii cumpararii catre
proprietatea de la numarul 127 din str. Mitropolit Varlaam si care sa induca idea
existentei unei fraude la lege, astfel cum au sustinut recurentii reclamanti.
Pâna la data formularii cererii de chemare în judecata, 10.04.2000, dreptul
de proprietate al reclamantilor nu figura intabulat pe numele acestora si nu exista
o documentatie cadastrala in raport de care sa se poata identifica eventuale erori
în privinta vecinatatilor imobilului în cauza.
Opinia expertului care a efectuat lucrarea de expertiza, în sensul ca
modificarea vecinatatilor imobilului înstrainat de sotii Solomon ar fi fost
deliberata, a fost cenzurata în mod corect de catre instanta care a evocat fondul
litigiului, cu motivarea potrivit careia cumparatorii Anghelina nu aveau ei
îndatorirea sa verifice actele care au stat la baza deschiderii cartii funciare si a
rolului fiscal pe numele vânzatorilor Barbur si Solomon.
Pe de alta parte, pentru a se fi avut în vedere, astfel cum au solicitat
recurentii reclamanti, hotarârile judecatoresti prin care acestia au opus dreptul lor
de proprietate intimatilor Anghelina, instanta ar fi trebuit sa analizeze, în cererea
prin care se urmarea constatarea nulitatii absolute a contractului de vânzare
cumparare încheiat de acestia cu intimatii Solomon, aspecte tinând de ocuparea
efectiva a terenului în cauza, de catre pârâtii semnatari ai contractului de vânzare
cumparare, fara ca acestea sa fi fost formulate în legatura cu o actiune în
revendicare, în cadrul careia se poate analiza situatia presupusului posesor
neproprietar, caruia i se opune un titlu valabil de proprietate asupra terenului
ocupat.
Chiar si în ipoteza sustinuta de recurentii reclamanti, a încheierii
contractului de vânzare cumparare având reprezentarea clara si urmarind ca prin
aceasta sa-si alipeasca terenul cumparat celui detinut anterior, nu rezulta din
întreaga constructie juridica a acestora cauza de nulitate absoluta a contractului
încheiat între intimatii Solomon si Anghelina, câta vreme contractul a avut un
obiect determinat, o cauza licita si a privit un bun aflat în circuitul civil, fara ca
acte opozabile vânzatorului sau cumparatorului sa-i împiedice pe acestia sa îl
încheie si fara ca acte exterioare ale recurentilor, prin care acestia sa se
manifeste în mod vadit ca proprietari ai suprafetei de teren în litigiu sa fie de
natura a atrage atentia cumparatorilor asupra incertitudinii titlului si actelor ce
dovedeau existenta în patrimoniul vânzatorilor a imobilului, în forma,
dimensiunile si vecinatatile cuprinse în actul încheiat.
Cât priveste nulitatea ceruta pe temeiul art. 15 din Legea 54/1998, este
evident ca interdictia nu poate fi luata în considerare independent de elementul
psihologic, constând în cunoasterea existentei unui litigiu cu privire la terenul în
privinta careia exista aceasta.
Cum actiunea a fost introdusa de reclamanti cu numai o zi înainte de
încheierea actului a carui nulitate s-a cerut a se constata, instanta de apel a
apreciat în mod corect ca în absenta cunoasterii cauzei de nulitate, a elementului
psihologic, aceasta cauza de nulitate expresa nici nu poate actiona, neputându-
se considera creat litigiul dintre parti, câta vreme cumparatorii nu fusesera citati
în proces.
In ceea ce priveste respingerea cererii de rectificare a înscrierilor dinCartea
Funciara, solutia este corecta, chiar daca motivarea instantei de apel face
referire, în mod gresit, la faptul ca reclamantii nu au mai solicitat solutionarea
acestui capat de cerere.
Potrivit art. 36 alin.1 din Legea nr. 7/1996, rectificarea înscrierilor din cartea
funciara poate fi cerutaexclusiv în baza unei hotarâri judecatoresti definitive si
irevocabile, cerinta careia trebuie sa se conformeze si reclamantii recurenti, dupa
momentul solutionarii cauzei de fata, pe baza hotarârii judecatoresti ramase
irevocabile.
In ceea ce priveste recursul declarat de recurenta pârâta reclamanta
Crisan Elena, criticile aduse deciziei sunt de asemeni nefondate.
Aceasta recurenta a opus reclamantilor în actiunea în revendicare titlul sau,
constând într-o hotarâre care constata dobândirea dreptului de proprietate prin
posesie îndelungata, de 30 de ani, hotarâre pronuntata în contradictoriu cu
statul, care nu a avut însa niciodata vreun drept de proprietate asupra terenului
în litigiu.
In plus, recurenta a opus si intimatilor reclamanti uzucapiunea, sustinere ce
a fost privita de instanta care a evocat fondul ca neîntemeiata.
Pentru cea dintâi aparare, instanta de apel a facut o corecta aplicare a
principiilor ce stau la baza compararii titlurilor partilor în cadrul unei actiuni în
revendicare în cadrul careia titlurile provin de la autori diferiti.
In acest context, s-a apreciat în mod corect asupra preferabilitatii titlului
reclamantilor care provine de la adevaratul proprietar, este public, în sensul
transcrierii lui în registrele de publicitate si este mai vechi decât însasi faptul
juridic ce a stat la baza dobândirii de catre recurenta a dreptului pretins, din
însusi momentul din care acesta a început sa se produca.
Sub cel de-al doilea aspect, al invocarii uzucapiunii în cadrul procesului de
fata, ca mijloc de aparare care tinde sa paralizeze actiunea în revendicare,
solutia pronuntata este în afara oricarei critici.
Recurenta nu a reusit ca pe baza probelor administrate în cauza sa
dovedeasca în raporturile cu recurentii o posesie utila, în sensul dispozitiilor art.
1847 Cod civil, situatie în care exceptia de prescriptie s-ar fi impus a paraliza
actiunea în revendicare, potrivit dispozitiilor art. 1875 Cod civil, invocate de catre
aceasta.
Cu privire la modul de solutionare de catre instanta de apel a capatului de
career privind demolarea constructiei edificate de catre aceasta recurenta, se
constata ca în cauza s-a facut o corecta aplicare a dispozitiilor art. 494 alin.2 Cod
civil.
Reaua credinta la edificarea constructiei în cauza a fost dovedita,
aprecierea acesteia neputând fi reanalizata în recurs, fata de modificarile aduse
dispozitiilor art. 304, din care a fost eliminat pct. 11, în cadrul caruia instanta de
recurs se putea apleca asupra temeiniciei unei hotarâri.
Instanta de recurs poate, cel mult, sa analizeze criteriile pe baza carora
instanta de apel a concluzionat în sensul existentei relei credinte la edificarea
constructiei, în cadrul motivului de recurs ce vizeaza nelegalitatea hotarârii.
Sub acest aspect, se constata ca instanta de apel a avut în vedere, în mod
corect, atitudinea psihologica a recurentei la momentul începerii lucrarii de
construire, raportat la momentul obiectiv al autorizarii acesteia, având în vedere
dispozitiile art. 1 alin.2 si art. 6 alin. 6 din Legea nr. 50/1991, potrivit carora
lucrarile de construire a unui imobil nu pot fi începute decât dupa obtinerea
autorizatiei legale de construire.
Buna credinta a constructorului se apreciaza în raport de momentul
realizarii constructiei si aceasta înceteaza atunci când se iveste vreo îndoiala în
convingerea posesorului, cu privire la legitimitatea titlului sau.
Recurenta a obtinut autorizatia de construire cu mai putin de o luna anterior
momentului introducerii actiunii, actiune de care, chiar si în conditiile în care,
astfel cum s-a sustinut în recurs, nu a luat cunostinta, fiind gresit citata, a luat
oricum cunostinta la termenul din 22.06.2000, când a fost prezenta în instanta.
Dincolo de acest fapt însa, momentul începerii lucrarilor de construire a
coincis cu cel în care partile se aflau în cursul solutionarii cererii formulate de
aceiasi reclamanti, prin care se solicita sistarea de catre pârâta a lucrarilor de
constructie începute, proces care nu fusese finalizat, astfel ca pâna la
solutionarea lui plana o incertitudine cu privire la legitimitatea recurentei de a-si
amplasa constructia pe un teren în privinta caruia reclamantii invocau existenta
unui drept de proprietate.
In aceste conditii, instanta de apel a retinut în mod corect reaua credinta a
acesteia la edificarea constructiei, în raport de care a dedus consecintele pe care
însasi legea le prevede, fara a se putea retine, în legatura cu solutia pronuntata
vreun temei de nelegalitate.
Cât priveste oportunitatea unei asmenea masuri, de demolare a unei
constructii autorizate în mod legal, critica îmbraca mai degraba un aspect de
netemeinicie, ce nu poate forma obiectul analizei în recurs, bazata pe solutii
doctrinare si care nu-si gasesc suport în plan legislativ.
In raport de toate aceste considerente, Curtea, gasind neîntemeiate criticile
aduse deciziei prin motivele de recurs, va respinge ambele recursuri, în baza art.
312 alin.1 Cod procedura civila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenta-pârâta-
reclamanta CRISAN ELENA, precum si de recurentii-reclamanti-pârâti FRÂNGU
TUDOR, FRÂNGU ADELA si NICOARA RUXANDRA-MARINA, împotriva
deciziei civile nr.364 A din 20.05.2004, pronuntata de Tribunalul Bucuresti -
Sectia a IV a Civila, în dosarul nr.722/2002, în contradictoriu cu intimatii-pârâti
BARBUR GABRIEL, GALATEANU MARGARETA, ANGHELINA FLORIAN,
ANGHELINA SOFIA, SOLOMON ALEXANDRU-VERONEL, SOLOMON ELENA,
ROB TANASE, ROB CONSTANTA si STANCIU CRISTIAN.
Irevocabila.
Pronuntata în sedinta publica, azi 17 iunie 2005.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
ELENA VIVIANE TIU MIHAELA PARASCHIV IOANA BUZEA
GREFIER,
STEFANIA PIZLO
Red.E.V.T
EX.2/13.07.2005
Trib.Buc.- Sectia a IV a Civ.- G.D. Nastase
-C.Corbeanu
Jud.Sect.1 Buc.- L.Sachelarie
7
Curtea de Apel Constanța
Cerere având ca obiect suspendarea executarii dispozitiilor hotarârii AGEA a societatii pâna la solutionarea actiunii în anulare a aceleiasi hotarâri. Conditii admisibilitate.
Tribunalul Suceava
Suspendare executare act administrativ
Curtea de Apel Craiova
Evacuare. Recurs. Cerere de suspendarea executării.
Curtea de Apel Constanța
Suspendarea executării actului administrativ până la pronuntarea instantei de fond.
Curtea de Apel Galați
Suspendarea condiţionată a executării pedepsei . elemente de apreciere, art. 81 alin. 1 lit. c Cod penal.