Trimiterea cauzei spre rejudecare. Neefectuarea cercetarii judecatoresti.

1. Trimiterea cauzei spre rejudecare. Neefectuarea cercetarii judecatoresti.

Potrivit art. 62 din Codul de procedura penala, în vederea aflarii adevarului, organul de urmarire penala si instantele de judecata sunt obligate sa lamureasca cauza sub toate aspectele, pe baza de probe.

Potrivit art. 287 din codul de procedura penala, instanta de judecata îsi exercita atributiile în mod activ, în vederea aflarii adevarului si a realizarii rolului activ al judecatii.

Instanta îsi formeaza convingerea pe baza probelor administrate în cauza.

Conform art. 326 din Codul de procedura penala, dupa ascultarea inculpatului se procedeaza la ascultarea celorlalte parti iar conform art. 327 din acelasi cod, instanta trece apoi la ascultarea martorilor.

DECIZIA PENALA NR. 289/R/7 IUNIE 2007

Dosar nr. 121/35/P/2007

Prin sentinta penala nr.404 din 20 februarie 2004 pronuntata de Judecatoria Oradea în dosar nr.4616/2003, în baza art.334 Cod procedura penala  a fost schimbata încadrarea juridica a faptei, din infractiunea prevazuta si pedepsita de art.26 Cod penal  rap. la art.208-209 lit.a,g,i Cod penal cu art.37 lit.a Cod penal în infractiunea prevazuta si pedepsita de art.26 Cod penal rap. la art.208-209 lit.a,g,i cu art.37 lit.a Cod penal si art.75 lit.c Cod penal si a fost condamnat inculpatul C.N. la o pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art.61 Cod penal a fost revocat beneficiul liberarii conditionate privind restul de pedeapsa de 366 zile închisoare ramas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicata prin sentinta penala nr.2261/1998 a Judecatoriei Oradea, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa din prezenta cauza, în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare la care s-a adaugat un spor de 4 luni închisoare, urmând sa execute pedeapsa de 4 ani si 4 luni închisoare cu art.71 si 64 Cod penal.

A constatat ca inculpatul este arestat în alta cauza.

În baza art.334 Cod procedura penala  a fost schimbata încadrarea juridica a faptei, din infractiunea prevazuta si pedepsita de art.26 Cod penal  rap. la art.208-209 lit.a,g,i Cod penal în infractiunea prevazuta si pedepsita de art.26 Cod penal rap. la art.208-209 lit.a,g,i cu art.75 lit.c Cod penal si a fost condamnat inculpatul Rostas Ioan la o pedeapsa de 3 ani închisoare cu art.71 si 64 Cod penal.

A constatat ca inculpatul este arestat în alta cauza.

În baza art.334 Cod procedura penala  a fost schimbata încadrarea juridica a faptei, din infractiunea prevazuta si pedepsita de art.26 Cod penal  rap. la art.208-209 lit.a,g,i Cod penal cu art.37 lit.b Cod penal în infractiunea prevazuta si pedepsita de art.26 Cod penal rap. la art.208-209 lit.a,g,i cu art.75 lit.c Cod penal si a fost condamnat inculpatul R. S. la o pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art.36 Cod penal  cu art.33,34 Cod penal a contopit pedeapsa cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicata prin sentinta penala nr.2002/2000 a Judecatoriei Oradea în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care a adaugat un spor de 2 luni închisoare, urmând sa execute pedeapsa rezultanta de 3 ani si 2 luni închisoare cu art.71 si 64 Cod penal.

În baza art.88 Cod penal a dedus din pedeapsa durata efectiv executata de la 01 iulie 2000 la 27.04.2001.

În baza art.14 Cod procedura penala si art.998 Cod civil au fost obligati inculpatii în solidar la 115.500.000 lei despagubiri civile în favoarea partii civile SC V. F. SA Oradea.

În baza art.191 Cod procedura penala au fost obligati inculpatii la câte 800.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, iar sumele de câte 600.000 lei reprezentând onorarii pentru avocati au fost avansate din fondurile Ministerului Justitiei.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a retinut ca în noaptea de 23/24 iunie 2000, în baza unei întelegeri prealabile, inculpatii C.N., R.I., R. S. si învinuitii B. M., R. A., R. C.,  - minor si R. G. - minor, s-au deplasat pe malul râului Peta, în imediata apropiere de SC V. F. SA Oradea si ajungând în spatele magaziei, inculpatul C. N. a dislocat un boltar din gardul ce o împrejmuia, dupa care împreuna cu inculpatul R. S. s-au postat în strada, asigurând paza, în timp ce inculpatul R. I. si învinuitul R. G. s-au urcat pe acoperisul unui sopron pentru a avea vizibilitate asupra curtii, asigurând paza în acel loc.

În acest timp, învinuitii B. M., R. A. si R. G. au patruns prin spartura creata în curtea firmei, au spart lacatul cu care era asigurata usa si au patruns în interiorul magazinului, de unde au sustras 9 fierastraie mecanice, pe care le-au scos afara si le-au ascuns sub o bucata de beton pe drumul înspre CET II.

A doua zi, în aceiasi formatie, mai putin învinuitul B. M., s-au întâlnit împartindu-si drujbele între ei.

Un numar de 6 drujbe au fost recuperate de la cumparatorii de buna credinta în faza de urmarire penala, partea vatamata constituindu-se parte civila pentru un prejudiciu nerecuperat de 115.500.000 lei.

Faptele inculpatilor întrunesc elementele constitutive ale infractiunii de complicitate la furt calificat cu agravanta prevazuta de art.75 lit.c Cod penal (savârsirea faptei împreuna cu minori).

Inculpatul R. S. a fost condamnat la o pedeapsa de 1 an închisoare în conditiile art.71,64 Cod penal, din decizia penala nr.190/R/2001 a Curtii de Apel Oradea, fapta dedusa judecatii fiind savârsita în luna iunie 2000, înainte de ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare la pedeapsa de 1 an închisoare.

Împotriva acestei hotarâri au declarat apel inculpatii R. I. si R. S..

Inculpatul R.S. a solicitat admiterea apelului, desfiintarea hotarârii instantei de fond si trimiterea cauzei spre rejudecare, pe motiv ca este audiat abia dupa 7 ani în fata unui magistrat, iar pe de alta parte, instanta era obligata sa verifice nemijlocit probele administrate în faza de urmarire penala. Aparatorul inculpatului mai arata ca era obligatorie desemnarea unui avocat din oficiu, dat fiind faptul ca pedeapsa prevazuta de lege este mai mare de 4 ani si inculpatul este recidivist, în plus cercetarea judecatoreasca este foarte sumara.

Inculpatul R. I. a solicitat admiterea apelului si aplicarea pedepsei închisorii sub minimul legal prevazut de lege cu mentinerea beneficiului suspendarii conditionate a executarii pedepsei.

Prin decizia penala nr.452/A din  04 decembrie 2006 pronuntata de Tribunalul Bihor, a fost admis apelul penal declarat de inculpatii R. I. si R. S. împotriva sentintei penale nr.404 din 20.02.2004 a Judecatoriei Oradea, care a fost desfiintata în sensul ca s-a înlaturat dispozitia privind aplicarea art.64 lit.c-e Cod penal  în ce priveste pedepsele aplicate inculpatilor. A mentinut restul dispozitiunilor sentintei apelate.

Pentru a pronunta astfel, tribunalul a retinut ca apararea formulata de inculpatul R. S., cum ca a fost audiat abia dupa 7 ani în fata unui magistrat nu a putut fi retinuta, întrucât, în fapt, inculpatul a fost audiat în fata procurorului unde a recunoscut si regretat fapta comisa, iar la judecarea cauzei în prima instanta inculpatul a lipsit, astfel ca audierea acestuia nu a fost posibila din culpa acestuia, iar nu din culpa organelor judiciare. De asemenea instanta a constata ca inculpatul a avut aparator din oficiu atât în faza de urmarire penala cât si la judecata în prima instanta.

În ceea ce priveste probatoriul de la dosar, s-a constatat ca partile si aparatorii acestora s-au opus încuviintarii audierii primilor doi martori din rechizitoriu, astfel ca instanta a respins cererea de probatiune si a pronuntat solutia pe baza declaratiei inculpatilor C. N. si R. I., care au recunoscut modul de comitere a faptelor, mentinând declaratiile date în faza de urmarire penala.

În realitate declaratiile celor doi martori nu erau concludente cauzei, atâta vreme cât P. A. L. este reprezentantul societatii pagubite caruia i s-au restituit bunurile sustrase si care nu a cunoscut nimic cu privire la modul de comitere a faptelor si cu privire la persoana inculpatilor.

Martorul T. P., cel care asigura paza în noaptea respectiva si auzind zgomote, a vazut pe doi dintre inculpati pe acoperis si chemând politia a constatat ca inculpatii disparusera, fara sa fi fost în masura sa identifice pe vreunul dintre ei, dat fiind faptul ca era întuneric.

Fata de cele aratate, a considerat ca probatiunea administrata în cauza a fost suficienta fata de starea de fapt retinuta, fata de faptul ca inculpatii au recunoscut comiterea faptelor si nu au existat martori oculari care sa -i fi vazut pe acestia actionând.

Fata de modul de comitere a faptei, împreuna cu alti coinculpati, pe timp de noapte, prin efractie, fata de persoana inculpatului R. I., faptul ca este arestat în alta cauza, fata de faptul ca prejudiciu în cuantum de 115.500.000 lei nu a fost recuperat, instanta a considerat ca retinerea circumstantelor atenuante si coborârea pedepsei sub minimul special nu s-a impus.

În ceea ce priveste pedepsele accesorii, s-a constatat ca în mod gresit acestea au fost interzise în totalitate, respectiv drepturile prevazute de art.64 lit.c-e Cod penal, dreptul de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie ori de a desfasura o activitate de natura celei de care s-a folosit inculpatul pentru savârsirea infractiunii, nu are aplicabilitate în cauza, atâta vreme cât inculpatii nu au actionat în virtutea unei profesii, precum si drepturile parintesti, care potrivit art.2 al art.71 pot fi interzise tinându-se seama de natura si gravitatea infractiunii savârsite, de persoana infractorului si de interesele copilului ori ale persoanei aflate sub tutela sau curatela, ceea ce nu este cazul în speta.

Împotriva acestor hotarâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul R. S. solicitând admiterea recursului, casarea hotarârilor recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond, aratând ca ambele hotarâri au fost pronuntate fara a fi efectuata cercetarea judecatoreasca. A considerat ca hotarârea pronuntata de instanta de fond este lovita de nulitate, întrucât vinovatia sa s-a stabilit doar pe baza probelor administrate de parchet, fara a se efectua cercetarea judecatoreasca, obligatorie, pentru ca inculpatul sa beneficieze de un proces echitabil. Mai arata ca nici instanta de apel nu a audiat inculpatul, cu toate ca acesta a fost prezent în instanta, si a pronuntat hotarârea fara a-i da posibilitatea inculpatului de a se apara.

Curtea de Apel Oradea, prin decizia penala nr. 289 din 7 iunie 2007 a admis recursul declarat de inculpatul recurent R.S. împotriva deciziei penale nr. 452 din 4 decembrie 2006 a Tribunalului Bihor si  a sentintei penale nr. 404 din 20 februarie 2007 a Judecatoriei Oradea pe care le-a casat si a dispus rejudecarea cauzei de catre judecatoria Oradea tinând seama de considerentele prezentei decizii.

În motivare s-a retinut ca, pentru a servi drept temei pentru pronuntarea unei hotarâri judecatoresti, probele strânse în cursul urmaririi penale trebuie verificate în cursul cercetarii judecatoresti în mod nemijlocit, oral si contradictoriu, în sedinta publica, conform art.287, art.289 si art.290 Cod procedura penala.

Numai dupa verificarea acestor probe, inclusiv la legalitatea obtinerii lor si dupa administrarea din oficiu sau la cererea partilor a oricaror altor probe necesare aflarii adevarului, instanta poate retine motivat care dintre probe exprima adevarul si pe aceasta baza sa pronunte solutia ca unicul rezultat impus de probe.

Se constata ca în cauza, în prima instanta, au fost audiati doar coinculpatii R. I. si C. N., iar în apel (f.128) a fost audiat inculpatul R. S..

Omisiunea de a cita, asculta si verifica martorii indicati în rechizitoriu ca suport al trimiterii în judecata echivaleaza cu lipsa întregii cercetari judecatoresti care impune casarea hotarârilor pronuntate de prima instanta si cea de apel si trimiterea cauzei la prima instanta pentru a efectua cercetarea judecatoreasca în conditiile legii.

Domenii speta

Spete similare