Legea nr. 18/1991. Lipsa calitatii procesuale active a tertilor prev. de art. 32 alin. 2 din lege, în cazul în care nu justifica un interes legitim în constatarea nulitatii contractului de vânzare - cumparare.

 Legea nr. 18/1991. Lipsa calitatii procesuale active a tertilor prev. de art. 32 alin. 2 din lege, în cazul în care nu justifica un interes legitim în constatarea nulitatii contractului de vânzare - cumparare.

Prin sentinta civila nr.396 din 24 ianuarie 2005, Judecatoria Oradea a admis actiunea civila formulata de reclamanta Prefectura Judetului Bihor în contradictoriu cu pârâtii P. C., G. F., G. A., U.I.,U.R., H.R.M., H.A., P.E., I.C. si I.L.; a constatat nulitatea absoluta a actului de parcelare si vânzare-cumparare cu nr.6960-6961 din 15 decembrie 2003 si a dispus radierea înscrierilor din cartea funciara facute în baza actului atacat, fara cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca prin actul de parcelare si vânzare-cumparare autentificat prin încheierea nr.6960, 6961 din 15.12.2003 emisa de B.N.P. P.F.,pârâtii  - P.C., G.F., G.A., proprietari în indiviziune asupra suprafetei totale de 15.000 m.p., respectiv asupra unei cote egale de 5000 m.p. pentru fiecare, au vândut aceasta suprafata pârâtilor dupa cum urmeaza: pârâtului U.I.- casatorit cu pârâta U.R. i s-a vândut suprafata de 1500 m.p. teren, pentru un pret de 10.000.000 lei, pârâtei H.R. - casatorita cu pârâtul H.A. i s-a vândut suprafata de 1500 m.p. pentru de 10.000.000 lei, iar pârâtului P.E. - necasatorit la data încheierii contractului i s-a vândut suprafata de 1000 m.p. teren pentru suma de 8.000.000 lei, pârâtului I.C.S. -casatorit cu pârâta I.L. -i s-a vândut suprafata de 4000 m.p. teren pentru un pret de 25.000.000 lei.

S-a mai retinut ca, constituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâtilor anterior mentionati, s-a facut în baza prevederilor art.19 din Legea nr.18/1991 - republicata, dupa cum rezulta din actiunea reclamantei, aspect necontestat de pârâti.S-a apreciat ca, terenul atribuit conform art.19 alin.1, art.21 si art.43, nu poate fi înstrainat prin acte între vii timp de 10 ani, socotiti de la începutul anului urmator celui în care s-a facut înscrierea proprietatii, sub sanctiunea nulitatii absolute a actului de înstrainare, iar conform art.32 alin.2 din Legea nr.18/1991 republicata, constatarea nulitatii poate fi ceruta în justitie de catre primarie, prefectura, precum si de catre oricare persoana interesata, astfel ca, în cauza, pârâtii cumparatori nu pot invoca nici macar buna credinta si prin urmare, prin diligente minime, dar obligatorii, ei puteau sa afle ca înstrainarea imobilelor este prohibit de lege vreme de 10 ani.

Împotriva acestei sentinte, au formulat apel în termen legal, reclamantii H.R.M.,H.A., P.C., G.F.,G.A.,P.E., U.I., U.R.,I.C.S. si I.L., solicitând admiterea apelului, schimbarea sentintei în totalitate, în sensul respingerii actiunii ca nefondata, cu cheltuieli de judecata.

Prin decizia civila nr.58/A din 1 februarie 2006, Tribunalul Bihor a admis ca fondate apelurile civile introduse de apelantii H.R.M.,H.A., P.C., G.F., G.A.,P.E., U.I., U.R.,I.C.S. si I.L., în contradictoriu cu intimata Prefectura Judetului Bihor, împotriva sentintei civile nr.396 din 24 ianuarie 2005, pronuntata de Judecatoria Oradea, pe care a schimbat-o în parte, în sensul ca: A constatat nulitatea absoluta partiala a actului de parcelare si vânzare-cumparare autentificat sub nr.6960 -6964 din 15 decembrie 2003 de catre B.N.P. P.F. în ceea ce priveste vânzarea-cumpararea nr. cadastral 1556 de catre cumparatorii U.I. si U.R.,H.R.,H.A.,P.E., I.C.S. si I.L. .

A dispus anularea înscrierilor de carte funciara cuprinse în CF Nedefinitiv 936 Sânmartin, în privinta mentiunilor de sub B.4,5,6 si 7.

A dispus rectificarea înscrierii din CF nr.1103 Haieu de sub B.24 si din CF nr.936 Sânmartin de sub B.1,2,3 cu privire la vânzare.

Au fost înlaturate dispozitiile instantei de fond, cu privire la constatarea nulitatii absolute a actului de parcelare si vânzare-cumparare nr.696-6961 din 15 decembrie 2003 si a radiat înscrierile din cartea funciara facute în baza actului atacat.

Au fost mentinute restul dispozitiilor sentintei, fara cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta astfel, instanta de apel a retinut ca, interesul reclamantei intimate în promovarea actiunii în nulitate absoluta a actului de înstrainare nu trebuie dovedit, fiind prezumat de lege, astfel, chiar daca interesul trebuie sa-l vizeze pe cel care recurge la forma procedurala, iar nu pe altcineva, aceasta cerinta exista si atunci când forma procedurala este promovata de alte persoane sau organe decât titularul dreptului carora legea le recunoaste legitimitatea procesuala.

S-a mai apreciat de instanta de apel ca,corect este rationamentul la care a ajuns prima instanta legat de faptul ca în cauza pârâtii nu pot invoca buna lor credinta, aratând în plus ca, a aprecia buna credinta a cumparatorilor, ar însemna nesocotirea principiului potrivit caruia nimeni nu poate invoca necunoasterea legii.

Este adevarat, a retinut tribunalul ca prin art.32 alin.1 din Legea nr.18/1991 se sanctioneaza cu nulitatea absoluta actele de înstrainare prin acte între vii pe timp de 10 ani, socotiti de la începutul anului urmator celui în care s-a facut înscrierea proprietatii, în privinta terenurilor atribuite conform art.19 alin.1 , art.21 si art.43 din Legea nr.18/1991, prevederi ce se refera doar la actele de înstrainare, or, în situatia de fata, actul ce formeaza obiectul litigiului vizeaza un act de parcelare si vânzare-cumparare asa încât acesta din urma este lovit de nulitate absoluta partiala, deci numai în privinta vânzarii cumpararii.

Tribunalul a apreciat ca, constatând nulitatea absoluta a întregului act încheiat de parti, inclusiv a actului de parcelare, prima instanta a încalcat principiul libertatii contractuale consacrat în art.969 Cod civil.

Împotriva acestei hotarâri au declarat recurs U.I. si U,R., solicitând admiterea lui, casarea hotarârii recurate, admiterea apelului si schimbarea în tot a sentintei în sensul respingerii actiunii.

În motivarea recursului se arata ca în mod gresit instantele au retinut ca nu pot invoca în aparare necunoasterea legii, pentru ca în înscrierile de carte funciara vânzatorii erau intabulati cu titlu de reconstituire si nu constituire astfel încât sa se puna problema incidentei interdictiei de înstrainare. Ori, câta vreme înscrierile din CF fac dovada proprietatii si sunt opozabile erga omnes nu se impuneau a se face cercetari cu privire la provenienta bunului si deci buna credinta persista. De asemenea, exceptia lipsei de interes înteleg s-o reitereze, pentru ca gresit instanta de apel si de fond au apreciat ca nu este incidenta câta vreme nu este dovedita, de altfel, reclamanta nu si-a sustinut actiunea si nici nu si-a formulat în vreun fel apararile fata de aceasta exceptie.

Recursul n-a fost motivat în drept.

Examinând decizia atacata, prin prisma motivelor invocate, instanta constata ca recursul este fondat si-l va admite în baza prevederilor art.304 pct.9 Cod procedura civila, urmând a modifica în parte decizia recurata în sensul respingerii în întregime a actiunii pentru urmatoarele considerente:

Este adevarat ca terenurile ajunse în proprietatea unor persoane fizice cu titlu de constituire în baza Legii nr.18/1991 nu pot fi înstrainate timp de 10 ani, dar pentru a cere constatarea nulitatii absolute a actului de vânzare este nevoie de legitimare procesuala activa. Iar o astfel de legitimare procesuala nu o poate avea decât o persoana care justifica un  interes legitim.

În cazul din speta, câta vreme Prefectura nu a justificat un astfel de interes, nu s-a aratat ca cei carora li s-a constituit dreptul de proprietate n-ar fi fost îndreptatiti si ca ar fi atacat titlul acestora, chiar daca s-ar admite constatarea nulitatii vânzarii, terenurile n-ar ajunge la dispozitia Prefecturii, ci ar reveni în proprietatea vânzatorilor. Ori, în atari conditii care-i interesul actual si legitim al Prefecturii, de a se readuce un bun în patrimoniul unui tert, daca acesta nu doreste asa ceva ?

Concluzia care se impune este aceea ca Prefectura nu avea si nu are un interes legitim în a promova o astfel de actiune si implicit nici calitate procesuala activa, considerente pentru care recursul fiind fondat va fi admis si va fi modificata în parte decizia din apel în sensul ca în urma faptului ca s-au admis apelurile, sentinta trebuia schimbata în tot în sensul respingerii actiunii pentru lipsa interesului procesual si implicit lipsa calitatii procesuale active.

Asa fiind, este evidenta culpa procesuala a intimatei reclamante, astfel încât în baza prevederilor art.274 Cod procedura civila instanta o va obliga la 1609 lei, RON cheltuieli de judecata în favoarea recurentilor, reprezentând onorariu avocatial în toate cele 3 grade de jurisdictie.

DOSAR NR. 1797/2006

DECIZIA CIVILA NR. 1092/2006 - R

Domenii speta

Spete similare