Evaziune fiscală. Cazurile în care se poate dispune încetarea procesului penal şi înlocuirea răspunderii penale cu răspunderea administrativă. Legea 241/2005 – Art.10 alin.1

Art.10 alin.1 din Legea 241/2005 introduce un nou caz de încetare a procesului penal şi înlocuirea răspunderii penale cu răspunderea administrativă,respectiv acela în care,inculpatul achită în întregime prejudiciul cu valoare de până la 50.000 EURO,în cursul urmăririi penale sau al judecăţii (până la primul termen de judecată).

Această dispoziţie de clemenţă operează nu numai în cazul infracţiunilor de evaziune fiscală enumerate în art.9 din Legea 241/2005,ci şi în cazul infracţiunilor aflate în legătură cu acestea,prevăzute în art.3-8 din acelaşi act normativ.

Prin sentinţa penală nr.335/07.XII.2005,Judecătoria Sinaia a condamnat pe inc.S.C.la pedeapsa amenzii de 1000 RON,pentru comiterea infracţiunii de „reţinere şi revărsare în termenul legal al impozitelor şi contribuţiilor cu reţinere la sursă”,prev.de art.6 din legea 241/2005,fapta constând în aceea că,în calitate de administrator al SC”C.Serv.Com”SRL Azuga,a reţinut de la salariaţii unităţii suma de 191.817.472 lei ROL, reprezentând impozite pe venituri din salarii,contribuţiile la asigurările sociale de sănătate şi la fondul de şomaj,în perioada ianuarie 1999 – decembrie 2004, sumă pe care nu a virat-o în termen legal la bugetele corespunzătoare.

Sub aspectul succesiunii în timp a dispoziţiilor legale care au incriminat această infracţiune,instanţa de fond a reţinut că,iniţial fapta a fost prevăzută în vechea lege a evaziunii fiscale,respectiv Legea 87/1994,fiind ulterior reglementată de Codul Muncii (Legea nr.53/2003) apoi introdusă în Codul de procedură fiscală în disp.art.182/1 alin.2 devenit prin republicare, art.188,precizându-se că în prezent aceeaşi infracţiune face obiectul art.6 din Legea nr.241/2005,intrată în vigoare la 26 august 2005.

 Deoarece,inculpatul a achitat în întregime prejudiciul, înainte de primul termen de judecată, s-a pus problema dacă acesta se încadrează în cazurile de nepedepsire şi de reducere a pedepselor, prev.de art.din Legea 241/2005.

Instanţa a considerat că nu pot fi reţinute în favoarea inculpatului dispoziţia de clemenţă prev.de art.10 din Legea 241/2005,întrucât acestea operează exclusiv în cazul infracţiunilor de evaziune fiscală,strict enumerate în art.9 din acelaşi act normativ.

Cum inculpatul nu a săvârşit o infracţiune de evaziune fiscală ci una conexă evaziunii fiscale, s-a considerat că nu poate beneficia de dispoziţiile favorabile ale art.10 din Legea 241/2005.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia şi inculpatul.

Parchetul a solicitat achitarea inculpatului, considerând că inculpatul nu a acţionat cu intenţie,întârzierea cu care a virat sumele în cauză fiind determinată de situaţia economică grea a societăţilor pe care le administra,generată de nerespectarea clauzelor contractuale cu alţi beneficiari cu care se afla în relaţii comerciale.

Inculpatul a susţinut de asemenea că nu se face vinovat de comiterea faptei lipsind latura subiectivă a acesteia.

Într-o altă teză,inculpatul a criticat soluţia primei instanţe solicitând aplicarea art.10 din legea 241/2005 deoarece a achitat în întregime şi la termen întreg prejudiciul care se situează sub 50.000 EURO,fapt care ar fi trebuit să atragă încetarea procesului penal.

Prin decizia penală nr.108/17 februarie 2006 Tribunalul Prahova a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia şi de inculpatul S.C..

În recursurile declarate de inculpat şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, Curtea a casat în parte ambele hotărâri şi a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului în conformitate cu disp.art.10 alin.1 din Legea nr.241/2005,înlocuind răspunderea penală cu răspunderea administrativă,aplicând inculpatului amenda administrativă în sumă de 800 lei, celelalte dispoziţii fiind menţinute.

Curtea, a constatat că inculpatul a achitat în întregime prejudiciul în valoare de până la 50.000 EURO,astfel încât,a intervenit o cauză care împiedică tragerea la răspundere penală a inculpatului.

Contrar opiniilor instanţelor anterioare,Curtea a apreciat că dispoziţiile de clemenţă ale art.10 din Legea 241/2005 sunt aplicabile nu  numai în cazul infracţiunilor de evaziune fiscală,enumerate în art.9 din acelaşi act normativ, ci şi în cazul infracţiunilor aflate în legătură cu evaziunea fiscală,prev.de art.3-8 din Legea 241/2005.

Un argument în susţinerea soluţiei a fost intenţia legiuitorului care transpare din conţinutul Legii 241/2005 şi anume aceea de recuperare la bugetul statului a sumelor datorate de contribuabili cât şi împrejurarea că o atare dispoziţie de înlăturare a răspunderii penale nu poate fi aplicabilă doar în cazul unor infracţiuni mai grave şi inaplicabilă în cazul celor mai uşoare.

Sub acest aspect,s-a concluzionat că ar fi de neconceput ca înlocuirea răspunderii penale să poată avea loc în cazul strict al infracţiunilor de evaziune fiscală,ce prezintă o gravitate sporită,relevată de înseşi limitele de pedeapsă fixate şi să nu fie aplicabilă în cazul celorlalte infracţiuni aflate în

strânsă legătură cu acestea,sancţionate delege cu pedepse mai uşoare,deoarece ar fi încălcate principii fundamentale ale dreptului.

S-a mai apelat şi la argumentul titlului Legii nr.241/2005,respectiv „pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale”, titlu care defineşte domeniul de aplicare al legii respectiv toate infracţiunile de evaziune fiscală ca şi cele aflate în strânsă legătură cu acestea,ceea ce înseamnă că şi cauza de nepedepsire prevăzută de art.10 din Legea nr.241/2005,trebuie să se aplice pentru toate categoriile de infracţiuni la care acest act normativ se referă.

Domenii speta

Spete similare