Contract de asistenţă juridică. Nulitatea clauzei privind onorariul de succes

DOSAR NR. 7796/303/2008

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A-IV-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 487 R

ŞEDINŢA PUBLICĂ DE LA 06.03.2009

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE: CORALIA CONSTANTINA IACOB

JUDECĂTOR: MIRUNA IULIA LUPU

JUDECĂTOR: ANCA MAGDA VLAICU

GREFIER: GABRIELA BRĂTAN

Pe rol soluţionarea recursului civil declarat de recurentul-intimat C.I.A. P. A. împotriva sentinţei civile nr. 7300/05.11.2008, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, în dosarul nr. 7796/303/2008, în contradictoriu cu intimatul-contestator P. M. şi intimatul B.E.J. R. I.-C., având ca obiect contestaţie la executare.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, au răspuns recurentul-intimat şi intimatul-contestator, lipsind intimatul B.E.J. R. I-C.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează tribunalului că recurentul-intimat, la data de 05.03.2009, prin serviciul registratură, a depus concluzii scrise, la acestea aflându-se ataşată dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 97 lei şi timbrul judiciar în sumă de 0,15 lei, după care,

Doamna avocat P. A.-S. depune la dosar dovada completării cuantumului timbrelor judiciare cu suma de 4,50 lei, având în vedere că prin serviciul registratură a fost înaintat doar un timbru judiciar în sumă de 0,50 lei.

Intimatul-contestator P. M., personal, arată că avocatul său nu s-a prezentat până la acest moment.

Tribunalul, reţinând că dosarul a fost notat pe lista de amânări fără discuţii, iar în cauză nu există motiv de amânare, lasă dosarul la ordine.

La a doua strigare a cauzei în şedinţă publică, a răspuns intimatul-contestator P. M., personal şi asistat de avocat G. P., cu împuternicire avocaţială la fila 20 din dosar, lipsind celelalte părţi.

Intimatul-contestator, prin apărător, învederează tribunalului că nu mai are alte cereri de formulat.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată recursul în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fondul recursului.

 Intimatul-contestator, prin apărător, solicită respingerea recursului ca nefondat, menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii recurate, cu cheltuieli de judecată, depunând la dosar onorariul avocaţial.

Menţionează că instanţa de fond a apreciat în mod corect că încalcă flagrant legea contractul de asistenţă juridică încheiat, motiv pentru care, în mod legal, a admis contestaţia la executare, anulând prevederea din contractul de asistenţă juridică cu privire la onorariul de succes. Specifică faptul că în cadrul unui contract gratuit s-a stabilit un onorariul de succes.

De asemenea, menţionează că instanţa de fond nu şi-a depăşit atribuţiile, iar recurentul apreciază greşit situaţia.

Tribunalul reţine dosarul în pronunţare.

TRIBUNALUL

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6 Bucureşti la data de 30.09.2008, sub nr. 7796/303/2008, contestatorul P. M. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii C.I.A. P. A. şi BEJ R.I.-C., anularea procedurilor de executare demarate în dosarul de executare nr. 298/2008, anularea titlului executoriu reprezentat de contractul de asistenţă juridică nr. 155507/16.07.2007 şi suspendarea executării pornite în dosarul nr. 298/2008 al BEJ R.I.-C.

În motivarea contestaţiei, contestatorul a arătat că a încheiat la data de 16.07.2007 un contract de asistenţă juridică cu C.I.A. PA, care era completat doar cu numele şi adresa sa, având menţiunea „gratuitate” şi semnătura sa. Ambele exemplare ale contractului au rămas la avocat PA, care a completat rubricile libere ale contractului cu menţiuni conform cărora contestatorul are o datorie de peste 70.000 euro. La o analiză a graficii, se observă că menţiunile privind plata onorariului de succes sunt adăugate ulterior, fără ştiinţa contestatorului, nulitatea rezultând din cauza ilicită a contractului. A precizat contestatorul că au fost încălcate normele de ordine publică referitoare la fiscalitate, cât şi din consimţământ viciat prin dol. De asemenea, este nelegal ca pentru un contract gratuit să se stabilească un onorariu de succes care reprezintă în fapt valoarea bunului în discuţie.

Contestatorul a mai arătat că respectivul contract nu are obiect, rubrica referitoare la obiectul contractului fiind barată cu o linie.

La termenul din data de 15.10.2008, contestatorul şi-a completat cererea sa, solicitând şi restabilirea situaţiei anterioare, în baza art.4041 C.proc.civ.

Intimatul C.I.A. PA a formulat întâmpinare, prin care a arătat că imobilul aspra căruia s-a declanşat executarea silită a fost imobilul comun al avocatului PA şi al contestatorului, fostul său soţ.

Prin vânzări frauduloase succesive, acest imobil a ieşit din proprietatea contestatorului, astfel că nu şi-a putut îndeplini obligaţia de plată a unei sulte, stabilită în sarcina sa prin sentinţa civilă nr. 2391/1997 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti. Contestatorul a încercat recuperarea imobilului, ocazie cu care a fost apărat de un avocat angajat de intimată, obţinându-se şi o primă sentinţă civilă favorabilă. Cu toate acestea, în cursul procesului, imobilul a fost revândut către familia N.

În aceste condiţii, în baza unei înţelegeri cu fostul soţ, intimata a înţeles să preia ea însăşi acţiunea de recuperare a imobilului, urmând ca aspectul financiar să fie definitivat doar la finalizarea procedurii sub forma unui onorariu de succes. După soluţionarea cauzei, acest onorariu a fost stabilit de comun acord la suma de 70.000 de euro. Intimatul a achitat onorariile experţilor în dosarele în care a asigurat apărarea contestatorului, după rămânerea irevocabilă a ultimei hotărâri, 11.126,8 lei, către perdanţii cauzei.

Cu privire la susţinerea contestatorului în sensul că titlul executoriu i s-ar fi înfăţişat completat doar cu numele şi adresa, intimatul a arătat că aceasta este o afirmaţie falsă. S-a mai arătat că în cauză nu există cauză ilicită, fată de definiţia acestui element, şi nici dol, nefiind întrunite condiţiile de existenţă a acestui viciu de consimţământ. De altfel, nu pot coexista două cauze de nulitate. S-a mai precizat prin întâmpinare că motivul determinant la data încheierii contractului de asistenţă juridică constă în statuarea modalităţii stingerii obligaţiilor reciproce dintre părţi.

Totodată, s-a solicitat anularea capătului de cerere privind suspendarea executării silite şi respingerea contestaţiei ca neîntemeiate.

În drept, au fost invocate art. 403 raportat pct. 4 la art. Legea 219/2005.

La termenul din data de 15.10.2008, s-a anulat cererea de suspendare a executării silite ca insuficient timbrată.

La termenul din data de 29.10.2008, intimatul C.I.A. PA a invocat excepţia prematurităţii formulării cererii privind repunerea părţilor în situaţia anterioară.

Prin sentinţa civilă nr. 7300/05.11.2008, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia prematurităţii şi a respins cererea având ca obiect restabilirea situaţiei anterioare ca prematur formulată, a admis în parte contestaţia la executare, a constatat nulitatea clauzei privind onorariul de succes din contractul de asistenţă juridică nr.155507/16.07.2007, a anulat actele de executare întocmite în dosarul nr.298/2008 al BEJ RI-C şi a obligat intimatul la plata sumei de 1194,3 lei, cheltuieli de judecată către contestator.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut cu privire la excepţia prematurităţii că restabilirea situaţiei anterioare solicitată de contestator se poate dispune, în conformitate cu prevederile art. 4041 C.proc.civ., în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită. Pentru a se dispune restabilirea situaţiei anterioare, este necesar ca executarea să se fi încheiat, respectiv bunul supus executării silite să fi fost adjudecat.

Instanţa de fond a constatat că în dosarul de executare nr. 298/2008 al BEJ RI-C s-au întocmit doar somaţia şi procesul-verbal de situaţie, astfel că cererea de restabilire a situaţiei anterioare este prematur formulată.

Cu privire la fondul cauzei, instanţa de fond a reţinut că prin cererea înregistrată la data de 28.08.2008, sub nr.298, la BEJ RI-C, intimatul Cabinetul individual de avocatură PA a solicitat punerea în executare silită a contractului de asistenţă juridică nr. 155507 din 16.07.2007, încheiat între contestatorul PM şi intimatul C.I.A. PA, prin care s-a solicitat expres ca executarea silită să se efectueze asupra apartamentului nr. 103, situat în Bucureşti, sectorul 6.

La data de 28 august 2008, ora 12.00, s-a întocmit de către executorul judecătoresc RI-C, în cadrul procedurii de executare silită, un proces-verbal de situaţie imobiliară cu privire la apartamentul nr. 103, situat în Bucureşti, sector 6 şi s-a emis somaţia de executare nr. 298/2008, care a fost notată în cartea funciară nr. 11374, prin încheierea nr. 389l63/28.08.2008.

Potrivit art. 1 din contractul de asistenţă juridică nr. 155507 din l6.07.2007, a cărei executare se contestă, obiectul contractului constă în reprezentare şi asistenţă juridică executată în sentinţa civilă nr. 4926/2005, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti şi decizia civilă nr. 1004/R/15.06.2007, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, iar potrivit art. 2.1., serviciul se prestează gratuit. Totuşi, în art. 2.2. şi art. 5 din acelaşi contract, se prevede obligaţia clientului de a achita onorariul de succes după intabularea dreptului de proprietate pe numele său în cartea funciară, în cuantum de 70.000 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, plus 11.261,80 lei.

Din examinarea hotărârilor judecătoreşti la care se face referire în contractul de asistenţă juridică, instanţa de fond a reţinut că litigiul la care se referă acest contract s-a purtat între contestatorul PM şi numiţii NM, NG, NM şi NV, începând cu data de 10.11.2004, când cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti şi până la data de 15.06.2007, când s-a pronunţat decizia instanţei de recurs. Contractul de asistenţă juridică a fost încheiat la data de 16.07.2007, adică după pronunţarea deciziei civile nr. 100  Reclamant, care a avut loc la data de 15.06.2007.

Din analiza delegaţiilor avocaţiale existente la dosarul cauzei, instanţa a reţinut că serviciul de asistenţă juridică a fost prestat de către intimata C.I.A. PA cu titlu gratuit, fiind delegată în acest sens de către Baroul Bucureşti, iar contestatorul a beneficiat în cursul procesului civil de asistenţa juridică gratuită, beneficiu ce a fost acordat în temeiul art. 74 C.proc.civ., în vigoare la data încheierii raporturilor juridice, întrucât s-a apreciat că acesta nu e în stare să facă faţă cheltuielilor unei judecăţi, fără a primejdui propria sa întreţinere sau a familiei sale.

Prin urmare, perceperea unui onorariu părţii căreia i s-a încuviinţat asistenţă juridică gratuită nu este numai contrară scopului pentru care a fost instituită o asemenea măsură, ci şi contrară ordinii publice, încălcându-se în mod flagrant dispoziţiile art. 74 şi urm. C.proc.civ., cât şi dispoziţiile art. 39 din Legea nr. 51/1995, care precizează că avocatul este obligat să acorde asistenţă juridică în cauzele în care a fost desemnat din oficiu sau gratuit de către barou.

În plus, instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 81 alin. 2 C.proc.civ., avocaţii numiţi apărători din oficiu au dreptul să ceară instanţei de judecată ca onorariul lor să fie pus în sarcina celeilalte părţi, dacă aceasta a căzut în pretenţiile sale, şi în niciun caz nu poate să ceară onorariul de la partea căreia i s-a încuviinţat asistenţă juridică gratuită.

În ceea ce priveşte susţinerea intimatului potrivit căreia suma de 70.000 euro ar reprezenta o recompensă pentru eforturile depuse în câştigarea procesului, pentru întreţinerea fiului lor, cât şi o despăgubire pentru cheltuielile efectuate în cursul procesului, instanţa de fond a reţinut că asemenea cheltuieli nu pot fi înscrise, în mod legal, într-un contract de asistenţă juridică gratuită, care are un obiect strict limitat: asistentă juridică gratuită, iar potrivit art. 29 alin. 3 din Legea nr. 51/1995, doar contractul de asistenţă juridică, legal încheiat, este titlu executoriu.

Or, din moment ce înscrierea acestor sume în contractul de asistentă juridică nu s-a făcut în mod legal, nici executarea silită a acestor sume nu se poate face în mod legal în temeiul acestui contract. Contractul de asistenţă juridică, mai ales când acesta este cu titlu gratuit, nu poate fi folosit pentru executarea diverselor creanţe şi datorii ce ar exista între părţi, ci numai pentru executarea acelor creanţe rezultate din activitatea de asistenţă şi reprezentare juridică, legal înscrise în contract.

Mai mult, nici suma de 11.261,8 lei ce se pretinde a fi achitată de către intimată în locul contestatorului nu poate fi recuperată în mod silit pe baza contractului de asistenţă juridică, iar pentru recuperarea acestor sume, în măsura în care vor fi dovedite, intimata are la îndemână alte mijloace procedurale.

De asemenea, instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 5 C.civ., nu se poate deroga prin convenţii sau dispoziţii particulare de la legile care interesează ordinea publică şi bunele moravuri, iar potrivit art. 966 C.civ., obligaţia fondată pe o cauză ilicită nu poate avea niciun efect. În acelaşi timp, potrivit art. 968 C.civ., cauza este ilicită când este prohibită de legi, când este contrară bunelor moravuri sau ordinii publice.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs intimata C.I.A. PA, cerere înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă sub nr. 7796/303/2008, la data de 15.01.2009, solicitând în conformitate cu dispoziţiile art. 299 C.proc.civ., admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi să se dispună trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Baroului Bucureşti.

În motivarea recursului, recurenta-intimată a invocat excepţia necompetentei funcţionale a instanţei de fond în soluţionarea contestaţiei la executare, motivat de faptul că potrivit dispoziţiilor art. 11 din Legea nr.51/1995, precum şi art. 1 din Statutul profesiei de avocat, profesia este liberă, cu organizare, funcţionare şi conducere autonome, stabilite în condiţiile prevăzute de Legea nr. 51/1995 astfel cum a fost modificată şi completată şi în conformitate cu adoptarea Statutului profesiei de avocat din 25.09.2004 şi este supusă următoarelor principii fundamentale: legalităţii, libertăţii, independenţei, autonomiei şi descentralizării, păstrării secretului profesional, iar conform dispoziţiilor art. 301 alin. 1 din Legea nr.51/1995 pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său, precum şi dispoziţiile alin 3, prin care se prevede şi „… alte cheltuieli efectuate de avocat în interesul clientului său, se recuperează potrivit dispoziţiunilor statutului profesiei”.

În art. 31din Legea nr. 51/1995, se reglementează: „contestaţiile privind onorariile se soluţionează de decanul baroului”, aceasta dispoziţie regăsindu-se în art. 4.7 din contractul de asistenţă juridică, iar interpretarea şi executarea contractului pot fi supuse regulilor de arbitraj şi a celor prevăzute de legea specială şi statutul profesiei de avocat. Aşadar, în raport de principiul ierarhiei legilor, Legea nr. 51/1995 are caracter prioritar.

Instanţa de fond avea obligaţia în conformitate cu principiul rolului său activ, să se pronunţe din oficiu pe chiar excepţia invocată prin prezentul recurs, să dea prioritate legii speciale şi statutului profesiei de avocat declinându-şi competenţa în consecinţă.

Pe aspectul netemeiniciei hotărârii, recurenta-intimată a arătat că în considerente, instanţa de fond în mod greşit a reţinut că „perceperea unui onorariu părţii căreia i s-a încuviinţat asistenţa juridică gratuită nu este numai contrară scopului pentru care a fost instituită o asemenea măsură, ci şi contrară ordinii publice ...”. 

Astfel, intimatului-contestator i-a fost asigurată asistenţa juridică gratuită în conformitate cu dispoziţiile art. 74 şi urm. C.proc.civ., până în faza de recurs, soluţionat de Tribunalului Bucureşti, care a pronunţat decizia civilă nr. 100 R la data de 15.06.2007. Contractul de asistenţă juridică contestat a fost încheiat la data de 16.07.2007, pentru activitatea de punere în executare a deciziei civile nr. 100/R/15.06.2007, prin care contestatorul datora o sultă în valoare de 1.261,8 lei, sultă asupra căreia au convenit s-o achite personal în numele său către creditorii N.

Starea financiară a intimatului-contestator nu-i permitea nici la acel moment să suporte cheltuielile ocazionate de prestaţii avocaţiale ori executoriale din partea unui birou al executorului judecătoresc şi nici plata sultei şi, întrucât convenise la data soluţionării recursului să reglementeze definitiv afacerile sale judiciare care aveau ca obiect imobilul asupra căruia poartă executarea silită contestată, i-a prezentat şi dovada că a respectat înţelegerea anterioară semnării contractului, pe care şi-a însuşit-o, achitând recurenta-intimată în locul intimatului-contestator contravaloarea obligaţiei sale către perdanţii cauzei, adică suma de 11.261,8 lei, urmând să continue formalităţile de evacuare din imobil, serviciu avocaţial gratuit în considerarea clauzei privitoare la onorariul de succes convenit.

Tot eronat se reţine de instanţa de fond că onorariul apărătorilor din oficiu se reglementează în sarcina părţii perdante şi nu a aceleia căreia i-a fost încuviinţată, însă contractul contestat nu se referă la activitatea prestată în conformitate cu asistenţa gratuită acordată de Baroul Bucureşti în decursul celor 7 ani de procese ale contestatorului, ci de la momentul semnării contractului, 16.07.2007, când intimatul-contestator nu mai beneficia de gratuitate, conform art. 74 C.proc.civ., ci se angajase să onoreze după întabularea proprietăţii.

In cadrul activităţilor pentru care s-a consemnat onorariul de succes, recurenta-intimată a purtat corespondenţă cu avocatul părţii adverse, notificându-l, iar la data de 19.07.2007, s-a deplasat personal la imobil pentru a constata starea de fapt a acestuia, drept pentru care a încheiat proces-verbal, transmiţând că se doreşte eliberarea apartamentului până cel mai târziu la 25.08.2007, ceea ce rezultă că afacerile sale judiciare nu erau încheiate, dar cum partea creditoare a fost încunoştinţată că i-a fost consemnată suma datorată, predându-i-se recipisa în original şi că dreptul de retenţie a încetat, la 16.08.2007, aceasta a înţeles să elibereze apartamentul, motiv pentru care nu s-a mai justificat intervenţia forţei în executare.

Recurenta-intimată a arătat că a încheiat în prezenţa intimatului-contestator procesul-verbal de descărcare de orice obligaţie reciprocă, ocazie cu care a preluat cheile imobilului şi a semnat în consecinţă. Aşadar scopul pentru care s-a încheiat contractul fusese atins de contestator.

De asemenea, recurentul-intimat a arătat că se mai reţine de instanţa de fond că „sulta achitată nu poate fi recuperată în mod silit în baza contractului de asistenţă juridică, ci prin alte mijloace procedurale”, susţinere ce contravine dispoziţiilor art. 301 alin 3 din Legea nr. 51/1995, în sensul că „... alte cheltuieli efectuate de avocat în interesul clientului său, se recuperează potrivit dispoziţiunilor statutului profesiei”.

Pe aspectul nulităţii din cauza ilicită a contractului care rezultă din încălcarea normelor de ordine publică, recurentul-intimat a arătat că este ştiut că scopul, cauza actului juridic civil,reprezintă acel element care constă în obiectivul urmărit la încheierea actului şi că, împreună cu consimţământul, formează voinţa juridică. Ori cum obligaţia fără cauză sau fondată pe o cauză falsă ori nelicită nu poate avea niciun efect, s-a solicitat a se observa că în relaţia contractuală dintre părţi se regăsesc îndeplinite cele două elemente ale cauzei actului juridic civil, scopul imediat şi scopul mediat.

Astfel, fiind vorba despre un contract bilateral, cauza consimţământului fiecărei părţi constă în prefigurarea mintală a contraprestaţiei, o parte se obligă ştiind că şi cealaltă parte se obligă la rândul ei. In speţă, intimatul-contestator a urmărit să redobândească de drept şi de fapt imobilul, recurenta-intimată să suporte toate cheltuielile ocazionate de soluţionarea punerii în executare a hotărârii nr. 100/R/15.06.2007, inclusiv plata sultei, dovedind prin prezenta contestaţie la executare intenţia evidentă de a se sustrage de la plata obligaţiilor asumate prin contractul de asistenţă juridică, a celor ocazionate de procesele privind imobilul, adică onorariu de succes, onorarii experţi şi suma de 11.261,8 lei, toate achitate de recurenta-intimată. Analizând scopul mediat al cauzei contractului, causa remota, ce constă în motivul determinant la data încheierii actului în discuţie, recurentul-intimat a solicitat să se analizeze însuşirile prestaţiei şi calităţile părţilor, precum şi caracterul concret şi variabil al scopului prezentului act. Faţă de această din urmă solicitare, motivul determinant constă în statuarea modalităţii stingerii obligaţiilor reciproce dintre părţi, ştiut fiind că prefigurarea mintală se bazează pe elementul animus, însuşirile prestaţiei fiind absorbite de respectarea înţelegerii şi calitatea specială concretă a părţilor. In pofida oricăror susţineri, pornind de la principiul „contractul este legea părţilor”, nimănui nu-i este interzis să convină prin acte bilaterale asupra unor obligaţii ca şi clauze într-un contract, lucru prevăzut atât în Legea nr. 51/1991, precum şi în Statutul profesiei de avocat. Contractul în discuţie excede dispoziţiilor art. 5 C.civ., în sensul că nu are caracter particular, cum se motivează, el fiind prevăzut de o lege specială şi consfinţeşte acordul sinalagmatic, consensual al părţilor, care se obligă, încheiat în forma cerută ad probationem.

Recursul nu este fondat şi va fi respins în temeiul art. 312 C.pr.civ.

Prevederile art.31 din Legea nr.51/1995 reglementează modalitatea de soluţionare a contestaţiilor şi reclamanţilor privind onorariile de avocat, pe cale administrativ jurisdicţional. Această procedură prealabilă nu limitează accesul liber la justiţie al părţii interesate, fiind instituită numai pentru a asigura soluţionarea mai rapidă a unor categorii de litigii, decongestionarea instanţelor judecătoreşti de cauzele care pot fi  rezolvate pe această cale şi evitarea cheltuielilor de judecată. Existenţa unor organe administrative de jurisdicţie nu poate să ducă însă la înlăturarea intervenţiei instanţelor judecătoreşti, în condiţiile stabilite de lege.

Pe de altă parte, în cazul titlurilor care nu provin de la organele de jurisdicţie, cum este cazul în speţă, debitorul are dreptul să invoce pe calea contestaţiei la executare toate apărările de fond referitoare la existenţa, întinderea şi valabilitatea creanţei, conform art.399 alin.3 C.proc.civ, nefiind ţinut să parcurgă mai întâi etapa procedurii administrativ-jurisdicţională a contestaţiei adresată decanului baroului. Ca urmare, excepţia de necompetenţă invocată de către recurentul-intimat nu este fondată, dispoziţiile speciale de al căror efect se prevalează neîmpiedicând analizarea valabilităţii titlului executoriu în cauză, pe calea contestaţiei la executare, de către instanţa competentă conform art.400 alin.1 C.proc.civ.

În cea ce priveşte posibilitatea perceperii unui onorariu de succes de la partea care beneficiază de asistenţă judiciară, instanţa de fond a apreciat în mod corect că acest fapt contravine scopului pentru care a fost instituită asistenţa judiciară, precum şi ordinii publice, în aceste circumstanţe, avocatul care acordă asistenţa judiciară neavând dreptul de a primi de la client nici un fel de remuneraţie sau de alte mijloace de recompensă, nici chiar cu titlu de acoperire a cheltuielilor.

În forma în vigoare a Legii nr.51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat la data încheierii contractului de asistenţă juridică nr.155507/16.07.2007, prin dispoziţiile art.39 este instituită obligaţia avocatului de a acorda asistenţa judiciară în cauzele în care  a fost desemnat din oficiu sau gratuit de către barou. Această gratuitate este menţionată expres în cuprinsul contractului în discuţie, astfel că sunt nefondate susţinerile recurentului-intimat referitoare la inaplicabilitatea în speţă a regimului juridic al asistenţei judiciare ori al recuperării onorariului din oficiu, care cade în sarcina părţii culpabile pentru iniţierea demersului judiciar, în condiţiile respingerii pretenţiilor formulate.

Suma de 1261,8 lei, reprezentând sulta datorată de către contestator, precum şi alte cheltuieli cu privire la care se susţine că au fost achitate de către recurentul-intimat ori de către avocatul PA nu pot fi recuperate prin utilizarea artificiului asimilării cu onorariul de succes, în valoare de 70.000 de Euro, în cauză, ori prin includere în cuantumul acestuia. Cheltuielile efectuate de avocat în interesul procesual al clientului se estimează anticipat la momentul încheierii contractului şi se desocotesc pe măsura informării documentate a clientului cu privire la cuantumul şi destinaţia lor. Părţile contractante pot suplimenta aceste cheltuieli, pe parcursul derulării contractului, prin acte adiţionale. Tribunalul constată că această procedură legală de reglementare a situaţiei cheltuielilor efectuate de avocaţi în executarea contractului de asistenţă juridică nu a fost îndeplinită în cauză.

Cât priveşte onorariul de succes, avocatul are dreptul ca în completarea onorariului fixat să solicite şi să obţină şi un asemenea onorariu, cu titlu complementar, în funcţie de rezultat sau de serviciul furnizat, iar nu ca însumare a unor pretinse cheltuieli efectuate în cursul demersului procesual care face obiectul asistenţei.

Nulitatea absolută a clauzei privind onorariul de succes din contractul de asistenţă juridică nr.155507/16.07.2007 a fost corect stabilită de către instanţa de fond, constatându-se justificat că aceasta contravine dispoziţiilor art.74 şi urm. C.proc.civ. şi art.39 din Legea nr.51/1995, cauza actului juridic fiind ilicită conform prevederilor art.966 şi art.968 C.civ. Circumstanţele de fapt ale speţei relevă iliceitatea cauzei în ceea ce priveşte clauza în discuţie, cauză care conduce implicit la nulitatea acesteia. Astfel, în mod cert, contractul de asistenţă juridică a fost încheiat cu încălcarea dispoziţiilor art.74 şi următoarele C.proc.civ. şi art.39 din Legea nr.51/1995, recurentul-intimat stabilind unilateral un onorariu de succes într-un contract de asistenţă juridică gratuită. Într-adevăr, cum înscrierea sumei de 70.000 de Euro în contractul de asistenţă juridică nu s-a făcut în mod legal, nici executarea silită a acestei sume nu se poate face în mod legal în temeiul acestui contract. Prin executarea silită în speţă, recurentul-intimat încearcă, aşadar, valorificarea unui drept dobândit cu încălcarea normelor legale. Aceasta întrucât art.968 C.civ. defineşte natura nelicită a cauzei ca fiind prohibită de lege, contrarie bunurilor moravuri şi ordini publice, ipoteză care se regăseşte în speţă pentru considerentele arătate.

Susţinerile recurentului-intimat referitoare la cauza consimţământului părţilor contractante, scopul mediat al convenţiei, însuşirile prestaţiilor asumate, caracterul concret şi variabil al scopului actului sunt lipsite de relevanţă în condiţiile încălcării, prin încheierea acestuia, a unor prevederi legale imperative, respectiv a celor amintite anterior. Mai mult, scopul real al adăugării clauzei privind onorariul de succes este ilicit şi imoral, reclamantul-intimat urmărind să creeze aparenţa unei datorii, care să-i permită ulterior formularea unei cererii de executare silită imobiliară şi, în continuare, obţinerea bunului, fără plata vreunei sume de bani cu titlu de preţ către proprietar, intimatul- contestator.

Văzând şi dispoziţiile art.377 alin.2 pct.4 C.proc.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-intimat C.I.A. PA împotriva sentinţei civile nr. 7300/05.11.2008, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, în dosarul nr. 7796/303/2008, în contradictoriu cu intimatul-contestator PM şi intimatul B.E.J. RI-C.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 06.03.2009.

PREŞEDINTE JUDECATOR JUDECATOR GREFIER

C.C.Iacob M.I.Lupu A.M.Vlaicu  G.Brătan

Red. CCI /Thred. PI/ 2 ex/J.S. 6 – jud. M.Cuzuc

Domenii speta

Spete similare