Contopirea pedepselor. Hotărâre definitivă desfiinţată ca urmare a admiterii recursului în anulare. Inaplicabilitatea disp.art.36 din Codul penal

Contopirea pedepselor. Hotărâre definitivă desfiinţată ca urmare a admiterii

recursului în anulare.  Inaplicabilitatea disp.art.36 din Codul penal

Cod penal, art.33, art.34, art.36 

Pentru a fi aplicabile  dispoziţiile art.36 din Codul

penal, trebuie ca pedepsele supuse contopirii să fie

executabile. Hotărârea instanţei supreme printre care

s-a  dispus, între altele, suspendarea executării

pedepsei ce face obiectul contopirii, casarea hotărârilor

prin care a fost pronunţată respectiva pedeapsă şi

trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond,

face inoperante prevederile art.33, 34, 36 din Codul

penal.

(dec.pen. nr.173/R/21 aprilie 2005).

Prin  sentinţa penală nr.2455 din 11 noiembrie 2004 pronunţată de

Judecătoria  Piteşti a fost respinsă cererea de contopire a pedepselor,

formulată de petenta – condamnată P.E.C.

Instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa penală nr.99 din 21 

iunie 2001 pronunţată de Tribunalul Buzău, rămasă definitivă prin decizia

penală nr.4342/15octombrie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, petenta

P.E.C. a fost condamnată la 8  ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor

prev.de art.64 lit.a, b, c Cod penal pentru săvârşirea  infracţiunii prev.de

art.215 alin.1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal şi la  o altă 

pedeapsă, tot de 8  ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev.de

art.64 lit.a, b, c din Codul penal, pentru infracţiunea prev.de art.215 alin.2, 3,

4, 5  Cod penal  cu aplic.art.41 alin.2 din Codul penal.

În baza art.33, 34  lit.b din Codul penal s-a dispus contopirea celor

două pedepse, P.E.C., urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani

închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64  lit.a, b, c din Codul

penal, în condiţiile art.57, 71 din Cod penal, pentru fapte săvârşite în perioada 

noiembrie 1999 – mai 2000.

Împotriva sentinţei penale susmenţionate, petenta a formulat 

recurs în anulare ce a format obiectul dosarului nr.62/2004 al Înaltei Curţi de

Casaţie şi Justiţie, care la data de  26 aprilie 2004, în complet de 9 judecători a

dispus  suspendarea executării sentinţei  penale nr.99/2001 a Tribunalului

Buzău, a deciziei penale nr.402/12 septembrie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti

şi a deciziei penale nr.4342 din 15 octombrie 2002 a Curţii Supreme de

Justiţie cu privire la latura penală, până la soluţionarea recursului în anulare

declarat în cauză.

Instanţa Supremă a  dispus, totodată,  punerea în libertate a

petentei de sub puterea mandatului de executare a pedepsei, emis în baza

hotărârilor menţionate, dacă nu este arestată în altă cauză.

Prin sentinţa penală nr.1047 din 12 mai 2003 a  Judecătoriei

Piteşti, rămasă definitivă prin  decizia penală nr.290/R/10.06.2004 a Curţii de

Apel Piteşti, petenta P.E.C. a fost condamnată la pedeapsa de 3  ani şi 6 luni

închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.215 alin.1, 2 şi 4 din Codul

penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal ( fapte comise în prima perioadă  a

anului 2000).

Prin aceeaşi hotărâre, în baza art.85  din Codul penal, s-a dispus

anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 ani închisoare,

aplicată prin sentinţa penală nr.1194 din 31 mai 2002 a Judecătoriei Piteşti,

pedeapsă care în baza art.36 din Codul penal a fost contopită cu pedeapsa de 

3 ani şi 6 luni închisoare menţionată mai sus, dispunându-se ca petenta să

execute 3 ani şi 6 luni  închisoare în condiţiile art.57, 71 din Codul penal.

În raport de cele prezentate, Judecătoria Piteşti a constatat că

infracţiunile pentru care petenta a fost condamnată prin sentinţele penale sus

menţionate sunt concurente, în cauză fiind astfel incidente prevederile art.33,

34 din Codul penal.

Dar, potrivit art.36 din Codul penal, se impune ca pedepsele

supuse contopirii să fie executabile.

Or, pedeapsa de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor 

prev.de art.64 lit.a, b, c din Codul penal, aplicată petentei prin sentinţa penală

nr.99 din 21 iunie  2001 a Tribunalului Buzău, rămasă definitivă prin decizia

penală nr.4342/2002 a Curţii Supreme de Justiţie nu este executabilă,

deoarece în privinţa acesteia, prin încheierea  din data de  26 aprilie 2004 a

Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus suspendarea  executării.

În consecinţă, instanţa  de fond a respins cererea prin care petenta

a solicitat contopirea  pedepselor, soluţie menţinută şi de Tribunalul Argeş,

care prin decizia penală nr.64 din 24 februarie 2005 a respins ca nefondat

apelul declarat de aceasta.

Împotriva deciziei a declarat recurs petenta, criticând-o  pentru

nelegalitate şi netemeinicie în  sensul că în cauză sunt întrunite condiţiile

prev.de art.36 din Codul penal  relative la contopirea pedepselor.

Recursul este nefondat.

Din actele dosarului rezultă că, prin decizia penală nr.338/2004

pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a admis recursul în anulare

declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casaţie şi Justiţie şi s-au casat sentinţa penală nr.99/2001 a Tribunalului

Buzău, decizia penală nr.402/2001 a Curţii de Apel Ploieşti şi decizia penală

nr.4342/2003 a Curţii Supreme de Justiţie, dispunându-se  trimiterea cauzei

privind  pe inculpata P.E.C. la Tribunalul Buzău în vederea rejudecării cauzei.

Urmare casării în întregime a hotărârilor menţionate a fost înlăturată şi

pedeapsa principală de 8  ani închisoare, aplicată petentei în condiţiile art.57,

71 Cod penal, cum şi pedeapsa complimentară  a interzicerii drepturilor

prev.de art.64 lit.a,  b, c din Codul penal, pedeapsă ce face obiectul contopirii

în cauza dedusă judecăţii.

De altfel, petenta  a solicitat contopirea acestei  pedepse de 8 ani 

închisoare cu pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa

penală nr.1047/2003 a Judecătoriei Piteşti ( pedeapsă ce a rezultat din

contopirea unei pedepse  de 3 ani şi 6  luni închisoare pentru infracţiunea 

prev.de art.215 alin.2 şi 4 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal şi a unei

alte pedepse de 3 ani închisoare pentru care s-a dispus anularea suspendării

condiţionate).

Cum sentinţa penală prin care petentei i s-a aplicat pedeapsa  de 3

ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prev.de art.215 alin.2 şi 4 Cod

penal cu  aplic.art.41 alin.2 Cod penal, care se identifică cu  pedeapsa

rezultantă, aplicată prin aceeaşi sentinţă, urmare a anulării  suspendării unei 

pedepse anterioare, a rămas definitivă la data de 10 iunie 2004, o atare

pedeapsă este executabilă.

Dar, cealaltă pedeapsă, de 8  ani închisoare aplicată pentru

infracţiunea prev.de art.215 alin.2, 3, 4, 5  cu aplic.art.41 alin.2 din Codul

penal, pentru care se cere contopirea, nu mai există, având în vedere, decizia

Înaltei Curţi de Casaţie şi  Justiţie  din data de 13 decembrie 2004 prin care,

urmare admiterii recursului în  anulare, s-a trimis cauza spre rejudecare la

instanţa de fond.

Aşa fiind, neexistând una dintre pedepsele pentru care se solicită contopirea,

nu mai poate opera o atare contopire  în  conformitate cu disp.art.36 din

Codul penal, iar recursul declarat de petentă a fost respins ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare