Contracte speciale. Contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere. Transformarea executării în natură a contractului în plata unor sume de bani. Posibilitate.

Contracte speciale. Contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere. Transformarea executării în natură a contractului în plata unor sume de bani. Posibilitate.

C. civ. – art. 969

Transformarea obligaţiei de executare în natură a obligaţiilor decurgând din contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere în cea a plăţii periodice a unei sume de bani nu se poate realiza în lipsa acordului beneficiarului întreţinerii.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă, decizia nr. 65 din 12 ianuarie 2006

Prin Decizia civilă nr. 237/04.02.2004, pronunţată în dosarul nr. 7746/2003, Tribunalul Dolj a respins apelul declarat de pârâtul D.D. împotriva Sentinţei civile nr. 6409 din 16 iunie 2003, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 27731/2002, în contradictoriu cu reclamanta D.A.

În consecinţă, instanţa de apel a confirmat hotărârea primei instanţe, care a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta D.A. şi a transformat obligaţia de întreţinere cuprinsă în contractul de vânzare-cumpărare cu clauza de întreţinere nr. 664/10.03.1997, din executarea în natură în plata unei sume de bani, în cuantum de 1.500.000 lei lunar, începând cu data introducerii acestei acţiuni – 02.09.2002 şi până la sfârşitul vieţii pârâtului.

Ca să pronunţe această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin două hotărâri irevocabile s-au respins două acţiuni formulate de pârâtul din prezenta acţiune, D.D., pentru rezilierea contractului de întreţinere, stabilindu-se culpa exclusivă a acestuia cu privire la neexecutarea în natură a obligaţiei de întreţinere, iar ulterior datei de 17.04.2002, când ultima hotărâre a rămas irevocabilă, pârâtul întreţinut a refuzat să primească întreţinerea oferită de reclamantă, sub forma ajutoarelor băneşti, alimente, precum şi a angajării unei persoane pentru a-i acorda întreţinerea necesară, aşa încât s-a impus transformarea obligaţiei de întreţinere într-o sumă de bani.

În calea de atac a apelului, pârâtul a criticat hotărârea primei instanţe pentru că în mod greşit aceasta a transformat contractul de întreţinere într-unul de rentă viageră, pentru  că suma de 1.500.000 lei nu acoperă necesităţile de întreţinere şi pentru că în mod greşit s-a reţinut că a refuzat întreţinerea, pe baza probelor testimoniale care nu sunt conforme cu realitatea.

Tribunalul Dolj a apreciat ca nefondat apelul pârâtului, stabilind că, în raport de depoziţiile martorilor I.P. şi B.Ş., prima instanţă a reţinut în mod corect că pârâtul a refuzat întreţinerea acordată de reclamantă.

Că, în acest caz, al refuzului nejustificat al creditorului de a primi întreţinerea, debitorul are posibilitatea de a cere rezoluţiunea contractului (art. 1020 C. civ.) sau executarea acestuia, prin plata unei despăgubiri echivalente (art. 1075 C. civ.) sub forma unor prestaţii periodice, fiind nefondate criticile pârâtului-apelant privind imposibilitatea modificării contractului de întreţinere.

Cât priveşte cuantumul prestaţiei periodice lunare, Tribunalul a apreciat că în mod corect prima instanţă a stabilit suma de 1.500.000 lei (ROL), având acordul pârâtului exprimat prin răspunsurile la interogatoriu.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul D.D.

În motivare, recurentul a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. pr. civ., susţinând că în doctrină şi practica judiciară este unanimă opinia potrivit căreia numai la cererea celui întreţinut se poate înlocui obligaţia de întreţinere în echivalent bănesc, iar el niciodată nu a fost de acord cu această transformare a obligaţiei de întreţinere, împrejurare care nu echivalează cu refuzul său nejustificat de a primi întreţinerea în natură.

Totodată, recurentul a arătat, cu privire la al doilea motiv de recurs, că instanţa de apel în mod intenţionat nu s-a pronunţat asupra dovezilor administrate, respectiv asupra declaraţiilor martorilor I.I. şi F.M.P., tocmai pentru că din depoziţiile acestora rezultă foarte clar că intimata-reclamantă a refuzat să-i acorde întreţinere, aşa încât apelul său trebuia să fie admis.

În sfârşit, a susţinut că, are vârsta de 72 de ani şi că este bolnav, astfel încât are nevoie de executarea în natură a obligaţiei de întreţinere asumată de către intimată prin contractul de întreţinere.

Examinând decizia atacată în raport de motivele invocate şi de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ. şi art. 969, 1021, 1075 şi 1128 C. civ., Curtea a reţinut că în temeiul art. 1021 şi 1075 C. civ., numai creditorul obligaţiei de întreţinere are facultatea de a solicita transformarea în bani a obligaţiei de întreţinere în natură neexecutate, iar, cum în speţă pârâtul care este creditorul acestei obligaţii, s-a opus acestei transformări, în mod greşit prima instanţă a admis acţiunea reclamantei.

În al doilea rând, în cauză nu sunt operabile nici dispoziţiile art. 1128 C. civ. privind novaţia, întrucât părţile (mai exact recurentul) nu şi-au dat consimţământul la convertirea în bani a obligaţiei de întreţinere.

În speţă, sunt operabile dispoziţiile art. 969 C. civ., care consacră principiul forţei obligatorii a contractului, în virtutea căruia părţile, prin voinţa lor comună, au dat naştere unei norme de drept privat, care este la fel de obligatorie pentru ele ca şi legea, prin care reclamanta s-a obligat la prestarea întreţinerii în natură.

Cu alte cuvinte, fără consimţământul ambelor părţi, contractul de întreţinere nu poate fi transformat în contract de rentă viageră.

Aşa fiind, Curtea a apreciat că hotărârile atacate au fost date cu aplicarea greşită a legii, astfel că, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 C. pr. civ., a admis recursul pârâtului şi a modificat ambele hotărâri în sensul respingerii acţiunii reclamantei.

Domenii speta

Spete similare