Succesiune. caliate procesuala pasiva a statului

Prin acţiunea civilă înregistrată sub nr. 1095/339/3 octombrie 2008 la Judecătoria Zimnicea, reclamantul MD a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local Pietroşani, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se constate deschise succesiunile defunctului CR şi CI, că reclamanta este unica moştenitoare a defuncţilor, revenindu-i întreaga masă succesorală.

A motivat, în esenţă, reclamanta că la data de 17.03.2002 a decedat CR, cu ultimul domiciliu în comuna Pietroşani, Judeţul Teleorman, moştenitorii rămânând CI, în calitate de soţie supravieţuitoare, cu o cotă de 1/4 şi reclamanta, în calitate de fiică, având o cotă de 3.

Prin încheierea din şedinţa publică din 18.11.2008, judecătoria a luat act de precizarea reclamantei, în sensul că înţelege să se judece, în calitate de pârât, cu statul Român – prin Ministerul Finanţelor Publice şi nu cu pârâtul Consiliul Local Pietroşani.

Pârâtul Statul Român – prin Ministerul Finanţelor Publice a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, motivând, în esenţă, că reclamanta este moştenitoarea autorilor săi, că moştenirea nu este vacantă, aşa încât nu sunt incidente dispoziţiile art. 680 Cod civil.

Prin sentinţa civilă nr. 97 din 27 ianuarie 2009, Judecătoria Zimnicea a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, a admis acţiunea formulată de reclamanta MD, a constatat deschise succesiunile defunctului CR şi CI şi a atribuit reclamantei, în calitate de unică moştenitoare, bunurile menţionate în acţiune.

Privitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, Statul Român – prin Ministerul Finanţelor Publice, a reţinut că acesta are calitate procesuală pasivă întrucât potrivit art. 652 Cod civil, statul culege succesiunea vacantă cu titlu de moştenitor.

Pe fondul pricinii, a reţinut masa succesorală rămasă de pe urma defuncţilor şi calitatea de unică moştenitoare a reclamantei.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat recurs Statul Român – prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Teleorman, acesta criticând sentinţa ca fiind netemeinică şi nelegală.

A motivat recurentul – pârât că în mod greşit prima instanţă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestuia.

Sub acest aspect, a arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 724 Cod civil, întrucât moştenirea nu este vacantă, reclamanta, prin acţiune, susţinând că este moştenitoare.

A mai susţinut că simplul fapt că succesiunea defuncţilor nu a fost dezbătută nu înseamnă că succesiunea defuncţilor este vacantă.

În drept, recursul va fi încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Intimata – reclamantă MD a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţiile privind lipsa calităţii procesuale active a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Teleorman, respectiv, excepţia lipsei de interes a acesteia.

În ce priveşte prima excepţie, a motivat că Direcţia Generală a Finanţelor Publice nu a fost parte în litigiul soluţionat la fond.

Referitor la a doua excepţie, a arătat că recurenta nu a fost obligată în vreun mod prin sentinţa atacată, aşa încât nu justifică vreun interes.

În fine, a susţinut că Statul Român are calitate procesuală pasivă întrucât succesiunile defuncţilor CR şi CI au devenit vacante, conform art. 724 Cod civil.

În recurs nu s-au administrat probe noi.

Tribunalul, analizând cu prioritate excepţiile invocate de intimata – reclamantă, constată că sunt nefondate.

În ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Teleorman :

La prima instanţă, pârât a fost Statul Român – prin Ministerul Finanţelor Publice, conform art. 25 alin. 2 Decret 31/1954.

Din declaraţia de recurs rezultă că Direcţia Generală a Finanţelor Publice Teleorman efectuează acte procesuale în numele Statului Român – prin Ministerul Finanţelor Publice, în baza împuternicirii nr. 37607 din 31.03.2009 şi nu în nume propriu, motiv pentru care, excepţia invocată este nefondată.

Referitor la excepţia lipsei de interes, şi aceasta este nefondată.

Atâta timp cât, la fond, recurentul – pârât a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar excepţia a fost respinsă, nu se poate reţine că acesta nu justifică interes în a declara recurs.

Împrejurarea că recurentul – pârât nu a fost obligat, în vreun mod, faţă de intimata – reclamantă, nu înseamnă că acesta nu justifică interes în formarea recursului, întrucât interesul nu presupune doar un folos material.

Cum recurentul a avut calitatea de pârât la fond, iar acţiunea a fost admisă faţă de acesta, este de necontestat că justifică interes în declararea recursului.

În ce priveşte recursul declarat, tribunalul analizând legalitatea şi temeinicia hotărârii, faţă de criticile formulate, constată recursul întemeiat.

În mod greşit prima instanţă a reţinut că Statul Român are calitate procesuală pasivă, cu motivarea că acesta culege succesiunea vacantă cu titlu de moştenitor.

Din interpretarea prevederilor art. 724 Cod civil rezultă că succesiunea devine vacantă în cazul în care nu se prezintă nimeni să o reclame şi erezii nu sunt cunoscuţi sau când aceştia s-au lepădat de succesiune.

Este de necontestat că succesiunea dezbătută de prima instanţă nu este una vacantă, atâta timp cât intimata – reclamantă, prin acţiune a invocat calitatea sa de moştenitoare a defuncţilor.

De asemenea, deşi a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român, prima instanţă a reţinut calitatea de moştenitoare a intimatei – reclamante.

Or, succesiunea vacantă presupune lipsa moştenitorilor.

Împrejurarea că succesiunea defuncţilor nu a fost dezbătută anterior nu înseamnă existenţa vacantei succesorale, faţă de calitatea de moştenitoare pe care şi-a susţinut-o intimata – reclamantă.

Ca atare, faţă de obiectul pricinii, în lipsa calităţii de moştenitor al Statului Român prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice, acesta nu are calitate procesuală pasivă.

Domenii speta

Spete similare