Pretenţii

Prin actiunea înregistrata pe rolul aceste instante la data de 04.09.2008 sub nr. 6396/86/2008, reclamantul  G.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Directia Generala a Finantelor Publice S., recunoasterea de catre instanta româna a aplicabilitatii dispozitiilor art. 28 din Tratatul Comunitatii Europene, obligarea pârâtei la restituirea taxei de prima înmatriculare în suma de 6625 lei, achitata cu chitanta seria TS4 A nr. 4734056, actualizata la indicele de inflatie la data platii efective, pentru autoturismul proprietatea sa, marca Ford Mondeo; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea cererii reclamantul a aratat ca, la data de 16.11.2007 a cumparat autoturismul marca Ford Mondeo cu nr de înmatriculare …. pentru care a fost obligata sa plateasca suma de 6625 lei cu titlu de taxa de prima înmatriculare. Aceasta suma a achitat-o cu chitanta seria TS4A nr. 4734056 la Trezoreria Suceava, fiind nevoit sa o plateasca în vederea înmatricularii în circulatie a autoturismului.

La data de 05.08.2008 s-a adresat Administratiei Finantelor Publice a mun. F., cu cererea nr. 11313, pentru restituirea sumei platite cu titlu de taxa de prima înmatriculare, însa a primit un raspuns negativ.

Plata aceste taxe este o obligatie legala derivata din dispozitiile Codului fiscal, reglementare în vigoare de la 01.01.2007 si care contravine Tratatului Comunitatii Europene, art. 90, în conformitate cu care nici un stat membru nu aplica direct sau indirect produselor altor state membre impozite de orice natura mai mare decât, direct sau indirect, produselor nationale similare.

Pârâta Directia Generala a Finantelor Publice a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii.

În motivarea exceptiei, s-a aratat ca prin OUG nr. 50/2008 a fost instituita taxa de poluare pentru autovehicule, ordonanta car a intrat în vigoare la data de 01.07.2008. La art. 11 din actul normativ mai sus mentionat se instituie temeiul pentru restituirea diferentei dintre suma achitata de contribuabil în perioada 01.01.2007 – 30.06.2008, cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, si cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule.

Procedura de restituire a sumelor reprezentând diferenta între taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule si taxa de poluare pentru autovehicule este reglementata la cap. VI, sectiunea 1, art. 6 din Anexa la HG nr. 686/2008.

Pârâta considera ca, în conditiile în care legiuitorul a dispus numai restituirea în parte a taxei achitata în perioada 01.01.2007 – 30.06.2008, actiunea reclamantei prin care solicita restituirea integrala a taxei de prima înmatriculare este inadmisibila.

Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea actiunii ca nefondata.

În motivare a aratat  ca taxa de prima înmatriculare nu se încadreaza în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90 al CEE, fiind o taxa distincta de acestea, prin a carei plata se urmareste stoparea importurilor autovehiculelor uzate (introdusa conform reglementarilor UE cu privire la limitarea emisiilor de noxe). Este o taxa cu un regim de reglementare diferit, fiind datorata si achitata în momentul solicitarii serviciului de înmatriculare a autovehiculului.

Prevederile Tratatului CE ar fi încalcate atunci când taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor nationale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislatia româna.

De altfel, atât Tratatul privind instituirea Comunitatii Europene, cât si alte acte adoptate de institutii si organe ale Uniunii Europene, cum ar fi Directiva a sasea (Directiva 77/388/CE nu interzic perceperea unei taxe, precum taxa de prima înmatriculare, ci doar nasc discutii cu privire la modul de calcul al taxei de prima înmatriculare.

În sustinerea acestui punct de vedere, pârâta a invocat prevederile art. 33 din Directiva a sasea (77/388/CEE) a Consiliului Comunitatilor Europene privind armonizarea legislatiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun privind taxa pe valoarea adaugata – baza unitara de stabilirea, care reglementeaza ca dispozitiile prezentei directive nu împiedica nici un stat membru sa mentina sau sa introduca impozite pe contractele de asigurari, pe pariuri si jocuri de noroc, accize si taxe de timbru si, în general, orice impozite si taxe care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri.

Analizând cu prioritate, conform art. 137 Cod procedura civila, exceptia inadmisibilitatii actiunii, invocata de prim-pârâta prin întâmpinare, instanta constata ca aceasta este neîntemeiata, în conditiile în care dispozitiile aplicabile în cauza sunt cele adoptate în materie comunitara cu privire la libera circulatie a marfurilor, dispozitii care au prioritate fata de dreptul national, dat fiind principiul preeminentei dreptului comunitar.

Pe fondul cauzei, tribunalul retine urmatoarele:

Prin Legea nr.343/2006 s-a modificat Codul fiscal în sensul introducerii art.2141 si 2412, ce instituie obligatia de plata a unei taxe speciale pentru autoturisme si autovehicule, cu ocazia primei înmatriculari în România. De remarcat ca, urmare a modificarii textului art.2141 din Codul fiscal prin OUG nr.110/2006, intra sub incidenta taxei speciale autoturismele si autovehiculele comerciale, ceea ce ar exclude asadar obligatia de plata a necomerciantilor.

În practica însa nu s-a facut distinctie între comercianti si necomercianti ca subiecte în raportul de dreptul material fiscal.

Perceperea taxei speciale cu ocazia primei înmatriculari în România se efectueaza fara a se proceda la emiterea unui titlu de creanta, fiind utilizata aplicatia informatica prevazuta de Ordinul Ministrului Economiei si Finantelor nr.418/2007 pentru aprobarea procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule.

Instanta apreciaza ca aceasta operatiune echivaleaza cu un act administrativ fiscal ce poate face obiectul contestarii, chiar în conditiile în care nu este materializat printr-un înscris care sa constituie titlu de creanta, interpretarea contrara fiind de natura a aduce atingere dreptului reclamantului de acces la o instanta reglementat de art.6 par.1 din Conventia pentru apararea dreptului omului  si libertatilor fundamentale.

Reclamantul a invocat în cauza incidenta art.90 al.1 (ex-art.95) din Tratatul instituind Comunitatea Europeana, care stipuleaza ca nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele provenind din alte state membre unor impozite interne de orice natura, superioare celor care se aplica direct sau indirect, produselor mentionate similare.

Conform jurisprudentei constante a Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene, dispozitiile art.90 au în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeana (TCE) un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import si export si a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art.25 TCE. Finalitatea acestor dispozitii este de a asigura libera circulatie a marfurilor între statele membre în conditii normale de concurenta prin eliminarea oricarei forme de protectie ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privinta produselor provenind din alte state membre (hotarârile pronuntate de C.E.J. în cauzele Air Liquide Industries Belgium, C-393/04 si C-41/05, Brzezinski, C-313/05).

De remarcat însa ca notiunea de impozit intern are acceptiune diferita de cea din dreptul intern, desemnând în jurisprudenta Curtii Europene de Justitie (hotarârile date în cauzele Haar Petroleum, C-90/94, Weigel, C-387/01), un sistem general de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.

Este evident ca taxa speciala ce se plateste cu ocazia primei înmatriculari în România în temeiul art.2141 Cod fiscal se circumscrie acestor definitii.

Se recunoaste în mod constant în jurisprudenta comunitara libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferentiata pentru anumite produse, chiar similare în sensul art.90 al.1 TCE, în functie de criterii obiective. Asemenea diferentieri nu sunt însa compatibile cu dreptul comunitar decât daca urmaresc obiective compatibile cu exigentele tratatului si ale dreptului derivat si daca evita orice forma de discriminare, directa sau indirecta, în privinta importurilor provenind din state membre, sau de protectie în favoarea produselor nationale concurente (cauza Outokumpu, C-213/96, cauza Nadasdi si Nemeth C-290/05).

Un sistem de impozite este compatibil cu art.90 TCE daca este conceput de maniera a exclude în orice ipoteza ca produsele importate sa fie taxate la un nivel superior fata de produsele nationale si daca nu are, în nici-o situatie, efecte discriminatorii (cauzele Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/Grecia, C-375/1995).

Asadar, este incidenta încalcarea art.90 al.1 TCE atunci când impozitul aplicat produsului importat si cel aplicat produsului national similar sunt calculate în mod diferit, ducând, chiar daca numai în anumite cazuri, la o impozitare superioara a produsului importat.

În cauza de fata rezulta din interpretarea art.2142 din Codul fiscal ca taxa speciala se aplica în cazul autoturismelor noi, autohtone si importate, precum si autoturismelor second-hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele second-hand înmatriculate deja în România.

Se realizeaza astfel, în mod indirect, o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare si cele deja înmatriculate în România, împrejurare fata de care instanta apreciaza ca exista incompatibilitate între normele interne incidente în speta si dispozitiile art.90 TCE.

Or, în aceasta situatie este aplicabil principiul suprematiei dreptului comunitar enuntat de Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene în Cauza Costa/Enel, C-6/64 si confirmat în mod constant în jurisprudenta ulterioara a instantei comunitare.

Astfel, s-a aratat în hotarârea data în cauza Simmenthal, C-106/77, ca dreptul comunitar constituind parte integranta, cu rang de prioritate, din ordinea juridica aplicabila pe teritoriul statelor membre, judecatorul national este tinut sa aplice în limitele competentei sale dispozitiile dreptului comunitar, lasând, în caz de nevoie, neaplicata, prin propria sa autoritate, orice dispozitie contrara din legislatia nationala, chiar posterioara, fara a fi necesar sa ceara sau sa astepte eliminarea în prealabil a acesteia pe cale legislativa sau prin oricare alt procedeu constitutional.

Principiul suprematiei dreptului comunitar îsi gaseste consacrarea la nivel constitutional, în art.148 al.2, care dispune ca, în urma aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, în al.4 din acelasi articol stipulându-se ca Parlamentul, Presedintele României, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la îndeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile alineatului (2).

Fata de cele expuse mai sus, instanta a apreciat ca cererea cu care a fost investita si care are ca obiect restituirea catre reclamant a  plata taxei speciale în cuantum de 6625 lei platita cu ocazia primei înmatriculari a autovehiculului marca Ford Mondeo cu nr. de identificare …., este întemeiata, astfel încât a admis-o asa cum a fost formulata.

În temeiul art.274 Cod proc. civ. a fost obligata pârâta, care a cazut în pretentii, la plata cheltuielilor de judecata efectuate de reclamant, constând în taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.

Domenii speta

Spete similare