Contraventii. Obligatia prezentarii probei

Contraventii. Obligatia prezentarii probei

Dosar nr. 1005/268/2008 – decizia civilă nr.161/R din 03.03.2009

În Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului, dată în cauza Anghel contra României, s-a stabilit că nu s-a ţinut cont de garanţiile fundamentale consacrate de art.6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, printre care figurează prezumţia de nevinovăţie. 

Se arată că şi în materie contravenţională, care poate fi calificată drept „penală”, este aplicabilă prezumţia de nevinovăţie, care protejează persoanele în faţa posibilelor abuzuri ale autorităţilor. Curtea a stabilit că obligaţia prezentării probei revine acuzării şi îndoiala este folosită în avantajul acuzatului.

Sub nr.1005/268/2008 din 16.06.2008 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Odorheiu-Secuiesc plângerea formulată de petenta SC S SA în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAŢIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ŞI DRUMURI NAŢIONALE S.A. BUCUREŞTI-DIRECŢIA REGIONALĂ DE DRUMURI ŞI PODURI BRAŞOV, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria N nr.0056223 încheiat la data de 16.05.2008 de către Secţia de Drumuri Naţionale Miercurea Ciuc.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că  nu se face vinovată de săvârşirea contravenţiei reţinute în sarcina sa prin procesul verbal de contravenţie considerând că agentul constatator a încheiat procesul-verbal în mod eronat, masa autovehiculului fiind de 35,1 t şi nu de 41,5 t. Situându-se pe o poziţie procesuală contradictorie, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, arătând că surplusul de greutate constatat în cauză este de 5,1 tone.

Prin sentinţa civilă nr.1346 din 07.10.2008, pronunţată de Judecătoria Odorheiu-Secuiesc în dosarul nr.1005/268/2008, s-a dispus respingerea plângerii.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Judecătoria a reţinut că petenta la data de 16.05.2008, a fost surprins în trafic pe drumul naţional 13A km 75+250 localitatea Odorheiu-Secuiesc, vehiculul de tip A2S3 aparţinând petentei fără să deţină Autorizaţie specială de transport pentru depăşire la masa totală a autovehiculului.

Constatând săvârşirea faptei contravenţionale prevăzute de art.60 alin.1 lit.”d” din OG.nr.43/1997 s-a aplicat sancţiunea amenzii de 5.000 lei.

Judecătoria a reţinut că surplusul de greutate constatat de agentul constatator în cauză este de 5,1 to ( 45,1 to faţă de 40.00 to limita admisă conform O.G.43/1997 republicată), pe drum european DN 13A per totalul vehiculului, astfel cum a reieşit din aplicarea prevederilor art.39  din Ordinul MT şi MI nr.407/1999 potrivit căruia „În situaţiile în care instalaţiile de cântărire nu funcţionează sau în lipsa acestora greutatea totală se stabileşte din documentele aflate la bordul autovehiculului: CMR, carnet TIR, certificat de înmatriculare, fără aplicarea toleranţelor.”

Luând spre soluţionare plângerea de faţă instanţa de fond a apreciat că aceasta este neîntemeiată, petiţionarul nereuşind să dovedească că la data de  16.05.2008 nu a săvârşit faptele contravenţionale.

S-a mai reţinut de prima instanţă că din analiza întregului material probator aflat la dosarul cauzei rezultă că procesul verbal de contravenţie s-a întocmit cu respectarea condiţiilor de formă şi de fond cerute de art.16 şi art.17 din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor (cu ultimele modificări, actualizări) sub sancţiunea nulităţii, fapta petentului a fost săvârşită cu vinovăţie, sancţiunea aplicată este temeinică, în limitele stabilite de lege şi proporţională cu gradul pericolului social creat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petenta SC S SA Acesta a fost înregistrat la Judecătoria Odorheiu-Secuiesc la data de 17.11.2008.

Recurenta a solicitat admiterea recursului şi casarea sentinţei, în sensul admiterii plângerii şi anulării procesului-verbal de constatare a contravenţiei.

În cadrul motivelor, recurenta arată că din avizul de expediţie a mărfii rezultă că încărcătura cântărea 19,64 t şi nu 22,64 t cum a fost menţionat în procesul-verbal atacat.

Recurenta mai arată că în procesul-verbal contestat, la rubrica menţiuni, nu există nicio precizare referitoare la martori, fiind încălcate, astfel, dispoziţiile art.19 din O.G. nr.2/2001.

În probaţiune, recurenta a depus la dosar, în copie, avizul de însoţire a mărfii din data de 16.05.2008, cărţile de identitate ale autovehiculelor, certificatele de înmatriculare.

Situându-se pe o poziţie procesuală contradictorie, intimata D.R.D.P. Braşov a formulat întâmpinare (f.9) prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, analizând cauza sub toate aspectele.

Analizând cererea de recurs, Tribunalul constată că motivele expuse de recurentă în cererea sa se încadrează în prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Tribunalul, analizând hotărârea atacată prin prisma motivului de recurs invocat, precum şi sub toate aspectele legalităţii şi temeiniciei în sensul prevăzut de art.304/1 Cod procedură civilă, constată că recursul este întemeiat.

În acest sens, Tribunalul constată că, în sarcina recurentei, s-a reţinut săvârşirea contravenţiei prevăzute de art.60 alin.1 lit. d raportat la art.41 alin.1 din O.G. nr.43/1997, constând în aceea că, la data de 16.05.2008, a fost surprins în trafic, pe DN 13A, Km 75+250, în mun. Odorheiu-Secuiesc, vehiculul de tip A2S3, aparţinând petentei, fără să deţină Autorizaţie specială de transport pentru depăşirea masei totale a autovehiculului.

Referitor la susţinerea recurentei conform căreia au fost încălcate dispoziţiile art.19 din O.G. nr.2/2001, în lipsa reprezentantului contravenientei procesul-verbal nefiind semnat de un martor, Tribunalul reţine că nu este întemeiată întrucât agentul constatator a făcut menţiune în cuprinsul actului că persoanele prezente sunt agenţi constatatori, care nu pot avea calitatea de martori, subînţelegându-se că nu erau şi alte persoane care să poată avea această calitate.

În ceea ce priveşte temeinicia procesului-verbal de contravenţie, instanţa reţine că, conform art.41 alin.1 din O.G. nr.43/1997, „Transporturile efectuate cu vehicule a căror masă totală maximă admisă, masă maximă admisă pe axă şi/sau ale căror dimensiuni maxime admise de gabarit depăşesc limitele prevăzute în anexa 2 se efectuează pe baza autorizaţiei speciale de transport emise de administratorul drumului pe care se efectuează transportul, în condiţiile stabilite prin reglementări specifice emise de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului”.

Surplusul de greutate constatat prin procesul-verbal de contravenţie atacat este de 5.1 t (45.1 t faţă de 40 t admisă O.G. nr.43/1997). Tribunalul, în baza probelor depuse la dosar de către recurentă, constată că această greutate de 45.1 t nu este corectă.

Astfel, din cărţile de identitate ale ansamblului de autovehicule se observă că acestea au o masă proprie totală de 15.352 t (8500 t plus 6852 t). Din avizul de însoţire a mărfii nr.2014852 din 16.05.2008 rezultă că încărcătura de nisip ce era transportată în momentul efectuării controlului avea o greutate de 19.64 t.

Adunând cele două mase, cea a ansamblului de autovehicule şi cea a transportului de nisip, rezultă o masă totală de 34.992 t (15.352 plus 19.64), deci sub masa maximă admisă de 40 t. 

De remarcat şi faptul că instanţa de recurs a solicitat intimatei să depună la dosar copia Notei de cântărire nr.1293 din 16.05.2008, la care se face referire în procesul-verbal de contravenţie atacat, însă intimata a învederat faptul că se află în imposibilitate să prezinte acest înscris. În aceste condiţii, Tribunalul constată că intimata nu a dovedit în niciun fel „acuzaţia” pe care a adus-o recurentei, iar, în contextul aplicării practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului, procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu se mai bucură de prezumţia de adevăr.

Astfel, în Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului, dată în cauza Anghel contra României, s-a stabilit că nu s-a ţinut cont de garanţiile fundamentale consacrate de art.6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, printre care figurează prezumţia de nevinovăţie. 

Se arată că şi în materie contravenţională, care poate fi calificată drept „penală”, este aplicabilă prezumţia de nevinovăţie, care protejează persoanele în faţa posibilelor abuzuri ale autorităţilor. Curtea a stabilit că obligaţia prezentării probei revine acuzării şi îndoiala este folosită în avantajul acuzatului.

Având în vedere aceste interpretări ale Curţii Europene a Drepturilor Omului, Tribunalul constată că, în cauză, intimata nu a probat fapta pe care i-o impută petentei, ci, din contră, aceasta a făcut dovada contrarie celor reţinute în sarcina sa.

Având în vedere aceste considerente, Tribunalul va admite recursul declarat de recurenta SC S SA şi, în temeiul art.312 alin.1 şi 3 Cod procedură civilă, va modifica în tot sentinţa civilă nr.1346 din 07.10.2008 a Judecătoriei Odorheiu-Secuiesc, în sensul că va admite plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria N nr.0056223 din data de 16.05.2008, pe care îl va anula, exonerând petenta SC S SA de la plata amenzii contravenţionale de 5000 lei.

Domenii speta

Spete similare