Faliment. Angajarea răspunderii patrimoniale ale membrilor organelor de conducere ale debitoarei supusă procedurii insolvenţei

Tip: Sentinţă

Data:  04.07.2005

Autor: Tribunalul Satu Mare

Domenii

asociate: Faliment

Faliment. Angajarea răspunderii patrimoniale ale membrilor organelor de conducere ale debitoarei supusă procedurii insolvenţei.

În măsura în care motivele încetării de plăţi a debitoarei nu îi pot fi imputate pârâtului fost administrator, nu se face dovada săvârşirii de către acesta a uneia din faptele prevăzute de art. 137 din Legea nr. 64/1995 şi nici existenţa unei legături de cauzalitate între intrarea falitei în încetare de plăţi şi săvârşirea de către pârât a uneia din faptele prev. de art. 137 din Legea nr. 64/1995 modificată prin Legea nr. 149/2004 şi astfel îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale prev. de art. 998-999 Cod civil, cererea de angajare a răspunderii patrimoniale a acestuia, respectiv de obligare la suportarea unei părţi din pasivul debitoarei este nefondată.

Rezumatul speţei:

Prin cererea formulată de reclamanta-creditoare CASA JUDEŢEANĂ de PENSII Satu Mare, în dosarul de faliment de faţă, privind pe falita SC „G” SRL Satu Mare, în contradictoriu cu pârâtul P.G.,fost administrator al falitei, aceasta a solicitat obligarea pârâtului de a achita din averea sa proprie o parte din pasivul falitei reprezentând creanţa cu care reclamanta s-a înscris pe tabelul datoriilor falitei.

în drept, invocă art.124 din Legea nr.64/1995.

Ulterior, creanţa în sumă de 33.981.539 lei din declaraţia de creanţă a reclamantei CJP Satu Mare a fost preluată de creditoarea DGFP Satu Mare, în temeiul OG nr.86/2003, astfel că aceasta şl-a însuşit şl cererea de asigurare a răspunderii fostului administrator, respectiv a pârâtului pe care a precizat-o în sensul că solicită obligarea acestuia de a achita din averea sa proprie, în contul averii falitei a cuantumului total al datoriilor falitei.

În motivarea precizării cererii arată că din raportul întocmit de lichidatorul desemnat în cauză rezultă că societatea debitoare a intrat în Încetare de plăţi, respectiv a înregistrat pierderi datorită utilajelor neperformante cu care lucra, creşterii concurenţei pe piaţă a produselor din marmură, lipsei unor fonduri necesare pentru achiziţionarea materiei prime, nepriceperii administratorului şl se propune ca întreaga creanţă să fie suportată de către fostul administrator, respectiv pârâtul, conform art.124 lit.a şl c din Legea nr.64/1995.

Arată că din raportul contabil privind rezultatele inventarierii şi din ultima balanţă de verificare din 30.12.1997 rezultă că societatea a înregistrat pierderi în anii 1995 şl 1996 şl că activele înregistrate nu au putut fi identificate şl evaluate pentru valorificare de către lichidator.

Precizează că premisele acţiunii în răspunderea administratorului se află in raportul lichidatorului, întocmit in temeiul art.41 din Legea nr.64/1995.

în drept, invocă art. 124-127 din Legea nr.64/1995 şi C.pr.civ.

în probaţiune, reclamanta DGFP Satu Mare a solicitat interogatoriul pârâtului.

în temeiul art.242 alin.2 C.pr.civ. solicită soluţionarea cauzei şl în lipsă.

Prin întâmpinarea formulată de pârât, intitulată "precizări" acesta arată că este de acord să achite în contul averii falitei suma de 13.235.643 lei, reprezentând 8.312.411 iei CAS şi 4.023.232 lei majorări, sumă stabilită prin titlul executoriu care a stat la baza cererii de deschidere a procedurii falimentului formulată în dosarul de faţă de creditoarea DGMPS Satu Mare (actualmente C JP Satu Mare), dar nu suma de 33.981.539 !ei; pentru care CJP Satu Mare a depus declaraţie de creanţă.

Judecătorul sindic a luat interogatoriul pârâtului P.G., solicitat de reciamanta-creditoare DGFP Satu Mare, răspunsurile ia interogator aflându-se la fila 113 din dosar.

Examinând actele de la dosarul cauzei judecătorul sindic reţine următoarele :

În dosarul de faliment de faţă privind pe debitoarea SC „G” SRL Satu Mare singura creditoare care a depus declaraţie de creanţa este creditoarea CJP Satu Mare (fostă DGMPS Satu Mare) care a depus cererea de deschidere a procedurii falimentului numai că anexat cererii de declanşare a procedurii a depus titlul executor pentru suma de 13.235.643 iei, reprezentând 8.312.411 iei CAS şl 4.923.232 lei majorări, iar anexat declaraţiei de creanţă a depus procesul verbal nr. 136/6.06 2001, în care creanţa este de 33.981 539 lei, la finalul căreia se face menţiunea că s-au calculat majorări de întârziere până la data de 8.02.2001 (data deschiderii procedurii falimentului debitoarei).

Întrucât, prin răspunsurile ia interogator, pârâtul a contestat suma din declaraţia de creanţă a creditoarei, pentru care s-a formulat şl cererea de angajare a răspunderii administratorului judecătorul sindic, în temeiul art.89 (fost 99) din Legea nr.64/1995 modif.prin Legea nr. 149/2004 şi republicată a soluţionat această contestaţie prin Sentinţa civilă nr.17/21.01.2005 prin care a respins ca nefondată contestaţia, motivat de faptul că Tabelul creanţelor falitei a devenit definitiv prin neatacarea lui cu contestaţie, iar creanţa reprezintă valoarea contribuţiei la bugetul de asigurări sociale aferent anului 1997, neachitat de societatea debitoare, la care s-au calculat majorări de întârziere în completare, până la data de 8.02.2001, data deschiderii procedurii falimentului conform art.37 din Legea nr.64/1995.

Sentinţa de mal sus a rămas Irevocabilă prin Decizia nr. 174/5 05.2005 a Curţii de Apel Oradea, prin anularea recursului ca netimbrat.

În ce priveşte Insă, îndeplinirea condiţiilor prev.de art.998-999 C.civ. şl ale art. 137 din Legea nr.64/1995 pentru antrenarea răspunderii pârâtului pentru pasivul falitei, din raportul lichidatorului din răspunsurile la interogatoriu ale pârâtului şl din declaraţia pârâtului-administrator, de la fila 33 din dosar rezultă că ajungerea debitoarei în încetare de plăţi s-a datorat faptului că în anul 1996 alături de debitoare, în vecini de aceasta a apărut o societatea concurentă cu capital italian, cu utilaje performante pentru prelucrarea marmurei şi au avut ioc creşteri bruşte şl necontrolate ale cursului valutar, stabilizat abia în aprilie 1997, astfel că din lipsă de valută pentru achitarea facturilor de import, la timp şl datorită creşterii neîncrederii partenerilor săi societatea a înregistrat pierderi care nu au putut fi acoperite din activitatea productivă curentă şl s-a sistat activitatea.

Din declaraţia pârâtuiui rezultă şi făptui că ei a achitat din averea sa proprie, creanţele către firmele străine şl cheltuieli cu telefonul şl unele obligaţii bugetare.

Faţă de cele de mai sus, judecătorul sindic constată faptul că motivele încetării plăţii a debitoarei nu pot fi imputabile pârâtului, fost administrator, reclamanta-creditoare nefăcând dovada culpei acestuia în temeiul art. 137 din Legea nr.64/1995 rap.la art.998 - 999 C.civ. şl nici nu există o legătură de cauzalitate între intrarea falitei în încetare de plăţi şl săvârşirea de către pârât a uneia din faptele prev.de art. 137 din Legea nr.64/1995 modif.prin Legea nr. 149/2004 şl republicată.

Aşa fiind judecătorul sindic în baza textelor de lene susmenţionate a respins cererea formulată de reclamanta-creditoare DGFP Satu Mare, în contradictoriu cu pârâtul privind angajarea răspunderii sale pentru plata din averea proprie a cuantumului creanţelor falitei.

Sursa primară: Sentinţa civilă nr. 317/F/04.07.2005 dată în dosar nr. 2818/2000 al

Tribunalului Satu Mare.

Domenii speta

Spete similare