Inselaciune

R O M Â N I A

TRIBUNALUL HUNEDOARA-SECŢIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.31/A/2008 DOSAR NR.1/195/2005

Şedinţa publică din 21 ianuarie 2008

PREŞEDINTE :…………………- preşedintele tribunalului

…………….- judecator

……………….- grefier

Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara a fost reprezentat de dl.prim procuror  …………...

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra apelurilor penale declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brad şi părţile civile SC Lorialba Prest SRL Brad şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara pentru Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti împotriva sentinţei penale nr.79/21.05.2007 pronunţată de Judecătoria Brad în dosar nr.1/195/2005 – nr.vechi 1092/2005 ( judecător ………..).

Se constată că susţinerile orale ale părţilor şi mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din 07 ianuarie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.

T R I B U N A L U L ,

Asupra apelurilor penale de faţă:

Prin sentinţa penală nr. 79 din 21 mai 2007, pronunţată în dosarul nr. 1/195/2005 (nr. în format vechi 1092/2005) Judecătoria Brad a dispus după cum urmează:

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod proc. penală, raportat la art. 10 lit. d Cod proc. penală, a achitat pe inculpatul I.D.N. pentru infracţiunea de înşelăciune, prev. şi ped. de art. 215 al.1,3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod proc. penală, rap. la art. 10 lit. a Cod proc. penală, a achitat pe acelaşi inculpat pentru infracţiunile de fals intelectual, prev. de art. 40 din Legea nr. 82/1991 şi ped. de art. 289 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal şi evaziune fiscală, prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.

A respins cererile de despăgubiri civile formulate de părţile civile SC Lorialba SRL Brad şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara .

În baza art. 192 pct. 1 lit. b Cod proc. penală, a obligat pe fiecare parte civilă la plata a câte 2435 lei cheltuieli judiciare către stat.

A stabilit în sarcina statului şi în favoarea Biroului local pentru expertize contabile şi tehnice de pe lângă Tribunalul Hunedoara suma de 4700 lei din care 2500 lei onorariu expertiză contabilă efectuată de expert Osain Nicolae şi 2200 lei onorariu expertiză (supliment) efectuată de experţii Oltean Nicolae şi Biriş Liviu Ioan.

A stabilit în sarcina Ministerului Justiţiei şi în favoarea Biroului de Avocaţi Brad suma de 100 lei onorariu de avocat pentru asistenţa juridică din oficiu acordată inculpatului.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 106/P/18 decembrie 2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brad, înregistrat la Judecătoria Brad sub nr. 1170/18 decembrie 2003, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului I.D. pentru infracţiunile de înşelăciune, prev. şi ped. de art. 215 al.1,3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, fals intelectual, prev. de art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 289 şi art. 41 al. 2 Cod penal, evaziune fiscală, prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.

În sarcina inculpatului s-a reţinut că în perioada iunie 1996-august 1998, în calitate de administrator al SC Conmixt Triumf SRL Deva, s-a aprovizionat cu produse de carne de la SC Lori Alba Prest SRL Brad, însă nu a înregistrat facturile fiscale  şi a avut întârziere de plată, motiv pentru care administratorul SC Lorialba Prest SRL Brad a dispus personalului său, la data de 03 septembrie 1998, să nu mai aprovizioneze pe inculpat cu marfă.

Cu toate acestea, s-a reţinut că inculpatul a lăsat impresia personalului de deservire din cadril SC Lorialba Prest SRL Brad că are înţelegere cu administratorul Alba Florean pentru a fi aprovizionat cu produse din carne a căror plată se va face ulterior, reuşind astfel că obţină în continuare, de la această societate, produse pe care nu le-a trecut în evidenţele contabile, în perioada 09 septembrie 1998-16 noiembrie 1998, cu toate că le-a vândut, folosind banii obţinuţi în interes personal.

Prejudiciul cauzat părţii vătămate s-a stabilit la suma de 47.963.000 lei.

În sarcina inculpatului s-a mai reţinut că în perioada octombrie 1998-ianuarie 2000, a achiziţionat de la numiţii Golcea Gheorghe şi Rîşcan Constantin Viorel 35 bovine sacrificate, carnea transformând-o în diverse produse pe care le-a vândut pe piaţă, iar banii obţinuţi i-a folosit în interes personal, fără a achita contravaloarea bovinelor achiziţionate şi fără a efectua cuvenitele menţiuni în evidenţele contabile ale societăţii sale.

S-a reţinut că prin aceste activităţi inculpatul s-a sustras de la plata impozitelor pe profit în sumă de 68.044.320 lei şi TVA în sumă de 49.497.660 lei prejudiciul total cauzat bugetului de stat fiind de 117.541.980 lei.

Prin sentinţa penală nr. 110/2004 Judecătoria Brad l-a condamnat pe inculpatul I.D. la:

-1 an închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune, prev. şi ped. de art. 215 al. 1 şi 3 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal şi art. 41 al. 2 Cod penal;

-1 an închisoare pentru infracţiunea de fals intelectual, prev. şi ped. de art. 40 din Legea nr. 82/1991, a contabilităţii şi prev. de art. 289 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, art. 41 al. 2 Cod penal;

-2 ani închisoare pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prev. şi ped. de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, art. 41 al. 2 Cod penal şi art. 13 Cod penal.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. c Cod penal, a contopit pedepsele stabilite şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art. 83 Cod penal, a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 859 din 03 aprilie 1996 a Judecătoriei Deva care a dispus să fie executată alături de pedeapsa din prezenta sentinţă, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa închisorii de 4 ani.

A privat pe inculpat de exerciţiul drepturilor civile prev. de art. 64 Cod penal în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 Cod penal.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal pe timp de 2 ani.

A obligat pe inculpatul I.D. să plătească părţii civile DGFP Hunedoara –Deva suma de 366.843.050 lei despăgubiri civile.

A obligat pe inculpatul I.D. la plata către partea civilă SC Lorialba Prest SRL Brad sumei de 67.819.751 lei despăgubiri civile.

În baza art. 191 Cod proc. penală, a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul I.D..

Prin decizia penală nr. 472/A din 04 octombrie 2004 pronunţată în dosarul nr. 8907/2004 al Tribunalului Hunedoara s-a admis ca fondat apelul pentru temeiul prev. de art. 379 pct. 2 lit. b Cod proc. penală, s-a desfiinţat sentinţa atacată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, cu îndrumarea de a se arăta actele materiale care au fost reţinute ca fiind parte din conţinutul infracţiunii de înşelăciune, de a se rezolva latura civilă în funcţie de latura penală a cauzei, a se verifica situaţia concursului de infracţiuni, a se arăta infracţiunea la care s-a aplicat pedeapsa complementară şi a se analiza administrarea probei cu expertiza contabilă.

În rejudecare dosarul a fost înregistrat la nr. 1108/17 noiembrie 2004.

Prin sentinţa penală nr. 45 din 07 martie 2005, pronunţată în rejudecare în dosarul nr. 1108/2004 al Judecătoriei Brad, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod proc. penală rap. la art. 10 lit. d Cod proc. penală a fost achitat inculpatul I.D.N. pentru infracţiunea de înşelăciune prev. şi ped. de art. 215 al.1,3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod proc. penală rap. la art. 10 lit. a Cod proc. penală, acelaşi inculpat a fost achitat pentru infracţiunile de fals intelectual , prev. de art. 40 din Legea nr. 82/1991 şi prev. de art. 289 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal şi evaziune fiscală, prev. şi ped. de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.

Au fost respinse cererile de despăgubiri civile formulate de părţile civile SC Lorialba Prest SRL şi DGFP Hunedoara.

În baza art. 192 pct. 1 lit. b Cod proc. penală, a fost obligată fiecare parte civilă la plata a câte 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 193 al. 6 Cod proc. penală, a fost obligată fiecare parte civilă la plata a câte 7.000.000 lei către inculpat, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Brad şi părţile civile SC Lorialba Prest SRL Brad şi DGFP Hunedoara.

Prin decizia penală nr. 407/A/10 octombrie 2005, pronunţată de Tribunalul Hunedoara, Secţia penală, în dosarul nr. 5108/2005, s-au admis ca fondate apelurile respective, s-a desfiinţat sentinţa atacată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În motivarea acesteia s-a arătat că instanţa de fond trebuia să dispună din oficiu efectuarea expertizei contabile, care să verifice situaţia înregistrărilor din contabilitatea societăţii şi dacă s.a plătit TVA şi impozit pe profit în vederea lămuririi existenţei infracţiunii de înşelăciune.

Dosarul în rejudecare a fost înregistrat la nr. 1092/10 noiembrie 2005, nr. în format nou 1/195/2005.

Inculpatul I.D.N. a avut calitatea de administrator al SC Conmixt Triumf SRL Deva, societate radiată la data de 16 mai 2002 din Registrul Comerţului.

Examinând plângerea penală formulată de Alba Florean, administratorul SC Lorialba Prest SRL Brad, împotriva inculpatului, administrator al SC Conmixt Triumf SRL Deva, pentru infracţiunea prev. de art. 215 Cod penal, s-a constatat că în aceasta se face referire la perioada iunie 1996-noiembrie 1998, perioadă în care inculpatul s-ar fi aprovizionat cu carne şi produse din carne şi l-ar fi prejudiciat cu suma de 47.963.049 lei ROL.

Administratorul părţii vătămate a arătat că începând cu data de 03 septembrie 1998, a dat dispoziţie angajaţilor săi să nu îl mai servească pe inculpat, dar că acesta la 2.3 zile îl suna pe telefonul mobil pentru a vedea unde se află şi apoi mergea la societate spunând angajaţilor că a discutat cu el, în acest mod procedând până la data de 17 noiembrie 1998.

În declaraţia dată la fila 75 dosar urmărire penală, administratorul părţii vătămate a detaliat perioadele de timp descrise în plângere, arătând că în perioada iunie 1996-05 august 1996 a aprovizionat pe inculpat cu carne şi produse din carne pe baza unei înţelegeri avute cu acesta, în sensul de a-i plăti marfa în termen de 10 zile de la ridicarea acesteia, că la data de 05 august 1996 avea la acesta o datorie de 2.872.968 lei ROL; că la data de 11 august 1998 l-a căutat din nou recunoscând datoria şi rugându-l să îi dea în continuare marfă, întrucât are mai multe animale la părinţii săi şi le va vinde, urmând ca din banii respectivi să îi plătească datoria, că nu s-a ţinut de cuvânt şi apoi la data de 11 septembrie 1998, l-a căutat din nou să îi dea produse pentru a le vinde la sărbătoarea de la Ţebea, urmând să recupereze banii la sfârşitul târgului, dar că ulterior a spus că nu a vândut marfa şi că de la data respectivă a spus personalului să nu îi mai dea marfă fără aprobarea sa, că în aceste condiţii inculpatul proceda în modalitatea arătată în plângere, respectiv îl suna pe telefonul mobil şi spunea angajaţilor că a vorbit cu el şi are acordul său, că în această manieră a procedat în perioada 14 septembrie-16 noiembrie 1998, luând marfă de aproximativ 29.000.000 lei ROL, că situaţia ar fi continuat dacă nu ar fi efectuat un control la sfârşitul lunii noiembrie privind datornicii firmei.

Din declaraţia părţii vătămate s-a observat că acesta face referire la trei perioade diferite, perioada iunie 1996-august 1996, perioada 11 august 1998-12 septembrie 1998 şi perioada 12 septembrie 1998-16 noiembrie 1998.

În perioada iulie 1996-august 1996 au fost emise un nr. de 12 facturi fiscale ( filele 12-24 dosar urmărire penală), în valoare de 3.857.962 lei ROL, iar pe un nr. de 6 facturi emise în perioada 25 iulie -30 iulie 1006, există menţiunea achitării unei sume totale de 1.187.937 lei ROL; astfel că, conform celor menţionate de administratorul părţii vătămate, la data de 05 august 1996 inculpatul mai datora suma de 2.872.968 lei ROL.

În perioada 07 august 1998-12 septembrie 1998, au fost emise un nr. de 18 facturi fiscale, pe prima factură existând menţiunea achitării acesteia, cu chitanţa nr. 1379348 din 11 august 1998.

În ceea ce priveşte această perioadă, administratorul părţii vătămate a arătat că a livrat marfa cu plata ulterioară  inculpatului, fiind indus în eroare, în sensul că acesta îi va plăti marfa respectivă, întrucât are mai multe animale la părinţii săi, pe care le va vinde şi din preţul cărora va plăti datoria.

Pentru perioada 13 septembrie 1998-16 noiembrie 1998, administratorul părţii vătămate a susţinut că a interzis personalului de deservire din cadrul societăţii să mai livreze marfă inculpatului fără plata pe loc şi acordul său expres, dar că inculpatul a indus în eroare personalul, spunând că are acordul administratorului părţii vătămate, oferind detalii despre locul unde se afla acesta.

Prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul Osain Nicolae s-a arătat că în perioada 18 iulie 1996-16 noiembrie 1998, au fost emise un nr. de 50 facturi de către partea vătămată, SC Lorialba Prest SRL Brad, către SC Conmixt Triumf SRL Deva, în valoare de 47.913.048 lei, facturi existente la filele 76-77 dosar nr. 1170/2003,că nu sunt semnate toate facturile de inculpat, ci doar pe 18 facturi figurează ca delegat inculpatul, restul facturilor fiind semnate de alte persoane neidentificate, iar de pe altele lipseşte atât semnătura cât şi numele persoanei delegate.

La cererea inculpatului s-a efectuat şi un supliment de către expert Oltean Nicolae, numit în locul expertului Osain Nicolae, decedat în cursul procesului şi Biriş Liviu Ioan, prin care s-a stabilit referitor la facturile respective, că la dosar la un nr. de 14 facturi apare evidenţiat numele inculpatului şi semnătura lui, iar la o factură doar numele acestuia.

Art. 215 al. 3 Cod penal, incriminează inducerea în eroare sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât fără acea eroare, cel înşelat să nu fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate.

Din textul de lege de mai sus rezultă că cerinţa esenţială pentru a ne afla în prezenţa infracţiunii respective o constituie folosirea unor mijloace dolosive faţă de creditorul obligaţiei cu ocazia încheierii contractului.

Ca atare, raportat la perioadele de timp menţionate mai sus, în desfăşurarea relaţiilor comerciale dintre cele două societăţi, se constată că în prima perioadă-iunie 1996-august 1996, administratorul părţii vătămate nu a susţinut că a fost indus în eroare de inculpat, în perioada 07 august 1998-12 septembrie 1998 a afirmat că inculpatul i-a spus că îi va plăti datoria în momentul în care va vinde animalele din gospodăria părinţilor săi, ori această afirmaţie nu poate fi considerată o manoperă dolosivă, fiind de fapt o obligaţie sub condiţie suspensivă de executare, existând acordul ambelor părţi , acordul creditorului, respectiv al administratorului părţii vătămate fiind materializat prin însăşi predarea mărfii, ştiute fiind condiţiile de contractare.

Pe de altă parte, administratorul părţii vătămate cunoştea faptul că inculpatul la data respectivă era deja dator acesteia, dar nu a încercat nici o modalitate legală de recuperare a prejudiciului, ba mai mult a continuat să livreze marfă inculpatului în condiţiile respective.

Apoi, în speţa de faţă este vorba de mai multe livrări de marfă în perioada respectivă ( fila 17), nu este greu de crezut că de fiecare dată administratorul părţii vătămate a fost indus în eroare de afirmaţia inculpatului cu privire la vânzarea animalelor respective, raportat şi la gradul de cultură al persoanei victime, care era administratorul unei societăţi comerciale şi având totuşi experienţă în derularea unor relaţii comerciale şi perfecţionarea unor contracte de acest gen, astfel că nu se poate aprecia, raportat şi la acest aspect, că a fost indus în eroare prin afirmaţia de plată ulterioară a inculpatului.

Cu referire la perioada 13 septembrie 1998-16 noiembrie 1998, când s-a reţinut că inducerea în eroare de către inculpat s-a realizat prin afirmarea faţă de personalul de deservire al SC Lorialba Prest SRL Brad a faptului că are acordul administratorului părţii vătămate, s-a reţinut că în această perioadă a fost vorba de 25 livrări de marfă cu plata ulterioară, că în două împrejurări martorii Alba Ioan şi Ianc Tiberiu Marius au livrat marfa după ce patronul le-a interzis.

Ori, raportat la aceste situaţii, afirmaţia inculpatului faţă de personalul respectiv că are acordul patronului, oferind date despre locul unde se afla acesta, nu poate fi considerată de asemenea un mijloc apt de a induce în eroare pe cei doi angajaţi , aceasta în condiţiile în care era cunoscut de aceştia faptul ca fiind rău platnic, iar patronul le-a interzis livrarea de marfă pe datorie.

Cu toate că aceştia au încunoştiinţat pe administrator despre livrările respective, s-a continuat livrarea de marfă către inculpat, ceea ce dovedeşte că administratorul ar fi acceptat continuarea relaţiilor comerciale în acest mod cu inculpatul.

Ca atare, raportat la cele de mai sus, instanţa de fond a reţinut că faptele inculpatului nu întrunesc sub aspectul laturii obiective elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 al.1,3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, modul de desfăşurare al relaţiilor comerciale dintre administratorul părţii vătămate şi inculpat nu s-au realizat prin inducerea în eroare, modalitatea în care s-au desfăşurat fiind acceptată de creditor, respectiv administratorul părţii vătămate, fapt dovedit de continuarea acestor relaţii în condiţiile menţionate mai sus.

În sarcina inculpatului s-a mai reţinut că în perioada octombrie 1998-ianuarie 2000 a achiziţionat de la numiţii Golcea Gheorghe şi Rîşcan Constantin Viorel 35 bovine sacrificate, carnea fiind transformată în diferite preparate ce le.ar fi vândut pe piaţă, fără a achita contravaloarea bovinelor achiziţionate şi fără a efectua cuvenitele înregistrări în evidenţele contabile ale societăţii sale, că prin aceste activităţi inculpatul s-a sustras de la plata impozitului pe profit în sumă de 68.044.320 lei şi TVA în sumă de 49.497.660 lei, că inculpatul a săvârşit infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 289 Cod penal, constând în neînregistrarea mărfurilor primite de la numiţii Golcea Gheorghe şi Rîşcan Constantin Viorel în evidenţele contabile în scopul de a obţine foloase materiale injuste şi infracţiunea prev. de art., 12 din legea pentru combaterea evaziunii fiscale nr. 87/1994, constând în sustragerea de la plata obligaţiilor către bugetul de stat, obligaţii în sumă totală de 117.541.980 lei, prin ascunderea sursei impozabile în modalitatea mai sus arătată.

Prin raportul de expertiză efectuat în cauză şi suplimentul la acesta s-a arătat că verificarea înregistrărilor în contabilitatea societăţii inculpatului, respectiv SC Conmixt Triumf SRL nu a fost posibilă, întrucât societatea este radiată de la ORC iar expertul Osain Nicolae deplasându-se la sediul acesteia, a constatat că pe strada Axente Sever, nr. 19 nu există şi ca atare nu s-a putut verifica dacă s-a plătit TVA şi impozitul pe profit, astfel că determinarea TVA şi a impozitului pe profit s-a făcut prin estimare, conform celor stabilite de organele de control ale DGFP Hunedoara.

Totodată, s-a constatat că reţinerea celor două infracţiuni în sarcina inculpatului se bazează doar pe declaraţiile martorilor Golcea Gheorghe şi Rîşcan Constantin Viorel şi pe nota de constatare încheiată la data de 06 octombrie 2003 de către DGFP Hunedoara.

Astfel, martorul Golcea Gheorghe a declarat că în primăvara anului 1998 a achiziţionat 10 viţei, pe care ulterior i-a vândut inculpatului, i-a sacrificat şi a livrat carnea la abatorul inculpatului, preţul fiind stabilit la suma de 32.400.000 lei ROL; din care inculpatul urma să îi achite ulterior suma de 16.000.000 lei ROL care însă nu i-a mai plătit. A mai arătat martorul că nu s-a întocmit nici un fel de document privind vânzarea respectivă, apoi tot acest martor a arătat în declaraţia dată în faţa instanţei că în perioada 1994-1995 a vândut inculpatului şase bovine în valoare de 28.000.000 lei ROL pentru care nu s-a întocmit nici un document.

Analizând cele două declaraţii, s-a observat că sunt contradictorii şi nu s-a putut stabili dacă martorul vorbeşte despre o singură livrare, în anul 1998 sau în anul 1994, sau de două livrări, în anii 1994 şi 1998, iar atâta timp cât nu s-a întocmit nici un act din care să rezulte cantitatea de carne vândută, preţul şi dacă aceasta a fost achitată sau nu,  aceste declaraţii nu pot fi considerate probe concludente cu privire la aspectele reţinute în sarcina inculpatului.

Cu privire la martorul Rîşcan Constantin Viorel, s-a reţinut că acesta a formulat o plângere penală împotriva inculpatului pentru infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 215 al.1 Cod penal, prin care a arătat că în perioada iulie 1999-ianuarie 2000 a vândut inculpatului aproximativ 30 bovine, că inculpatul i-a spus că îi va da banii odată pe toate animalele, solicitând şi obligarea inculpatului la plata sumei de 49.000.000 lei ROL; prin rechizitoriu s-a arătat că nu se poate reţine în sarcina inculpatului infracţiunea de înşelăciune în convenţii, deoarece între aceştia nu a fost încheiat un contract comercial şi a intervenit o înţelegere ale cărei condiţii nu au fost respectate de inculpat.

În declaraţia dată, martorul a arătat că în luna aprilie 1999 a dat inculpatului 4 bovine, că în  luna mai 1999 a dat 3 bovine, iar în luna iunie 1999- 2 bovine, în luna iulie 1999- 2 bovine, la fel şi în lunile august şi septembrie 1999, deci în total 15 bovine şi că nu s-au întocmit nici un fel de documente în acest sens.

Acesta, în declaraţia dată în faţa instanţei, a susţinut că în perioada 1997-1999 a vândut vite inculpatului dar că la fiecare livrare inculpatul a întocmit un bilet de mână prin care se înscria cantitatea şi preţul, cu toate că a menţionat că îşi menţine declaraţia dată în faza de urmărire penală.

Cu privire la acest martor inculpatul a arătat, în declaraţia dată, că nu îl cunoaşte şi nu a achiziţionat marfă de la acesta.

În ceea ce priveşte aşa zisele livrări de marfă, ale martorului Rîşcan Constantin Viorel, către inculpat, prin raportul de expertiză şi suplimentul la aceasta s.a arătat acelaşi lucru şi anume că nu a fost posibilă verificarea înregistrării acestora în contabilitatea societăţii, atâta timp cât societatea este radiată de la Oficiul Registrului Comerţului.

Este evident însă că înregistrarea operaţiunilor respective de comerţ nu s-au efectuat în cantitatea respectivă, dar fiind faptul că aceste operaţiuni nici nu au existat, dovada lor certă nefiind făcută, iar declaraţiile celor doi martori neputând constitui probe concludente în acest sens, aşa cum s-a arătat mai sus.

În sarcina inculpatului s-a mai reţinut că s-a sustras de la plata obligaţiilor către bugetul de stat în sumă de 117.541.980 lei ROL, (68.044.320 lei impozit pe profit şi 49.497.660 lei TVA) prin ascunderea sursei impozabile în modalitatea de a omite înregistrarea mărfurilor în evidenţele contabile, prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994.

Prin raportul de expertiză efectuat s-a stabilit, avându-se în vedere nota de constatare a DGFP Hunedoara, nr. 21473 din 07 octombrie 2003, că inculpatul a cauzat un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 41.929,40 lei RON; din care TVA 4314,25 lei,  impozit pe profit-9091,58 lei, majorări de întârziere TVA-9633,67 lei, majorări şi dobânzi impozit pe profit-18.194,07 lei, penalităţi 0,5% TVA-545,75 lei şi penalităţi 0,5% impozit pe profit 1.150,08 lei.

Cu privire la această infracţiune s-au reţinut următoarele:Sumele menţionate mai sus rezultă doar din nota de constatare şi calculele făcute de expert, raportat la acestea, făcându-se un calcul estimativ doar pe baza declaraţiilor celor doi martori, ori aceste declaraţii nu pot fi considerate ca probe certe, în lipsa unor înscrisuri, atâta timp cât după cum s-a arătat, aceste declaraţii sunt contradictorii şi nici nu oferă în primul rând garanţia vânzării mărfii, apoi elementele esenţiale, respectiv cantitatea de carne şi preţul de vânzare.

Ca atare, la aceste presupuse vânzări de carne s-au calculat estimativ toate obligaţiile bugetare arătate mai sus, iar în urma acestui mod de calcul, DGFP Hunedoara s-a constituit parte civilă cu suma de 366.843.050 ROL, sumă care se referă doar la neînregistrarea în contabilitate a mărfii achiziţionate de la cei doi martori şi nu include şi facturile fiscale emise de partea vătămată SC Lorialba Prest SRL Brad.

În consecinţă, câtă vreme în sarcina inculpatului nu s-a putut reţine cu temei săvârşirea infracţiunii prev. de art. 40 din Legea nr. 82/1991 şi ped. de art. 289 Cod penal, pentru motivele expuse mai sus, nu s-a putut reţine cu atât mai puţin săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994, în condiţiile în care nu s-a făcut dovada certă a achiziţionării mărfii de la cei doi martori.

Raportat la considerentele expuse mai sus, prima instanţă a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. şi ped. de art. 215 al.1,3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal şi că nu există infracţiunile de fals intelectual, prev. şi ped. de art. 40 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal şi de evaziune fiscală, prev. şi ped. de art. 12 din Legea nr. 87/1994,  cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.

Respingerea cererii de despăgubiri civile formulată de partea civilă SC Lorialba Prest SRL Brad a fost justificată prin aceea că s-a împlinit termenul de prescripţie extinctivă ca urmare a faptului că s-a formulat constituire de parte civilă la 14 octombrie 2003, în condiţiile în care ultima factură neachitată a fost emisă la 16 noiembrie 1998.

Avându-se în vedere temeiul achitării pentru infracţiunea de evaziune fiscală s-a dispus respingerea cererii de despăgubiri civile formulată de partea civilă ANAF Bucureşti în baza art. 346 al. 3 Cod proc. penală.

Împotriva sentinţei au declarat apel în termen Parchetul de pe lângă Judecătoria Brad, partea civilă SC Lorialba Prest SRL Brad şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara pentru partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti .

Parchetul de pe lângă Judecătoria Brad, în motivarea apelului, a solicitat desfiinţarea sentinţei atacate şi condamnarea inculpatului pentru toate infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.

A susţinut că inculpatul a indus în eroare personalul angajat la SC Lorialba Prest SRL Brad susţinând că are acceptul administratorului societăţii pentru a achiziţiona carne şi în felul acesta i-a fost livrată carne fără plata preţului din 13 septembrie 1998 până la 16 noiembrie 1998.

A susţinut de asemenea că inculpatul s-a sustras de la plata obligaţiilor către bugetul statului prin ascunderea sursei de impozitare în modalitatea de a omite înregistrarea mărfurilor achiziţionate în evidenţele contabile .

Părţile civile nu şi-au motivat apelul.

Examinând sentinţa atacată în baza motivelor de apel invocate, precum şi din oficiu, în baza art. 371 al. 2 Cod proc. penală şi având în vedere declaraţia dată de inculpat în apel şi înscrisurile depuse de acesta ( filele 47-86), se constată următoarele:

Prima instanţă a stabilit corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatului cu privire la faptele reţinute în sarcina acestuia pe baza probelor administrate în cauză, a căror apreciere s-a făcut în condiţiile prev. de art. 63 al. 2 Cod proc. penală.

Raportat la probele administrate în cauză în cele trei cicluri procesuale, respectiv declaraţiile inculpatului, declaraţiile martorilor Alba Ioan, Ianc Tiberiu Marius, Rîşcan Constantin, Golcea Gheorghe, Purda Nicolae, raportul de expertiză contabilă judiciară ( filele 52-61) , întocmit de expertul Osain Nicolae şi răspunsul la obiecţiuni ( fila 74), raportul de expertiză contabilă judiciară ( filele 133-153) efectuat de experţii Biriş Liviu Ioan şi Oltean Nicolae, actele şi înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi în urma examinării tuturor probelor administrate, instanţa de fond a apreciat în mod just că se impune pronunţarea unei soluţii de achitare faţă de inculpat pentru toate infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.

Criticile aduse sentinţei atacate prin motivele de apel formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brad sunt neîntemeiate.

Infracţiunea de înşelăciune prev.  şi ped. de art. 215 al.1,3 Cod penal presupune inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul obţinerii unui folos material injust, deci s-a pricinuit o pagubă cu prilejul încheierii sau executării unui contract.

Fără eroare cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul.Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, condiţia esenţială pentru a ne afla în prezenţa infracţiunii de înşelăciune o constituie folosirea unor mijloace dolosive de către inculpat pentru a-l induce sau menţine în eroare pe administratorul societăţii comerciale şi pentru a-l determina astfel să îi livreze marfă, deşi nu a plătit-o şi nu intenţiona să o plătească.

Între inculpat şi administratorul părţii civile SC Lorialba Prest SRL Brad a existat o relaţie comercială care s-a întins pe o perioadă mai mare de timp, cu începere din anul 1996, în baza căreia inculpatul se aproviziona cu carne şi produse din carne.

Inculpatul invocând dificultăţi financiare a acumulat datorii faţă de SC Lorialba Prest SRL Brad şi cu toate acestea s-a continuat livrarea de carne şi produse din carne.

Împrejurarea că începând cu 13 septembrie 1998 şi până la 16 noiembrie 1998 inculpatul a achiziţionat marfă de la personalul societăţii spunând că are acordul administratorului, în condiţiile în care acesta interzisese livrările către inculpat pe datorie nu poate fi considerată o manoperă dolosivă de inducere în eroare.

De observat că administratorul le-a solicitat angajaţilor săi să nu-i mai livreze inculpatului marfă pe datorie şi nu să nu-i mai livreze deloc şi cu toate acestea i-au livrat marfa cu plata ulterioară, informându-l pe administrator care a acceptat în continuarea relaţiilor comerciale, respectiv a livrărilor în aceleaşi condiţii.

Prin urmare este nejustificată solicitarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Brad de condamnare a inculpatului pentru această infracţiune.

Pentru a exista infracţiunea de fals intelectual, prev. şi ped. de art. 40 din Legea nr. 82/1991, rap. la art. 289 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, respectiv de evaziune fiscală prev. şi ped. de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, legi în vigoare la data când se susţine că s-au săvârşit faptele, este necesar să existe operaţiuni de comerţ neînregistrate în evidenţele contabile iar făptuitorul să fir ascuns sursa de impozitare.

Probele administrate de instanţa de fond nu au oferit elemente suficiente care să conducă la concluzia că inculpatul a derulat relaţii comerciale cu martorii Golcea Gheorghe şi Rîşcan Constantin Viorel.

Astfel, martorul Golcea Gheorghe declară că ar fi vândut inculpatului în septembrie-octombrie 1998, 10 viţei cu preţul de 18.000 lei ROL kg./carcasă, fără să se întocmească un borderou de achiziţii şi fără să se încheie nici un act din care să rezulte faptul vânzării, cantitatea vândută, preţul, modalitatea de plată şi că inculpatul i-ar mai datora suma de 16.000.000 lei ROL ( fila 70). Totodată, susţine că ar mai fi vândut în aceleaşi condiţii 6 bovine în perioada 1994-1995 ( fila 79).

Martorul Rîşcan Constantin Viorel susţine în declaraţia dată la organele de urmărire penală că ar fi vândut inculpatului 4 bovine vii în aprilie 1999, 3 bovine în mai 1999, 2 boi în iunie 1999, 2 boi în iulie 19999, 2 boi în august 19999 şi două bovine în septembrie 1999 ( fila 71).

Martorul susţine că nu a primit nici un ban, nu s-a încheiat nici un borderou de achiziţii şi nici un alt document, iar inculpatul i-ar datora suma de 49.000.000 lei ROL.

În declaraţia dată în faţa instanţei de fond ( fila 78) martorul susţine că a vândut inculpatului viţei şi vite, în perioada 1997-1999, în valoare de 49.000.000 lei ROL, cu toate că acest fapt apare imposibil pe perioada 27 decembrie 1996-04 martie 1998, când inculpatul era deţinut, aflându-se în executarea unei pedepse privative de libertate ( fila 86) şi creează o întemeiată îndoială cu privire la veridicitatea depoziţiei.

Martorul susţine că inculpatul scria un bilet de mână pe care punea ştampila dar nu poate prezenta nici un astfel de bilet şi arată că nu a avut autorizaţie de comerciant şi nu a semnat niciodată un borderou de achiziţii.

Inculpatul a susţinut că nu a cumpărat marfă de la martorul Rîşcan Constantin Viorel şi nu îl cunoaşte.

Declaraţiile martorilor menţionaţi, nesusţinute de alte probe, sunt lipsite de credibilitate şi confuze, în condiţiile în care se susţine că periodic i-au fost vândute inculpatului, chiar lunar, cu toate că nu s-ar fi achitat nici un ban, nu s-a întocmit nici un document care să ateste faptul vânzării, cântărirea mărfii şi cantitatea rezultată, preţul stabilit, modalitatea de plată, iar martorii nu deţin nici un act care să ateste că ar fi vândut ceva anume inculpatului.

Pornindu-se de la datele cuprinse în declaraţiile celor doi martori, date în 21 februarie 2000 şi 23 mai 2000 ( filele 70-71), în 04 februarie 2003, la circa 3 ani, Poliţia municipiului Brad a sesizat DGFP Hunedoara Deva care întocmeşte o notă de constatare la 06 octombrie 2003 în care pe baza informaţiilor primite de la organul de poliţie şi de la societăţi cu profil similar, calculează un prejudiciu estimativ de 367.383.050 lei ROL TVA, impozit pe profit, majorări de întârziere şi penalităţi ( filele 7-8 ),dar s-a formulat constituire de parte civilă pentru suma de 366.843.050 lei ROL ( fila 30).

De menţionat că societatea inculpatului a fost radiată la 16 mai 2002 ca urmare a nemajorării capitalului social.

Raportul de expertiză contabilă judiciară efectuat în cauză de expertul Osain Nicolae porneşte atât de la nota de constatare de estimare a prejudiciului ( fila 3), dar extinde calculul incluzând mărfuri cumpărate de la SC Lorialba Prest SRL Brad deşi nu făcea obiectul trimiterii în judecată, pentru infracţiunile de fals intelectual şi evaziune fiscală.

Raportul de expertiză contabilă judiciară efectuat de experţii Biriş Liviu Ioan şi Oltean Nicolae, concluzionează că nu există documente contabile la SC Con Mixt Triumf SRL Deva care să ateste operaţiuni comerciale care ar fi fost derulate cu martorii Golcea Gheorghe şi Rîşnac Constantin Viorel.

Prin  urmare, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, nu există probe certe şi concludente care să ateste că între martorii Golcea Gheorghe şi Rîşcan Constantin Viorel şi inculpat, ca administrator al SC Com Mixt Triumf SRL Deva s-au derulat activităţi comerciale care nu au fost înregistrate în actele contabile şi astfel s-ar fi sustras de la plata obligaţiilor fiscale prin ascunderea sursei impozabile.

Pe de altă parte, art. 12 din Legea nr. 84/1994 se referea la nedeclararea veniturilor impozabile, respectiv ascunderea obiectului sau a sursei impozabile sau taxabile, ceea ce semnifică desfăşurarea unor activităţi comerciale care au un obiect ce excede obiectului de activitate al agentului economic, respectiv o sursă de venit impozabil nedeclarată.

În consecinţă, instanţa de apel apreciază că inexistenţa operaţiunilor comerciale atrage inexistenţa infracţiunilor de fals intelectual şi evaziune fiscală astfel încât prima instanţă a dispus în mod just achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a combinat cu art. 10 lit. a Cod proc. penală.

Având în vedere temeiul achitării inculpatului, în mod corect s-a dispus respingerea despăgubirilor civile formulate de partea civilă ANAF Bucureşti, în baza art. 346 al. 3 Cod proc. penală, astfel încât apelul formulat de această parte civilă nu este fondat.

Apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brad şi de partea civilă SC Lorialba Prest SRL Brad sunt fondate pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond a reţinut în mod greşit că temeiul achitării inculpatului pentru infracţiunea de înşelăciune prev. şi ped. de art. 215 al.1,3 Cod penal îl constituie dispoziţiile art. 10 lit. d Cod proc. penală, respectiv lipsa unuia din elementele constitutive ale infracţiunii.

Fapta inculpatului de a nu-şi respecta obligaţia de plată a preţului, izvorâtă dintr-un contract de vânzare-cumpărare comercial constituie un litigiu de natură comercială, care se soluţionează conform legii comerciale.

În acest caz, fapta există dar nu este prevăzută de legea penală, astfel încât temeiul achitării îl constituie dispoziţiile art. 10 lit. b Cod proc. penală.

Având în vedere temeiul achitării reţinut de instanţa de apel, potrivit dispoziţiilor art. 346 al. 4 Cod proc. penală, acţiunea civilă promovată de partea civilă apelantă SC Lorialba Prest SRL Brad urmează a fi lăsată nesoluţionată.

Faţă de acestea, se vor admite ca fondate apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brad şi partea civilă SC Lorialba Prest SRL Brad şi se va desfiinţa în parte sentinţa atacată, pentru temeiul prev. de art. 379 pct. 2 lit. a Cod proc. penală.

Se va schimba temeiul achitării inculpatului intimat I.D.N., pentru infracţiunea de înşelăciune prev. şi ped. de art. 215 al.1,3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, din prevederile art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod proc. penală în prevederile art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b Cod proc. penală.

În baza art. 346 al. 4 Cod proc. penală, se va lăsa nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă SC Lorialba Prest SRL Brad.

Se vor menţine în rest dispoziţiile sentinţei atacate.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod proc. penală, se va respinge ca nefondat apelul formulat de DGFP Hunedoara pentru partea civilă apelantă ANAF Bucureşti.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 al. 2 Cod proc. penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite ca fondate apelurile introduse de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brad şi partea civilă SC „Lorialba Prest” SRL Brad împotriva sentinţei penale nr.79/2007 pronunţată de Judecătoria Brad, judeţul Hunedoara, pentru temeiul prev.de art.379 pct.2 lit.a C.p.p., desfiinţează în parte sentinţa atacată şi în consecinţă:

Schimbă temeiul achitării inculpatului intimat I.D.N. pentru infracţiunea de înşelăciune prev.de art.215 al.1 şi 3 C.p.,cu aplic.art.41 al.2 C.p. din prev.art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.p.p. în prev.art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b C.p.p.

În baza art.346 al.4 C.p.p. lasă nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă SC „Lorialba Prest” SRL Brad.

Menţine în rest dispoziţiile sentinţei atacate.

Respinge ca nefondat apelul formulat de DGFP Hunedoara pentru partea civilă apelantă ANAF Bucureşti.

Obligă pe partea civilă apelantă ANAF Bucureşti să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare în apel.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat, în sumă de 100 lei, va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.

Cu recurs în 10 zile de la pronunţare cu inculpatul şi de la comunicare cu celelalte părţi.

Dată şi pronunţată în şedinţa publică din 21.01.2008.

PREŞEDINTE,JUDECĂTOR,

GREFIER.,

TDI/CC/2 ex.

jud. fond……….

26.02.2008

Domenii speta

Spete similare