Pretenţii. Daune morale acordate pentru prejudiciul cauzat ca urmare a unei atitudini discriminatorii.

Pretenţii. Daune morale acordate pentru prejudiciul cauzat ca urmare a unei atitudini discriminatorii.

Tip: Decizie  Nr./Dată  30/A/08.02.2010

Domenii asociate

Răspundere civilă delictuală

Prin acţiunea civilă înregistrata la Judecătoria Strehaia sub nr. 2088/313/2007 reclamantul C.P. a  chemat în judecata pe pârâţii D.L. si I.S. J.M., pentru pretenţii.

A susţinut reclamantul că, în primăvara anului 2007 ca urmare a decesului şotiei sale si a situaţiei materiale precare, a fost nevoit să-i transfere pe  minorii C.D., C.C. si C.R., copiii săi, de la Şcoala Generală  Butoieşti  la  Şcoala Generală Voloiac.

A susţinut că deşi  Consiliile de Administratie ale Scolilor Generale Butoieşti si Voloiac au aprobat transferul celor trei minori, pârâta D.L., cadru didactic,  a refuzat să o primească pe minora C.R. la cursuri, la clasa sa, astfel încât aceasta din urmă nu a beneficiat de instrucţie şcolară  2-3 săptămâni si a fost supusă unor traume psihice.

A susţinut de asemenea că în calitatea sa  de părinte, a formulat plângere penală împotriva pârâtei D.L. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 si art. 247 cod penal iar  Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia, prin Ordonanţa nr. 476/P/2007, i-a aplicat acesteia o sancţiune cu caracter administrativ.

A solicitat ca pârâta D.L. să fie obligată în solidar cu pârâta I.S.J.M.,  la plata sumei de 100.000 EURO cu titlu de daune morale.

Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile  art 998, 999 si 1000 alin. 3 cod civil,  precum si pe  dispoziţiile  art. 1 şi 14 din  Convenţia Europeană pentru drepturile Omului si art. 2 din  protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului.

Pârâta D.L. a formulat întâmpinare, şi  a solicitat respingerea acţiunii formulate de reclamant ca neîntemeiata. A  susţinut că transferul minorei de la  Şcoala Generală Butoieşti la  Şcoala  Generală Voloiac  a fost aprobat de  cele două Consilii de Administraţie cu încălcarea legii şi că datorită acestui motiv ea  nu a primit  minora la clasă.

A invocat în favoarea sa Hotărârea nr. 335/2007, în care Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a clasat sesizarea reclamantului privitoare la discriminarea minorei şi a constatat inexistenta unor probe care să ateste susţinerile acestuia şi s.c. nr. 99/22.01.2008 a Tribunalului Mehedinti prin care s-a dispus  anularea Deciziei nr. 6/31.05.2007 a Şcolii Generale Voloiac, decizie prin care  ea fusese sancţionată disciplinar pentru incidentul creat prin neprimirea minorei C.R. la clasă susţinând că, în consecinţă, în sarcina sa nu poate fi antrenată răspunderea disciplinară.

Prin sentinţa civilă nr. 143/29.01.2009 Judecătoria Strehaia a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâţii în solidar la plata sumei de 1500 lei, cu titlu de daune morale şi la 50 lei cheltuieli de judecată.

Prima instanţă a reţinut că minora C.R. a fost supusă unor traume psihice ca urmare a refuzului pârâtei D.L. de a-i permite accesul la clasă pentru a beneficia de procesul de instrucţie şcolara , aceasta din urmă aflându-se în raporturi de prepuşenie cu pârâta I.S. J.M. în speţă fiind incidente  dispoziţiile art. 1000 alin. 3  cod civil.

Împotriva sentinţei pronunţate de Judecătoria Strehaia au declarat recurs, recurenţii I.S.J.M. şi D.L. şi apel apelantul C.P. criticând hotărârea  pentru nelegalitate şi netemeinicie .

Recurentul I.S. J.M. a motivat că instanţa de fond a admis în mod eronat acţiunea introdusă de reclamantul  C.P. şi l-a obligat la daune morale în solidar cu D.L., că  raporturi de muncă există între pârâta D.L. şi unitatea şcolară Şcoala cu clasele I-VIII Voloiac şi nu cu Inspectoratul Scolar, că faţă de I.S. J.M. trebuia să se observe lipsa calităţii procesuale pasive.

A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe şi respingerea cererii formulate de reclamant.

Recurenta D.L. a motivat că acţiunea formulată este o acţiune pirat, că discriminarea rasială invocată de petent nu a existat, lucru confirmat şi de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării prin hotărârea nr. 325/2007  rămasă definitivă, că la pronunţarea hotărârii nu s-au avut în vedere decât probele administrate de partea adversă. A solicitat admiterea recursului şi anularea sentinţei civile nr. 143/29.01.2009.

Apelantul C.P. a apreciat că hotărârea este netemeinică şi nelegală şi nu corespunde principiului reparaţiei juste a prejudiciului cauzat  fiicei sale C.R., că,  cuantumul de 1500 lei face ca despăgubirea acordată să fie mai mult decât derizorie şi să se producă o altă încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale. A  apreciat că sentinţa este netemeinică întrucât din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă că minorei i s-au creat traume psihice şi prejudiciul trebuia apreciat ca atare, că instanţa nu a motivat în nici un fel hotărârea pronunţată.

In şedinţa publică din  11 mai 2009 , în baza dispoziţiilor art. 2821 c.p.civ. recursurile declarate au fost recalificate ca apeluri.

Prin decizia civilă nr. 210/A/01.06.2009 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosar nr. 2088/313/2007 apelurile au fost anulate ca netimbrate.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că la 11 mai 2009 s-a dispus citarea apelanţilor cu menţiunea de a achita taxa de timbru, apelantul  reclamant  taxa în cuantum de 8386 lei şi timbru judiciar pentru cererea introductivă şi  4193 lei  lei  taxă timbru în apel, apelanţii pârâţi D.L. şi  I.S. J.M. cu menţiunea de a achita taxa de timbru în cuantum de 4193 lei şi 2,5 lei timbru judiciar, că apelanţii nu şi-au îndeplinit obligaţia de plată stabilită, încălcând dispoziţiile art. 20 al. 1 din L. 146/1997.

Împotriva d.c. nr. 210/A/01.06.2009 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi a formulat recurs recurentul reclamant C.P., apreciind că atât cererea de chemare în judecată cât şi  apelul erau scutite de taxa de timbru, întrucât despăgubirile solicitate erau consecinţa unei fapte penale  săvârşite de pârâta D.L., despăgubirile reprezentând latura civilă a infracţiunii de abuz în serviciu, latură ce derivă din acţiunea penală.

Prin d.c. nr. 1099/20 oct.2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosar nr. 2088/313/2007 a fost admis recursul, casată decizia şi trimisă cauza spre rejudecarea apelurilor Tribunalului Mehedinţi cu motivarea că acţiunea promovată de reclamant face parte din categoria celor menţionate expres de art. 15 lit. f1 din Legea nr.146/1997 şi că deci, este scutită de taxă de timbru.

Cauza a fost înregistrată sub nr. 8011/101/2009.

La 29.11.2009 apelantul I.S.J.M. a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii formulate de petentul C.P. . A susţinut că trebuia admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a apelantului, între inspectorat şi pârâta D.L. neexistând raporturi de muncă.

Apelanta D.L. a depus concluzii scrise.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi în raport cu dispoziţiile art.295 c. p. civ. tribunalul a constatat  următoarele:

La 10.12.2007 reclamantul  apelant C.P. în numele său şi în calitate de reprezentant legal al fiicei sale minore C.R. a  chemat în judecata pe pârâta  D.L. învăţătoare la Şcoala Generală Voloiac si pe pârâtul I.S.J.M., solicitând obligarea acestora în solidar la plata sumei de 100.000 Euro, daune morale pentru prejudiciul cauzat fiicei sale C.R., care nu a fost acceptată în clasă de pârâta D.L., urmare a transferului acesteia de la Scoala Generală Butoiesti  la  Scoala Generală Voloiac.

In urma cercetării penale a cazului Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia, prin Ordonanta pronunţată în dosar  476/P/2007, a aplicat o amendă administrativă de 1000 RON pentru abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 cp) şi a dispus neînceperea urmările penale faţă de pârâta D.L. sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzută de art. 247 cod penal .

Cu privire la apelul declarat de I.S.J.M. şi motivele invocate, acelea că  instanţa a apreciat în mod eronat că între apelant şi pârâta D.L. ar exista un raport de prepuşenie, precum şi susţinerea că  apelantul  nu are calitate procesuală pasivă, s-a apreciat că este întemeiat având în vedere că raporturile de muncă ale pârâtei sunt cu Şcoala cu clasele I-VIII Voloiac, unitate unde-şi desfăşoară activitatea şi care are personalitate juridică şi nu cu I.S.J.M, apelul  acestuia fiind admis şi respinsă acţiunea faţă de apelantul I.S.J.M..

Cu privire la apelul declarat de apelantul C.P., din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului a rezultat că în cursul lunii martie 2007 Consiliul de administraţie al Şcolii Generale Voloiac a  aprobat transferul descendenţilor reclamantului apelant de la Şcoala  Generală Butoieşti  la  Şcoala Generală Voloiac, că doi dintre minori au fost primiţi la clasă de învăţători dar pârâta apelantă D.L. a refuzat să o primească pe minora C.R., considerând că transferul s-a făcut din dispoziţia martorului D.V., că minora este de etnie romă şi are un  grad de inteligenţă redus. Minora a fost nevoită să stea la uşa clasei nefiind primită la cursuri mai multe zile la rând.

Martorul D.V. a declarat că potrivit aprecierilor sale, minora C.R. a suferit traume puternice în perioada cât a fost obligată să stea la uşa clasei, pârâta mobilizând  şi pe ceilalţi elevi din clasă împotriva ei, pentru ca aceasta să nu aibă acces în sala de curs.

Din depoziţia martorei C.C.,  institutor la Scoala cu clasele I-IV Cotoroaia a reieşit că minora nu a fost primită la clasă şi după vacanţa de paşte a urmat cursurile Scolii Cotoroaia iar martora  F.V. a susţinut că minora a fost repartizată la clasa pârâtei apelante D.L., că aceasta s-a opus frecventării cursurilor de către minoră susţinând că nu primeşte rudari, că minora a plâns pe holul şcolii mai multe zile la rând. A menţionat că atât conducerea şcolii şi conducerea Inspectoratului Scolar au dispus ca pârâta să primească minora la clasă însă aceasta nu s-a conformat închizând uşa clasei cu cheia astfel încât minora să nu poată intra.

S-a reţinut că din ansamblul probator administrat reiese că prin atitudinea sa culpabilă pârâta apelantă D.L., a supus minora unor traume psihice refuzându-i practic dreptul la învăţătură şi cauzându-i un prejudiciu, astfel încât va fi obligată la repararea acestuia având în vedere persistenţa în timp a atitudinii pârâtei apelante de  neprimire a minorei la clasă, încercările repetate ale Inspectoratului Scolar de a o determina să renunţe la această atitudine dar şi ordonanţa pronunţată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia prin care a fost sancţionată administrativ.

S-a apreciat că suma stabilită de prima instanţă ca şi cuantum al despăgubirilor nu corespunde principiului reparării integrale a prejudiciului, prin repararea integrală a prejudiciului înţelegându-se înlăturarea tuturor consecinţelor dăunătoare ale unui fapt ilicit, astfel încât fiind întrunite condiţiile art. 998 şi următoarele cod civil şi având în vedere prevederile art. 1 şi 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului care prevăd dreptul la instruire, s-a admis apelul declarat de apelantul C.P. şi  pârâta D.L. a fost obligată la daune morale în cuantum de 5.000 Euro sau echivalentul lor în lei la data plăţii.

S-a motivat în sensul că, cuantificarea prejudiciului moral deşi nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic şi afectiv, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării ţi s-a apreciat că suma stabilită cu titlu de daune este rezonabilă, faţă de prejudiciul produs astfel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără justă cauză a celui care pretinde daune morale.

Cu privire la apelul declarat de apelanta D.L. acesta a fost respins pentru următoarele considerente:

Apelanta D.L. a susţinut că acţiunea introdusă de reclamantul C.P. este o acţiune pirat, că minorei nu i s-a cauzat nici un prejudiciu, discriminarea neexistând aşa cum rezultă din Hotărârea nr. 325/15.10.2007 a Consiliului Naţional pentru combaterea discriminării şi că din eroare prima instanţă a luat în considerare depoziţiile martorilor D.V. şi F.V., că nu trebuia luată în  considerare nici Ordonanţa nr. 476/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Strehaia, motivată ambiguu şi dată fără a se menţiona cadrul legal şi a contestat motivarea instanţei că nu avea calitate să cenzureze hotărârea consiliului de administraţie al Scolii Voloiac .

Susţinerile apelantei au fost înlăturată având în vedere că prin Hotărârea 325/15.10.2007 a Consiliului Naţional pentru combaterea discriminării s-a dispus clasarea dosarului din lipsă de probe, Colegiul director a reţinut în considerentele hotărârii sale existenţa amenzii administrative aplicate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia pentru refuzul de a admite o elevă la clasă pe de o parte iar pe de altă parte datorită faptului că din întreg ansamblul probator administrat, acte şi martori, rezultă că minorei i s-a  cauzat un prejudiciu.

Cât priveşte posibilităţile  de a cenzura sau nu hotărârea Consiliului de administraţie  al Şcolii Voloiac, apelanta nu ar fi trebuit să refuze primirea elevei  la cursuri, eventual dacă avea dubii asupra transferului se putea adresa organelor abilitate să verifice legalitatea actelor. Prin refuzul său apelanta D.L. a încălcat dreptul elevei la educaţie aducând atingere interesului minorei de a urma cursurile acolo unde doreşte.

Domenii speta

Spete similare