Revendicare imobiliară

(Tribunalul Mehedinţi – s.c. 31/27.01.2012)

Prin acţiunea  civilă înregistrată la Judecătoria  Reghin la data de 31.05.2004 sub nr. 1158 reclamanta Parohia  Bisericii Române  Unite cu Roma Greco Catolică în contradictoriu cu pârâtele Parohia Ortodoxă Română din Comuna Hodac şi Statul Român prin Consiliul Local al comunei Hodac , a solicitat instanţei  să constate  că imobilul casă şi grădină înscris  în CF 80 Hodac sub A+1,nr.top. 128 şi 129 este intabulat în favoarea  pârâtei-fără titlul legal şi anularea  înscrierii de carte funciară  nr.2058/1971 , să se refacă situaţia anterioară înscriind dreptul de proprietate în favoarea  reclamantei şi  obligarea pârâtelor la  predarea  în deplină  proprietate şi paşnică folosinţă  imobilul cu cheltuieli de judecată în caz de opoziţie.

In motivarea  acţiunii  s-a arătat că imobilul indicat în acţiune a constituit proprietatea reclamantei din anul 1907 .In anul 1948 când Biserica  Greco Catolică a fost scoasă în afara legii, imobilul care nu este locaş de cult a fost preluat fără titlu de Primăria comunei Hodac şi dat în folosinţă Parohiei Ortodoxe Hodac  până în anul 1971 fiind apoi intabulat dreptul de proprietate al acestuia invocându-se ca temei Decretul nr.233/1949.

De asemenea  Decretul 177/1948 nu este aplicabil pentru că imobilul în cauză nu este locaş de cult, fiind preluat de stat în baza  art.2 din Decretul 358/1948.

Pârâta la rândul ei a formulat  întâmpinare  invocând excepţia  privind autoritatea de lucru judecat şi excepţia lipsei de calitate procesuală a pasivă al Consiliului Local al comunei Hodac. Pe cale de consecinţă pârâta a solicitat respingerea  acţiunii civile.

In motivare pârâta a arătat că pe rolul  Judecătoriei Tg-Mureş pentru acelaşi imobil reclamanta a înregistrat o acţiune ce făcea obiectul  dosarului nr.10.038/1994 soluţionată prin sentinţa civilă nr.10839/18.11.1994 rămasă definitivă prin decizia nr.701/2.06.1995 a Tribunalului Mureş şi irevocabilă prin decizia civilă nr.325/R/15.04.197 a curţii de Apel Tg-Mureş.

In aceste condiţii devin operabile disp.art. 163 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă şi se impune a fi admisă excepţia.

De asemenea  Statul Român nu are calitate  procesuală pasivă deoarece Parohia  Ortodoxă Română este proprietate tabulară a imobilului.

Ulterior reclamanta şi-a completat acţiunea solicitând anularea tuturor încheierilor de intabulare din CF 80 Hodac ulterioare promovării acţiunii respectiv a încheierii nr. 1427/2006 .

Iniţial reclamanta a formulat acţiunea ce a format obiectul dosarului 1158/2004 iar prin sentinţa civilă 1378/2004 a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat iar apelul declarat împotriva acestei sentinţe a fost respins. Prin decizia civilă 392/R/2007 Curtea de Apel Mureş a admis recursul, a casat sentinţa şi s-a trimis cauza  spre rejudecare.

Cauza a fost înregistrată la Judecătoriei Reghin sub nr.  1594/289/3007.

La data de 13.02.2008 reclamanta şi-a precizat acţiunea (fila 34) solicitând să se constate nulitatea titlurilor în baza cărora s-a dispus intabularea şi să se dispună anularea încheierilor nr. 2058/10.05.1971 şi 1427/2006 din CF Hodac nr. topo 128 şi 129 făcând aplicarea art. 111 c.pr.civ. şi respectiv art. 33 şi 34 din legea 7/1996 , revenirea la situaţia de carte anterioară încheierilor a căror anulare o solicită  şi obligarea pârâtei la retrocedarea în posesie şi paşnică folosinţă a imobilelor înscrise în CF 80 top 128 şi 129 .

Pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor a formulat întâmpinare invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român reprezentat prin MEF arătând că în cauză calitate procesuală pasivă , faţă de dispoziţiile Decretului 358/1948 şi 177/1948 respectiv decretul 233/1949 , are Statul Român prin Consiliul Local Hodac.

În cursul judecăţii s-a administrat proba cu înscrisuri şi au fost audiaţi martorii F.Z., F.D., P.P. şi F.I.

Anterior dezbaterii pe fond pârâta a reiterat excepţia autorităţii de lucru judecat faţă de sentinţa civilă 10839/1994 a Judecătoriei Tg.Mureş şi a sentinţei civile 1378/2004 a Judecătoriei Reghin.

Prin sentinţa civilă nr.1205/22.10.2008 pronunţată de Judecătoria Reghin a fost respinsă, excepţia autorităţii de lucru judecat, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale  pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor.

A fost admisă  în parte acţiunea  civilă  formulată şi completată de reclamanta Parohia  Bisericii Române  Unite cu Roma Greco Catolică, a fost constatată  nulitatea titlului de preluare de către pârâtă de la reclamantă a imobilului înscris  în CF nr.80 Hodac A+1,top 128,129.

Dispune recalificarea cărţii funciare, anularea înscrierii de sub B3 respectiv a încheierii de înscriere în cartea funciară nr.2058/10.05.1971 şi revenirea  la situaţia anterioară de carte funciară în favoarea  vechiului proprietar Parohia Greco catolică din Hodac.

A fost obligată pârâta să predea reclamantei în deplină proprietate şi paşnică folosinţă imobilul de mai sus. Au fost respinse celelalte cereri, a fost obligată pârâta la 2000 lei cheltuieli de  judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut cu privire la excepţii că problema autorităţii de lucru judecat a fost soluţionată în mod irevocabil prin decizia Curţii de Apel Mureş nr. 392/R/2007 astfel încât reiterarea ei în acest ciclu procesual apare ca inadmisibilă iar în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român reprezentat de Ministerul Finanţelor s-a constat că doar din eroare a fost citat la un singur termen de judecată şi prin urmare nu are calitatea de parte în acest dosar.

Pe fond a reţinut că în prezent conform înscrierii din CF 80 Hodac de sub B3 pârâta este proprietara tabulară a imobilului în litigiu proprietate dobândită în temeiul D177/1948 şi D233/1949 însă conform foii de avere a cărţii funciare imobilele au aparţinut iniţial Oficiului Parohiei Greco Catolice din Hodacul de Gurghiu .

Din corelarea dispoziţiilor decretelor susmenţionate a rezultat că imobilul în litigiu a fost proprietatea reclamantei şi preluarea acestuia s-a făcut fără respectarea dispoziţiilor art. 37 alin 3 şi 4 din D 177/1948 .

La data de  01.04.2009 pârâta  Parohia Ortodoxă Română  a formulat apel  la Tribunalul Mureş  împotriva sentinţei civile  nr.1205 pronunţată de către Judecătoria Reghin la data de 22.oct.2008 criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinice.

Prin decizia  civilă nr.294/17 decembrie 2009 pronunţată de  Tribunalul Mureş  a fost respins ca nefondat apelul  declarat de pârâta  Parohia Ortodoxă Română Hodac, a fost obligată pârâta  apelantă  să plătească  intimatei  apelante Parohia  Bisericii Române  Unite cu Roma Greco Catolică la suma de 1.000 lei cheltuieli de  judecată în apel.

Pentru a pronunţa această soluţie Tribunalul Mureş a reţinut că  prima instanţă a dispus rectificarea  înscrierii sub B3 din CF 80 Hodac şi a încheierii nr.2058/10.05.1971 prin care imobilul în litigiu a fost înscris în favoarea Parohiei Ortodoxe Hodac şi revenirea la situaţia anterioară de carte funciară în favoarea  vechiului proprietar Parohia Greco Catolică Hodac, întrucât dincolo de faptul că desfiinţarea Bisericii catolice a fost un act ce contravenea chiar Constituţiei în vigoare în 1948 care garanta libertatea religioasă, preluarea imobilului în litigiu s-a făcut şi fără respectarea  prevederilor art. 37 alin. 3 şi 4  din Decretul nr.177/1948.Art. 37 alin. 3  din Decretul nr.177/1948 prevedea că  dacă cei trei trecuţi de la un cult la altul reprezintă cel puţin 75% din numărul  credincioşilor comunităţii locale cultului părăsit,întreaga  avere se strămută de drept  în patrimoniul comunităţii locale a cultului adoptat, cu despăgubire, aceste împrejurări trebuiau să fie constatate şi soluţionate de  judecătoria populară a locului conform art. 37 alin.4 .

Aşadar în cauză sunt aplicabile prevederile art. 34 pct. 1 din legea  nr.7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare, înscrierea  rectificată nefiind valabilă.

La data de  12.02.2010 pârâta Parohia Ortodoxă Hodac a formulat recurs  împotriva deciziei civile nr.294/17 dec.2009 pronunţată de către Tribunalul Mureş, solicitând admiterea  recursului, casarea deciziei atacate şi în final a sentinţei instanţei de fond,iar după rejudecare să se respingă cererea de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr.518/R/5 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş a fost admis recursul  declarat de pârâta Parohia Ortodoxă Română Hodac, a fost casată decizia atacată, a fost admis apelul declarat de pârâtă împotriva  sentinţei civile nr.1205/22.10.2008 pronunţată de Judecătoria  Reghin în dosarul nr.1594/289/2007, a fost anulată sentinţa pronunţată de  prima instanţă şi  a fost trimisă cauza pentru soluţionare Tribunalului Mureş, în primă instanţă.

Prin încheierea  civilă nr.1458 din 18 .02.2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr.6409/1/2010 s-a admis cererea  de strămutare formulată de petenta Parohia Bisericii Române  Unită cu Roma Greco Catolică Hodac, cu privire la dosarul nr.4298/2010 al tribunalului Mureş şi s-a dispus strămutarea  acestei cauze la tribunalul Mehedinţi, cu păstrarea actelor de procedură.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Mehedinţi la data de  24.03.2011 sub nr.1594.1/289/2007(număr în format vechi 6652/2010),primind primul termen de judecată la  data de  15.04.2011.

Reclamanta în dovedirea cererii a depus la dosar o serie de înscrisuri iar prin încheierea de şedinţă din data de 15.04.2011 s-a dispus audierea martorilor  S.F. (propus de reclamantă) şi F.M. (propusă de  pârât)  prin Comisie Rogatorie  la Tribunalul Mureş.

Prin încheierea de şedinţă din data de  08 iulie 2011  s-a dispus efectuarea unei expertize  specialitatea construcţii, probă solicitată de către apărătorul ales al reclamantei expertiză aflată la dosarul cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată şi reţine următoarele:

Prin precizarea de acţiune depusă la data de 13.02.2008 reclamanta a solicitat să se constate nulitatea titlurilor în baza cărora s-a dispus intabularea şi să se dispună anularea încheierilor de intabulare nr. 2058/10.05.1971 şi 1427/2006 din CF Hodac nr. topo 128 şi 129 , revenirea la situaţia de carte funciară anterioară încheierilor a căror anulare a solicitat-o şi obligarea pârâtei Parohia Ortodoxă Hodac la retrocedarea în posesie şi paşnică folosinţă a imobilelor înscrise în CF 80 top 128 şi 129 , cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtă instanţa reţine că  prin sentinţa civilă 1378/5.10.2004 a Judecătoriei Reghin s-a respins acţiunea civilă formulată de reclamantă în contradictoriu cu Parohia Ortodoxă Hodac ca urmare a admiterii excepţiei autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile 10839/8.11.1994 a Judecătoriei Tîrgu Mureş, sentinţă menţinută prin Decizia 397/2006 a Tribunalului Mureş .

Prin decizia civilă nr. 392/R/2007 Curtea de Apel Mureş a admis recursul promovat împotriva sentinţei, s-a casat atât sentinţa cât şi decizia dată în apel şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare reţinând că ambele instanţe au apreciat greşit că în cauză ar exista autoritate de lucru judecat deoarece în primul ciclu procesual fondul raportului juridic dintre părţi nu a fost soluţionat de instanţă.

Se apreciază astfel că problema autorităţii de lucru judecat a sentinţei 10839/8.11.1994 faţă de prezenta cauză a fost soluţionată irevocabil prin decizia Curţii de Apel Mureş şi prin urmare este inadmisibilă reiterarea ei în acest ciclu şi instanţa o va respinge.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale a Statului Român prin MFE se constată că prin cererea de chemare în judecată reclamanţii au chemat în judecată Statul Român prin Consiliul Local Hodac însă la termenul din 19.09.2007 a fost citat din eroare Statul Român prin MEF însă aceasta nu poate schimba cadrul procesual stabilit iniţial de reclamant prin cererea de chemare în judecată astfel că , având în vedere că se contestă doar calitatea de reprezentant al MEF , se va respinge ca neîntemeiată excepţia invocată.

Pe fondul pretenţiilor se reţine că, în prezent  conform înscrieri din CF 80 Hodac, de sub B 3 pârâta  Parohia  Ortodoxă Română este proprietatea tabulară a imobilului în litigiu, proprietate dobândită în temeiul D.177/1948 şi  a D.233/1949.

Conform foii de avere (A) a cărţii funciare 80 Hodac, imobilele înscrise  sub A+1-4 au aparţinut iniţial oficiului Parohiei Greco catolice din Hodacul de Gurghiu, făcând parte din fondul  parohial( a se vedea traducerea  autorizată a menţiunilor în limba maghiară din cuprinsul CF 80 Hodac, de la f.10-11 din dosarul nr.12718/2005 al ICCJ , ataşat la dosarul prezentei cauze).

Conform înscrierii de sub B 3  la data de 10 mai 1971, prin încheierea  nr.2058 s-a procedat la intabularea  dreptului de proprietate asupra imobilelor de  sub A+1 şi 4 în favoarea  Parohiei ortodoxe Române, în baza Decretelor nr.177/1948 şi 233/1949.

Imobilul obiect al prezentului litigiu, este cel înscris sub A+ 1, top.128 şi 129 compus din casă de lemn şi grădină, conform înscrierilor de carte funciară.

Conform art. 36-D 177/1948 „averea cultelor dispăruse sau a căror recunoaştere a fost retrasă, aparţine de drept  Statului,iar conform art. 75% din numărul 3 şi 4  dacă cei trecuţi de la un cult la altul  reprezintă cel puţin 75 % din numărul credincioşilor comunităţii locale a cultului părăsit, întreaga avere se strămută de drept în patrimoniul  comunităţii locale  a cultului adoptat, cu drept  de despăgubire pentru comunitatea locală părăsită, proporţional cu numărul  celor rămaşi a socoti biserica(locaşul de închinăciune, casa de rugăciuni) şi edificiile anexe ; această despăgubire va fi plătită în termen de cel puţin 3 ani de la stabilirea  ei”.

De asemenea, prin D.358/1948, art. 2 al.1 s-a statuat că „averea  mobilă şi imobilă aparţinând organizaţiilor şi instituţiilor arătate la art. 1 din prezentul decret, cu excepţia expresă a averii fostelor parohii, revine Statului Român, care le va lua în primire imediat”,iar potrivit al.2 din acelaşi articol s-a stabilit ca destinaţia  acestor averi va fi  hotărâtă de o comisie interdepartamentală, care va putea  atribui o parte din ele Bisericii Ortodoxe Române dat  diferitelor ei părţi componente.

Corelând aceste dispoziţii legale cu menţiunile din cuprinsul CF 80 Hodac B 3,reiese fără putinţă de tăgadă faptul că imobilul în litigiu a fost  proprietatea reclamantei, iar în baza Decretului nr.358/1948  aceasta a revenit  de drept Statului Român, care la rândul său le-a atribuit  Bisericii ortodoxe Române , respectiv  Parohia Ortodoxă Română din Hodac.

Preluarea imobilului în litigiu s-a făcut fără respectarea  dispoziţiilor legale  în vigoare la momentul respectiv  şi anume a dispoziţiilor art. 37 alin. 3 şi 4  di D.177/1948, care cereau ca strămutarea de drept  a averii cultului greco -catolic din patrimoniul comunităţii locale să fie  constatată şi soluţionată de  judecătoria locului.

Se constată că dispoziţiile decretului 358/1948 a avut un caracter eminamente abuziv, dispoziţiile acestuia contraveneau art. 27 din Constituţia din anul 1948 conform căruia libertatea conştiinţei şi libertatea religioasă erau garantate de stat, cultele religioase aveau libertatea de a organiza şi puteau funcţiona liber dacă ritualul şi practica lor nu erau contrare constituţiei, securităţii publice şi bunelor moravuri. În acelaşi timp decretul contravenea şi dispoziţiilor art. 481 c.civ. în materie de proprietate, conform cărora nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire.

Pârâta în cauză, Biserica Ortodoxă Română, actual proprietar, care şi-a înscris dreptul de proprietate în baza decretului 358/1948, nu se poate prevala de caracterul abuziv al acestuia pentru a obţine şi păstra dreptul de proprietate în baza unui alt temei juridic din decretul 177/1948.

Caracterul abuziv al decretului nr. 358/1948 face ca preluarea să fie nelegală, în condiţiile în care pârâta nu a dovedit şi nici nu putea dovedi că trecerea la cultul ortodox în condiţiile Decretului 177/1948 a fost liberă, generată de desfiinţarea cultului greco –catolic.

Adoptarea Legii 489/2006, care a abrogat dispoziţiile Decretului nr. 177/1948, nu poate determina o altă soluţie în condiţiile în care art. 27 alin 2 şi 3 ale legii prevăd că bunurile sacre, respectiv cele afectate direct şi exclusiv cultului pot fi redobândite dacă au fost confiscate în mod abuziv de stat în perioada 1940-1989 sau au fost preluate fără titlu.

 Având în vedere nevalabilitatea titlului de preluare a imobilelor aparţinând reclamantei, precum şi dispoziţiile art. 1 din Decretul lege nr.126/24.04.1990 privind  unele măsuri referitoare la biserica Română Unită cu Roma, care recunoaşte oficial  Biserica Greco Catolică şi ale art. 3 care  deschide  calea  recuperării bunurilor preluate de către BOR instanţa apreciază acţiunea formulată ca fiind în parte întemeiată, motiv pentru care va constata nulitatea  titlului de preluare de către pârâtă de la reclamantă a imobilului înscris  în CF nr.80 Hodac AS + 1, top.128,129.

Pe cale de consecinţă se va dispune şi anularea înscrierii de sub B 3  respectiv a încheierii de înscriere în cartea funciară nr.1058/10.05.1971 şi  revenirea la situaţia  anterioară de carte funciară în favoarea  vechiului proprietar Parohia  Greco Catolică din Hodac.

In ce priveşte încheierea nr.1427/01.02.2006 prin care s-a  radiat vechea  construcţie ( casa de lemn) şi s-au  evidenţiat construcţiile  noi, instanţa reţine următoarele:

Clădirea casei parohiale a fost construită de către credincioşii greco catolică şi acest aspect reiese  din probele administrate în cauză.

Astfel, conform  evidenţelor de carte funciară, la momentul edificării noii clădiri( pe locul casei de lemn care este înscrisă în cartea funciară) terenul pe care  aceasta a fost construită era proprietatea  parohiei Greco catolice.

Conform declaraţilor martorilor audiaţi în cauză, noua casă parohială a fost construită în perioada 1932-1933, fapt confirmat de toţi martorii audiaţi în cauză, cu precizarea ca martorii reclamantei au susţinut că această clădire a fost edificată  de greco catolici, iar martorii au susţinut că a fost edificată de către ortodocşi.

Martorul S.F. propus de reclamantă şi audiat prin comisie rogatorie a declarat că în anii 1930-1931 tatăl său a construit casa parohială, planurile fiind făcute la Blaj, iar casa există şi în prezent, declaraţiile acestuia coroborându-se şi cu înscrisurile depuse de reclamantă la dosarul cauzei.

Martorii reclamantei credincioşilor greco catolici, sunt persoane care au participat la edificarea acestei case  parohiale.

Martorul P.P.( propus de  pârâtă), a confirmat faptul că cei doi martori ai reclamantei  au contribuit la edificarea  casei parohiale în litigiu.

Martorii reclamantei au arătat că în această perioadă a fost edificată în localitate şi o casă parohială ortodoxă, fapt confirmat şi de martorii pârâtei.

Toţi martorii au declarat că imobilul casă parohială ortodoxă a fost vândut  de către parohia ortodoxă postului local al poliţiei.

Aceste depoziţii confirmă susţinerile  reclamantei, în conformitate cu care imobilul în litigiu este unul şi acelaşi cu casa parohială greco catolică edificată în perioada 1932-1933 şi un imobil edificat de către parohia  ortodoxă ulterior.

Având în vedere  că din probele administrate în cauză reiese că într-adevăr casa de lemn înscrisă iniţial în cartea funciară a fost demolată,iar în locul ei a fost edificată o  nouă casă parohială - de către comunitatea  greco catolică evidenţierea noii construcţii în cartea  funciară reflectă realitatea, astfel încât  cererea de anulare a încheierii în baza căreia  s-a dispus intabularea  construcţiei apare ca lipsită de interes, astfel încât instanţa o va respinge.

In condiţiile în care aşa cum au arătat mai sus, capătul principal de cerere urmează a fi admis cu consecinţa revenirii la situaţia de carte funciară anterioară, în favoarea Parohiei Greco Catolică, este evident că în mod implicit şi noua construcţie evidenţiată prin încheierea nr. 1427/2006 va reveni reclamantei.

Având în vedere calitatea de proprietar al imobilului  în litigiu recunoscută în favoarea reclamantei, instanţa văzând că acest imobil se găseşte în prezent în posesie şi folosinţa pârâtei fără titlu, va obliga pârâta să predea reclamantei în deplină proprietate şi paşnică folosinţă reclamantei imobilul înscris în CF nr.80 Hodac A +1,top.,128,129.

În baza art. 274 c.pr.civ va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

Domenii speta

Spete similare