Drept civil
Fond funciar
5. Emitere a unei alte oferte în termenul prescris de lege, condiţie esenţială pentru epuizarea procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate cu referire la atribuirea efectivă a terenului.
Situaţia petentului este circumscrisă ultimei ipoteze a textului art. 10 din HGR nr. 890/2005: reconstituirea în natură a dreptului de proprietate, impusă cu putere de lucru judecat în dosarele civile nr. 7692/2004, 5107/190/2006 şi 757/190/2007 ale Judecătoriei Bistriţa (în care sens toate aserţiunile contrare ale recurentei vizând modalitatea de reconstituire a proprietăţii sunt de înlăturat); inexistenţa opţiunii beneficiarului reconstituirii pentru despăgubiri; refuzul primei oferte a comisiei cu referire la amplasamentul oferit; lipsa emiterii unei alte oferte în termenul de 30 de zile stipulat de lege.
Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. civ.,
dec. nr. 321/R/2 octombrie 2008, nepublicată
Prin sentinţa civilă nr. 1787 din 30 aprilie 2008 pronunţată de Judecătoria Bistriţa s-a admis plângerea formulată de petenţii B. L., B. M., B. O., B. L., B. C., (moştenitorii petentului B. M. - decedat pe parcursul procesului) şi B. E., în contradictoriu cu intimata Comisia municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bistriţa, şi în consecinţă: a fost obligată intimata să înainteze petenţilor a doua ofertă privind amplasamentul terenului în suprafaţă de 2,27 ha teren, potrivit art. 10 din H.G. nr. 890/2005.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs intimata Comisia municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistriţa.
Recursul declarat nu este fondat.
Potrivit art. 1201 Cod civil, este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi împotriva lor în aceeaşi calitate, iar potrivit art. 166 Cod procedură civilă, excepţia puterii de lucru judecat poate fi invocată de pârâţi sau de instanţă din oficiu în orice fază a judecăţii, chiar şi înaintea instanţei de recurs.
Identitatea dintre obiectul prezentei pricini şi cel ce a făcut obiectul dosarului civil nr. 5107/190/2006, disputată între litiganţi, nu subzistă însă, aşa cum corect a conchis prima instanţă. Eronat invocă recurenta, cu referire la schimbarea amplasamentului terenului de reconstituit în natură, că scopul final urmărit este acelaşi în ambele litigii, câtă vreme în cel anterior cercetarea judecătorească a purtat asupra pretenţiei de schimbare a amplasamentului terenului oferit de Comisia municipală de fond funciar cu un altul indicat de beneficiarul reconstituirii, iar în cel prezent se cercetează modalitatea de aducere la îndeplinire a obligaţiei legale impuse de prevederile art. 10 din HG.nr.890/1995 constând în emiterea unei noi oferte de către comisie cu indicarea de către aceasta a unui alt amplasament, ca urmare a refuzării celei dintâi. Ca atare, fundamentul pretenţiilor evocate nefiind identic, este exclusă ipoteza autorităţii de lucru judecat, afirmată de recurentă.
Nici critica referitoare la modul favorabil de soluţionare a fondului solicitării petentului B. M. nu subzistă. Petentul este beneficiarul reconstituirii în natură a dreptului de proprietate asupra terenului de 2,27 ha, conform Hotărârii Comisiei judeţene Bistriţa-Năsăud nr. 276/2000, fiind înscris pe anexa 49. Acesta se încadrează în categoria persoanelor la care se referă art. 36 din Legea nr. 1/2000, cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărirea din anul 1945, dar nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau atribuirea le-a fost anulată şi cărora li se atribuie terenurile respective în limita suprafeţelor aflate la dispoziţia comisiei de fond funciar, restituirea trebuind a fi realizată în natură după criteriul respectării întinderii fostei proprietăţi, în care sens s-a statuat de altfel de către instanţele judecătoreşti cu ocazia litigiilor purtate între părţi anterior cu referire le reconstituirea dreptului de proprietate, în dosarele civile nr. 7692/2004, nr. 5107/190/2006 şi nr. 757/190/2007 ale Judecătoriei Bistriţa.
Prima instanţă judicios a conchis, reţinând o corectă situaţie de fapt şi făcând o judicioasă aplicare a dispoziţiilor legale incidente, argumente ce nu se mai impun a fi reiterate, că intimata-recurentă Comisia municipală Bistriţa de fond funciar nu şi-a îndeplinit toate atribuţiile referitoare la procedura punerii în posesie a petentului, sens în care a admis plângerea formulată.
Potrivit dispoziţiilor art. 10 din HGR nr. 890/2005, în forma sa modificată, „în situaţiile în care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibilă, fostului proprietar sau moştenitorilor acestuia li se va oferi un alt amplasament situat în aceeaşi localitate sau într-o localitate învecinată. Oferta va fi trimisă persoanelor îndreptăţite prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire iar termenul în care răspunsul de ofertă trebuie dat nu poate fi mai mic de 7 zile de la data primirii ofertei de teren pe alt amplasament. În cazul în care fostul proprietar sau moştenitorii acestuia nu acceptă amplasamentul oferit, comisia locală va trebui să formuleze o altă ofertă în termen de 30 de zile, dacă persoanele îndreptăţite nu optează pentru primirea de despăgubiri”.
Situaţia petentului este circumscrisă acestei ultime ipoteze a textului legal: reconstituirea în natură a dreptului de proprietate, impusă cu putere de lucru judecat în dosarele civile nr. 7692/2004, 5107/190/2006 şi 757/190/2007 ale Judecătoriei Bistriţa (în care sens toate aserţiunile contrare ale recurentei vizând modalitatea de reconstituire a proprietăţii sunt de înlăturat); inexistenţa opţiunii beneficiarului reconstituirii pentru despăgubiri; refuzul primei oferte a comisiei cu referire la amplasamentul oferit; lipsa emiterii unei alte oferte în termenul de 30 de zile stipulat de lege.
Ca atare, niciuna dintre aserţiunile expuse în cererea de recurs nu este în măsură să justifice neîndeplinirea obligaţiei legale de emitere a unei alte oferte în termenul prescris de textul de lege enunţat, condiţie esenţială pentru epuizarea procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate cu referire la atribuirea efectivă a terenului.
În ceea ce priveşte susţinerea recurentei vizând lipsa terenului disponibil pentru reconstituire, toate înscrisurile depuse în argumentare datează din lunile decembrie 2006, ianuarie 2007, momente de la care situaţia juridică a cunoscut schimbări, cu atât mai mult cu cât la începutul anului 2008 s-au făcut demersuri pentru predarea suprafeţei de 705,49 ha de la ADS (aspect atestat de adresa ataşată la dosar) or dovezi recente ale punctului de vedere exprimat nu au fost produse.
1