Lovituri aplicate cu pumnul în zona abdomenului urmate de moartea victimei.

Lovituri aplicate cu pumnul în zona abdomenului urmate de moartea victimei.

Inculpatul i-a aplicat victimei o singură lovitură, cu pumnul, de o intensitate relativ mare, la nivelul abdomenului şi care, coroborată cu caracterul spontan al agresiunii şi cu absenţa oricăror conflicte anterioare cu victima, conduce la concluzia că acesta a acţionat cu intenţia de a aplica o corecţie victimei şi nu pentru a-l ucide.

Trib. Bistriţa-Năsăud,

sent. pen. nr. 23/F/26 februarie 2009

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud nr.122/P/2007 a fost trimis în judecată inculpatul O. I. F. pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 Cod penal, constând în aceea că la data de 17 mai 2007, pe fondul unui conflict spontan, i-a aplicat victimei Ş. M. o lovitură cu pumnul în zona abdomenului cauzându-i ruperea unui hemangiom hepatic preexistent, ce a condus la moartea victimei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, respectiv: procesul-verbal de cercetare la faţa locului, planşa foto cuprinzând aspectele fixate cu ocazia autopsiei, a cercetării la faţa locului şi a reconstituirii, declaraţiile părţilor civile, respectiv a soţiei victimei şi tatălui  victimei, raportul de constatare medico-legală, concluziile medico-legale provizorii, declaraţiile martorilor, toate coroborate cu declaraţiile inculpatului, tribunalul reţine în fapt următoarele:

Victima a locuit în  Bistriţa, iar în după-amiaza zilei de 17 mai 2007 s-a deplasat cu autoturismul proprietate personală  în comuna  Şieuţ pentru rezolvarea unor probleme de serviciu cât şi pentru a-şi vizita bunicii materni. În centrul comunei menţionate, victima s-a întâlnit cu prietenul său D. N., ambii fiind invitaţi de primarul N. I. să participe la serbarea populară organizată de „Ispas” în satul Sebiş. Ş. M. O. şi D. N. au acceptat, astfel că s-au deplasat în satul Sebiş unde, iniţial, l-au vizitat pe directorul Şcolii generale din localitate.

În continuare, cei doi prieteni au băut câte o bere la două baruri, iar în jurul orei 22 au plecat la Căminul Cultural unde era organizată discoteca. În acest loc, victima Ş. M. O. s-a certat cu numitul C. I., fără a se lovi reciproc, deoarece conflictul verbal a fost repede aplanat de Dornean Nicolae şi de inculpatul O. I. F. Aşadar, Ş. M. O. şi C. I. s-au împăcat şi în jurul orei 24 au plecat împreună cu D. N. la  barul AF „Oltean”, proprietatea lui O. I., local situat în centrul satului Sebiş. În ceea de îl priveşte pe inculpatul O. I. F., acesta a plecat de la discotecă cu o prietenă, în altă direcţie.

La barul AF „O.”, Ş. M. O., C. I. şi D. N. au mai băut câte o bere în faţa localului, cu precizarea că acolo se mai aflau şi alte persoane, respectiv O. I., S. A. (paznic de noapte în sat), S. A. (contabil la Primăria Şieuţ), S. I. A., P. L. M., O. M. V. şi G. U. P. I.

Intre timp, inculpatul O. I. F. s-a despărţit de prietena sa şi a plecat spre casă, dar a trecut mai întâi per la barul AF „O.”, unde s-a întâlnit cu persoanele menţionate mai sus. Printre subiectele de discuţie purtate cu această ocazie a fost şi fotbalul. Martorul D. N. a precizat că la un moment dat victima Ş. M. O. a folosit expresia „Dă-o dracului de Steaua”. Inculpatul O. I. F. a afirmat că Ş. M. O.  i s-a adresat direct cu „expresiile jignitoare” : „dă-i dracului de Steaua şi de Becali”.

Cert este că atitudinea „anti-stelistă” manifestată de victima Ş. M. O. l-a iritat atât de tare pe inculpat, încât acesta, fără a ezita nici o clipă şi fără a-i adresa victimei nici un cuvânt, i-a aplicat cu mâna stângă o puternică lovitură de pumn în zona abdominală. Şocul a fost atât de puternic încât victima Ş. M. O. s-a  lovit cu spatele de uşa barului, iar apoi s-a ghemuit de durere, aşezându-se pe treptele terasei localului.

Martorul D. N. a precizat chiar că timp de câteva secunde Ş. M. O. nu a putut respira. De altfel, D. N.  a încercat să-i acorde prietenului său primul ajutor, însă după un timp acesta şi-a mai revenit, astfel că l-a transportat cu autoturismul său la domiciliul bunicilor, l-a aşezat pe patul din bucătărie şi i-a scos pantofii, după care a plecat, spunându-i să telefoneze dacă se va simţi rău.

Sosirea lui Ş. M. O. a fost auzită de bunicul său, G. V., din camera alăturată bucătăriei, însă acesta nu a reacţionat în nici un mod deoarece nu cunoştea faptul că nepotul său fusese lovit.

Bunica victimei, G. M., s-a trezit la ora 5 dimineaţa şi s-a dus în bucătărie. Auzind gemete, a aprins lumina şi a constatat că nepotul său era culcat pe spate, îmbrăcat, dar desculţ. Ş. M. O.  era foarte palid („alb ca varul”), gemea, acuza dureri mari şi cerea apă. G. M. a crezut că nepotul său a suferit un accident de maşină şi a încercat să-i aline durerile servindu-l de mai multe ori cu apă. Ş. M. O. s-a zbătut în pat timp de circa 2 ore, iar la un moment dat, datorită durerilor atroce şi-a introdus în gură degetele de la o mână, muşcându-le cu atâta forţă încât au sângerat. După aprox.2 ore de zbatere continuă, Ş. M. O. a început să delireze, apoi s-a întors cu faţa la perete şi „s-a liniştit”.

Crezând că nepotul ei a adormit, G. M. s-a îmbrăcat şi s-a dus la magazin să cumpere pâine, iar după ce s-a reîntors acasă a pregătit o cafea. Uitându-se apoi spre patul din bucătărie a constatat că nepotul ei nu s-a mai mişcat din poziţia în care îl lăsase. Bănuind că ceva nu este în regulă, s-a apropiat de pat şi a constatat că Ş. M. O. decedase.

Din raportul de constatare medico-legală întocmit de serviciul de Medicină legală Bistriţa-Năsăud nr. 1072/III/198/2007 rezultă că moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se unei insuficienţe circulatorii acute consecutivă unei hemoragii interne produsă ca urmare a unei rupturi traumatice a unui hemangiom hepatic. Leziunile tanatogeneratoare s-au produs prin lovire activă cu un corp dur (posibil pumni, picioare) în regiunea abdominală, între traumatism şi deces existând o legătură de cauzalitate directă.

Părţile vătămate Ş. G. şi Ş. M., părinţii victimei, s-au constituit părţi civile cu suma de 42.000 lei reprezentând daune materiale şi 150.000 lei daune morale.

La rândul său, partea vătămată Ş. L., soţia victimei, s-a constituit parte civilă cu suma de 100.000 euro sau 3.367.100.000 lei, reprezentând daune morale.

În apărare, inculpatul, prin apărătorul său ales, a susţinut că nu se face vinovat de comiterea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, întrucât nu s-a stabilit cu certitudine care a fost momentul în care hemangiomul hepatic preexistent s-a rupt, din actul medico-legal rezultând că este puţin probabil ca acesta să se fi rupt spontan, ori victima a mai avut un incident în aceeaşi zi, fiind prinsă peste abdomen şi dusă la maşină cu forţa.

Dintre cei 3 martori care au asistat la acest incident martorul D. N. a arătat că victima a intrat singură în maşină, martorul P. A. a precizat că victima a fost ajutată să urce în maşină chiar de inculpatul O. I. F., doar martorul C. I. precizând că victima a fost urcată în maşină de D. N.  şi P. L. care l-au ţinut de mână, de umeri şi de subţiori.

Ori, potrivit raportului de constatare medico-legală leziunile tanatogeneratoare s-au putut produce prin lovire activă cu un corp dur (posibil pumni, picioare) în regiunea abdominală, singurul care i-a aplicat victimei o astfel de lovitură fiind inculpatul, în cadrul incidentului ce a avut loc ulterior, intensitatea traumatismului abdominal fiind, potrivit aceluiaşi act medico-legal, relativ mare.

La rândul lor, părţile vătămate Ş. G. şi Ş. M., prin apărătorul lor ales au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 cod penal în infracţiunea de omor prev. de art. 174 Cod penal arătând că inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide victima având în vedere modul în care acesta a acţionat, aplicându-i o lovitură cu o intensitate mare, în zona abdominală, care este o zonă foarte sensibilă, punct de vedere îmbrăţişat şi de apărătorul ales a părţii civile Ş. L.

În primul rând, este de observat că, din probele administrate în cauză, rezultă cu certitudine că inculpatul O. I. F. i-a aplicat victimei Ş. M. O. o lovitură cu pumnul în zona abdominală, de intensitate relativ mare şi care l-a făcut pe acesta să se ghemuiască de durere, împrejurare recunoscută, de altfel, de către inculpat.

În al doilea rând, este stabilit, în afara oricărui dubiu, că între această lovitură aplicată de inculpat şi decesul victimei există legătură de cauzalitate, acesta datorându-se unei insuficienţe circulatorii acute consecutivă unei hemoragii interne produsă ca urmare a unei rupturi traumatice a unui hemangiom hepatic, leziune ce s-a putut produce prin lovire activă cu un corp dur în zona abdominală.

Din punct de vedere al laturii subiective, infracţiunea de omor poate fi săvârşită cu intenţie directă sau indirectă presupunând, aşadar, intenţia făptuitorului de a ucide, rezultat pe care-l prevede fie ca o consecinţă sigură a faptei, fie ca o eventualitate.

Intenţia autorului de a omorî victima poate rezulta din activitatea materială, obiectivă, desfăşurată de acesta sau, dacă activitatea materială nu este atât de revelatorie, intenţia de a ucide se poate stabili pe baza altor fapte sau împrejurări rezultate din probele administrate.

În prezenta cauză, inculpatul i-a aplicat victimei o singură lovitură, cu pumnul, de o intensitate relativ mare, la nivelul abdomenului şi care, coroborată cu caracterul spontan al agresiunii şi cu absenţa oricăror conflicte anterioare cu victima, conduce la concluzia că acesta a acţionat cu intenţia de a aplica o corecţie victimei şi nu pentru a-l ucide.

Rezultă, prin urmare, că intenţia directă a inculpatului a fost de lovire sau de vătămare a integrităţii corporale a victimei, rezultatul mai grav, respectiv moartea acesteia, fiind imputabil din culpă, întrucât acesta putea şi trebuia să prevadă, chiar în absenţa hemangiomului hepatic preexistent, că o lovitură de o asemenea intensitate putea produce, faţă de zona în care a fost aplicată, ruperea sau lezarea unor organe interne, cu potenţial letal.

În aceste condiţii, este evident că fapta comisă de inculpat întruneşte, în drept, elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 Cod penal.

În favoarea inculpatului nu poate fi reţinută circumstanţa atenuantă legală a provocării prev. de art. 73 lit b Cod penal întrucât deşi în declaraţia sa (f.27-28) inculpatul a pretins că victima i-a adresat cuvinte jignitoare de genul „stelistule, Becali, ţăran prost, imbecil” şi l-a înjurat de mamă, din declaraţia martorului ocular D. N. rezultă că afirmaţiile victimei au fost „dă-i dracului de Steaua şi de Becali”, martorul S. A. confirmând la rândul său că, înainte de incident, în grupul de tineri s-a discutat despre fotbal.

Ori, expresiile arătate nu au fost de natură a-i crea inculpatului o puternică tulburare sau emoţie, în sensul textului de lege arătat, sub imperiul căreia acesta să fi reacţionat violent.

Pe de altă parte, inculpatul nu are antecedente penale, fiind cunoscut cu o bună conduită, iar potrivit referatului de evaluare (f.111-114) acesta prezintă perspective de reintegrare socială, astfel că în favoarea acestuia se va reţine circumstanţa atenuantă judiciară prev. de art. 74 lit a Cod penal.

În baza acestor texte de lege şi având în vedere criteriile generale de individualizare ale pedepselor prev. de art. 72 Cod penal tribunalul îl va condamna pe inculpat la 2 ani închisoare, făcând şi aplic. art. 74 lit a rap. la art.76 lit b Cod penal.

Totodată, se va face aplicarea disp. art. 71 rap. la art. 64 lit a,b cod penal privitoare la pedeapsa accesorie, iar în baza art.88 Cod penal se va deduce din pedeapsă reţinerea şi arestul preventiv al inculpatului din perioada 19 mai-16 iunie 2007.

În latura civilă a cauzei părţile vătămate Ş. G. şi Ş. M. s-au constituit părţi civile cu suma de 42.000 lei reprezentând daune materiale şi 150.000 lei daune morale.

Pretenţiile civile reprezentând daune materiale au fost dovedite în cauză prin declaraţiile martorilor, care au arătat că la înmormântare s-au cheltuit circa 15.000 lei, la masa organizată la 9 zile 2.000 lei, la 6 săptămâni 5.000 lei, la 6 luni 5.000 lei, la 1 an 7.000 lei, iar 6.000 euro a costat monumentul funerar, declaraţiile acestora coroborându-se cu chitanţele şi facturile fiscale depuse la dosar.

Referitor la daunele morale solicitate, fără îndoială, părţilor civile li s-a cauzat un prejudiciu moral reprezentat de suferinţa îndurată prin pierderea fiului lor însă tribunalul apreciază că suma de 10.000 lei reprezintă o reparaţie suficientă sub acest aspect.

Mai trebuie menţionat că la termenul la care cauza s-a dezbătut în fond aceste părţi civile şi-au majorat pretenţiile civile reprezentând daune materiale la suma de 58.000 lei însă o asemenea cerere apare ca tardivă faţă de dispoziţiile art. 15 Cod procedură penală.

La rândul său partea civilă Ş. L., soţia victimei, s-a constituit parte civilă cu suma de 100.000 euro reprezentând daune morale.

Din declaraţia martorilor rezultă că partea civilă a fost foarte afectată de moartea soţului său, declaraţiile martorilor coroborându-se cu adeverinţa eliberată de cabinetul de asistenţă psihopedagogică al Colegiului Naţional „Andrei Mureşanu” Bistriţa, din care rezultă că partea civilă a necesitat consiliere psihologică.

În aceste condiţii este evident că părţii civile Ş. L. i s-a cauzat un prejudiciu moral tribunalul apreciind că suma de 10.000 lei este suficientă pentru a reprezenta o recunoaştere şi o justă reparaţie a acestuia.

Domenii speta

Spete similare