Fond funciar

Prin sentinţa civilă nr.3472/2008 a Judecătoriei Oneşti a fost respinsă acţiunea civilă având ca obiect constatare nulitate  absolută titlu de proprietate formulată de către reclamantul I.D.L.S. în contradictoriu cu pârâtii Parohia Ortodoxă B., B.V., M.N.M., M.A., C.Gh.V., V.Gh.I., A.I., Comisia Locală pentru  stabilirea dreptului de proprietate  privată asupra terenurilor B., Comisia Judeţeană B., Primăria comunei B. şi Prefectura B.

Au  fost respinse excepţiile  lipsei calităţii procesuale active şi a  lipsei de interes ridicate de către pârâta Parohia Ortodoxă B..

A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a  pârâtelor Primăria comunei B. şi Prefectura B..

S-a făcut aplicarea art.274 cod procedură civilă.

Pentru a  pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a  reţinut următoarele :

Reclamantul a formulat în baza legilor fondului funciar cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de  moştenitor al defunctului I.N. ( care a fost expropriat prin Decretul nr.83/1949 de mai multe suprafeţe de teren, arabil, pădure , păşune aflate pe raza comunei B., jud. B).

Cererile reclamantului au fost soluţionate pozitiv  numai în parte de  către  Comisia Judeţeană B. de aplicare a Legii  nr.18/91. Reclamantul susţine că în titlurile de proprietate  ale părţilor, aşa cum s-a menţionat mai sus,  cuprind pe cele care i-au aparţinut defunctului său bunic şi de aceea solicită să se constate  nulitatea absolută  pentru terenurile revendicare de el.

Potrivit celor consemnate în raportul de expertiză la pct.2 ( fila 182), suprafeţele de teren în litigiu prevăzute de reclamant la fila 25 au fost identificate în baza precizărilor făcute de către reclamant iar la dosar n-au fost depuse planuri anexă prin care să poată fi identificată cu exactitate terenurile în litigiu.

De asemenea s-a mai consemnat că schiţele anexă la Decretul de expropriere nr.83/1949  depuse la dosar nu permit identificarea terenurilor în cauză.

Faţă de această situaţie expertiza efectuată în cauză este lipsită de  concludenţa  necesară care să ducă la concluzia neechivocă asupra faptului că terenurile în cauză identificate prin expertiză s-ar  încadra în vreunul din cazurile de nulitate absolută a titlurilor de proprietate prevăzute limitativ în art. III din Legea nr. 168/1997.

Pe de altă parte , în sprijinul imposibilităţii declarării, pentru terenurile revendicate de reclamant, a  nulităţii absolute a titlurilor de proprietate vin şi prevederile art.II din Legea nr.169/1997 potrivit cărora dispoziţiile  modificate sau de completare ori de abrogare a prezentei legi nu aduc atingere în nici un fel titlurilor şi altor acte de proprietate eliberate cu respectarea prevederilor Legii 18/1991 la data întocmirii lor.

În sprijinul aceleaşi idei vin şi prevederile art.2 al.2 din Legea nr.1/2000 potrivit cărora drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii 18/1991 pentru care au fost eliberate adeverinţa de proprietate, procesul verbal de punere în posesie sau titluri de  proprietate rămase valabile fără nici o altă confirmare.

În altă ordine de idei, trebuie să se aibă în vedere că reclamantul prin procesul-verbal  din 5 august 2004 ( fila 107) a acceptat ca în schimbul imobilelor  ( construcţii + terenuri) pe care le-a solicitat să primească cu titlu de despăgubiri  echivalentul a 29.850 USD.

De altfel , reclamantul are la dispoziţie prevederile Legii nr.10/2000 pentru recuperarea terenurilor situate în extravilan.

Împotriva  acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru următoarele motive :

 - Instanţa de fond nu identifică în totalitate şi corect  situaţia de fapt şi de drept  incidentă în cauză; în cauză ar fi trebuit admisă atât proba cu martori cât şi  suplimentul de expertiză  solicitate de către reclamant prin  obiecţiunile formulate;

 - Instanţa de fond nu se pronunţă asupra  obiectului, motivelor şi temeiniciei cererilor formulate, făcând doar o apreciere  generală în sensul că au  aplicabilitate  dispoziţiile art.II din  Legea 169/1997  şi art.2 alin.2 din Legea 1/2000, fără a explica în concret acest lucru şi fără a răspunde criticilor reclamantului;

- Instanţa de fond nu face discuţie  asupra specificităţii fiecărui titlu de proprietate în parte în sensul analizării motivelor de nulitate pentru fiecare titlu în parte.

- În mod greşit se consideră aplicabilă  Legea 10/2001 şi nu se pronunţă asupra motivelor  care vizează aplicabilitatea Legii 18/1991.

În apărare au formulat întâmpinare intimaţii M.N.M., M.A., C.Gh.V. şi Parohia Ortodoxă B..

Intimaţii M.N.M., M.A., C.Gh.V. au solicitat respingerea  recursului ca  nefondat susţinând  în  esenţă că : în cauză  nu sunt incidente dispoziţiile Legii 18/1991 ci reclamantul trebuie să urmeze procedura Legii 10/2000; cei trei intimaţi – pârâţi  sunt cumpărători de bună credinţă la nivelul anilor 1953-1961, când încă nu  erau C.A.P.- urile, iar titlurile de proprietate au fost  eliberate cu respectarea legii 18/1991;  cererea formulată la data de 20.09.2005 în temeiul Legii nr.247/2005 este tardivă întrucât nu au fost solicitate în temeiul Legii 18/1991, 169/1997 şi 1/2000, terenurile în litigiu.

Intimata  Parohia Ortodoxă B. a formulat la rândul său întâmpinare  prin care  a solicitat respingerea recursului în principal pentru următoarele considerente :  în ceea ce priveşte restituirea  terenurilor în litigiu sun  aplicabile dispoziţiile Legii 10/2001, iar în cele  ale Legii 18/1991 titlul de proprietate emis  în numele  intimatei - pârâte Parohia Ortodoxă B. este legal întocmit întrucât  la acel moment recurentul nu solicitase încă acest teren.

În recurs nu au fost administrate probe noi.

Examinând actele  şi lucrările dosarului prin raportare la motivele de recurs invocate constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente :

Reclamantul – recurent, personal sau prin autorii  săi a formulat un număr de patru cereri  de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul  legilor fondului funciar astfel  : cererea nr.4627/20.03.1991, cererea nr. 53/13.01.1998, cererea  nr.739/07.03.2000 şi cererea nr. 62 din data de 20.09.2005.

Terenurile ce fac obiectul cererilor de reconstituire a  dreptului de  proprietate sunt  indicate a fi  cele care au fost expropriate de la  defunctul bunic al reclamantului în temeiul Decretului nr.83/1949, conform procesului verbal din data de  03.03.1949 şi din data de 23.03.1949.

Reclamantul a investit cu  acţiunea în constatarea  nulităţii absolute a următoarelor  titluri de proprietate : titlul de proprietate nr. 78055/16.05.1996 pentru suprafaţa de  2242 m.p. – titular  Parohia Ortodoxă B.; titlul de proprietate nr.76334/1993 pentru suprafaţa de 3113 m.p. şi 2513 m.p. – titular B.V.,  titlul de proprietate nr.77053/1994 – 1510 m.p. titular M.N.M.; titlul de proprietate nr.77038/1994 -130 m.p. – M.A.; titlul de proprietate nr. 77464/1995 -232 m.p. – C.  V. şi  titlul de proprietate nr.77061/1994 -2045 m.p. –tilular  V.Gh.I., potrivit precizărilor aflate la fila 25 şi 228 dosar fond.

Motivul de nulitate absolută invocat este acela  că titlurile de proprietate mai sus  menţionate eu fost emise cu  nerespectarea prevederilor legale pentru terenurile aflate în intravilan şi pentru care  reclamantul a  formulat cerere de  reconstituire a dreptului de  proprietate, susţinându-se incidenţa dispoziţiilor art.III, alin.1, lit.c din Legea nr.169/1997.

Potrivit art.III alin.1, lit.c  din Legea nr.169/1997 sunt lovite de nulitate absolută  potrivit  legislaţiei civile încheiate la data încheierii actului juridic actele de  reconstituire a dreptului de proprietate  în intravilanul localităţilor, pe terenurile revendicate de către foştii proprietari, cu excepţia celor atribuite conform art.23 dij Legea 18/1991  ( art.24 din Legea nr.18/1991 în forma republicată a acestui act normativ)

Potrivit  ar.261 alin.5 cod procedură civilă, hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept careu au  format convingerea instanţei şi cele pentru care s-au înlăturat  cererile părţilor.

Analizând sentinţa recurată se poate observa faptul că a ceasta nu corespunde cerinţelor impuse de textul menţionat anterior.

Instanţa de fond a  constatat în mod corect că verificarea condiţiilor de valabilitate a uni act  juridic se face  prin  raportare la normele în vigoare la data  încheierii sale fiind o expresie a  principiului  neretroactivităţii legii civile, fiind încălcate în acest sens dispoziţiile  art.II din Legea 169/1997 şi cele ale art.2, alin.2 din Legea 1/2000.

Însă, cu respectarea acestui principiu instanţa era  obligată să analizeze  legalitatea celor şase titluri de proprietate şi anume dacă acestea au fost emise în concordanţă cu prevederile legale în vigoare la data eliberării lor.

Astfel, instanţa de fond era  obligată să analizeze  următoarele aspecte: dacă la data reconstituirii dreptului de proprietate pentru terenurile a căror  radiere se solicită a fi făcută ca urmare a anulării parţiale a titlurilor  de proprietate reclamantul sau autorii săi au solicitat reconstituirea  dreptului de proprietate, dacă pârâţii, titulari ai  dreptului de  proprietate potrivit titlurile de proprietate  contestate sunt  persoane îndreptăţite la reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate şi dacă actele de reconstituire  sau constituire au ca obiect terenuri  situate în intravilan.

Pentru a stabili dacă sunt sau nu întrunite condiţiile enunţate anterior era necesar în primul rând identificarea  suprafeţelor de teren  solicitate de către reclamant, prin fiecare dintre cele patru cereri de reconstituire a  dreptului de proprietate în cazul în care  acestea sunt diferite, aspect pe care instanţa de fond  nu l-a analizat.

În aceste condiţii, deşi reclamantul a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză topo-cadastrală prin care a solicitat ca la identificarea  acestor suprafeţe de teren să fie avute în vedere şi schiţele cadastrale aflate  la Primăria comunei B.  şi anterioare anului 1949,obiecţie pertinentă faţă de  concluziile raportului în sensul imposibilităţii  identificării terenurilor, instanţa nu le-a  dat curs şi nu a solicitat expertului şi aceste verificări, deşi erau necesare pentru stabilirea vechiului amplasament al terenurilor ce au aparţinut autorului reclamantului şi pentru a  stabili dacă există sau nu  suprapunere între acesta şi amplasamentul terenurilor înscrise în  titlurile de proprietate contestate. 

Reclamantul a solicitat administrarea probei testimoniale, probă respinsă ca  nefiind utilă soluţionării cauzei, la data de 06.11.2008.

În acest mod, instanţa de fond a respins o probă, care faţă de concluziile raportului de  expertiză în sensul existenţei de dificultăţi, la identificarea vechiului amplasament  din cauza  insuficienţei înscrisurilor, era utilă soluţionării cauzei în vederea  stabilirii corecte a situaţiei de fapt.

De asemenea tot  pentru verificarea  întrunirii sau nu a condiţiilor  pentru anularea titlurilor de proprietate  contestate se impune analizarea modalităţii de reconstituire sau de  constituire a dreptului de proprietate pentru fiecare pârât  în parte: dacă a  formulat cerere de reconstituire sau  constituire a dreptului de proprietate, data  formulării,  prin comparare la  data la care a  formulat cerere reclamantul sau autorii săi pentru terenurile în litigiu ; actele care  au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate ( rol agricol, acte translative de proprietate, alte asemenea înscrisuri) toate acestea fiind necesare pentru a stabili dacă pârâţii erau îndreptăţiţi sau nu la  dreptul de proprietate asupra terenurilor în litigiu.

Deşi reclamantul a invocat faptul că a  intervenit sancţiunea decăderii în ceea ce priveşte întâmpinarea  formulată de către  pârâţii M.N.M., M.A., C.Gh.V., instanţa de fond nu s-a  pronunţat asupra  acestui aspect.

Se mai impune a fi precizat faptul că este nefondată apărarea pârâţilor şi opinia  instanţei de fond  în sensul că pentru restituirea dreptului de proprietate în ceea ce  priveşte terenurile care au făcut obiectul exproprierii  în temeiul Decretului nr.83/1949 sunt aplicabile dispoziţiile Legii 10/2001, iar nu acela ale Legii 18/1991.

Faţă de existenţa  art.39 din Legea nr.18/1991 republicată  conform  căruia  persoanele fizice ale căror terenuri agricole au fost trecute în  proprietatea statului prin efectul Decretului  nr.83/1949 şi al oricăror alte acte normative de  expropriere …pot cerere reconstituirea  dreptului de proprietate … este  evident că terenurilor solicitate de către  reclamant  le sunt aplicabile aceste prevederi legale.

Pentru aceste considerente în temeiul art.312 alin.2 şi 5, art.304, pct.5 şi ar.305  cod procedură  civilă, constatând că  fondul cauzei nu a  fost cercetat, că nu au fost administrate toate  probele utile  unei juste soluţionări a cauzei, va admite recursul, va casa  în tot sentinţa civilă recurată, va trimite  cauza spre rejudecare la aceiaşi  instanţă, urmând ca în  rejudecare să fie avute în vedere dispoziţiile art.315, alin.1 şi 3 cod procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare