Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.)

Dosar nr. 2479/109/2009

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA PENALĂ

DECIZIE PENALĂ Nr. 526/R

Şedinţa publică de la 05 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE M D

Judecător V V

Judecător M N

Grefier P T

Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş este reprezentat prin procuror D T.

S-a luat în examinare, spre soluţionare, recursul declarat de petentul B I, împotriva sentinţei penale nr 20 din 03.02.2009 pronunţate de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr 86/277/2009, intimat fiind P G,

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

S-a procedat la înregistrarea audio a cauzei cu mijloace tehnice, potrivit art 304 C.p.p.

Reprezentanta Parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat şi de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată către stat.

TRIBUNALUL

Asupra  recursului penal de faţă:

Constată că prin sentinţa penală nr.20 din 3 februarie 2009 a Judecătoriei Pătârlagele a fost respinsă plângerea formulată de către petentul B I împotriva rezoluţiei din 19 martie 2008 dată în dosarul nr.1027/P/2007 x 1044/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pătârlagele, judeţul Buzău.

Prin aceeaşi sentinţă a fost obligat petentul la 50 de lei cheltuieli judiciare către stat şi la 300 lei cheltuieli judiciare către intimat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că petentul a sesizat la data de 24.09.2007 Poliţia oraşului N susţinând că intimatul  a distrus bunuri, a mutat semnele de hotar dintre proprietăţile lor,

 l-a ameninţat cu moartea şi cu mutilarea, iar la data de 5.10.2007 a sesizat din nou Poliţia oraşului N cu privire la faptul că intimatul i-a tulburat posesia asupra  terenului situat în pct."N" V N, judeţul B. În urma sesizărilor,

 organele de  poliţie s-au deplasat la faţa locului şi au întocmit un proces verbal, constatându-se că hotarul dintre cele două proprietăţi îl constituie un gard edificat de o parte şi de alta a unor pruni,

 gard ce a fost deplasat de către intimat pe o distanţă egală cu diametrul prunilor(10-15 cm.), în interiorul  terenului aparţinând petentului.

Cu această ocazie s-au executat şi planşe fotografice.

Intimatul a recunoscut că a mutat gardul, dar ulterior l-a refăcut în modalitatea în care se găsea iniţial, situaţie ce rezultă din procesul verbal încheiat de organele de poliţie în data de 31.01.2008.

Sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ameninţare, în urma audierii martorilor V G.I şi R F D a rezultat că între cele două părţi nu au existat discuţii în care petentul să fie ameninţat de intimat.

Faţă de cele expuse, instanţa de fond a constatat că cercetările sunt complete, iar probele judicios interpretate, precum şi faţă de faptul că la timp foarte scurt situaţia anterioară a fost restabilită, a constatat că rezoluţia adoptată de procuror este temeinică şi legală.

Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen, petentul care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie întrucât:

-organele de urmărire penală nu au făcut o cercetare la faţa locului şi audierea părţilor şi a martorilor;

-instanţa de fond a refuzat refacerea şi completarea cercetărilor, în sensul de a efectua o cercetare la faţa locului şi de a audia părţile şi martorii;

-instanţa de fond  nu a considerat necesară prezenţa intimatului la instanţă;

-nu i-a fost îngăduită refacerea  şi completarea probelor în timpul judecăţii în primă instanţă;

-la închiderea dezbaterilor instanţa de fond nu a anunţat data şi ora la care se va pronunţa hotărârea.

Prin încheierea nr.773 din 14 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost admisă cererea petentului şi s-a strămutat judecarea cauzei de la Tribunalul Buzău la Tribunalul Argeş.

Examinând sentinţa, atât prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, potrivit art.3856alin.ultim c.proc.pen., Tribunalul apreciază că recursul este nefondat, din următoarele considerente:

Pe baza probelor administrate în cauză, prima instanţă a reţinut în mod corect legalitatea şi temeinicia soluţiei procurorului.

Recurentul susţine că procurorii au refuzat să efectueze cercetarea la faţa locului şi să audieze personal părţile şi martorii.

Având în vedere infracţiunea cercetată, procurorii nu aveau obligaţia să efectueze aceste acte de urmărire penală, ele fiind date potrivit art.207 c.proc.pen., în competenţa organelor de cercetare ale poliţiei judiciare care le-au şi efectuat.

Pentru infracţiunea  în cauză, procurorul exercită supravegherea, infracţiunile pentru care urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror fiind limitativ prevăzute de art.209 alin.3 c.proc.pen.

În legătură cu aspectele sesizate în recurs referitoare la faza de judecată, Tribunalul constată că instanţa de fond a respectat dispoziţiile  legale ce reglementează instituţia plângerii împotriva soluţiei procurorului.

Astfel, potrivit art.2781alin.7 c.proc.pen., judecătorul, soluţionând plângerea, verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.

Având în vedere acest text de lege, instanţei de fond îi era interzis să efectueze o cercetare la faţa locului sau să audieze părţile şi martorii.

De asemenea, alin.4teza finală al art.2781c.proc.pen.,stipulează că judecătorul, atunci când consideră absolut necesară prezenţa intimatului poate dispune prezentarea acestuia.

În speţă, Tribunalul apreciază că prezenţa intimatului la judecata în primă instanţă nu era absolut necesară, câtă vreme acesta dăduse o declaraţie la urmărirea penală, iar audierea sa nemijlocit în faţa instanţei de fond era oprită de lege.

Recurentul mai susţine că nu i s-a îngăduit de către prima instanţă refacerea  şi completarea probelor, lucru inexact, întrucât instanţa i-a îngăduit să depună acte, singurele probe îngăduite de lege la judecarea plângerii.

În fine, recurentul susţine că la încheierea dezbaterilor nu i s-a comunicat data şi ora la care se va pronunţa hotărârea.

Instanţa de fond nu avea o asemenea obligaţie întrucât, dacă nu s-a amânat pronunţarea în şedinţă publică, este evident că sentinţa se va pronunţa în aceeaşi zi, lucru care s-a şi întâmplat.

În ce priveşte ora, este greu de anticipat când se va pronunţa o anume hotărâre, câtă vreme nu se poate stabili cât vor dura deliberările în funcţie de numărul de dosare rămase în pronunţare.

De altfel, art.310 c.proc.pen. nu instituie vreo obligaţie privind anunţarea date şi orei când se va face pronunţarea.

Faţă de toate acestea, Tribunalul apreciază că instanţa de fond a reţinut în mod corect că în cauză s-au administrat toate probele, probe din care a rezultat că intimatul nu a ocupat din terenul recurentului în înţelesul art.220 c.p.

Ocuparea în acest caz presupune luarea în stăpânire în tot sau în parte a imobilului pentru o perioadă suficient de lungă de timp din care să rezulte că intimatul s-a comportat ca un adevărat proprietar în legătură cu terenul.

Or, în speţă, acest lucru nu s-a întâmplat, intimatul repoziţionând într-un timp foarte scurt gardul pe amplasamentul corect, ceea ce dovedeşte că acesta nu a intenţionat luarea în stăpânire a terenului.

Aşa fiind, în baza art.38515pct.1 lit."b" c.proc.pen. urmează să fie respins recursul ca nefondat.

Văzând şi dispoziţiile art.192 alin.2 c.proc.pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul B I, împotriva sentinţei penale nr 20 din 03.02.2009 pronunţate de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr 86/277/2009, intimat fiind P G, domiciliat în N, jud B.

Obligă  recurentul la plata sumei de 30 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 05 Octombrie 2009, la Tribunalul Argeş secţia penală.

Preşedinte, Judecător, Judecător, Grefier,

4

Domenii speta

Spete similare