Litigiu de muncă

Sentinţă civilă 42 din 13.01.2009


1.Prin sentinta civila nr. 42 din 13 ianuarie 2009 a Tribunalului Arad s-a respins actiunea formulata de reclamantii persoane fizice salariate, împotriva pârâtului angajator – unitate sanitara, pentru acordare tichete de masa, sau contravaloarea lor, reactualizata cu rata inflatiei.

În motivare s-a retinut ca prin actiunea formulata, reclamantii au solicitat obligarea pârâtului sa le acorde tichetele de masa sau contravaloarea lor, ca drept al lor, prevazut de Legea nr.142/1998 art. 1 si art. 23 din OUG nr. 115/2004; sa calculeze cuantumul valoric al tichetelor de masa neacordate, nominal si sa le plateasca sumele ce li se cuvin cu acest titlu, reactualizate cu rata inflatiei pâna la data platii.

În considerentele hotarârii, tribunalul a statuat ca, din chiar starea de fapt retinuta, referitoare la aceea ca angajatorul nu este o unitate sanitara ce se finanteaza prin sistemul de asigurari sociale de sanatate, ci o institutie publica, finantata de la bugetul de stat si din venituri proprii, rezulta neîndoielnic ca reclamantii nu se pot prevala în demersul lor de prevederile art. 23 din OUG nr. 115/2004, întrucât textul mentionat stabileste expres si limitativ ca numai personalul încadrat în unitatile sanitare publice finantate din venituri proprii realizate prin sistemul de asigurari sociale de sanatate beneficiaza lunar de maximum 20 tichete de masa, ceea ce nu este cazul în privinta reclamantilor, ai caror angajator nu este finantat prin sistemul de asigurari sociale de sanatate.

Pe de alta parte si chiar independent de cele evidentiate mai înainte, este de precizat ca potrivit art. 1 din legea nr. 142/1998, invocata de asemenea, de catre reclamanti în actiunea lor salariatii din sectorul bugetar pot primi o alocatie individuala de hrana, acordata sub forma tichetelor de masa, suportata integral pe costuri de angajator, statuându-se, la alin. 2) fara nici un echivoc ca aceste tichete de masa se acorda în limita prevederilor bugetului de stat, sau dupa caz, ale bugetelor locale pentru unitatile din sectorul bugetar.

Or, fata de nota volitiva a predicatului "poate" de la alin. 1) al textului mai înainte mentionat si dispozitia expresa de la alin. 2) al aceluiasi articol, se impune cu necesitate concluzia exprimata si de catre pârât în apararile sale în fond, ca tichetele de masa pot fi acordate angajatilor reclamanti numai  în masura în care în bugetul aferent ar fi fost prevazute fonduri pentru atare cheltuieli.

Din filele de buget anuale transmise de Institutul National de Hematologie Transfuzionala, rezulta însa ca acestea nu au fost prevazute, pentru motive care exced cadrului procesual instituit de reclamanti prin cererea introductiva si care, în orice caz, nu pot fi supuse cenzurii instantei în cadrul jurisdictiei conflictelor de munca.

Nu în ultimul rând, nu pot fi primite asertiunile reclamantilor referitoare la pretinsul tratament discriminatoriu câta vreme, institutia abilitata sa investigheze, constate si sanctioneze faptele de discriminare nu s-a pronuntat sub acest aspect.

Întrucât, în raport cu considerentele deja expuse, petitul principal al actiunii apare ca neîntemeiat, este nefondat, ca o consecinta fireasca si cererea subsidiara vizând contravaloarea tichetelor de masa, reactualizata cu rata inflatiei.