Retragerea mărturiei. Cauză de nepedepsire.

Prin rechizitoriul nr. 20/P/2009 din data de 19 februarie 2009, Parchetului de pe lîngă Tribunalul Mureş, înregistrat la această instanţă la data de 20 februarie 2009 sub număr de dosar 361/102/2009, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată – în stare de libertate - a inculpatului  xx  (fiul lui xx, născut la data de 15 septembrie 1979 în mun. Tîrnăveni, jud. Mureş, cetăţean român, agent de poliţie în cadrul Postului de Poliţie Cucerdea, fără antecedente penale, domiciliat în mun. Tîrnăveni, xx, jud. Mureş)  pentru comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută şi pedepsită de art. 260 alin.1 Cod penal.

În considerentele rechizitoriului s-a reţinut că inculpatul are calitatea de agent principal de poliţie şi face parte din poliţia judiciară, fiind angajat al I.P.J. Mureş – Postul de Poliţie Cucerdea, avînd avizul de numire în cadrul poliţiei judiciare din data de 11 aprilie 2005, conform adresei I.P.J. Mureş – Serviciul Management, Resurse Umane purtând nr. 189158/ 04.02.2009.

Inculpatul a fost audiat ca martor, în faza de urmărire penală, în dosarul nr. 855/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, finalizat cu rechizitoriul din data de 17 ianuarie 2008, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor xx - agent de poliţie în cadrul Poliţiei mun. Tîrnăveni pentru comiterea infracţiunilor de purtare abuzivă şi violare de domiciliu, respectiv xx pentru comiterea infracţiunilor vătămare corporală gravă şi violare de domiciliu – cel de-al doilea. În sarcina celor doi s-a reţinut că la data de 9 septembrie 2005, cu ocazia prinderii sale, partea vătămată xx - urmărit local pentru comiterea mai multor fapte penale, a fost agresat de cei doi inculpaţi, în curtea familiei xx.

 Între probele care au stat la baza trimiterii în judecată a celor doi a fost şi declaraţia de martor ocular dată de xx – agent de poliţie, persoană implicată în activitatea de prindere a lui xx. Din lectura rechizitoriului rezultă că declaraţia martorului Potinteu a fost esenţială atât în stabilirea stării de fapt dedusă judecăţii cât si în ceea ce priveşte participaţia fiecăruia dintre inculpaţi, iar faptul că este vorba de declaraţia unui agent de poliţie a adăugat certitudinea că ceea ce afirma martorul este real.

Declaraţia dată în calitate de martor, în faza de urmărire penală a fost luată la data de 5 iunie 2007, iar în cuprinsul acestei declaraţii xx confirmă acuzaţiile aduse celor doi inculpaţi, respectiv pătrunderea şi prezenţa inculpaţilor xx în curtea părţii vătămate - familia xx  şi, deci, comiterea de către aceştia a infracţiunii de violare de domiciliu, precum şi constatarea prin simţurile proprii a existenţei unor leziuni pe care partea vătămată xx le avea, în momentul în care a fost ridicat de jos de către xx şi xx, timp în care xx venea spre acel loc din zona casei, şi apoi dus la maşină tot  de către inculpaţii xx – fără ca în apropiere să mai fie alte persoane, astfel că singurii care puteau să-l agreseze xx erau doar inculpaţii xx.

Referitor la existenţa unui ordin ori dispoziţie de dare în urmărire locală a lui xx, xx a declarat că „nu  am primit nici o dispoziţie scrisă…..până la acea dată nu am mai avut urmăriţi locali şi nu cunoşteam exact procedura….. .S-a mai arătat că „l-am dus pe xx la postul de poliţie, unde am observat că îi era deplasat cotul unui braţ, parcă cel stâng”. Declaraţia a fost consemnată de către procuror, iar la finalul acesteia xx a insistat chiar în a afirma că „şi xx se afla în curte în momentul în care am apărut eu, ţinându-l de mână pe xx. De asemenea, mi-am amintit şi faptul că am observat o mică leziune la nivelul buzei lui xx. Precizez că toate aspectele declarate astăzi corespund întrutotul adevărului. Precizez că neconcordanţele întâlnite între această declaraţie vis-a-vis cu cele declarate în data de 6 martie 2007- când a fost audiat în faza actelor premergătoare - se explică prin faptul că de la acea data ,în urma întrebărilor puse m-am gândit mai intens asupra celor întâmplate în septembrie 2005 şi mi-am reamintit faptul că şi xx se afla şi el în curte în momentul când am apărut eu…………”

Prin prisma acestor din urmă afirmaţii s-a apreciat în mod cert că cele afirmate de inculpatul xx – în calitatea sa de martor - în data de 5 iunie 2007,  reprezintă modul real în care s-au petrecut lucrurile fără a exista vreo presiune din partea unei persoane ori autorităţi, justificarea oferită de însuşi martorul fiind plauzibilă si imposibil să fi fost sugerată de către organul de urmărire penală, mai ales că această declaraţie este cea care se coroborează cel mai bine cu celelalte mijloace de probă administrate în dosarul 855/P/2005.

Dar, cu ocazia audierii în faţa instanţei de judecată în şedinţa publică din 21 ianuarie 2009 în dosarul nr. 104/102/2008 al Tribunalului Mureş (nr. format vechi 240/2008, dosar în care cei doi inculpaţi - xx - au fost trimişi în judecată), declaraţia sa a fost contradictorie cu cea dată în calitate de martor în cursul urmăririi penale în dosarul nr. 855/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş şi, constatând că afirmaţiile sunt contradictorii cu privire la elemente esenţiale ale stării de fapt, mai exact, cu privire la participarea şi a inculpatului xx la săvârşirea faptelor în dauna părţii vătămate xx, a loviturilor aplicate părţii vătămate xx, precum şi cu privire la existenţa sau inexistenţa unei dispoziţii scrise în vederea găsirii şi ridicării  vreunei persoane dată în urmărire locală, procurorul de şedinţă a întocmit un proces-verbal de sesizare din oficiu cu privire la comiterea de către xx a infracţiunii de mărturie mincinoasă.

Mai exact, în declaraţia de martor dată în faţa instanţei de judecată,  inculpatul  xx a afirmat punctual următoarele:

-„… dl xx nu a venit cu noi, din câte ştiu eu acesta a plecat cu maşina ……..”

- „..când am ajuns la faţa locului, dl xx se ridica de jos, iar dl xx stăteau lângă el şi xx mi-a spus să nu-i pun cătuşele cu mâinile la spate, întrucât îl dor mâinile……… „

- „ …nu-mi aduc aminte dacă xx avea urme de sânge pe faţă………

şi cred că numai la spital am remarcat că avea ceva la buze, parcă un pic de sânge închegat …….”

-  „… pe dl xx nu l-am văzut în curtea locuinţei familiei xx..”

în cursul urmăririi penale am menţionat că l-am văzut pe xx în curtea familiei xx la presiunile procurorului, acest lucru nu este real, aşa cum am arătat, pe dl Popa nu l-am văzut în curtea familiei xxc. Totodată, arăt că mi s-a spus că dacă nu afirm în această modalitate, voi fi băgat şi eu la infracţiunea de violare de domiciliu. ……”

- „…din informaţiile mele, eu ştiam că xx, înainte să fie prins, era dat în urmărire locală. Când m-am deplasat la Tîrnăveni am vorbit cu şeful de birou şi acesta mi-a spus că în contextul prezentat, respectiv în condiţiile în care xx era urmărit, nu e nici o problemă şi putem să acţionăm…”.

 S-a mai reţinut că „dispariţia” lui xx de la faţa locului a fost suplinită de inculpatul xx prin introducerea - în locul şi ca autor al acţiunilor care, în declaraţia de la urmărire penală, erau atribuite lui xx - a lui xx, alt coleg de muncă, în prezent pensionat.

Consecinţele acestei declaraţii date de inculpat în calitate de martor în faţa instanţei de judecată, sunt, în opinia parchetului, de natură a duce la o eventuală achitare a lui xx acuzat de comiterea infracţiunilor de vătămare corporală gravă si violare de domiciliu, prin crearea dubiului că cel în cauză s-a aflat la faţa locului, dubiu inexistent la momentul întocmirii rechizitoriului.

Analizând declaraţia martorului de la instanţă din data de 21 ianuarie 2009, precum şi declaraţia de la urmărire penală din data de 5 iunie 2007, procurorul a apreciat că rezultă faptul că inculpatul xx a declarat nesincer în faţa instanţei de judecată, raportat la afirmaţiile făcute în calitate de martor la urmărire penală, existând astfel probe certe că a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă prevăzută şi pedepsită de art. 260 alin. 1 Cod penal.

În opinia parchetului, argumentul adus de inculpatul xx în faţa instanţei de judecată,  pentru a-şi justifica schimbarea declaraţiei în ceea ce priveşte prezenţa lui xx la locul faptei, respectiv că „..am făcut acest lucru la presiunile procurorului”, nu este real în condiţiile în care el nu a sesizat acest aspect şefilor ierarhici ai procurorului şi nici nu a formulat plângere penală pentru comiterea infracţiunii de purtare abuzivă. În mod clar acest motiv este invocat doar pentru a justifica schimbarea declaraţiei ca fiind determinată de un element străin de voinţa învinuitului si astfel să se poată sustrage răspunderii penale.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului  xx de a face afirmaţii mincinoase cu ocazia audierii în calitate de martor în faţa instanţei de judecată în data de 21 ianuarie 2009, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă, faptă prevăzută şi pedepsită de  art. 260 alin.1 Cod penal.

În faţa instanţei de judecată, inculpatul a declarat că înţelege să îşi retragă declaraţia de martor dată la 21 ianuarie 2009, în dosarul nr. 240/2008 al Tribunalului Mureş, dosar în care au fost trimişi în judecată cei doi inculpaţi - Xxşi Xx, şi că îşi menţine declaraţiile date în faza de urmărire penală, în dosarul parchetului nr. 855/P/2005  (fila 15).

 În plus, inculpatul Xx, fiind reaudiat la data de 22 aprilie 2009, în calitate de martor în dosarul  nr. 240/2008 al Tribunalului Mureş, dosar în care au fost trimişi în judecată cei doi inculpaţi - Xxşi Xx, a reiterat afirmaţiile din prezenta cauză, respectiv că îşi retrage declaraţia dată în faţa instanţei de judecată la termenul din 21 ianuarie 2009 şi că îşi menţine declaraţiile pe care le-a dat în faţa procurorului în cursul urmăririi penale, respectiv declaraţia din data de 5 iunie 2007 aflată la filele 41-42 din dosarul 885/P/2005 al Parchetului de pe lîngă Tribunalul Mureş (filele 21-22).

 Aşadar, retragerea afirmaţiilor considerate drept mincinoase, a fost făcută nu numai în cauza de faţă, în care  are calitatea de inculpat, adică în dosarul penal nr. 361/102/2009 al Tribunalului Mureş (număr în format vechi 861/2009), ci şi în cauza în care acesta a dat declaraţia de martor considerată neconformă cu adevărul, respectiv în dosarul penal nr. 104/102/2008 al Tribunalului Mureş (număr în format vechi 240/2008). Acest ultim dosar penal, nu este încă finalizat (avînd fixate noi termene de judecată, ulterior momentului retragerii declaraţiei inculpatului, respectiv la data de 25 mai 2009 şi apoi la data de 22 iunie 2009) deci, în cauza respectivă nu s-a pronunţat încă o soluţie nici măcar în primă instanţă faţă de cei doi inculpaţi Xxşi Xx, situaţie în care retragerea mărturiei a intervenit în condiţiile prevăzute de art. 260 alin. 2 Cod penal.

În acest sens, în mod constant s-a pronunţat şi practica judiciară, şi cităm aici deciziile de speţă ale Curţilor de Apel Suceava şi Tribunalul Suceava, decizia nr. 663/2002 publicată în Buletinul Jurisprudenţei  2002- 2003, pagina 69, respectiv, decizia nr. 1388/1999 publicată în Dreptul  nr. 1/2001, pag. 144, conform cărora, dacă martorul şi-a retras mărturia înainte de a se pronunţa vreo hotărîre în procesul în care a fost audiat, instanţa pronunţă o soluţie de încetare a procesului penal.

Faţă de aceste declaraţii ale inculpatului, în sensul retragerii afirmaţiilor sale făcute cu ocazia depoziţiei de martor date la 21 ianuarie 2009 în faţa instanţei9 de judecată, în dosarul penal nr. 104/102/2008 al Tribunalului Mureş (număr în format vechi 240/2008), retragere care a intervenit şi în respectivul dosar, portivit declaraţiei sale din data de 22 aprilie 2009, instanţa de judecată va constata că în speţă sunt incidente prevederile art. 260 alin. 2 Cod penal cu raportare la art. 10 lit. i1 Cod procedură penală, urmînd a pronunţa soluţia încetării procesului penal pornit împotriva inculpatului XX – trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută şi pedepsită de art. 260 alin.1 Cod penal, ca urmare a aplicaţiunii prevederilor art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală.

Cu privire la cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză, instanţa apreciază că sunt aplicabile prevederile art. 192 alin.3 Cod procedură penală, astfel încât ele urmează a rămîne în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare